Problema organizrii sociale

nca din Antichitate, problema organizrii sociale a fost tratat de marii filozofi. Astfel, rolul vieii politice a crescut constant, aprnd intrebarea dac o anume form de conducere integreaz binele n esena sa. Trebuie s menionm faptul c pentru nelegerea unei comuniti sunt necesari anumii indicatori sociologici. Pentru a organiza informaiile deinute cea mai bun metod este de a ncadra n cele ase dimensiuni socioculturale i anume: dimensiunea tehnologic, economic, politic, instituional, valori i concepia mondial. Cele mai importante aspecte sunt dimensiunea politic i cea moral/ideologic. ntrebrile aferente acestora care pot ajuta n demersul sociologic de analiz a societii sunt: Ce modele de interaciune fac parte din materialul social al comunitii? Care este sistemul familiei i al rudeniei? Exist un sistem de efie? Este tradiional sau cooptat de sistemul naional guvernamental, sau pri din amndou? Ce organizaii fac parte din comunitate (non-profit, comerciale, guvernamentale)? Ce cluburi, societi, partide politice, etnice i alte asociaii fac parte din organizarea social a comunitii? Care este rata, gradul i natura angajamentelor civice? Sunt diferitele pri ale acestora n competiie? Exist potenial de unitate pentru reducerea conflictelor? Ct de mult i n ce mod au nlocuit organizaiile non-familiale moderne, funciile ce n trecut erau controlate doar de sistemul bazat pe nrudire? Ct interaciune social este promovat de instituiile sociale existente? Care este potenialul formrii i dezvoltrii organizaiilor bazate pe comunitate pentru proiecte de ajutorare a comunitii n sine? Descrie sistemul social i interacional al comunitii. Cum afecteaz fiecare din aceste variabile sociologice comunitatea i capacitatea sa de a deveni independent? DIMENSIUNEA MORAL/IDEOLOGIC: Care sunt valori promovate de comunitate (bine, ru, frumos, urt)? Exist valori care difer de la parte la parte? Ce valori politice sunt comune? Care sunt diferenele majore ntre valorile politice promovate? Ce valori religioase sunt mprite? Ct de mult definete religia valorile comunitii?

Ce valori vor afecta modul n care grupurile de ajutorare proprie se organizeaz? Descrie sistemul de valori i ideologii n general al comunitii. n ce mod afecteaz fiecare din aceste variabile comunitatea i capacitatea ei de a deveni independent? Analiznd decupajele a trei mari filozofi: Aristotel, Karl Popper i F.A. van Horjek se poate constata nota discordant dintre opiniile acestora cu privire la relaia dintre bine ca ideal si diversele forme de organizare politica pe care statul le mbrac. Astfel, Aristotel afirma c Orice art i orice doctrin, tot aa orice aciune i orice hotrre pare a ravni un bine: de aceea nevoit s-a spus c binele este rvnit in toate. Aceasta afirmaie poate fi neleas n diferite moduri, ntruct formularea este ambigu i las loc de interpretri, dar idea de baz la care lectorul competent se poate rezuma ar fi aceea c nainte de orice omul urmrete realizarea binelui: n general, a binelui societii i n mod particular, a binelui personal. Binele este considerat o valoare deirabila, n Antichitate purtnd denumirea de virtute. n raport cu democraia, apare ntrebarea dac binele este neaprat un element constituent al acestei forme de guvernmnt. Democraia implic n mod automat libertatea n toate formele ei, acest concept fiind extreme de greu de definit. Libertatea este de multe ori asociat cu ideea de bine, dar care este rezultatul atunci cnd libertatea noastr ncalc drepturile celorlali membrii ai societii, a semenilor notri? Se poate afirma deci c libertatea nu este neaprat un concept pozitiv, Constantin Noica definind-o drept a deschiderea care inchide, cci dreptul de a alegere pe care l dobndete fiin uman poate avea o multitudine de rezultate negative, iar o alegere o dat fcut nu mai poate fi nlocuit. Libertatea devine astfel o nonlibertate i totodat o ngrdire a omului. Un alt filosof care a emis teorii cu privire la libertate este Karl Jaspers. Acesta consider c esena acestui concept este imposibilitatea de a fi redat n termini clari. i dac binele este rvnit n toate dup cum afirm Aristotel, de ce deciziile oamenilor nu au de fiecare dat un rezultat favorabil, cu consecine pozitive? Mai mult dect att, putem afirma c libertile sunt mijloace, caci poti sa dispui de libertati si sa nu fii liber, respectiv esti liber daca nimeni nu-ti dicteaza cum sa actionezi, prioritara fiind libertatea individuala, care permite sa faci orice din ceea ce nu este interzis de lege, ceea ce presupune: independenta individului, protejarea intereselor private, libertatea de expresie, absena opresiunii. Putem afirma astfel ca orice forma de conducere presupune avantaje si dezavantaje, iar in ciuda faptului ca binele este cu adevarat ravnit de orice fiinta umana, acesta nu este prezent pretutindeni. Desi democratia se dovedeste a fi cel mai apreciat regim politic, lipsa

multiplelor ingradiri are consecinte nefaste. Limitarea pe care regimurile totalitariste o impun cetatenilor atrage insa o serie de nemultumiri si de frustrari cu care omul se poate confrunta, fiind aduse din nou in discutie conceptele de bine si libertate. Raportat la un alt palier de analiza, putem constata ca in ciuda faptului ca filozoful austriac Karl Popper considera ca Democratia n sine nu nseamna nimic bun n mod special, binele sub formele sale vine din alta parte, nu din democratie, aceasta nu este dect un mijloc de a evita tirania si nimic mai mult dar in final ajunge la concluzia ca democratia este cel mai bun regim politic, pentru ca doar in cadrul acestei organizari statale este posibil ca cei care se afla la conducerea unei tari si fie schimbata prin mijloace pasnice, adica prin vot. Votul este modalitatea cea mai corecta prin care cetateanul de rand poate sanctiona clasa politica pentru greselile comise in anii in care s-a aflat la conducere, dar si maniera prin care permite conducatorilor corecti, care realizeaza tot ceea ce promit inaintea alegerilor sa ramana in fruntea statului. Karl Popper critica adesea totalitarismul, fascismul, nationalsocialismul si comunismult, ideologii care isi au radacinile in filozofia lui Platon, Hegel si Karl Marx, care se valideaza ca veritabile forme de involutie sociala. Societatea ideala pe care Karl Popper o propune este societatea deschisa, caci institutiile pot fi modificate in urma deciziilor rationale. Libertatea oamenilor se poate manifesta prin reformarea institutiilor statale care nu cauzeaza insa niciun fel de prejudiciu semenilor lor. Astfel de societati deschise sunt cel mai bine illustrate de statele occidentale. Acelasi mare filosof critica dictaturile comuniste, care constrangeau oamenii, clasificandu-le drept o modalitate de a face experimente pe intreaga societate, multitudinea de oameni carora le era anulata orice fel de libertate: de opinie, de alegere, de vot. Un fapt important demn de mentionat este ca sursa de ordine a oricarei societati este insa limitarea, limitarea puterii politice. Cresterea puterii inseamna de cele mai multe ori ca tot mai multe decizii ce in mod normal ar trebui sa fie individuale si private devin optiuni publice, impuse de clasa politica. Se observa cum mecanismele de functionare ale unei societati ce se apropie de ideal neaga in anumite contexte conceptual de libertate absoluta. Stuart Mill are de asemenea o remarca pertinenta cu privire la dreptate: dreptatea provine de fapt din interesul fiecarui individ de a nu fi lezat de ceilalti si acest interes este satisfacut doar daca noi nu ii lezam pe ceilalti, remarcandu-se astfel suprematia dreptului. Karl Popper face referire la democratia de tip liberal, ce constituie o autentica democratie. Aceasta nu reprezinta suveranitatea poporului pentru ca rareori majoritatea membrilor societatii nu au acces la guvernare. Pentru a evita tirania, Karl Popper afirma cu tarie ca dictaturile comuniste nu au la baza

o stiinta infailibila, care de fapt nu exista si critica pretentiile ridicate de liderii comunisti, care se considerau intelectuali si capabili de a emite solutii pentru orice problema ivita in cadrul unei societati. Dar de unde provine binele mentionat? Cu siguranta din libertatea de alegere. Din nou, conceptual acesta atat de maleabil determina o serie de polemici si idei contrastante. Daca binele nu isi are originea nici in regimurile totalitariste, nici in cele democratice, ajungem la concluzia ca ar trebui inventata o forma utopica de guvernare, care sa aiba la baza beneficiile ambelor regimuri. De-a lungul timpului, omul nu a gasit insa o modalitate prin care sa formuleze statul ideal si din astfel, se dovedeste in final ca ideea enuntata de Popper este cea corecta: acesta apreciaza democratia nu ca pe o forma de suveranitate popular dupa cum ar fi inclinata masa sa creada ci de fapt institutii prevazute sa ne apere impotriva dictaturii. Ceea ce este demn de apreciat la un regim democratic sunt de fapt instrumentele institutionale care ofera cetatenilor protective impotriva tiraniei. Desi liderii comunisti au incercat sa demonteze teoriile mai sus enuntate, criticand regimurile de democratie burgheza, s-a dovedit in final ca formal lor de guvernare nu atrage decat nemultumiri din partea cetatenilor, iar regimurile de dominatie au fost inlaturate la finalul anilor 80 in urma revolutiilor de pe Batranul Continent, ca urmare a unui lung sir de nemultumiri ale populatiei ce nu a mai suportat teroarea impusa de totalitaristi si anularea unor drepturi fundamentale ale cetatenilor. Popper isi doreste sa evite eroarea si astfel neaga din start orice merit al regimurilor comuniste. Analizand afirmatia lui Hayek, intalnim din nou aceeasi problematica a suprematiei dreptului in cazul unei societati Nimic nu diferentiaza mai transant conditiile dintr-o tara libera, de cele dintr-o tara aflata sub o guvernare arbitrara, dect respectarea, n prima, a marilor principii cunoscute sub numele de suprematia dreptului.. Asemenea lui Popper, Friedrich Hayek argumenteaza ca orice forma de totalitarism, nazism, fascism, communism atrage consecinte nefaste. Considera ca intre totalitarism si liberalism se creeaza o relatie antitetica si refuza transant orice manifestare aflata intr-o oarecare legatura cu aceasta forma de guvernare ce ingradeste libertatea cetateanului. Hayek definea tara libera ca pe un cadru legal stabil, reguli formulate in prealabil si scopuri individuale, criticand asiduu regimul samavolnic pe care il considera situatia injusta intalnita intr-o societate. Se constata de asemenea importante asemanari intre filozofia propusa de Fredrich Hayek si cea propusa de Aristotel, care fundamenteaza intr-o buna masura conceptual de dreptate, si modalitatea in care aceasta se manifesta in interiorul unui stat. Aristotel impartea dreptatea in trei mari categorii: distributiva, fiecare cetatean trebuia sa I se dea si sa i se recunoasca ce ii apartine, exact dupa merit, ca inegalitate a inegalilor,

mai exact o egalitate a valorii fiecaruia si nu o egalitate intre elemente de valoare diferita si compensative, care tinde sa rezolve nedreptate si sa devina dreptate corectiva. Intr-un guvernamant totalitarism, tendinta conducatorilor de a realize o egalitate economica ridicata instituie intre membrii societatii asa numita egalitate formala, permitand diferentele subiective si obiective. Tot Aristotel este constient de imposibilitatea de a exista o cetate ideala, remarcand faptul ca acesteea se imparteau in cetati corecte si incorecte. In lipsa unui criteriu in baza caruia sa fie apreciate toate meritele unei fiinte umane, nu exista dreptate absoluta. Astfel in sistemul acesta exista o cale considerate dreapta. La Hayek aceasta optiune poarta numele de stat de drept: fiecare cetatean este liber si nu este nevoit sa se supuna unei vointe subiective. Politica joaca un rol important in conceptiile ambilor filozofi, considerand-o o latura distincta a societatii care trebuie tratata in mod diferit. Astfel, putem conchide prin aceea c intenia celor trei filosofi de a evidenia forma corect de conducere politic, forma de organizare statal care s integreze binele i dreptatea ca valori fundamentale are drept rezultat oferirea democraiei ca alternativ la orice alt regim politic. n ciuda carenelor sale, democraia atrage cele mai multe opinii favorabile i se dovedete n societatea contemporan cea mai bun form de conducere, cci dup cum s-a observat regimurile totalitariste au fost nlturate i au creat variate nemulumiri cetenilor.