UNIVERSITATEA CRETIN DIMITRIE CANTEMIR - BUCURETI

FACULTATEA DE TIINE POLITICE

SISTEMUL EUROPEAN DE SECURITATE
Conductor stiintiIic:
Lector univ. drd. Radu Daniela
Absolventa:
Bjenaru D. Fnica-Daniela
Bucuresti 2009
Cuprins
INTRODUCERE................................................................... pag.4
CAPITOLUL 1 CADRUL CONCEPTUAL I
TEORETIC...........................................................................
pag.7
1.1 Conceptul de securitate.......................................................... pag.7
1.2 Abordarea teoretic a sistemului european de
securitate..................................................................................
pag.16
CAPITOLUL 2 SISTEMUL EUROPEAN DE SECURITATE I ERA
RZBOIULUI
RECE..............................................................................
pag.25
2.1 Evolutia sistemului european de securitate pn la Iinalul
rzboiului rece.....................................................................
pag.26
2.2 Repere ale sistemului european de securitate dup era
rzboiului rece.......................................................................
pag.40
2.3 Provocrile stabilittii n Europa........................................... pag.49
CAPITOLUL 3 INSTITUIILE SISTEMULUI EUROPEAN DE
SECURITATE.....................................................................
pag.58
3.1 Institutiile de Securitate n cadrul Uniunii Europene............ pag.59
3.1.1 Politica Comun de Securitate si Aprare / Politica
European de Securitate si Aprare.......................................
pag.59
3.1.2 Uniunea Europei Occidentale................................................ pag. 74
3.2 Alte institutii de securitate...................................................... pag.79
3.2.1 Oraganizatia Tratatului Atlanticului de Nord......................... pag.80
3.2.2 Organizatia pentru Securitate si Cooperare n Europa.......... pag.91
CAPITOLUL 4 RELAIILE DINTRE ACTORII SISTEMULUI DE
SECURITATE
EUROPEAN..........................................................................
pag.97
4.1 Complexul structurii securittii europene.............................. pag.97
4.2 Importanta distinctiilor concceptuale si strategicce in
constructia sistemului european de
securitate............................................................
pag.102
CONCLUZII.......................................................................... pag.108
BIBLIORA!IE................................................................... pag.110
2
INTRODUCERE
n Iata schimbrilor geopolitice dup cderea Zidului Berlinului, au aprut numeroase ntrebri
legate de sistemul de securitate al Europei dup rzboiul rece. Ordinea bipolar a lumii a lsat loc
pentru multitudinea de incertitudini privind rolul si interesele actorilor sistemului european de
3
securitate. Att statele ct si insitutiile internationale au ncercat s se adapteze noului context
geopolitic. Unele dintre institutii au ncercat s gseasc o nou legitimitate, altele s gseasc calea
spre o dezvoltare viitoare. n ceea ce priveste statele acestea au ncercat s-si apere propriile interese.
Altele se lupt pentru a-si pstra inIluenta, altele pentru gsirea unor noi posibilitti. Totusi rmn o
serie de intrebri: Cum sunt acesti actori state sau instituti internationale, impunndu-si punctul de
vedere n contextul geopolitic european? Care este rolul statelor importante din Europa reIeritor la
arhitectura sistenului de securitate? Care este rolul Rusiei si al SUA, considerate adevaratul invingtor
al rzboiului rece, si ca superputere dup acesta? Cum privesc statele europene optiunile pentru o
securitate sporit n care interesele lor s Iie cunoscute? n acest context care rol poate Ii asimilat
Politicii de Securitate Comun si Politicii de Aprare dezvoltate n interiorul UE?
Avnd n vedere reuitele Uniunii Moneteare si Economice, prioritaile Europei pentru
urmtoarea perioad a fost sistemul de securitate i aprare. Gndindu-ne la ntrebrile anterioare,
ne propunem s oferim o mai bun neleere referitoare la cum interesele naionale impiedic
formarea unor sfere de influen n opiunea unei Europe unite. !pote"a pe care dorim s o confirmm
este urmtoarea# n procesul de unire a Europei dup r"boiul rece, conceptele de securitate i
aprare, continu s induc ideea mai ales marilor puteri, de formare a "onelor de influen.
Lucrarea pe care dorim s o conIirmm este ipoteza bazat pe analiza variantei neo-realismului.
AstIel lucrarea se concentreaz pe concluziile neo-realismului traditional, si anume pe teoria conIorm
creia statele sunt principalii actori, avnd totusi posibilitatea de cooperare.
Asa se explica respingerea pe scar larg Iolosirea ipotezei neo-realiste pentru a ntelege actuala
constructie de securitate. n aceast lucrare ne propunem s Iolosim teoria neo-realist, pentru a
ntelege sIerele de inIluent dintre cele dou parti ale Europei, n special cele trei mari puteri din UE:
Franta, Germania si Marea Britanie dar si Turcia si Rusia
Permiteti-mi acum s ridic cteva probleme de metodologie. Cum lucrarea va analiza sistemul de
securitate european si repercursiunile sale asupra sIerelor de inIluenta, ar trebui s ncepem prin a
deIini conceptele cheie implicate.
Lucrarea impune dou ambiguitti cu privire la obiectul politic examinat. Cnd vorbim despre
sistemul de securitate european, ne ntrebm ce parte trebuie cu adevarat analizat. Europa este un
subiect politic complex. i atunci, la care Europ ne reIerim?
Cu alte cuvinte, la care parte a Europei ne reIerim atunci cnd vorbim despre 'sistemul de
4
securitate european?
prima deosebire care trebuie Icut este cea cu privire la diIeritele aprecieri ale Europei.
Dac ne reIerim geograIic si vzut ca un continent,atunci limitele estice general
acceptate ale Europei sunt Uralii si BosIorul. Totusi, Europa este tot att de mult un
concept politic si cultural pe ct este unul geograIic. Deci, pentru o mai bun ntelegere,
vom distinge patru 'Europe n termeni de securitate, asa cum au Iost identiIicate de ctre
cercetatorul danez Ole Wver. Prima este Europa Uniunii Europene, cea de-a doua este
non-superputerea Europei si se ntinde din Portugalia pn n Estonia sau Romnia, cea
de-a treia este cea 'geograIic si se ntinde de la Atlantic pn la Muntii Ural este
uneori numit Europa Gaullist sau casa comun european a lui Gorbachev si n cele
din urm cea de-a patra, dar cea mai cuprinztoare, este Europa OSCE care se ntinde de
la Vancouver pn la Vladivostok. n aIar de aceste patru Europe, am mai putea adauga
Europa Atlanticist, care adun trile NATO.
1
cea de-a doua distinctie care trebuie Iacut este legat de Uniunea European si statele
sale membre. Uneori nu este att de evident dac obiectul politic la care ne reIerim este
UE ca atare sau doar unele (poate chiar unul singur) state membre. De exemplu, n cazul
tandemul Iranco-german, cnd Franta si Germania decid ceva, exist un pic de conIuzie
dac se reIer la toat UE sau doar la cele dou tri.
Mai mult dect att, ar trebui mentionat c n Europa Uniunii Europene, pot Ii identiIicate
diverse subgrupuri de state care Iormeaz entitti si care ntr-un Iel sau altul sunt mai integrate din
punct de vedere al securittii.
Ca s rezumm, putem distinge o dubl ambiguitate atunci cnd discutm despre obiectul politic
examinat.
prima ia n consideratie diIeritele Ieluri de Europa,
iar cea de-a doua se reIer la ambiguitatea dintre Uniunea European si statele sale
membre.
Atunci cnd ne reIerim la identitatea extern a UE si la ntrebarea dac UE se comport ca un
juctor autentic cu sIera sa proprie de inIluent, ar trebui, n mod logic, s ne axm n principal pe UE
si rolul jucat de statele membre UE; dar trebuie s plasm analiza si n contextul sistemului de
securitate european. Deci, pe parcursul analizei, teza va pune n discutie n ce masur putem vorbi, n
cazul UE, despre un Iel de guvernare la mai multe nivele, atunci cnd puterea si inIluenta sunt
1
Mortimer, Ed. (1992) .'Securitatea european dup Rzboiul rece, Adelphi Paper 271,London:
Brassey`s (UK), pp.72
5
mprtite ntre mai multe nivele n cea ce priveste luarea deciziilor; Iiecare nivel avnd propria sa sIer
de inIluent.
Mai mult dect att, trebuie mentionat c aceast lucrare are la baz o structur
multidimensional, ceea ce nseamn c subiectul tezei nu va Ii analizat dintr-un singur punct de
vedere, ci mai multe aspecte vor Ii luate n consideratie, cum ar Ii din punct de vedere al securittii,
politicii, istoriei, economiei sau culturii. Totusi, accentul va fi pus pe securitate i pe aspectele politice.
$eci, mi se pare potrivit sa definim unele concepte , cum ar %putere mare&, %putere mic&, %putere
civil& i %putere militar&.
CAPITOLUL 1
CADRUL CONCEPTUAL I TEORETIC
Dup ce am analizat dezvoltrile sistemului de securitate european din anii 1990 si la nceputul
secolului XXI, se cuvine s ne concentrm asupra parametrilor sistemului de securitate european. Pn
n acest moment, am analizat sistemului de securitate n discutie, gndindu-ne la dezvoltarea diverselor
6
concepte si idei elaborate cu privire la subiectul securittii n Europa. Apoi, ne oprim asupra
provocrilor cu care trebuie s se conIrunte politica european de securitate si aprare.
1.1 C"n#$p%u& '$ s$#uri%(%$
n acest moment, este important s ne concetrm asupra conceptului de securitate pentru a
ntelege ideea din spatele acestui concept si ultimele lui dezvoltri. Acest rationament este esential si
pentru a identiIica legturile si nuantele lui cu conceptul de aprare.
Mai inti, trebuie deIinit conceptul de securitate, sau cel putin delimitat. Acest lucru nu este deloc
usor, din moment ce chiar acest concept de securitate este att de disputat. Conceptul de securitate se
poate deIini, n general, astIel: '(ecuritatea )...* poate )...* fi neleas, c prote+area oamenilor
mpotriva ameninrilor e,terioare include i neleeri pentru aprare i descura+are.&
-
.
ns deIinitia standard si clasic dateaz din 1962 si a Iost dat de Arnold WolIers: Securitatea,
n sens obiectiv, msoar absenta amenintrilor n a obtine valori, n sens subiectiv, absenta Iricii c
astIel de valori vor Ii atacate.
3
Dezvoltnd aceast idee, David A. Baldwin consider c securitatea este o situatie n care exist
o mic probabilitate de a deteriora valorile obtinute.
4
AstIel de deIinitii sunt ns doar nceputul, din moment ce mai este nevoie de multe alte
speciIicatii astIel nct s ntelegem mai bine acest concept.
Aceasta este cauza pentru care, ar trebui s ne concetrm pe dezvoltarea conceptului de
securitate. Majoritatea analistilor lumii politice din 1945 aveau n mare msur aceeasi prere despre
conceptul de securitate, desi nu s-a ajuns la o deIinitie general acceptat.
5

.onceptele de securitate i aprare erau practic ec/ivalente n perioada 0"boiului 0ece. Prin
urmare, securitate implic una sau toate din ideile urmtoare: ca un stat sa nu Iie sub amenintarea
rzboiului; c un stat poate s si urmreasc ``interesele sale nationale`` si s si pstreze valorile
intrinseci; si s se simte n sigurant mpotriva potentialilor agresori (ceea ce nseamn c rzboiul este
2
Gambles,I., (1991), Chaillot Papers: Eropea! "e#rit$ I!te%ratio! i! the 199&s', !(&3
Paris:I!stitte )or "e#rit$ "t*ies + ,ester! Eropea! -!io!, .o/ember .
3
WolIers, A., (1962),Discord and Collaboration: 'Essays on International Relations, Baltimore:
Johns Hopkins University Press, pp. 303
4
0al*1i!, 2., (1993), 4he Co!#ept o) "e#rit$' i!: 5e/ie1 o) I!ter!atio!al "t*ies, 6ol.23,!o.1
Cambri*%e: 0ritish I!ter!atio!al "t*ies 7sso#iatio!, 8a!ar$
5
Buzan,B., (1991), 'People, States and Fear: Agenda Ior International Security Studies in the Post-
Cold War Era, Boulder: Lynne Rienner Publishers, pp.393.
3
putin probabil s se ntmple,dar dac totusi se ntmpl statul respectiv nu asteapt aprare).
Aceste idei traditionale despre securitate aveau la baz trei concepte: credinta c securitatea este
responsabilitatea statelor, c politica de securitate caut s mentin status quo, si c amenintrile
militare si nevoia de aprare militar eIectiv sunt preocupri de baz.
6

Prin urmare, politica de securitate a Iost n primul rnd legat de puterea militar a statelor
individuale si de ordinea general din sistemul statelor. n timpul Rzboiului Rece, politicile de aprare
si de securitate ale statelor vest-europene erau n mare msur Iormulate n conIormitate cu logica
modelului westIalian.
.onceptul securitii colective trebuie nteles din acest punct de vedere. Securitatea colectiv este
n general deIinit ca un sistem pentru pace international si a Iost mai bine nteles ca proportia
cazului agresiv si ilegal al Iortei de ctre o natiune mpotriva alteia se va conIrunta cu Iorta combinat a
tuturor celorlalte natiuni. Toti vor coopera pentru a controla un perturbator al pcii. Se vor comporta ca
unul pentru toti si toti pentru unul. Puterea lor combinat va servi drept garantie pentru securitate
Iiecruia.
Totusi, n timpul anilor 1980, exista o insatisIactie tot mai mare Iat de aceast notiune
traditional a securittii, care privilegia puterea militar si de stat.
7

Cerintele repetate care subliniau c securitate nu mai era, dac Iusese vreodat, doar o chestiune
militar pentru updatarea sau lrgirea conceptului s-au Icut tot mai auzite. n consecint, observatorii
politicilor internationale au recunoscut necesitatea unui concept holistic si dinamic.
Conceptul securittii a Iost astIel corectat. Acesta spunea urmtoarele: mai nti, un concept de
securitate care se concentreaz nu doar asupra securittii, dar care include si indivizii si comunitatea
mondial ca pe un ntreg; apoi, un concept care nu este orientat status quo, ci este orientat spre viitor si
caut schimbarea permanent; si n al treilea rnd, un concept care cuprinde o agend larg de
amenintri (de exemplu ale economiei, ale mediului sau ale drepturilor omului) si care oIer oamenilor
si grupurilor dreptul de a tri vieti pe de-a-ntregul libere.
8

Acest nou concept de securitate din 1980 se reIerea nu numai la securitate statului, dar si a
indivizilor si a umanittii ca un ntreg.
6
Booth, K., & Wheeler,N., (1992), 'Contending philosophies about security in Europe in:
Colin McInnes (ed.), Security and strategy in the new Europe ,London and New York:
Routledge, pp.3-37.
3
Buzan,K, (1990), op. cit.pp 348
9
Booth, K.,& Wheeler,N., (1992), op. cit. pp.38
9
Mai ales n domeniul securittii, colapsul lumii bipolare a stigmatizat regndirea conceptului.
Comparativ cu conIlictul EstVest de mai nainte, majoritate schimbrilor au Iost considerate pozitive
din punct de vedere vestic. Prin dizolvarea Pactului de la Varsovia, amenintarea declarat pe care se
construise mare parte a securittii Europei de vest si politicilor externe de la sIrsitul celui de-al Doilea
Rzboi Mondial, a disprut rapid.
Amenintarea sovietic dispruse, asa c Vestul putea acum s se mai relaxeze n privinta Iortei
militare si s scad numrul trupelor sale si al armelor si s reduc ntr-o oarecare msur greuttile
Iinanciare asociate.
Caracterul Iundamental al politicilor internationale nu se schimbase ns. Puterea militar
continua s joace un rol pe btrnul continent, asa cum au demonstrat conIlictele din Balcaniprin
implicarea major a Iortei militare.
n acelasi timp, pozitia geograIic a Rusiei nu se schimbase si nici potentiala sa greutate nu
disparuse; iar armele nucleare nc existau. Dar n timp ce puterea militar ar Ii putut ntr-un Iel
complicat s contribuie, greutatea statelor chiar si n relatiile dintre ele n Europa de Vest, puterea
militar n sensul direct nu are nici un rol n aceste relatii. Acesta este adevratul regim de securitate n
Europa de Vest.
9
De aceea, din 1980 ncolo si din ce n ce mai mult dup colapsul comunismului sovietic
ntelegerile alternative ale securitatii n relatiile internationale au cstigat teren. Este tot mai discutat si
mai acceptat c securitatea este altceva dect Iort militar sau ceva n plus Iat de aceasta.
AstIel, ndepartndu-se de accentuarea aprrii teritoriului ale statelor-natiuni mpotriva unei
amenintri militare externe, discutii despre politica de aprare si securitate au nceput s se axeze pe
asa numitele amenintri non-teritoriale si s se reIere la un concept de securitate mai larg. Dezvoltnd
ideea c, conceptul de securitate ar trebui lrgit, concepte ca 'securitate compre/ensiv&, 'securitate
uman&, 'desecuri"are&, 'securitate neinva"iv& i 'putere neinva"iv& au aprut n studiul att al
securitii europene, ct i internaionale.
Aceste amenintri non-teritoriale constituind amenintri centrale pentru securitatea european
n aceeasi msur n care o constituiau amenintrile militare din partea statelor teritoriale aveau
legatur cu un numr Ioarte divers de probleme. Acestea variau de la inegalitati sociale si economice la
terorism, rspndirea armelor de distrugere n mas, probleme de mediu, dezastre umanitare, conIlicte
etnice, crime internationale si chiar migratie. Adesea deIinite ca probleme de securitate de o important
egal cu cea militar, aceste amenintri non-teritoriale erau riscuri de securitate la Iel de importante sau
9
Mahncke,D., (1993), 'Chaillot Papers: Parameters oI European Security, n10 Paris: Institute Ior
Security Studies / Western European Union, September pp.20
9
poate chiar mai importante dect amenintarea unei invazii militare externe. AstIel, noua situatie politic
a extins dezbaterea, contribuind la ambiguitatea conceptual a notiunii de securitate si la schimbarea
rapid a deIinitiei.
10
.
n plus, trebuie speciIicat c, conceptul securittii colective a evoluat alturi de conceptul de
securitate pentru a cuprinde o gam mai larg de amenintri. Schimbrile pentru ntelegerea a ceea ce
constituie amenintri centrale pentru securitate au aprut nu doar n Europa, dar s-au ntmplat cu
mici diIerente n ntreg sistemul international. Mai mult, observatorii politicilor internationale, care
apartineau unor curente teoretice diIerite, au conIirmat aceste declaratii de schimbare a conceptului de
securitate. n special Barry Buzan, Ole Wver si o parte dintre colegi de la 1coala Enle" de 0elaii
!nternaionale au realizat o serie de publicatii dup Rzboiul Rece, o abordare nou si chiar inIluent
n studiile securittii: asa-numita '1coala de la .open/aa&.
nainte s vorbim despre coala de la Copenhaga, trebuie s acordm putina atentie colii
Engleze de Relatii Internationale (sau Societtii Internationale). Aa cum am mai artat, teoreticienii
(ocietii !nternaionale distin o tradiie raionalist )tradiia otian* de o tradiie realist )tradiia
/obesian* pe de o parte i tradiia revoluionar )tradiia 2antian* de cealalt parte. Din punct de
vedere academic, traditia rationalist a colii Engleze de Relatii Internationale reprezint ntr-adevr
traditia gotian.
Cercettorii Societtii Internationale din care Iac parte Martin Wight, Hedley Bull si Adam
Watson relatiile internationale sunt n primul rnd un schimb international ntre statele suverane care
legau strnse relatii comerciale si diplomatice. n cadrul acestei traditii rationale Iiind cumva situat
ntre pluralismul realist si solidarismul universal si-au dezvoltat analizele internationalistii, n jurul
notiunii de societate international. O societate de state (sau o societate international) exist atunci
cnd un grup de state, constiente de anumite interese si valori comune, Iormeaz o societate n sensul
c ei sunt de acord s Iie uniti printr-un set comun de reguli si mpart lucrul n institutii comune.
11
AstIel, desi recunoscnd importanta puterii, abordarea grotian spune c ordinea si deci
securitatea poate Ii atins nu doar prin manipularea puterii, ci prin cresterea unei societti de state.
1&
Sjursen,H., (2004), 'Arena Working Papers: Changes to European Security in a Communicative
Perspective, WP 1/04 Oslo: Arena, pp. 92
Sjursen,H., (2001), Arena Working Papers: New Forms oI Security Policy in Europe, WP 01/4
Oslo: Arena, pp.91
|http://www.arena.uio.no/publications/wp014.htm|
Wver,O., (1998), 'Insecurite, identite: une dialectique sans Iin in: Anne-Marie Le Gloannec sous
la *ire#tio! *e, E!tre -!io! et .atio!: :;Etat e! Erope Paris: Presses *e "#ie!#es Po, pp. 96<93
11
Bull,H., (1995), 'Anarchical Society: A Study oI Order in World Politics, 2nd Edition ,London:
MacMillan, pp.932
1&
Ordinea deci const ntr-o situatie n care scopurile actorilor sunt n majoritate mentinute prin norme si
valori comune.
12

Dnd deja niste detalii despre teoria grotian si despre internationalisti, ar trebui s ne
concentrm acum asupra abordrii studiilor de securitate ale colii de la Copenhaga. Aceast
abordare este - asa cum deja am mentionat - inovativ si de-a dreptul inIluent n timpurile recente.
Potrivit ei, dou puncte de vedere legate de securitate sunt disponibile n literatura relevant: vechea
abordare militar n centrul creia se aIl statul si noua abordare care este mai rezervat legat de nevoia
militar, dar a statului n ceea ce priveste conceptualizrile securitatii.
Asa cum este descris de coala de la Copenhaga si n concordant cu abordarea nou, ar
trebui s conceptualizeze amenintrile si vulnerabilittile din momentul n care ele apar n diIerite
zone, att militare, ct si non-militare. Acestia sugereaz c securitatea ar trebui studiat ca si un
discurs n care anumite probleme sunt securizate (cu alte cuvinte devin probleme de securitate) sau
desecurizate
13
.
Prin urmare, Barry Buzan, Ole Wver si Jaap de Wilde deIinesc securitatea ca Iiind miscarea ce
duce politica dincolo de regulile stabilite ale jocului si ncadreaz problema Iie ca un Iel special de
politic sau mai presus de politic.
n teorie, orice problem public poate Ii plasat n intreaga gam de la nepoliticizat, la
politicizat sau securizat (ceea ce nseamn c problema este prezentata ca o amenintare existential care
cere masuri de urgent si justiIic actiuni care depsesc granitele procedurilor politice.
14
0ee,aminand tipoloia stabilit de 3u"an n lucrarea sa din 4554 6 7opoarele, (tatele i 8rica#
Aenda pentru (tudiile (ecuritii !nternaionale n Era de dup 0"boiul 0ece -, au sugerat c o
abordare pe mai multe prti ar Ii mai bun pentru studiul securittii. Cele cinci sectoare ale securittii
identiIicate de Buzan au Iost urmatoarele: militar, politic, economic, de mediu si social. Ultimul a Iost
n special cercetat de coala de la Copenhaga. Fiecare dintre sectoarele mentionate poate Ii
securizat, dar Iunctioneaz separat.
Desi securitatea social este strns legat de securitatea politic, amenintrile existentiale sunt
adesea deIinite n termenii statali, nu doar militari, dar si n sectoarele politice, n contrast cu sectorul
societal al crui obiect este identitate sau mai exact, este despre sustinerea, n conditii acceptabile
12
McInnes, C., (1992), (ed.), Security and strategy in the new Europe, London and New York:
Routledge, pp.84
13
Sjursen,H.,(2004), op. cit. pp.4
14
Buzan,B.,& Wver, O., & Jaap de Wilde, (1998), Security: 'A New Framework oI Analysis,
Boulder, Colorado: Lynne Rienner, pp.23-24
11
pentru evolutie, a modelelor traditionale ale limbii, culturii, asocierii, religiei si identittii nationale si
obiceiurilor.
15
Frontierele de stat si Irontierele sociale rareori coincid. Insecuritatea social exist atunci cnd
comunittile de orice Iel deIinesc o miscare sau o potential miscare ca amenintare a supravietuirii lor
ca si comunitate
16
.
Noutatea colii de la Copenhaga sttea desigur n Iaptul c societtii i s-a dat statutul de
obiect reIerent independent al securittii.
17
Aceast abordare lrgeste agenda securittii, dar n acelasi timp subliniaz c diIerenta ntre
teritoriul domestic al unui stat si ceea ce este n aIara lui si anume sIera international nu este
ntotdeauna extrem de important atunci cnd vine vorba despre problema politicii de securitate. Se
poate de asemenea distinge securitatea statal de securitatea societal, cu ajutorul notiunii de securitate.
ntr-adevr, conceptul de securitate are legatur cu notiunea de supravietuire, n sensul c
supravietuirea atrage securitatea, cnd ceva este n joc este considerat ca Iiind vital, obligndu-ne astIel
s lum msuri exceptionale. Se pot distinge dou aspecte ale securittii, aIirmnd c suveranitatea este
telul cel mai de sus al statului, n timp ce identitatea d coeziune societtii. Cu alte cuvinte,
suveranitatea este modul de supravietuire al statelor, n timp ce supravietuirea este o chestie de
identitate a societtilor.
18

De aceea, studiul securittii este eliberat de legturile care prin deIinitie l unesc cu statul ca
obiect de reIerint al securittii, dar si cu suveranitatea statal ca valoare ce trebuie protejat.
Este posibil ca n acest cadru s artm c obiectul de reIerint este restabilit pentru a ne
concentra asupra altor actori si altor valori.
19
Pertinenta unei astIel de abordri apare n ceea ce priveste studiul sistemului de securitate
european n zona de dup rzboiul Rece. n legatur cu relatia dintre securitate si identitate, Barry
Buzan si Ole Wver aIirm c securitatea european este mai greu de identiIicat dac o privim doar
ca pe o constelatie de state natiuni. Mult mai mult din dinamici poate reiesi din cel putin trei Ieluri de
unitti (deosebite):state, natiuni si UE.
Aici, identitatea social poate deveni un obiect de reIerint pentru actiuni de securitate.
20

15
Wver,O.,& Buzan,B.,& Kelstrup,& Lemaitre, P., and al. (1993), Identity, Migration and
the New Security Agenda in Europe,London: Pinter Publishers, pp.23.
16
Buzan,B., & Wver & Jaap de Wilde, op. cit. pp.119
13
Wver, O.,(1998), op. cit. pp.97
19
Wver,O., (1998), op. cit.pp.98-100
19
Sjursen,H., (2004), op. cit. pp.4-5
2&
Buzan, B.,& Wver,O., (1997), 'Slippery? Contradictory? Sociologically untenable? The
Copenhagen school replies in: Review oI International Studies, Vol.23, no.2 Cambridge:
12
Conceptul de securitate social a dat nastere unei dezbateri, unele chiar critice la adresa
abordrii. Asa cum a observat cercetatoarea norvegian Helen Sjursen, potentiala existent a regulilor
si respectul pentru normele care deIinesc scopul si legitimitate politicii de securitate, este lsat
neexplorat si neexplicat n ansamblul schemei propuse de scoala de la Copenhaga. Aceast schem
nu poate s tin loc unei posibile schimbri a standardelor normative pentru rezolutia conIlictului si
ntrirea acordurilor legale de uniIicare. Cu alte cuvinte, posibilitatea ca politica de securitate s Iie, sau
s poata Ii, transIormat ntr-un instrument de sustinere a ordinii legale globale care ntreste drepturile
individului, mai degrab dect s Iie un instrument cu care este protejat interesul celui mai puternic, nu
este cercetat. De aici rezult, (n abordarea Copenhaga) c politica de securitate Iie va Ii guvernat de
cel mai puternic, Iie va Ii preluat de grupuri particulare ca rspuns la amenintrile simtite n legtur
cu supravietuirea lor.
Parte a motivului poate Ii c desi scoala de la Copenhaga pune la ncercare mare parte din
ntelepciunea conventional n studii despre securitate, mentine n acelasi timp presupunerile de baz
realiste si porneste de la un conIlict model de politic. O a doua slbiciune este ambiguitatea dac are
sau nu o pretentie normativ. Unele exemple par sa indice c autorii se bazeaz pe unele idei implicite
despre ceea ce politica de securitate ar trebui s Iie, sugernd astIel o pretentie normativ. Totusi,
pentru a putea ridica astIel de pretentii despre nevoia de securizare sau desecurizare, ar Ii Iolositor s
avem categorii care s disting amenintrile si riscurile reale, care n mod legitim implic actiune, de
acelea care sunt doar construite n alte scopuri. Standardele normative Iolosite pentru astIel de
consideratii sunt Ioarte explicite. Pe ce baz, cu reIerire la ce Iel de norm decidem dac securizarea
este un lucru bun, si cu privire la ce obiect de reIerint este securizarea acceptabil?
21

Fr ndoial, trebuie s admitem c securitatea are ntr-o mare msur implicatii normative.
AstIel c nu este surprinztor c securitatea nu este un concept care este Ioarte controversat cnd
vorbim despre ntelesuri si posibilitti.
Similar problematicii conceptuale n deIinirea securittii, o deIinitie exact a securittii colective
rmne si ea controversat.
9 putere mare este un concept care se refer la puterea naional care deriv din mi+loacele
militare i economice. Se Ioloseste n opozitie cu conceptul de putere mic, care se reIer la puterea
care deriv din diplomatie, cultur si istorie.
n acest sens, puterea economic este asimilat de conceptul de putere mare, din moment ce
British International Studies Association, pp.249.
21
Sjursen, H., (2004),op. cit. pp.5-7
13
mi+loacele economice pot fi folosite pentru a influena i a constrane.
n ceea ce priveste diferena dintre puterea civil i cea militar, ma+oritatea observatorilor par
s fie de acord c civil nseamn non-militar, inclu"nd astfel instrumente economice, diplomatice si
culturale, n timp ce putere militar implic folosirea forelor armate .
--
Pentru a evita inexactitatea, lucrarea pstreaz o distinctie clar, asa cum Iace si Karen E. Smith,
ntre puterea civil strict vorbind si orice care implic Iolosirea armelor, dac Iacem reIerire de
exemplu la cei care mentin pacea pot s Iie sau nu narmati , dar sunt totusi trupe antrenate si s
ucid.
23
Desi neorealismul tinde s pun accentul pe politicile la nivel nalt si pe un grad ridicat al
securittii, teza priveste aspectele legate de securitate, politic, istorie, economie si cultur ca Iiind
legate ntre ele. Toate aceste aspecte sunt determinate de interesul geopolitic al diversilor actori,
aspectul securittii Iiind totusi cel mai important atunci cnd isi Iormuleaz acel interes.
Lucrarea va lua astIel n consideratie toate aceste aspecte, prioritare Iiind aspectele politice si de
securitate.
n ceea ce priveste abordarea empiric a lucrarii, aceasta va consta ntr-o dezbatere
contemporan, opus celei istorice sau celei Iuturiste.
n consecint, lucrarea va avea la baz situatia international actual (mai ales n ceea ce priveste
lupta actual pentru putere) dintre state si institutiile internationale.
Pentru c am prezentat ipotezele, dar si unele probleme metodologice, vom vorbi acum despre
cum va Ii dezbtut subiectul tezei. Pentru a Iace acest lucru, vom mentiona scopul, dar si limitele
acestei teze. Pentru a putea conIirma ipoteza adus n discutie, n primul rnd vom vorbi despre
arhitectura securittii europene, orientnd dezbaterea spre relatiile dintre diverse institutii de securitate
de pe batrnul continent. Pentru a analiza contactele n Europa dintre aceste institutii mai ales
Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) si Iundatiile de securitate ale Uniunii Europene
(cum ar Ii Politica extern si de securitate comun PESC, Politica de Securitate si Aparare European
PSAE si Uniunea Europei Occidentale UEO), dar si Organizatia pentru Securitate si Cooperare n
Europa (OSCE) -, ne asteptm s obtinem primele elemente care ne permit s conIirmm ipoteza
noastr.
Rolul important al Statelor Unite n ceea ce priveste structura securittii europene va Ii si el
dezbtut de-a lungul lucrrii. Totusi, aceast problem, dar si ntrebarea presupusei dominatii a SUA nu
22
Smith ,K. (2004). Putere civila in UE?, London School oI Economics, pp 19
23
Smith, K. (2004). Putere civila in UE?, London School oI Economics, pp 19
14
vor Ii puse n discutie ca si subiecte aparte, ci n relatie cu tema lucrrii, deoarece o analiz detaliat a
acestor subiecte ar putea depsi cu mult limitele acestei lucrari.
S vorbim putin despre structura acestei teze. AstIel, nainte s abordam cuprinsul acestei lucrri,
ncepem cu o examinare teoretica. n acelasi timp, ne concentrm asupra studiului complexului
securittii europene, ilustrnd evolutia si parametrii sistemului de securitate european, ncercnd s
deIinim ntelesul conceptului de securitate si remarcnd provocrile ridicate de stabilitate n Europa.
Apoi ajungem la securitatea institutiilor, ncepnd cu o examinare a securittii institutiilor mai inti n
cadrul Uniunii Europene si apoi n aIara ei. Ne ntoarcem apoi la intrebarea institutional si analizm
permanenta evolutie a structurii securittii europene tinnd nsa seama de complexitatea institutional a
sistemului.
1.2 A)"r'(r$( %$"r$%i#* ( sis%$+u&ui $ur"p$(n '$ s$#uri%(%$
n acest moment, trebuie sa exprimm abordarea teoretic ce ne va ghida de-a lungul analizei
sistemului de securitate european si a evolutiei ariilor geopolitice de pe btrnul continent.
Trebuie s remarcm c literatura despre securitatea europeana se concentreaz n cea mai mare
parte pe UE, Iie pe evolutia sa ca si un ntreg care actioneaz pe arena international, Iie pe rolul pe
care l joaca ntre granitele Europei.
24
Desi s-a remarcat o crestere a atentiei sustinut si substantial n anii '90 si 2000 acordat
extinderii inIluentei pe care UE o are n ceea ce priveste problemele de securitate, majoritatea
literaturii despre securitatea UE ramne totusi una pur descriptiv, concentrndu-se mai ales pe
evolutia intitutiilor UE, pe schimbrile realizate prin tratatele UE si pe relatiile transatlantice . Multe
dintre acestea sunt de natur normativ din moment ce se concentreaz pe oportunitatea ca Uniunea
European s dezvolte sau nu securitatea si aprarea.
n ceea ce priveste aceast lucrare, ea este mai degrab una descriptiv, dar are si o dimensiune
teoretic. Pune n discutie subiectul mentionat anterior bazndu-se n primul rnd pe abordri realiste,
mai ales datorit Iaptului c problemele ridicate mai sus vor Ii analizate din perspectiva neorealismului
deIensiv.
Trebuie speciIicat c din moment ce unul dintre obiectele lucrrii este acela de a nu Ii una pur
teoretic, teoriile discutate vor Ii mai ales Iolosite ca mijloace care sa ne ajute sa rspundem la
24
=ill, C > "mith, ?. (2&&5). 5ela@iile i!ter!a@io!ale Ai -!i!ea Eropea!B', CD)or* -!i/ersit$
Press, pp 469.
Carlsnaes, W.& Sjursen, H. & White,B. (2004). 'Politica externa a Uniunii Europene, London: SAGE Publications, pp278
15
ntrebrile puse si s coroborm ipotezele mentionate. Mai mult decat att, trebuie s adaugm c
lucrarea nu ncearc sa Iie una normativ.
S-ar putea pune n discutie subiectul sistemului de securitate european si inIluenta sa asupra
zonelor geopolitice n Europa din mai multe perspective. Literatura teoretic despre sistemul european
este mai degrab rar si se concentreaz n general - asa cum reiese din cele deja mentionate pe
sistemul de securitate al UE. i cea mai mare parte a acestei literaturi teoretice despre securitatea
european deriv din scoala liberal.
Liberalismul si variantele sale sunt n general considerate c genereaz majoritatea treburilor
interne atunci cand vorbim despre relatiile externe ale UE.
25
O analiz bazat pe teoriile neoliberal ne-ar Ii Icut s ne axm pe promovarea valorilor
democratiei vestice, garantii ale securittii si capitalism, dar si cooperarea dintre state sustinut
temeinic de ctre institutiile internationale.
O analiz dintr-o perspectiv pur si simplu neoliberal ne-ar Ii Icut astIel s ne concentram pe
rolul institutiilor, dar si pe interdependenta dintre o serie de actori, nu numai state, dar si alte tipuri de
actori, cum ar Ii institutiile internationale sau alti juctori domestici.
Facnd acest lucru, am Ii analizat rezultatul unei astIel de cooperri asupra zonelor geopolitice n
Europa, cu o predispozitie s considerm Europa o zon geopolitic, economic si jurisdictional
unic, unde interdependenta transnational, regimurile si valorile comune ar garanta n cele din urm
aceast securitate, iar prosperitatea ar deveni principala grij a statelor.
Constienti Iiind de importanta cooperrii dintre state si institutiile internationale, lucrarea are
uneori unele idei neoliberale.
Datorit analizei temeinice a diverselor organizatii internationale, teza este de acord ntr-o
oarecare masur cu liberalismul institutional o derivat a neoliberalismului conIorm cruia
institutiile internationale, Iie c au Iorma organizatiilor internationale sau a regimurilor internationale,
pot promova apropierea si cooperarea dintre state.
:iberalii instituionali consider c un nivel nalt al institutionalizrii reduce considerabil
eIectele destabilizatoare ale anarhiei, pe care neorealistii ca John Mearsheimer le identiIic intr-o
ordine a unei lumi multipolar.
OIerind o circulatie a inIormatiei si Iorum pentru negocierile ntre state, institutiile compenseaz
lipsa de ncredere ntre state, dezvoltnd astIel cooperarea ntre state n interes comun. Acest lucru n
25
=ill, C. > "mith , ?. op. #it, pp.393
16
schimb oIer continuitate si stabilitate.
n plus, liberalii institutionali consider c institutiile trebuie s se comporte ca niste amortizori,
ajutnd la absorbtia socurilor cauzate de schimbrile Iundamentale internationale, cum ar Ii socurile
cauzate de schimbrile ordinii lumii politice n era de dup Razboiul Rece.
26
Institutiile internationale sunt totusi considerate n cadrul acestei teze ca neIiind cu adevarat
independente de state, n special cele puternice, crora le sunt mai degrab subordonate; aceast
presupunere ne apropie de neorealism.
Neorealistii sunt ntr-adevar critici n ceea ce priveste rolul important pe care liberalii l acord
institutiilor internationale, deoarece ei consider c, desi statele coopereaz prin intermediul acestor
institutii, o Iac doar pentru propriul interes. Potrivit neorealistilor, exist totusi posibilitatea ca statele
s coopereze.
Scopul acestei lucrri este s identiIice dezvoltrile din prezent si viitor din sistemul de securitate
european, bazndu-se n special pe ideile neorealiste. Dorind s ntelegem dezvoltrile care au avut loc
dup Rzboiul Rece bazndu-ne analiza pe idei neorealiste si Iavoriznd astIel n cadrul acestei teze
principalele idei neorealiste. Prin urmare, vom analiza conceptele cheie ale neorealismului si apoi ne
vom concentra pe cele doua variante (oIensiv vs. deIensiv) ale sale, pentru a observa diIerentele de
opinie ale neorealismului n ceea ce priveste n special perspectiva cooperrii ntre state (mai ales n
UE).
.onceptele neorealiste pe care se ba"ea" lucrarea sunt urmatoarele.
Sistemul international este considerat a Ii un sistem care nu are o autoritate atotcuprinztoare,
cum ar Ii de exemplu o anarhie international. Aceasta nseamna c exist totusi un sistem bazat pe
propriile mijloace, n cadrul cruia statele trebuie s se bazeze pe propriile Iorte pentru a-si apra
interesele.
27
Dect s Iie conduse de etic, statele preIer mai degrab s isi apere interesele, securitatea si
puterea Iiind obiectivele principale.
Statele se axeaz pe securitate si putere, deoarece realizarea intereselor, scopurilor si valorilor lor
depind de securitate si putere, pentru a-i Iace pe ceilalti actori s se supun dorintei statului. n timp ce
realistii traditionali si neorealistii oIensivi pun accent pe putere, neorealistii deIensivi (asa cum vom
arta ceva mai departe) vorbesc cu precadere despre securitatea si supravietuirea statului, si nu despre
26
8a#Eso!, 5. > "Fre!se!, G., (1999), 'I!tro*#ere G! rela@iile i!ter!a@io!ale', CD)or* -!i/ersit$
Press, pp 294
23
8a#Eso!, 5. > "Fre!se!, G., (1999), op. #it.pp. 299
13
putere n sine, ca Iiind obiectivele principale ale actiunii unui stat.
28
Actiunile-state sunt actorii
dominanti, unitti de baz ale sistemului mondial.
29
Realisti si neorealistii aIirm despre stat c este actorul principal n relatiile internationale din
mai multe motive. Nu numai c de-a lungul secolelor a devenit partea principal a organizatiei politice
(depsind celelalte Iorme de organizare politic, Iie ele orase-state, imperii sau principate Ieudale), dar
statul de asemenea se bucur de un monopol asupra violentei legitime si a Iost recunoscut prin legea
international ca avnd autoritatea legal si moral de a-si exercita Iunctiile sale interne si externe de
securitate . Mai mult dect att, recunoasterea comun a suveranittii asupra teritoriului si populatiei,
scoate n evident rolul statelor de actor principal n relatiile internationale.
30
n consecint, lucrarea analizeaz n primul rnd statul, cu accent pe marile puteri. Neorealistii
consider o mare putere ca Iiind una ale crei relatii determin cele mai importante miscri ale politicii
internationale.
31
Ceilalti actori sunt n principal organizatiile internationale (supranationale si
interguvernamentale), crora numai o parte a neorealistilor deIensivi le acorda o oarecare important.
.onform ideilor neorealiste, statele sunt considerate entiti unitare, fr a lua n totalitate n
consideraie nici interaciunea forelor politice )partide, opinie public....*, nici a celor economice
)lobb;-uri, +uctori de pe plan economic....*. Mai mult dect att, evolund ntr-un sistem
internaional anar/ic, statele sunt considerate actori raionali, care au preferine clare i care
calculea" %costurile i beneficiile politicilor alternative pentru a ma,imi"a utilitatea lor n lumina
acestor preferine i a perceptiei pe care o au asupra naturii realitii&.
<-
Un alt concept c/eie al neorealismului este atenia acordat cstiurilor relative de ctre state,
cu alte cuvinte ri+a i preocuparea unui stat c alte state casti dintr-o cooperare mai mult dect
casti el.
<<

Analiznd complexul securittii n Europa si axndu-se pe actorii institutionali, lucrarea se
29
Holo*IieJ,E*., (2&&5), "e#ritatea Ai rela@iile i!ter!a@io!ale',Cambri*%e: -!i/ersit$ Press, pp.
349
29
Brzezinski, Z., (1997), 'The Grand Chessboard: American Primacy and its Geostrategic
Imperatives,New York: Basic Books, pp. 215
3&
. Holo*Iie, E*., op. #it. pp. 129
31
8a#Eso!, 5. > "Fre!se!, G., op. #it, pp. 1&4
32
Keohane, R,. (1984), 'AIter hegemony: Cooperation and Discord in the World Political
Economy,Princeton: Princeton University Press, pp. 307
33
2a/i*, C., > 5o#he, 8., (2&&2), 4eoria se#ritB@ii',Paris: E*itio!s ?o!t#hrestie!, pp.139
19
concentreaz pe cooperarea dintre state, care n mod evident a dus la crearea organizatiilor
internattionale cum ar Ii Organizatia pentru Securitate si Cooperare n Europa (OSCE), Organizatia
Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) si, de curnd la mult promisa dezvoltare a politicii de
securitate si aprare n cadrul UE. Far ndoial, globalizarea si cresterea importantei n numr si
calitate a regimurilor institutionale par cumva s pun la ncercare conceptele neorealiste. Ordinea
multipolar a lumii n era de dup Razboiul Rece este considerat de ctre neorealisti ca John
Mearsheimer mai putin stabil si mai putin linistit, asa cum demonstreaz razboaiele de dup
Razboiul Rece din Iosta Iugoslavia si Iosta Uniune Sovietic. =otui, pare c teoria neorealist despre
bipolarism vs. multipolarism nu poate e,plica unele de"voltri de dup 0a"boiul 0ece, cum ar Ii
succesul Uniunii Europene, n special partea sa Iranco-germana si recenta evolutie n domeniul
securittii si aprrii.
34
Potrivit realistilor traditionalisti si neorealistilor, cooperarea nu este o ntamplare obisnuit, desi
se ntampl n anumite circumstante. Deci, ei sunt de acord c statele pot ncerca s si creasc puterea
prin Iorte proprii, dar si prin aliante. De asemenea consider cooperarea ntre rivali mai probabil dac
interesele lor vitale si chiar supravietuirea sunt puse la incercare, n cazul n care cooperarea nu
limiteaz recursul automat pentru a-i Iorta s isi rezolve divergentele.
35
Totusi, acele aIirmatii realiste si neorealiste nu par suIiciente s explice existenta continuat si
chiar succesul a numeroase aliante dup Razboiul Rece, n special dac ne gndim la integrarea tot
mai mare n UE de la prabusirea Uniunii Sovietice si sIrsitul lumii bilopare.
Christopher Hill si Michael E. Smith cred c principiile realiste si neorealiste sunt cele mai putin
bune, atunci cnd se doreste studierea comportamentului extern al UE. Deoarece ele pun accent pe
natura unitar a statului si pe anarhia international, aceste teorii sunt considerate de ctre cei doi
autori nepotrivite pentru analizarea UE, care este vazut ca neIiind un stat unitar ci o anarhie
transcendenta. Christopher Hill si Michael E. Smith considera neorealismul n mod special nepotrivit
n aceast ncercare, datorit perspectivei proIund sistematice si a accentului pe balanta puterii.
36
Ca rezultat, neorealismul din zilele noastre pare a Ii o paradigm neglijat n studiile
internationale de securitate. De Iapt, desi este una dintre paradigmele dominante n acest tip de studii,
Iolosirea neorealismului n ntelegerea structurii securittii actuale n Europa este n mare parte
respins datorit ideii larg raspndite c nu poate explica cooperarea dintre statele membre UE si
34
8a#Eso!, 5., > "Fre!se!, G.,op. #it, pp. 91<92
35
. Holo*Iie, E*., op. #it.pp. 145
36
=ill, C.,> "mith , ?,.op. #it, pp 399
19
impactul institutiilor UE asupra lor. Totuti, neorealismul nseamna mai mult dect ideile lui John
Mearsheimer.
Exist n special ncercarea lui Joseph M. Grieco de a explica accentuarea integrrii europene din
anii 1980 cu ajutorul 'neorealismului imbunttit. Potrivit lui Joseph M. Grieco, relansarea integrrii
europene din anii 1980 este n mare parte explicat de dorinta Comunittii Europene de a
contrabalansa amenintarea venit dinspre Statele Unite si Japonia, n timp ce perseverenta asupra
uniunii economice si monetare din partea Frantei si Italiei din anii 1990 pare s Iie marea lovitur cu o
Germanie potential lider. Din aceast perspectiv, integrarea europeana din anii 1990 si 2000 pare s
Iie n mare masur datorat altor state membre (n special celor mai slabe, dar totuti inIluente) de a
constrange Germania, n special dup ce a devenit mai puternic dup uniIicare. AstIel, partenerii mai
slabi, dar totusi inIluenti vor ncerca s se asigure ca regulile ce Iormeaz un aranjament colectiv 's
asigure suIiciente oportunitti pentru ca ei s isi exprime grijile si interesele si astIel s previn sau cel
putin s amelioreze dominatia exercitat de parteneri mai puternici.
37
Mai aproape de zilele noastre, un alt savant, Michael Mosser a realizat o lucrare bazndu-se pe
studiile lui Joseph M. Grieco. Concentrndu-se asupra inIluentei Beneluxului asupra institutiilor din
UE, a analizat Ielul n care state mici si slabe 'creeaz inIluent cu ajutorul institutiilor
internationale.
38
Lucrarea lui Joseph M. Grieco si a lui Michael Mosser atrag atentia asupra Ielului n
care statele mici si slabe particip la crearea si modiIicarea institutiilor internationale 'astIel nct s isi
oIere siesi oportunitatea de a se exprima si n acelasi timp legnd statele mari de reguli si norme
institutionale, care s le limiteze posibilitatea de a exploata resursele materiale.
39
Totusi, trebuie s remarcm c unii teoreticieni nu consider abordarea lui Joseph M, Grieco (si a
lui Michael Mosser) ca Iiind o 'teorie realist. Acestia cred mai degrab c se bazeaz pe
institutionalism neoliberal sau pe interguvernamentalism liberal.
Dar, n sens mai larg, trebuie s distingem, n interiorul teoriei neorealiste, dou variante sau
derivate: pe de o parte neorealistii oIensivi si neorealistii deIensivi, de cealalt parte. Ultimii, care vd
lumea ntr-o lumin mai putin competitiv si mai putin pesimist dect primii, iau n considerare
cooperarea dintre statele membere UE si impactul institutiilor UE asupra acestora.
Varianta 'mai veche si oarecum 'mai pur este asa-numitul neorealism oIensiv, John
33
Schwok, R., (2005), 'Teoria integrrii europene,Paris: Editia Montchrestien, pp.77
39
Pollack,M., European University Institute Working Papers: International Relations
Theory and European Integration, RSC n2000/55 ,Florence: European University Institute,
39
Pollack, M.,op. cit.pp140
2&
Mearsheimer Iiind principalul reprezentant. Neorealistii oIensivi vd sistemul international ca pe o
anarhie international, unde securitatea este scazut, ducnd astIel la competitie international asidu,
conIlicte recurente si n cele din urm la rzboi. Pentru c, cresterea puterii reduce probabilitatea de a
Ii ntrecut de alte state, atunci puterea este cel mai important Iactor n relatiile internationale, adesea
oblignd astIel statele s adopte strategii oIensive n legatur cu securitatea.
n acelasi timp, neorealistii oIensivi sunt Ioarte pesimisti n ceea ce priveste cooperarea ntre
state. Nu exclude cooperarea imediat, dar datorit lipsei de ncredere ntr-un sistem international
care se ajut singur o privesc ca pe ceva temporar. Potrivit neorealistilor oIensivi, cooperarea este
legat si restrictionat de considerentele despre cstigurile relative si de grijile legate de nseltoria
celorlalti. ntr-un sistem anarhic Ir o autoritate superioar, ntotdeauana va exista posibilitatea unei
nseltorii. Nu exist nici o indoial c acesti doi Iactori Iac din cooperare ceva diIicil. Cel mai
important neorealist, John Mearsheimer, a reaIirmat n 1995 (n articolul su 'Falsa Promisiune a
Institutiilor Internationale) c institutiile nu doar conteaz Ioarte putin, dar aproape ca nu au nici o
inIluent asupra comportamentului statului, din moment ce ele reIlect numai planurile statului Iacute
n propriul interes. Gndindu-ne la rolul cooperrii statelor si institutiilor, putem plasa neorealismul
oIensiv la cellat pol al liberalismului institutional, n timp ce neorealismul deIensiv este undeva la
mijloc.
Printre teoreticienii neorealisti deIensiv se regasesc si Stephen Walt, Charles Glaser, Robert
Jervis si uneori Kenneth Waltz (care expune caracteristicile ambelor variante ale neorealismului).
Neorealistii deIensivi cred c statele pot nvata s coopereze n ncercarea lor paradoxal de a-si urmri
propriul interes.
9pui neorealitilor ofensivi, neorealitii defensivi accentuea" ncercarea statului de a menine
siurana, mai derab dect ncercarea de a obine o putere mai mare. (ecuritatea este inta suprem
a statelor.
Neorealistii deIensivi nu percep relatia dintre putere si securitate ca Iiind automat, asa cum Iac
neorealittii oIensivi. Axndu-se pe strategii deIensive, ei sunt de prere c doi potentiali competitori ar
Ii multumiti cu securitate comun status quo. Este posibil ca astIel s apar cooperarea. Competitia nu
este o consecint inevitabil conIorm ideilor principale ale neorealismului; securitatea Iiind tinta
suprem a statelor si cooperarea Iiind adesea cea mai bun cale de a obtine securitatea, din aceste teorii
neorealiste se poate deduce n mod direct cooperarea. Desigur, conIlictul nu lipseste cu desvrsire,
mai ales pentru c unele state continu s se comporte agresiv. Totusi, cooperarea este posibil atunci
cnd puterile care se conIrunt cu o problem de securitate sunt status quo orientate spre putere.
Cooperarea nu este posibil atunci cnd un stat revisionist este inclus (n acest caz doar cooperarea
21
temporar si nesincer ar putea Ii posibil conIorm neorealistilor oIensivi); cteva conditii cresc
posibilitatea cooperarii ntre puteri status quo orientate spre putere.
Aceste condiii sunt urmatoarele# transparena este mare> ctiurile din ascun"iuri ? neltorii
i costurile unei situaii n care eti nelat s fie mici> cooperarea comun are mai multe beneficii
dect deservicii> o strateie a reciprocitii este adoptat de fiecare parte.
n aceste circumstante, actorii n mod evident isi dau seama c un cstig comun creste cstigul
individual prin intermediul cooperrii. Exist totusi divergente n cadrul componentei neorealiste
deIensive legate de impactul institutiilor. n timp ce Robert Jervis este de parere c institutiile pot juca
un rol important inIluentnd preIerintele unui actor, altii ca Charles Glaser cred c institutiile
internationale, asa cum de altIel crede si John Mearsheimer, se comport n principiu n mod dependent
Iat de dorintele si preIerintele unui stat. Totusi, neorealistii deIensivi cred n general c desi institutiile
sunt rezultatele intereselor statelor member, ele asigur un important Iorum pentru o vast cooperare.
AstIel, spre deosebire de John Mearsheimer, neorealistii deIensivi privesc institutiile ca avnd un rol
important, chiar daca sunt n general dependente de preIerintele statelor.
40
n rnd cu neorealistii, teza ia n consideratie posibilittile ca statele s coopereze si s se
concentreze asupra institutiilor internationale, dar plecnd de la ideea c toate acestea evolueaz
conIorm intereselor statelor.
ConIorm ideilor neorealiste, statele cooperante isi vd propriul interes, dar ramn atente si la
cstigurile relative.
O critic similar celei adresate lucrrilor lui Joseph M. Grieco si lui Michael Mosser este
adresat si neorealismului deIensiv. Unii teoreticieni critic Iaptul c neorealismul deIensiv se apropie
prea mult de institutionalismul neoliberal, cnd de Iapt ar trebui s vorbim despre o Iorm a
institutionalismului neoliberal Iolosind unele exemple neorealiste. In ciuda acestor critici, lucrarea de
Iat si va mentine scopul si, n consecint, si va baza analiza pe conceptele neorealismului deIensiv
mai sus mentionate.
Trebuie ns adugat c, atunci cnd vorbim n prima parte despre conceptual de securitate si
provocrile ntmpinate de stabilitatea n Europa, lucrarea se bazeaz n mare parte pe un alt concept,
cel al (colii Enle"e de 0elaii !nternaionale> un concept care distine o tradiie raionalist )tradiia
rotian* de o tradiie realist )tradiia /obbesian* pe de o parte, i o tradiie revoluionar )tradiia
4&
Holo*Iie, E*.,op. #it. pp. 144<15&
22
2antian* de cealalt parte.
Teoria societtii internationale este o abordare a unei lumi a statelor suverane si unde regsim
mai multe caracteristici. n primul rnd, puterea si interesele nationale conteaz, pentru c statele au o
responsabilitatea national Iat de propia natiune si Iat de proprii cetteni. n al doilea rnd, normele
comune si institutiile de asemenea conteaz, pentru c statele au o responsabilitate international de a
respecta si ndeplini regulile si procedurile internationale, respectnd astIel si drepturile celorlalte state.
n al treilea rnd, statele au o responsabilitate umanitar de a apra drepturile omului peste tot n
lume, pentru c politica mondial este o lume a statelelor, dar n aceeasi masur una a indivizilor. De
aceea, abordarea societtii Internationale contine elemente ale realismului clasic si liberal;
combinndu-le si extinzndu-le astIel nct s oIere o alternativ pentru ambele.
41
Prin urmare, putem
plasa abordarea societtii internationale nu departe de gndirea neorealist deIensiv.
Alegerea abordrii teoretice neorealiste pare relevant si potrivit din mai multe motive. n
primul rnd, accentul lucrrii pe sIerele de inIluent, cu accent pe interesele deosebite ale statelor, care
cumva ne mpinge s ne bazm pe teoriile neorealiste. n al doilea rnd, pentru ca majoritatea lucrarilor
teoretice despre securitatea UE a neglijat pn acum scoala de gandire neorealist, Iolosirea
neorealismului la analiz nu numai a potentialelor zone geopolitice n Europa, dar si a gradului si
posibilei evolutii a cooperrii UE n domeniul aprrii si securittii, este o oportunitate s contribuim
la revitalizarea neorealismului ca mijloc de analizare a problemelor de securitate din Europa de dup
Razboiul Rece.
Ambitia noastr este s Iolosim ideile neorealiste n aceasta lucrare, desi unii cercettori sunt de
prere c natura sui generic a UE este un motiv s considerm Iolosirea teoriilor traditionaliste
nvechit, atunci cnd vorbim despre probleme care implic o analiz Iina a dezvoltrii UE. n al
treilea rnd, neorealismul deIensiv pare cea mai potrivit abordare teoretic atunci cnd analizm
interesele Iundamentale si preIerintele statelor n Europa, lund n acelasi timp n considerare
cooperarea statelor n cadrul diIeritelor institutii de securitate, n special CFSP / ESDP, dar si NATO si
OSCE.
41
Williams,H., & Wright, M., & Evans, T., (1995), (ed.), 'A Reader in International
Relations and Political Theory, Buckingham: Open University Press, pp 334
23
CAPITOLUL 2
SISTEMUL EUROPEAN DE SECURITATE I ERA RZBOIULUI RECE
n ultimii ani sistemul (sau complexul) de securitate european a suIerit multe schimbri. Cu
sIrsitul Rzboiului Rece, ordinea lumii internationale - cu Europa n centru s-a conIruntat cu o
situatie geopolitic complet nou. n mod special sistemul de securitate European a trebuit s se
adapteze la aceasta nou situatie, n care globalizarea joac un rol din ce n ce mai mare si care aduce
cu ea noi tipuri de amenintri printre care mentionm terorismul international cauzate nu numai de
actorii traditionali, dar ci si de unii noi.
.omple,ul securitii europene este diIerit de celelalte complexe pentru ca principal lui
dinamic este integrarea, care inIluenteaz toate celelalte probleme, mai ales Ielul n care actorii
adapteaz si transIorm sistemul de securitate European. Una dintre principalele probleme de
securitate ale Europei este transIormarea unei Europe multipolar ntr-o unitate mai omogen.
Aceasta este principala sarcin a securittii UE. Una dintre consecintele integrrii europene este
ntr-adevr concilierea ntre actorii regionali din Europa. UE Iunctioneaz n acest sens ca un sistem de
securitate, deIinit ca o comunitate a securittii strns unit, cu Iunctii de securitate att interne, ct si
externe. De aceea, UE, prin eIortul su de a duce mai departe procesul de integrare, trebuie privit ca
un Ioarte important actor desecurizant n complexul securittii europene, nc eterogen si unde
amenintrile diIuze, n aIar de cele militare, au crescut.
n aIar de UE, si desi este cel mai important actor care contribuie la transIormarea Europei ntr-
o unitate mai omogen, alte institutii ale securittii joac de asemenea un rol n evolutia sistemului de
securitate european n ncercarea de a reda ntr-un Iel sau altul omogenitate n Europa n ceea ce
priveste securitatea. Pentru c securitatea european se ndreapt acum spre institutiile multilaterale,
putem observa o institutionalizare din ce n ce mai crescut a relatiilor dintre statele europene.
42
Scopul
este s deIinim caracteristicile si s stabilim principalele caracteristici ale sistemului de securitate
European. Pentru aceasta, discutia are n vedere dou elemente importante ale ngrijorrii
internationale actuale, reIerindu-ne aici la evolutia sistemului European de securitate n legtur cu
diIeriti actori care joac un rol n cadrul lui si cum acesti actori colaboreaz pentru a oIeri
42
Sjursen, H., (2004), Arena Working Papers: 'Changes to European Security in a Communicative
Perspective, WP 1/04 Oslo: Arena, pp29
24
institutionalizarea securittii, date Iiind noile provocri geopolitice si noua agend a securitatii.
@e a,m astfel pe evolutia, pe parametrii i pe principalii actori ai comple,ului de securitate din
Europa. Analizm evolutia sistemului de securitate European pan n zilele noastre. Apoi vom sublinia
principalele provocri cu care se conIrunt sistemul de securitate european si ne vom concentra asupra
controversatului concept al securittii cu intentia de a ntelege ideile din spatele conceptului, dar si cele
mai noi dezvoltri ale sale. Dup aceea, aceasta parte analizeaz cei mai importanti actori institutionali
ai complexului securittii n Europa, ncepnd cu institutiile de securitate din cadrul Uniunii Europene,
nainte de a le analiza pe cele din aIara ei.
2.1 E,"&u-i( sis%$+u&ui $ur"p$(n '$ s$#uri%(%$ p.n* &( /in(&u& r*0)"iu&ui r$#$
Dezvoltarea securittii europene a ocupat mult timp o pozitie central n istoria sistemului
international. Pn spre sIrsitul celui de-al doilea Razboi Mondial, relatiile apropiate de prietenie, de
antipatie si echilibrul puterii au deIinit sistemul de securitate European. Deja n secolul XVII, aceste
interactiuni au nceput s lucreze ntr-un singur cadru de securitate.
43

Desigur c diverse substructuri existau deja n cadrul lui, cum ar Ii cele ntre statele nordice sau
balcanice. Totusi, sistemul European a Iost unit ca un ntreg, ceea ce nseamn c diIeritele subsisteme
si securitatea trilor singure au Iost construite n interiorul modelului European. Prin procesul de
colonizare, acest sistem a controlat n cele din urma ntregul sistem de securitate international.
De aici ncolo vom examina schimbul si schimbrile sistemului de securitate european de-a
lungul istoriei. Ultimele se vor lega n special de pozitia central ocupat de Europa n sistemul global.
AstIel, acest capitol stabileste evolutia sistemului de securitate european, ncepnd cu zilele noastre
si pan la sIrsitul Razboiului Rece, nainte de a ne concentra asupra erei de dup Razboiul Rece cu o
analiz a dezvoltrii sistemului de securitate de la cderea comunismului sovietic pn n prezent.
ncepnd cam din secolul XVI, sistemul international a Iost n multe privinte deIinit de sistemul
european, care a avut o puternic dinamic intern. Crearea si dezvoltarea statului suveran n Europa a
contribuit radical la Iorma noii structuri internationale din ceea ce nainte Iusese o grupare de centre
umane relativ izolate. n timpul acelei perioade si pn la sIrsitul celui de-al doilea Razboi Mondial, o
caracteristic speciIic sistemului de securitate european a Iost existenta mai multor mari puteri ntr-o
43
0ll, =., > ,atso!,7., (1994), EDpa!si!ea so#ietB@ii i!ter!a@io!ale',CD)or* KCD)or*shireLa!*
.e1 MorE: Clare!*o! Press, pp.64
25
zon att de restrans din punct de vedere geograIic.
La diIerite momente n timp, cel putin cinci mari puteri diIerite au mprtit acest statut. Franta,
Anglia, Germania sau Rusia cu sigurant s-au bucurat de acest statut, dar cu ceva timp n urm au Iost
Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman, Suedia, ca s nu mai vorbim despre Spania, Italia sau
Portugalia.
n acele timpuri, teritoriul era strans legat de putere. De Iapt, pentru a ocupa ct mai mult
teritoriu, aveau loc mii de rzboaie n Europa. Totusi, balanta puterii era situatia normal n sistem:
puterea nimanui nu era suIicient de dominant astIel nct s le subjuge pe toate celelalte. Au existat
nsa unele ncercri de a pune capt acestui echilibru. Conceperea si rezistenta acestor ncercri au ntr-
adevar un rol ndelungat si central n securitatea european. Otomanii au avut astIel de ncercari, care
au durat din secolul al XV-lea pana n secolul al XVII-lea. Au venit din aIara Europei. Au Iost singurii
care au ncercat s domine Europa din aIara sistemului n perioada modern. Ca si cei care le-au urmat,
au esuat. Dou alte ncercri de a domina Europa au Iost Icute mai tarziu, de ctre Franta prin
Napoleon si Germania prin Hitler. Acestea au Iost cele mai complexe ncercri, pentru a reedita
uimitorul succes al Imperiului Roman unirea Europei. ntr-adevr, Franta revolutionar, sub
conducerea lui Napoleon, dar si cel de-al Treilea Reich al lui Hitler, aproape c au reusit s uneasc
continentul sub regulile si suprematia lor, dar n cele din urm au esuat.
n aIar de acestea, trebuie s adugm c o intens competitie economic si militar a vietii n
anarhia european a dus la crearea unor mari puteri al cror surplus de energii si capacitti tot mai mari
le-au dat posibilitatea de a-si continua rivalittile nu doar n Europa, dar din ce n ce mai mult pe scar
global.
44
Reactiile externe ale puterilor europene au ndeprtat o parte a presiunii sistemului de securitate
local. n extinderea dincolo de Europa, statele europene au evitat s ameninte n mod direct interesele
vecinilor. AstIel, marile state europene au continuat s si extind inIluenta si puterea din ce n ce mai
mult, mai nti n Europa si apoi n aIara batrnului continent. Dar, pe de alt parte, o astIel de
extindere extern a crescut si puterea imperialistilor de succes, amenintnd astIel sistemul de securitate
european si echilibrul puterii. Deci, pentru a-si mentine structura, puterile europene trebuie s se
adapteze ct mai repede la puterea rivalilor si.
ConIlictele derivate din ncercrile periodice de dominatie au Iost prti ale procesului prin care
puterile europene au devenit att de disproportional de puternice n relatie cu restul lumii. Totusi,
aceste conIlicte au avut si o parte mai putin plcut, nu doar pentru Europa, ci pentru ntreaga lume.n
44
Buzan, B., & Kelstrup, M.,& Lemaitre, P., (1990), 'The European Security Order Recast:
"#e!arios )or the Post<Col* ,ar Era',(:o!*o! a!* .e1 MorE: Pi!ter Pblishers, pp.32
26
cele din urm, au existat cteva ncercri de dominatie ultima Iiind cea a Germaniei n secolul XX
care a dus la anihilarea att a ascensiunii globale a Europei, ct si a caracterului autonom al sistemului
de securitate european. ntr-adevr, amenintarea declansat de ridicarea Germaniei n contextul
revolutiei industriale de la mijlocul secolului al XIX-lea, a dus la crearea unui pericol real, acela c un
stat european ar putea ncheia echilibrul puterii n Europa. n primii ani din secolul al XX-lea, sistemul
european de securitate bazat pe echilibrul puterii a Iost ntr-un real pericol la nceput, mai ales datorit
cresterii puterii Germaniei. n aIar de problema Germaniei, s-a ivit o alt amenintare. O posibil
ncercare a Rusiei de a rsturna sistemul de securitate din Europa. A existat teama c Rusia ar putea
deveni de departe cea mai mare putere de pe continent, dac se dezvolta eIicient din punct de vedere
industrial. AstIel, problema Germaniei, cu problema Rusiei si pregtirile pentru ceea ce avea s Iie
ultima mare ncercare militar de a controla Europa deja subrezit au pus la ndoial viabilitatea
complexului securittii europene.
Asa cum am observat, ncercarea Germaniei de a domina Europa a Iost Ioarte aproape de succes,
mai ales n timpul celui de-al doilea Rzboi Mondial. n ambele rzboaie, interventia unui stat
neeuropean a Iost decisiv, vorbim aici de interventia SUA. n primul Rzboi Mondial, aceast
interventie a prut s mentin rolul predominant al Europei n sistemul international, mai ales datorit
reIugiului succesiv n separatism de ctre Statele Unite. Se poate spune c dup Primul Rzboi
Mondial si n ciuda pericolului cu care s-a conIruntat sistemul de securitate european, sistemul
international a rmas n multe privinte deIinit de cel european. Marile state europene extinzndu-si
inIluenta si puterea n interiorul si exteriorul Europei, au reusit s controleze cea mai mare parte a
planetei. n aIar de puterile europene, doar dou puteri neeuropene au putut s ajung la statutul de
mare putere: Statele Unite, care ntr-adevr este o derivat a colonizrii europene, si Japonia, care a
imitat suIicient de repede si de eIicient imperialismul puterilor europene ca sa nu Iie inghitit de ea.
Totusi, iluzia c Europa mai avea nc rolul central n sistemul international dup Primul Rzboi
Mondial a Iost spulberat dup al Doilea Rzboi Mondial. Interventia Statelor Unite n ultimul Rzboi
Mondial a indicat aparitia unor puteri neeuropene n roluri mondiale si sIrsitul ntietatii globale a
Europei. Europa a pierdut controlul si autonomia n Iavoarea propriilor relatii de securitate. De Iapt,
putem aIirma c n realitate, salvarea lumii vechi de ctre cea nou a Iost mesagerul si mijlocul prin
care Europa a trecut de la un sistem de securitate dominant la unul subordonat.
Cele dou rzboaie nu numai c au marcat colapsul echilibrului sistemului de putere, dar mai
presus de toate a ncheiat o lung perioad de convergent ntre sistemul de securitate european si cel
23
international.
Colapsul multor puteri mari a Iost o consecinta a celor doua rzboaie mondiale. Puterile Europei
Vestice si Japonia au iesit la iveal ca mari puteri. Pentru c printre marile puteri care s-au prbusit au
Iost si toti marii detintori de imperii de peste ocean, perioada de dup rzboi a dus n mod logic la
decolonizare; cu att mai mult cu ct cele doua superputeri Statele Unite si Uniunea Sovietic -, care
au aprut dup rzboaiele mondiale, erau ambele mpotriva colonialismului, desi din diIerite motive
ideologice. Dar ambele au crezut c retragerea puterilor europene va crea oportunitti pentru ele. n
aceast situatie, nu este surprinztor c procesul decolonizrii a nceput aproape imediat dup rzboi si
a Iost n mare parte ncheiat n dou decenii.
Prbusirea puterilor Europei de Vest si Japoniei a avut un alt eIect. A stimulat mult cresterea
ridicare Uniunii Sovietice la statutul de superputere la sIarsitul rzboiului. Faptul c Uniunea Sovietic
a Iost nconjurat de vacuumuri/goluri de putere acolo unde Iuseser centre importante ale puterii
explic acest lucru ntr-o mare masur. Partea central a Europei continentale era deosebit de slabit:
puterea Germaniei Iusese categoric devastat; Marea Britanie, desi victorioas, era si ea mult slabit;
iar vechile regimuri din Europa Central si de Est se prabusiser.
Ca rezultat al rzboiului si al golului de putere, puterea sovietic s-a ridicat considerabil mai ales
n ceea ce priveste puterea militar si politic. Mare parte a Europei de Est era sub stpnirea Uniunii
Sovietice.
Ascensiunea puterii sovietice a constat ducerea Uniunii Sovietice dincolo de granitele Europei si
n deIinirea ei ca superputere n arena international. Desi ntotdeauna au existat dubii dac s
considerm Rusia parte a Europei sau o entitate separat, se poate aIirma Iar nici cea mai mic
ndoial c Rusia a Iost de Iacto parte a Europei atta timp ct ultima a dominat structura puterii
mondiale. Dar cum Europa a devenit subordonat, Uniunea Sovietic a devenit o real putere mondial
pentru care Europa era desi Ioarte important - doar o Irontier. Ca si Statele Unite, Uniunea
Republicii Socialiste Sovietice (URSS) a devenit astIel o superputere european.
Revenire celorlalte puteri extraeuropene a ntarziat si va ntrzia ntotdeauna -, Europa
ntorcandu-se la sistemul securittii europene care a existat nainte de 1945. ntr-adevr, principala
conditie pentru a obtine acest sistem, care a propulsat Europa spre dominarea global, si anume imensa
disproportie dintre puteri n Iavoarea sa, nu mai exista.
Toate aceste evenimente demonstreaz asa cum deja am aratat c dinamica securittii n
Europa nu a mai Iunctionat independent si nu a mai dominat sistemul de securitate international ca un
ntreg. Europa era nc central n problema legat de securitatea global, dar ntr-un mod diIerit. ntr-
adevar, nainte a Iost central n sensul c era centrul puterii mondiale, acum era central n sensul c
29
era doar obiectul central al rivalittilor mai mari. Deci, din 1945 pn n 1989, complexul securittii
europene a ncetat s existe ca entitate deIinit de propriile interactiuni. A devenit ns nuca din
spargtorul de nuci a unei rivalitti mondiale dominat de dou superputeri.
45

Sistemul de securitate de dup rzboi a Iost astIel bazat pe un nou set de relatii politice si
economice si a implicat nu numai diIeriti protagonisti, dar si diIerite aranjamente institutionale.
De aceea, datorit conIlictului est vest tot mai prezent si noii Iorme a sistemului de securitate
european, principalii protagonisti au trebuit s dezvolte noi reguli ale jocului.
Liniile generale ale Europei de dup rzboi erau trasate la ntalnirile la nivel nalt din timpul
rzboiului dintre cei trei mari la Teheran (noiembrie 1943), Yalta (Iebruarie 1945) si Potsdam (iulie
august 1945). Dar contrar mitului, ConIerinta de la Yalta nu a Iost o ntalnire n timpul creia au
mpartit Europa ntre ei. Partitia a aparut mai degrab dup dispozitia militar a Iortelor victorioase de
la sIrsitul rzboiului.
Ca urmare, noua structur bipolar a puterii s-a raspndit repede. Pe de o parte, erau Statele
Unite. Terminnd cu izolationismul, a jucat un rol Iundamental Iormarea institutiilor cheie a lumii
vestice, inclusiv NATO (Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord), FMI (Fondul Monetar
International), Banca Mondial si GATT (Acordul General asupra TariIelor Vamale si Comert).
Americanii erau dornici s stabileasc un sistem economic deschis. Desi la nceput si-a exprimat
o mare simpatie Iat de miscarile anticoloniale n imperiile de peste ocean si, asa cum am mentionat
deja, cautnd s pun capt colonialismului european, Statele Unite au crezut n acelasi timp in
aplicabilitatea mondial a valorilor lor. AstIel, americanii au tins s cread ca un sistem international
Iondat pe principiile wilsoniene la care se adaug o economie deschis si legea international ar Ii bune
pentru America si, n acelasi timp, pentru toat lumea. Multi americani au crezut c, n contrast cu
liderii din trecut, SUA va Ii n interesul oamenilor si natiunilor, c va Iace o lume linistit si prosper,
bazat pe comert liber, piete deschise si democratie politic. Cnd la sIarsitul lui 1940 americanii au
nceput s perceap cresterea amenintrii sovietice Iat de echilibrul european, ei totusi au renuntat
tacit la elementele anticoloniale ale politicii lor, si s-au unit pentru a apra ceea ce ei au ales s
numeasc lumea liber
Cei care au creat politica american au perceput sistemul comunist ca pe o amenintare a pcii,
stabilittii si prosperittii.
Pe de alt parte, era Uniunea Sovietic. Interesele sale legate de securitate n Europa Central si
de Est asa cum era vazut de Stalin a ndreptat politica sovietic spre Europa de dup razboi.
45
Buzan, B., & Kelstrup, M., & Lemaitre,P., op. cit. pp.31
29
Trebuie s remarcm c datorit presiunii si victoriei Armatei Rosii la sIrsitul razboiului, puterea
sovietic s-a extins n Europa central si de Est, o regiune anterior dominat de inIluenta german.
Pentru a se asigura c tara sa nu va mai trebui niciodat s se conIrunte cu ororile unui razboi pornit
din vest, Stalin a ncercat s obtin o decdere drastic si o restrictie a puterii germane, dar si un acord
de securitate colectiv n Europa, n care Uniunea Republicilor Sovietice Sociliste va juca un rol
extrem de inIluent. Stalin era de asemenea dornic s stabileasc un Iel de hegemonie si un control
asupra Europei Centrale si de Est, astIel nct nu numai s monitorizeze Iortele de disensiune din
aceste tri, care att de des amenintaser interesele sovietice (si nainte cele ruse), dar mai ales s aib
un zid protector mpotriva vestului.
Ca si uniunea Sovietic, Statele Unite au considerat c cel de-al Doilea Razboi Mondial a
dovedit nevoia de ele pentru o politic de aprare. Deci, Statelor Unite nu le-a trebuit mult pentru a
stabili propria zona neutr n Europa de Vest, unind angajamentul NATO cu propria lor dorint de
securitate pentru o aprare ulterioar.
Trebuie adaugat c, n ciuda Iaptului c ambele puteri au jucat un rol dominant n era postbelic,
alte tri cheie, n special Franta si Anglia au Iost active n Iormarea unui nou sistem de securitate. n
ceea ce priveste Franta, sub conducerea lui De Gaulle si-a urmarit interesele, axndu-se n principal pe
problema rolului viitor al Germaniei. Programul lor pentru viitorul Germaniei diIerea n cateva puncte
Iat de cel al puterilor anglo-saxone.
n ceea ce priveste Marea Britanie, englezii au Icut toate eIorturile pentru a asigura
angajamentul american Iat de Europa pentru a echilibra ceea ce Londra percepea ca o amenintare din
ce n ce mai mare pentru balanta Iortelor europene.
Dar o serie de evenimente au stabilit principala granit de conIruntare n mijlocul btrnului
continent. Doctina lui Truman n martie 1947 a Iost urmat de Planul Marshall n 1947. Apoi a aparut
blocada Berlinului si a durat aproape un an, din iunie 1948 pn n mai 1949.
Acest episod - declansat de ncercarea lui Stalin de a Iorta puterile aliate s abandoneze planurile
lor pentru a stabili Stat German de Vest separat a avut ca rezultat accelerarea integrrii puterii
germane n structurile europene vestice si n Alianta Atlantic. Mai mult dect att, aceasta era o
prioritate deosebit pentru politica vestic si a devenit si mai important dup Blocada Berlinului.
Fondarea COMECON (Consiliul de Asistent Economic Mutual) n 1949 pe de o parte, si Iondarea
NATO n acelasi an de cealalt parte, au dus conIruntarea si mai departe. Stabilirea a dou state
germane separate n mai (pentru Republica Federal German) si octombrie (pentru Republica
Democrat German) au ncheiat prima perioad a aparitiei blocului de superputeri. Europa era astIel
taiat n dou de Cortina de Fier, ambele blocuri ale superputerii Iiind de aceeasi parte. Pn la sIarsitul
3&
decadei se stabiliser deja structurile cheie ale sistemului de securitate bipolar european postbelic.
Mai mult, victoria comunist n China n 1949, lansarea cu succes de ctre partea sovietic a
bombei atomice si Rzboiul Corean dintre 1950 1953, toate au contribuit la ntrirea conIruntrii est
vest. narmarea dramatic ce a urmat a dus la minimalizarea Rzboiului Rece, pentru c ambele prti
se pregateau chiar pentru un rzboi nuclear.
n ciuda relatiilor mai putin viguroase dintre est si vest care au avut loc dup 1953, si care au
urmat mortii lui Stalin, armistitiul corean si sIarsitul erei lui McCarthy n SUA -, Republica Federal
Germania a Iost admis n NATO n 1955 si deci renarmat, Iapt la care blocul socialist a raspuns prin
crearea Pactului de la Varsovia din mai 1955. Totusi, n aceast perioad relativ calm, cele dou
superputeri au putut s stabileasc unele probleme la summit-ul de la Geneva din iulie 1955: semnarea
Tratatului de Stat Austriac prin care s-a creat un stat neutru si independent si retragerea trupelor
sovietice de pe teritoriul Finlandei.
De asemenea, criza suedeza din 1956 cnd Statele Unite n mod clar au umilit Franta si Anglia
a demonstrat evident limitele puterii europene independente n aIacerile internationale. Mai mult,
esecul Comunittii Europene pentru Aparare (CEA) aratase doi ani mai devreme c securitatea si n
special apararea nu va Ii luat n consideratie n cadrul nici unei scheme europene independente pe
durata Rzboiului Rece. Semnarea Tratatului de la Roma prin care s-a Iormat Comunitatea
Economic European (CEE) -, n 1957, a dovedit c procesul integrrii europene vestice s-ar putea si
se va dezvolta sub aripa protectoare a NATO si garantia nuclear a SUA.
Perioada de la sIrsitul anilor 50 si nceputul anilor 60 a Iost deci o perioad de tranzitie n
sistemul de securitate european. Razboiul Rece si-a mai pierdut din intensitate. Relatiile de securitate si
structurile de aliant care vor distinge sistemul de securitate european erau la locul lor n anii 1955,
oIerind astIel ordinii postbelice de pe continentul european o idee din ce n ce mai mare de stabilitate.
Dou evenimente de la sIrsitul anilor 50 si nceputul anilor 60 care au marcat un punct de
cotitur n dezvoltarea relatiilor est vest aveau s aib un impact proIund asupra sistemului de
securitate european. Aceste dou evenimente au Iost criza de la Berlin care a dus la ridicarea Zidului
Berlinului, pe 13 august 1961 si criza rachetelor cubaneze din octombrie 1962. Construirea unui zid
de aprare antiIascist cum a Iost numit de politicienii germani a contribuit ntr-un Iel la Iormarea
unei noi abordri a relatiilor estvest de ambele prti ale Zidului. Germania de Vest era oglinda
limitelor politicii de putere a lui Konrad Adenauer, dar a ajutat n acelasi timp dezvolarea unei noi
abordri a lumii comuniste. Ultima a dus n cele din urm la respingerea doctrinei Hallstein si la
adoptarea ostpolicii lui Willy Brandt. Zidul Berlinului n sine n aIara c era o dovad Iizic a
mprtirii Europei n dou a simbolizat esecul sistemului comunist n est.
31
n ceea ce priveste Criza Cubanez a Rachetelor, contribuie si ea la noua abordare a relatiilor
estvest. ConIruntarea sovieto-american asupra plnuitei amplasri a Rachetei Sovietice n Cuba
cea mai periculoas criz pe care a vzut-o omenirea, potrivit secretarului de stat american de atunci
Dean Rusk a artat lumii amenintarea existential care exista datorit armelor nucleare. Cu adevrat
a artat pericolul pe care era nuclear l reprezenta pentru securitatea international, n special pentru
Europa.
Ca urmare, a aparut un nou climat din rezolutia conIruntrii SUA Uniunea Sovietic de la GolIul
Porcilor.
De aici ncolo, au Iost luate mai multe msuri cu privire la criz si a prut clar c ambele sisteme
de securitate aveau coduri de comportament si reactii astIel nct s minimalizeze Irictiunile si s
ndeparteze situatiile periculoase.
Noul climat includea cteva tratate ntre cele dou superputeri, mai ales acordul de nIiintare de
linii teleIonice directe (teleIonul rosu) din 1963. Pacea Rece asa cum a Iost descris de ctre unii
analisti aceast perioad relativ linistit la nceputul lui 1960 a adus cu sine un sistem de securitate
oarecum stabil si, n cele din urma, a dus la cautarea unei relaxari ntre cele dou blocuri ale
superputerii.
Deci, sistemul bipolar era bazat la acea vreme pe dou aliante stabile militare, politice si chiar
economice si se conIruntau cu o intens rivalitate ideologic. ntre aceste blocuri dominate de cele
dou superputeri, exist suIicient spatiu pentru statele neutre si nealiate.
ncetarea nuclear a dat cu sigurant Iorta ntregului sistem. n aIar de integrarea european care
nainta destul de usor, Franta si Germania au semnat Tratatul de la Elysee, care vorbeste despre o
regrupare, care arta noul spirit de ncredere si prietenie dintre acesti doi vechi dusmani.
46

Pe baza relativei stabilitti si cresterii ncrederii n est si vest, exist o noua dorint de a avea un
Iel de reciprocitate si ntelegere ntre cele dou structuri de aliant din Europa. Din 1966 americanii si-
au exprimat punctul de vedere cum ca reuniIicarea Germaniei ar trebui s Iie punctul de plecare pentru
rezolvarea conIlictului dintre est si vest si au argumentat c schimbarea treptat a relatiilor estvest ar
trebui s urmeze rezolvrii problemei germane
47
. La sIrsitul lui 1960, multi analisti americani care
credeau c puterea american si-a depsit limitele au considerat c relatia SUA Uniunea Sovietic
trebuie s se dezvolte pe baza cooperrii pentru a stabili un echilibru mai bun ntr-o lume care era din
ce n ce mai policentric si mai nclinat spre conIlicte. Atunci a Iost momentul n care multi analisti
46
Hyde-Price, A., (1991), 'European Security beyond the Cold War: Four Scenarios Ior the Year2010 ',London: The Royal
Institute oI International AIIairs / LondonNewbury ParkNew, Delhi SAGE Publication,
43
Hyde-Price,A., op. cit. pp16.
32
realisti, n special Hans Morgenthau, au considerat c este timpul s mearg dincolo de Rzboiul
Rece. Pentru c Republica Federal German era strns legat de Vest, dar si datorit reconcilierii
Iranco-germane, venirea la putere a coalitiei guvernamentale social-liberale a lui Willy Brandt din
1966 a dus la implementarea deja mentionatei Ostpolik.
Angajamentul Germaniei de Vest Iat de Ostpolitik, dar si al americanilor de a dezvolta o
superputere cu Uniunea Sovietic sub conducerea presedintelui Richard Nixon si consilierului pe
probleme de securitate national Henry Kissinger au ntrit miscarea constant de scdere a tensiunii
dintre est si vest si de crestere a dorintei de a ajunge la o convietuire linistit. Nici evenimentele din
Praga din 1968 cu interventia militar a Pactului de la Varsovia n capitala cehoslovac n ncercarea
de a pune capt Primverii de la Praga nici implicarea tot mai mare a Statelor Unite n Vietnam nu au
ncetinit demersul spre relaxare dintre cele dou blocuri. Deci, la acele timpuri, stabilitatea din
interiorul celor dou aliante politico-militare a devenit o conditie a stabilittii dintre ele. Dar, Iaptul c
disputele dintre est si vest au continuat au mpiedicat rezolvarea problemelor Iundamentale ale
securittti din Europa. Noua si mai putin controversata relatie dintre est si vest a coincis cu dezvoltarea
puterii din noile regiuni centrale, tot asa cum a continuat dizolvarea ordinii sistemului bipolar. Europa
de Vest n special, ncepea s se aIirme ca actor international.
Din punct de vedere realist si neorealist, putem aIirma c datorit schimbrilor drastice ale
pozitiei internationale a Europei dup cel de-al Doilea Razboi Mondial si n special a constientizrii c
anarhia continental ar putea avea consecinte dramatice, dar si c statele europene nu mai detinea
majoritatea critic ca s concureze cu deciziile superputerilor (n Europa de Vest) si astIel nceperea
integrrii a devenit ceva logic.
48

Cooperarea Politic European (CPE) a Iost elaborat inIormal n 1970 printre ministerele de
externe din trile vestice. ncurajate de acest climat linistit, au avut loc mai multe dezvoltri. RFG a
semnat o serie de tratate numite Ostvertrage cu trile din Europa de Est: Bonn a semnat tratate cu
URSS n august 1970, Polonia n decembrie 1970, RDG n mai 1972 si Cehoslovacia n decembrie
1973.
Calmul descria si relatia dintre SUA si URSS. O succesiune de acorduri bilaterale au Iost
semnate ntre cele doua superputeri: trebuie mentionat Acordul Principiilor de Baza de la Moscova din
1972, Tratatul SALT, Tratatul ABM, Acordul pentru Prevenirea Rzboiului Nuclear din iunie 1973, dar
si ntelegerea de la Vladivostok cu privire la limitarea numrului strategic de arme nucleare.
Procesul de calmare, care nu a avut deci loc doar la nivel european, ci si ntre cei doi actori
49
Andreatta,F., (2005), op. cit. pp.34
33
internationali, a avut ca rezultat n 1973 nceperea negocierilor pentru Reducerea Fortelor Militare
Conventionale si ConIerinta despre Securitate si Cooperare n Europa (CSCE) din Helsinki. Punctul
maxim al acestei stri linistite a Iost semnarea n 1975 a Actului Final semnat de 35 de tri membre
CSCE. Acest Act a Iost un document cu o urias important politic si, n realitate, a servit drept tratat
de pace. Continutul su care includea n principal cooperarea economic, dar si probleme de
securitate si umanitare a dat satisIactie ambelor blocuri. Pe de o parte, Iaptul c principiul neviolrii
Irontierelor n Europa a Iost inclus n document a multumit tabra socialist. Pe de alt parte, numarul
mare de principii legate de drepturile omului au satisIcut partea vestic, pentru c li s-a oIerit astIel un
punct de reIerint important pentru a cere mbunttiri n acest domeniu trilor Europei de Est. Se
poate spune n acest moment c acele principii vor contribui indirect la colapsul blocului socialist,
permitnd Iormarea de grupuri contestatare, cum ar Ii de exemplu Solidarnosc (Solidaritatea) lui Lech
Walesa. Oricum procesul CSCE a oIerit un Iorum institutional pentru dialogul obisnuit si pentru
consultati ntre blocurile celor dou superputeri.
Totusi, starea clar de liniste care isi atinsese punctul maxim cu procesul de la Helsinki si prin
conIerintele ce au urmat a Iost interpretat n mod diIerit. La nceput a Iost conceptul american
despre liniste prin Henry Kissinger. Pentru ei, linistea era o metod convenit de rezolvare a
conIlictului Rzboiului Rece, desIsurnd unele cooperri sub coduri noi de conduit. Ct despre
coexistenta linistit de care vorbea Uniunea Sovietic, aceasta era un comportament att
concurential, ct si cooperant. Acesta ar Ii creat cele mai bune conditii, care ar Ii dus n cele din urm
la victoria socialismului pe scar global. Potrivit cancelarului german de atunci, Willy Brandt, linistea
era un proces dinamic din cadrul structurilor care duceau la o europische Friedensordnung (ordine de
pace european) printr-o continuare a cooperrii dintre cele dou blocuri care putea rezolva
problema german.
Ca o consecint a acestor conceptii divergente despre aceast stare de liniste care de Iapt arta
interesele si grijile lor diIerite -, nu exista un consens asupra ntelesului real al linistii si nici asupra
noilor coduri de conduit pe care le implica. Acesta a Iost unul dintre principalele motive pentru care o
nou tensiune a avut loc n a doua jumtate a anilor 1970.
An aceast perioad s-a nreistrat o cretere important a puterii militare nucleare i
convenionale. n ceea ce priveste Vestul, NATO si n special SUA a avut mare grij s mentin un
avantaj calitativ al puterii armate Iat de partea socialist. Mai mult, Estul era ngrijorat de limitarea
cooperrii cu Vestul n domeniul cultural si politic. URSS-ul a reIuzat chiar recunoasterea CEE
(Comunitatea Economic European). AstIel, succesul procesului de la Helsinki si al ntlnirilor care
au urmat nu a Iost de ajuns ca s previn deteriorarea relatiilor Est Vest de la sIrsitul anilor 1970.
34
Cel de-al treilea motiv al nruttiri a Iost implicarea superputerii n conIlictele din Lumea a
Treia, unde se regseau importante rivalitti. Aceste rivalitti au existat si n AIganistan, Iran,
Indonezia, America Central, AIrica de Sud sau n Cornul AIricii. n aceste prti ale lumii au aprut
miscri de eliberare national si rscoale. Uniunea Sovietic si aliatii si prin Pactul de la Varsovia au
cutat s proIite de aceast oportunitate de a-si extinde inIluenta politic si militar n Lumea a Treia.
Politica extern a lui Leonid Brezhnev a sprijinit n special guvernele revolutionare marxiste din
Vietnam, Mozambic, Somalia, Etiopia, Grenada, Nicaragua si Yemenul de Sud. SUA, nc oarecum
traumatizat de nIrangerea din Vietman si de scandalul de la Watergate s-a gsit n pozitia de aprare
si a dat vina pe URSS pentru c ddea napoi. Aceasta a crescut tensiunea si suspiciunile dintre Est si
Vest. n 1979 Uniunea Sovietic a intervenit n AIganistan. Rspunsul Statelor Unite la invazie a Iost
prompt: Senatul SUA a reIuzat ratiIicarea celui de-al doilea acord SALT; guvernul american a
suspendat de asemenea transporturile de grne si a boicotat Jocurile Olimpice din Moscova din 1980.
NATO a decis s amplaseze rachete (NIF) (Forte Nucleare cu Raz Intermediar) n Europa, dac
partea sovietic reIuza s negocieze retragerea rachetelor SS-20 din Europa de Est.
49
Guvernele americane si europene, n ciuda opozitiei domestice, a plasat noi rachete Pershing II
cu raz intermediar n Europa ntre 1979-1980. Criza polonez a adugat si mai mult tensiune:
Sindicatul Polonez Solidaritatea (Solidarnosc) alctuit n septembrie 1980 si condus de Lech Walesa
a amenintat n curnd nu numai guvernul comunist polonez prin sponsorizarea grevelor de munca si
a altor Iorme de protest public, ci si ntreaga tabr socialist. Conducerea sovietic ncepuse si ea s
scrtie datorit economiei sovietice care ncepuse s si arate deIicientele, dar si pentru c Brezhnev se
mbolnvise. Sntatea sa precar a dus la ncetinirea rspunsului sovietic la provocarea ridicat de
Solidatitatea polonez.
n acelasi timp, noul presedinte ales Reagan si-a lansat campania sa anticomunist mpotriva
Imperiului Ru
50
, la care btrna conducere sovietic a rspuns prin intensiIicarea narmrii. Prin
1983-1984, relatiile Est Vest si atinseser punctul cel mai de jos si exista teama tot mai mare a unui
posibil rzboi
51
.
Ca urmare, mediul politic din Europa a Iost aIectat. Dar multi europeni care apreciau beneIiciile
ce puteau Ii culese n urma unei stri de liniste au dezvoltat un interes deosebit pentru mentinerea
acesteia. Printre multi dintre aliatii europeni ai superputerilor exista un mare interes pentru
49
The Center Ior War, Peace and News Media la Universitatea din New York, 12 martie 1999
5&
Talbot,S., (1984), 'The Russians and Reagan,New York: Vintage, pp.117-118
51
Hyde-Price,A., (1991), op.cit, pp25
35
conservarea ct mai multor dintre roadele obtinute, dar si o dorint de a izola partial relatiile Est Vest
de vntul rece ce venea din conIruntarea SUA Uniunea Sovietic.
52
Aceasta a dus ns la cresterea
tensiunii chiar n cadrul aliantelor. Cel mai evident a Iost n cazul celor dou Germanii: att RFG, ct
si RDG desi ultima ntotdeauna a suspectat comportamentul de la Bonn au depus mari eIorturi
pentru a mentine bunele relatii, desi uneori a dus la situatii critice cu respectivele superputeri aliate.
Trebuie s observm c divergentele dintre superputeri si aliatii lor europeni au provenit n
principal din interesele lor geostrategice diIerite. Pe de o parte SUA si URSS erau superputeri cu griji
globale, iar antagonismul dintre ele a Iost ntrit ntr-o oarecare masur de natura bipolar a ordinii
mondiale, care ajutase la Iormarea relatiei lor postbelice. Statele europene, de cealalt parte, erau n
principiu puteri regionale, cu griji limitate si speciIice.
53
; de asemenea dac superputerile ar Ii
adversari naturali ntr-un sistem bipolar, Europa ar Ii un continent mprtit arbitrar si artiIicial.
54
Aceasta a nsemnat c procesul de liniste dezvoltase o dinamic proprie si c n ciuda deteriorrii
relatiilor dintre superputeri acest proces a implicat mai multe tri si oameni dect acte si institutii
politice.
55
De aceea, linistea din Europa era mai puternic si mult mai putin vulnerabil n Iata
conIlictelor regionale externe, dect era relatia SUA Uniunea Sovietic.
56

Tensiunile din interiorul aliantei au existat de ambele prti ale Zidului. n tabara vestic, disputele
erau legate de conIlictele exterioare si de politica american n Lumea a Treia, relatiile Est Vest si
politica de securitate vestic. n tabara socialist, erau cateva replici tioase n special legate de
necesitatea altor amplasri de rachete, dar legate si de rolul statelor mici si mijlocii n sustinerea unui
dialog Est Vest n momentul unei conIruntri ntre superputeri.
n aIar de declansarea unor dispute ntre superputeri si aliatii lor, reaIirmarea ostilittii Est Vest
a generat de asemenea tensiuni si conIlicte chiar n interiorul statelor europene vestice. Faptul c aceste
tri au trebuit s treac n acelasi timp printr-o criz economic si prin neliniste social a dus la o
polarizare de la un capt la altul al Europei si, dat Iiind teama tot mai mare de rzboi, aceasta a avut
un impact puternic n dezbaterile despre aprare si politic extern n cteva tri europene. Cresterea
suportului miscrilor de pace din Europa a dus la o democratizare a dicursurilor despre securitate n
multe tri.
52
Hyde-Price,A., (1991), op.cit,pp38
53
Hyde-Price, A., (1991),op.cit,
54
Bowker, M., & Williams,Ph., (1988), 'Superpower Detente: A Reappraisal,London: Sage Ior the
I!ter!atio!al 7))airs, pp49<56
55
GarthoII,R., (1985), Detente and ConIrontation: American-Soviet Relations Irom Nixon to
Reagan,Washington, DC: The Brookings Institution, pp.122
56
Hyde-Price, A., (1991), op. cit.pp58
36
n acelasi timp, consensul elitei n problemele de securitate n multe tri europene ncepuse s se
dezintegreze. n aceast situatie Ioarte schimbat, multe dintre ideile de aprare de baz de dup
razboiul din Europa de Vest (n special descurajarea nuclear si rolul americanilor n Europa) nu mai
erau considerate axiomate de prti importante ale populatiei. Pn n 1985-1986 o serie de evenimente
au dezlntuit o scdere a tensiunii Est Vest. Mai nti, Mikhail Gorbachev a Iost ales secretar general
al Partidului Comunist Sovietic pe 11 martie 1985. n al doilea rnd, presedintele american Ronald
Regan era mai putin anticomunist din punct de vedere dogmatic n timpul celui de-al doilea mandat,
dect Iusese n primul. n al treilea rnd, exist presiunea tot mai mare a Europei de Vest. Aceste
evolutii pozitive au dus la un numr de ntlniri si acorduri: CSMB Acordul din septembrie 1986 de la
Stockholm, summitul de la Reykjavik dintre Gorbachev si Reagan din octombrie noiembrie acelasi
an, semnarea Tratatului Fortelor Nucleare cu Raz Intermediar n decembrie 1987.
S-ar putea vorbi despre un nou spirit al relatiilor dintre Est si Vest. n ultima parte a anilor 1980,
era Ioarte rspndit sentimentul c era Rzboiului Rece n sIrsit se va ncheia.
Totusi, doar deschiderea Zidului Berlinului si colapsul regulilor comuniste care au urmat n
Europa Central si de Est au Iost cele care au semnalat sIrsitul Rzboiului Rece. Deducem c
ntlnirea de pe 2 si 3 decembrie 1989 dintre presedintele american Bush si omologul su sovietic
Gorbachev din Malta a simbolizat sIrsitul perioadei Rzboiului Rece, care ar putea Ii numit perioada
care a durat de la Yalta pn la Malta, pentru c oarecum a nceput n timpul summitului de la Yalta
din 1945. Summitul de la Malta a artat n acelasi timp msura n care Europa si modele sale de
securitate s-au schimbat dup sIrsitul celui de-al Doilea Rzboi Mondial: desi schimbrile care au
aprut n Europa au Iost n mare parte aduse de reIormele lansate n URSS, devenea acum evident c
pozitia dominant n aIacerile europene era ocupat chiar de statele europene privilegiate n sine, mai
degrab dect cele dou superputeri, asa cum Iusese n perioada de la Yalta pn la Malta.
AstIel putem aIirma c din 1945 si pn n 1989, sistemul de securitate european a Iost deIinit n
mare parte de ceea ce impuseser cele dou superputeri. Trebuie subliniat c cele dou blocuri au Iost
Ierme pe pozitie timp de mai bine de patru decenii. Dependenta militar a Europei de Vest, a Europei
de Est si a Japoniei de respectivele lor puteri aliate au constituit un Iel de imagine n oglind, marea
diIerent Iiind c doar n Europa de Est stabilitatea regimului politic subordonat a continuat s depind
si de prezenta militar a superputerii.
57
n ceea ce priveste legturile economice, acestea erau puternice
de ambele prti ale Cortinei de Fier.
Dar n Vest a evoluat nspre interdependenta si competitie si prin 1980 era evident c Iunctionarea
53
Buzan, B., & Kelstrup, M.,& Lemaitre,P., op.cit. pp.38
33
economic n totalitate n Europa de Vest era superioar celei din Europa de Est. n ceea ce priveste
relatia politic din interiorul blocului, era si ea puternic de ambele prti; dar nssi n Vest, si in Est,
aceasta a dus la regimuri politice interne stabile n aproape toate trile. Asa cum am mentionat deja,
cele dou blocuri s-au mentinut Ierme pentru mai mult de patru decenii. Una dintre consecinte a Iost c
Europa s-a conIruntat cu o ntrerupere a dinamicii securittii indigene pe propriul continent n aceast
perioad, cu cteva exceptii, cum ar Ii rivalitate dintre Grecia si Turcia, dar si independenta ambigu a
Frantei n partea vestic si a Iugoslaviei si Albaniei n partea estic.
n timpul acestei lungi perioade de calm si stabilitate, putem asista n Europa de Vest la crearea
unei noi ordini politice, care a iesit direct din lectiile celor dou rzboaie mondiale. Aceste lectii au
avut trei prti: prima, de acum ncolo rzboiul nu va Ii acceptat ca metod de rezolvare a disputelor n
Europa; a doua, interdependenta economic n trile din Europa este att de puternic nct este
necesar cooperarea economic institutionalizat; si a treia, n ciuda divergentelor lor sociale, statele
europene mpart o civilizatie comun si o soart comun care le deosebeste de celelalte, inclusiv de
americani si rusi. Soarta comun a statelor europene a trebuit s se conIrunte n termeni de securitate n
timpul Rzboiului Rece cu Iaptul c cea mai mare amenintare militar pentru aproape toate trile
europene (n aIar de Grecia si Turcia) a Iost un razboi ntre dou superputeri, ducnd astIel la un
puternic consens n Iavoarea evitrii rzboiului. Acest consens era totusi prea slab pentru a crea un
acord general pentru cooperare n domeniul aprrii. Chiar si n interiorul statelor vestice, politica de
aprare produsese mari divideri. Comunitatea European ddea atunci nastere unui viitor comun si
linistit n Europa. n Europa de Vest, si din ce n ce mai mult n toat Europa, echilibrul sistemului de
puteri Iusese nlocuit de o comunitate a securittii, n cadrul creia nici unul dintre state nu se asteapta
si nu se pregteste de un atac militar din partea celorlate . n Europa de Vest, aceast comunitate a
securittii s-a dezvoltat ntr-o structur militar comun NATO dar politic si social diIer. Noua
ordine are o parte Ioarte consistent de orzanizatii si institutii care coincid. Parte din aceste organizatii,
n special Comunitatea European, au nceput s erodeze suveranitatea statelor Europei de Vest.
Aceast schimbare provine n mare parte din realitatea interdependentei din Europa, si ntr-o alt
masur din presiunea anarhiei internationale: anarhia din Europa a creat presiune pentru Iormarea unui
actor european.
58
Putem deci aIirma c Europa si-a recptat rolul politic central n sistemul international, pe de o
parte prin msurile adoptate de CE si de cealalt parte prin deschiderea Zidului Berlinului. Dup aceea,
59
Buzan,B., & Kelstrup, M., & Lemaitre,P., op.cit. pp.32
39
ntrebarea era cum s se descurce cu consecintele asupra securittii ale evenimentelor din 1989-1990.
Aceasta a implicat multe schimbri Icute de cei cu putere de decizie n problema securittii n Europa.
2.2 R$p$r$ (&$ sis%$+u& $ur"p$(n '$ s$#uri%(%$ 'up* $r( r*0)"iu&ui r$#$
Cum Europa de la Yalta nu mai exista, era esential s nu existe o ntoarcere la Europa de la
Versailles. ncheierea mprtirii Europei ar trebui s Iie punctul de plecare spre o Europ mai mare si
mai integrat, ntrit de un NATO mai extins si mai sigur printr-o relatie de securitate constructiv cu
Rusia.
59
. AstIel evaluase Zbigniew Brzezinski n 1997 n cartea sa Marea tabl de sah. Suprematia
american si imperativele sale geostrategice evolutia preIerabil a Sistemului de Securitate
European. Aceasta se ntampla cam la saptea ani dup sIrsitul ordinii mondiale bipolare care
existase pe btrnul continent aproape un secol si acum, evolutia sistemului de securitate n Europa
era nca pus la ndoial, asa cum a rmas n mare msur pn azi.
Mai ales la nceputul anilor 1990, la scurt timp dup ncheierea Rzboiului Rece, nu era deloc
clar ce Iorm va avea sistemul de securitate pe btrnul continent.
SIrsitul Rzboiului Rece schimbase radical structura securittii n Europa. i, asa cum se
ntampla adesea dup rzboaie, se punea problema dup Razboiul Rece unei reexaminri a
securittii sub toate aspectele sale n toat Europa si chiar mai departe.
De Iapt, de-a lungul istoriei, ne putem gndi c sistemul de securitate european a Iost clar centrat
n sistemul global. Dar la nceputul schimbrilor din 1989/1990, putem observa c centralitate Europei
era n sIrsit pe cale s apun. n urmatoarele decenii, Europa cu sigurant va deveni doar o alt
regiune ntr-un sistem international multipolar cu adevarat global. Aceast pierdere a centralittii
marcheaz o proIund schimbare n conditiile securittii europene si o mare oportunitate, chiar
necesitate, pentru noi gndiri si noi politici.
60

$e aceea stabilirea celor mai importante provocri pentru Europa au pe rnd redefinite#
probabilitate ca statele europene 6 n special cele vest europene - s trebuiasc s alea puterea
militar pentru a apra teritoriile sale a parut minim sau aproape ine,istent. Accentul a fost mutat
pe provocri ale securitii mai difu"e, cum ar fi inealitatea social i economic, terorism,
59
Brzezinski,Y., (1997), 'The Grand Chessboard: American Primacy and its Geostrategic
Imperatives,New York: Basic Books, pp. 86
6&
Buzan, B., & Kelstrup & Lemaitre,P., (1990),op. cit., pp.32
41 Sjursen,H., (1999), 'Arena Working Papers: The Common Foreign and Security Policy: an
Emerging New Voice in International Politics?, WP 99/34 Oslo: Arena, pp.3
|http://www.arena.uio.no/publications/wp9934.htm|
39
rspndirea armelor de distruere n mas, problemele de mediu, cri"ele umanitare, conflictele etnice
i crimele internaionale.
n paralel, n Europa s-a pus problema legitimittii Iolosirii puterii militare n alt context sau n
alt scop decat aprarea teritoriului national. n acest context, UE a prut ca un actor natural n domeniul
securittii, mai ales n situatiile n care se cautau solutii colective, dar si n situatiile n care era nevoie
de instrumentele economice si politice si nu de Iorta militar. ntr-un Iel UE poate Ii considerat
ntruchiparea unei abordri cooperative Iat de securitate, ncurajat de noua agend a securittii n
Europa. n punctele cheie a domesticit cu succes securitatea n rndul statelor sale membre.
@A=9 ns, care a fost constituit dintr-o perspectiv tradiionalist a securitii i aprrii, ne
asteptm s i depeasc rolul&
B4

A existat totusi un optimism european nejustiIicat la acel moment. Europenii de Iapt credeau c
se pot descurca singuri n ceea ce priveste securitate pe continent, dat Iiind rapiditatea si starea
pozitiv de la nceputul dezvoltrilor postbelice.
Asa cum am artat n prima parte, ordinea postbelic n Europa s-a dezvoltat cu un impuls
uimitor. De Iapt, concluzia tratatelor de securitate cum ar Ii Fortele Armate Conventionale n Europa
(FAC) cu Uniunea Sovietic, acceptarea comun a principiului reducerilor asimetrice de arme, dar si
desIiintarea Pactului de la Varsovia n iulie 1991 dup revolutiile statelor comuniste din Europa de Est
au redus considerabil amenintarea militar a Europei Estice din partea Uniunii Sovietice. Dar Rusia
prelund rolul de mare putere de la Uniunea Sovietic dup dizolvarea ei din 1991 mai ia nc n
consideratie nevoia unei cerinte expansive a propriei securitti; de aceea continu ca si SUA s
vad Europa ca pe ceva central n calculele securittii sale.
Mai mult dect att, procesul integrrii europene politice si economice a continuat cu mare avnt
la nceputul anilor 455C, cu succesul Actului Unic European, stabilirea uniunii monetare i politice,
dar i lrirea mai ales nspre nord i est )(uedia, 8inlanda i Austria au aderat la UE n 455D*.
Desi Europa de Vest crease un corp autonom n multe arii n toti anii Rzboiului Rece, nu
alctuise nici o structur real de aparare pentru sine. La plupart des pays europeens de l`Ouest et de
l`Est ont, en eIIet,| (.) contraints ou volontaires (.) renonce depuis quarante ans a produire les
concepts ou les lignes d`une deIense independante.
62
n cazul Europei de Vest, aceasta se datora n principiu dependentei sale de sistemul de securitate
vestic, dominat de americani. Dar prin diminuarea amenintrii Estului de ctre Rusia, au Iost puse
61
62
David,D., (1992), ConIlits, puissances et strategies en Europe: Le degel d`un continent,
Organisation internationale et Relations internationales n23,Bruxelles: Etablissements Emile
Bruylant, pp. 15
4&
urmtoarele ntrebri: mpotriva cui se va Iorma o structur de aprare a Europei de Vest? Va Ii tot
Rusia? Cine va Iace parte dintr-o astIel de structur?
Mai mult, un alt eveniment s-a adugat unicittii situatiei. ntr-adevar uniIicarea Germaniei
oIicial realizat pe 3 octombrie 1990 a dat nastere unei situatii cu totul noi, cu un Iel de revigorare a
problemei Germaniei. Rolul pe care marea putere restabilit a Germaniei l cerea pentru a juca n
Europa si n lume, a Icut loc unor nelinisti n Germania, dar si printre vecini. Dar n curand a avut loc
un consens national si international, care a Iost de acord cu o implicare ireversibil a Germaniei ntr-un
sistem de securitate european integrat.
Slbirea ordinii bipolare mondiale a dus astIel la crearea unei situatii cu totul nou. Retragerea
continu a majorittii Iortelor americane si sovietice din Europa au mrit noutatea acestei situatii. Desi
aceast situatie era vzut ca pe o sans pentru Europa n ceea ce priveste securitatea, a adus cu sine si
o parte de nelinisti si anxietti. Nu numai problema Germaniei era o astIel de surs n Europa, dar si
sistemul de securitate bipolar rezultat, n Europa de Est era o surs de probleme locale ale securittii. n
plus Iat de problemele din unele tri din Europa de Est si Central n special n Slovacia, Romnia si
Lituania - , tensiunile dintre statele vecine si chiar din interiorul statelor au sprijinit un mediu precar,
care a condus cu usurint la dezintegrare si chiar la rzboi civil, cum este cazul Iugoslaviei.
Dezintegrarea Iugoslaviei s-a Icut n urma rzboiului civil care n realitate s-a transIormat ntr-o
serie de rzboaie regionale -, iar Uniunea Sovietica n 1991 si Cehoslovacia n 1993 au dat nastere
trilor urmtoare mai degrab ntr-un mod pasnic.
Managerierea crizei iugoslave a artat pe deplin starea de Iapt a securittii n Europa n anii de
dup Rzboiul Rece. Comunitatea European s-a implicat n Iugoslavia din mai multe motive. Totusi,
motivul principal al implicrii a Iost c ceilalti actori erau Iie distrasi, Iie neinteresati. Uniunea
Sovietic, si mai trziu Rusia, avea un mare interes n Balcani, dar Uniunea Sovietic deja ncepuse s
dea lovituri chinuitoare, ultima Iiind cea din august 1991.
63
. n ceea ce priveste Statele Unite, cedase
zona europenilor, spunnd c nu era nici un interes al Statelor Unite n discutie si c nu-i era de nici un
Iolos pentru interesele lor o astIel de implicare. Cum Washingtonul nu era interesat, nu era nici NATO.
AstIel s-a Iavorizat interventia european, dac europenii vroiau s se implice. Desigur c ei doreau o
implicare n Balcani din mai multe motive. Unul dintre ele era c vroiau s se descurce mai bine n
Iugoslavia dect n Razboiul din GolI din 1990 1991. Dar principalul motiv era c CE era n mijlocul
negocierilor Tratatului de la Maastricht atunci cnd a izbucnit criza din Iugoslavia.
63
Mihalka,M., (2001), 'Political Economy, Weltanschauung and the TransIormation oI European
Security in: European Security, Vol.10, No.3 London: Frank Cass & Co Ltd, Autumn
41
=ratatul de la Maastric/t acorda, cel putin n tratat, un rol mai mare unei identitti europene de
aprare. ' (pre deosebire de Actul Unic European, =ratatul de la Maastric/t a facut mai mult dect
doar s scrie practici e,istente n tratat, ci realmente a elaborat noi modele de de"voltare n politica
e,terna i de securitate.&
BE
.
Franta si dorea o actiune european mult mai independent de mult timp. Criza din Iugoslavia i-
a oIerit aceast oportunitate. Mai mult, exista convingerea general c puterea economic si politic a
CE se potrivea mai bine dizolvrii Iugoslaviei, dect puterea militar. Problema european era Ir
ndoial una de organizare si conducere. Europenii, neavnd un 'lider natural&, nu aveau inIrastructura
organizational adecvat de a-si ndrepta atentia asupra Iortelor europene. Europa a avut ntotdeauna
interesele si mijoloacele, dar nu a avut niciodat dorinta si organizarea. Ca urmare a Tratatului de la
Maastricht, Uniunea Europei Occidentale a nceput n 1991 s si ntreasc propriile institutii si s si
dezvolte capacitatea militar. Asa-numita declaratie de la Petersberg - care a deIinit ndatoririle
securittii UEO de a include operatiuni umanitare si de salvare, mentinerea pcii n mod conventional,
dar si operatiunea Iortelor de lupt n managerierea crizelor, inclusiv a celor de mentinere a pcii a
Iost elaborat dup ntlnirea de la Petersberg din iunie 1992.
Dar Comunitatea European, care a devenit Uniunea European dup intrarea n vigoarea a
Tratatului de la Maastrich n noiembrie 1993, nu a reusit s Iormeze astIel de Iorte n 1990.
Cu att mai mult cu ct adaptarea institutional la schimbrile externe nu s-a petrecut asa cum se
asteptau si cum se dorea. De aici, esecul UE n prima sa ncercare de a aduce pacea n Iosta
Iugoslavie nu a Iost o surpriz. UE si-a continuat totusi eIorturile de a aduce securitatea n Balcani. Pe
lng preluarea administratiei orasului Mostar, aducnd un ajutor economic valoros regiunii si lucrnd
ndeaproape cu Natiunile Unite prin intermediul ConIerintei Internationale despre Iosta Iugoslavie,
statele Europei de Vest au trimis numeroase trupe n misiuni ONU n Croatia si Bosnia Hertegovina.
65
n ceea ce priveste Statele Unite, multi europeni n special Irancezii credeau c si vor
recupera vechiul izolationism mai ales c amenintarea sovietic slbise.
nceputul crizei iugoslave prea s conIirme aceast ipotez. Dar, n ctiva ani si prin intermediul
schimbrii administratiei Casei Albe, abordarea Statelor Unite de securitatea european era complet
reorientat de la una neorealist axat pe sIerele de inIluent spre o securitate cooperativ, cu
accent pe liberalism. Administratia lui Bill Clinton care si-a nceput mandatul pe 1 ianuarie 1993 a
diIerit categoric n orientarea lui ideologic de cea a lui George Bush senior. Administratia celui din
64
Sjursen, H.,(1999), op. cit. pp.4
65
Mihalka, M., (2001), op. cit. toamna Vol 10 nr.3
42
urm era predominant neorealist, considernd statele actori principali n puterea si politica
international, n special puterea militar, ca argument n relatiile internationale. Administratia lui Bill
Clinton era predominant wilsonian, propvduind astIel extinderea democratiei ca cel mai bun mijloc
de a asigura securitatea SUA. Abordarea neowilsonian a administratiei lui Clinton explic astIel Iaptul
c Statele Unite au devenit din ce n ce mai implicate n Europa de Sud Est n anii 1990, n timp ce
administratia lui Bush senior a mentinut o politic de laissez-Iaire n privinta crizei din Balcani,
creznd c Iosta Iugoslavie era o zon pentru care europenii ar trebui s Iie responsabili. Guvernul
american sub conducerea lui Clinton a devenit tot mai interesat de evenimentele din Balcani. n timp ce
aveau n vedere planul alctuit de americanul Cyrus Vance si de negociatorul UE David Owen de a opri
conIlictul bosniac, Washingtonul contrar Bruxelului era n Iavoarea atacurilor aeriene pentru a
sprijini musulmanii bosniaci asediati, dac acestia continuau s Iie presati de ctre srbii bosniaci. Mai
multe despre implicarea Statelor Unite se pot vedea n concluziile Acordului de la Washington din
martie 1994. Acest acord de ncetare a ostilittilor dintre musulmani si croati a Iost realizat sub egida
Washingtonului si a bus bazele unei Federatii Croato Musulmane.
Sprijinul american acordat croatilor si bosniacilor musulmani a dat roade ceva mai tarziu. n
timp ce situatia Natiunilor Unite prea mai nesigur cei care mentineau pacea Iiind tinuti ostatici de
ctre srbii bosniaci -, situatia a evoluat la sol. Croatia a luat Slovenia de Vest n mai 1995 si Krajina
dou luni mai trziu. Succesul oIensivei croate si musulmano bosniace la sol, combinat cu oIensiva
aerian a NATO au Icut ca srbii bosniaci s negocieze. Acordul de la Daytona a Iost ncheiat n
decembrie 1995, sub egida SUA.
66

ncheierea conIlictului din Bosnia a Iost dominat de Statele Unite. Aceasta arat rentoarcerea la
vechea strategie si nceperea unei perioade de reconsolidare a NATO ca si cadru pentru integrarea
militar si politic a Europei, trimitnd astIel Uniunea European napoi la aIacerile externe. Procesul
integrrii politice a UE este nc o dat ncetinit. Apres 1996, les Etats-Unis ont, a travers l`OTAN,
spectaculairement retabli leur hegemonie politique sur l`Europe et renvoye a plus tard
l`accomplissement de cette Europe politique auquel ils avaient semble pendant un temps accepter de
contribuer.
Rzboiul din Iosta Iugoslavie mai ales Razboiul Bosniac a aIectat de asemenea dezvoltarea
politicii externe si de securitate a UE. Felul n care Uniunea a tratat rzboiul bosniac a Iost aspru
criticat, datorii esecului n negocierea pcii. ConIlictul din Bosnia a artat la maxim lipsa puterii
66
Mihalka, M., (2001), op. cit. toamna Vol 10 nr.3
43
militare din spatele pozitiei UE.
67

SUA si NATO au Iost considerate cele care au gsit o solutie pentru conIlict. Ca rezultat,
asteptrile legate de capacitatea UE n politica extern si de securitate ridicate de Tratatul de la
Maastricht au Iost descrise ca Iiind din ce n ce mai nerealiste.
68
'@oul @A=9& era privit ca o instituie
mult mai potrivit dect UE s se ocupe de provocrile cu care se confrunta Europa de la sfritul
0"boiului 0ece. n interiorul UE, ncercrile de a continua Tratatul de la Maastricht erau lente. Se
astepta ca n cadrul ConIerintei Interguvernamentale din 1996/1997, care a avut ca rezultat Tratatul de
la Amsterdam, s se nregistreze progrese. Totusi Tratatul de la Amsterdam a Iost privit ca o victorie
pentru atlanticisti.
69
. Primele opinii despre Tratatul de la Amsterdam erau mai mult negative. Ca si
Tratatul de la Maastricht, se considera c acorda doar o important secundar problemei aprrii. Dar
a la lumiere des initiatives ulterieures, le potentiel des Traites se dessine beaucoup plus clairement. En
Iait, l`adoption des missions de Petersberg, le projet d`integrer l`UEO (alliance militaire contraignante)
dans l`UE et la volonte de promouvoir la cooperation europeenne en matiere d`armement donnent au
TUE |Traite sur l`Union europeenne| d`Amsterdam des possibilites que ses auteurs n`avaient pas
Iorcement a l`esprit.
70
n iulie 1998, Anglia sub conducerea primului ministru Tony Blair a suportat o Revizuire a
Aprrii Strategice`` prin care s-a subliniat importanta Politicii Externe Comune si de Securitate a
Uniunii. Rezolutia Londrei de a lua n serios aprarea european a Iost crucial pentru dezvoltrile
ulterioare.
Schimbarea abordrii engleze a dus la declaratia Irancoenglez de la St Malo din decembrie
1998. Pentru c se subliniaz, printre altele, rolul UE n aprare, dar si nevoia de a mbuntti Iorta de
proiectare a capacittilor, legtura dintre capacitatea de aprare si rolul Uniunii n lume si importanta
NATO, declaratia de la St.Malo este considerat nceputul proiectului aprrii europene. Noua
oportunitate prezentat la St Maloa Iost Ioarte repede urmat de discutii sistematice printre statele
membre UE despre Iormarea practic a unei cooperari n securitate si aprare. Consiliul European de la
Cologne din iunie 1999 a continuat ideea nceput la St Malo, de aceast dat cele 15 state membre
Iiind de aceeasi prere. Concluziile summitului de la Cologne au artat c UE trebuie s si dezvolte
capacittile necesare de a ndeplini obiectivele securittii comune si politicii de aprare, si c trebuie
63
Nuttall S., (1994 August), 'The EC and Yugoslavia: Deus ex Machina or Machina Sine Deo? in: Journal
oI Common Market Studies, Vol. 32 OxIord Malden: Blackwell Publishers Ltd ,
69
Treacher, A., (Spring 2004 ), 'The EU`s TransIormation Irom Civilian Actor to Military Power in:
Eropea! "e#rit$, 6olme 9 Isse 1 4he =a%e: Hl1er :a1 I!ter!atio!al,
69
Sjursen, H., (1999), op. cit.pp.6
3&
Heisbourg, F. et al., (Septembre 2000 ), DeIense europeenne: la mise en oeuvre,Paris: Institut d`Etudes de
Securite de l`UEO
44
s aib capacitatea de a actiona autonom, bazndu-se pe o Iort militar credibil.
71
.
AstIel, n Cologne, UE s-a sItuit n legtur cu cadrul institutional necesar pentru a lua decizii
politice legate de problemele de securitate si aprare., iar la Consiliul European de la Helsinki din 10 si
11 decembrie1999 discutia a avansat si mai mult.
ntr-adevr, n aIar de lansarea unui nou si permanent set de institutii stabilit la St Malo si
Cologne, n cadrul sedintei Consiliului Uniunii Europene de la Helsinki a stabilit ca obiectiv crearea
unei Iorte armate capabil s ndeplineasc toate ndatoririle de la Petersberg.
Ct despre Tratatul de la Nisa, adoptat dup Consiliul European de la Nisa desIsurat n
decembrie 2000, acesta sanctioneaz clar construirea unei Politici Europene de Aprare si de Securitate
(PEAS). O dat cu Tratatul de la Nisa, UE a considerat c este de competenta sa legitim o PEAS si si-
a asumat responsabilitatea strategic n managerierea crizei de dup Rzboiul Rece.
72
Succesul proiectului UE l-a Icut necesar pentru o Europa integrat n att de multe arii, si
joac un rol tot mai mare pe plan global, de a avea o voce politic, dar si capacitatea de a sustine
politica prin actiune n aIacerile externe, securitate si aprare.
Rzboiul din Kosovo din 1999 demonstreaz totusi msura n care lipseau att vocea, dar si
mijloacele. n timpul acestui rzboi, europenii, rmasi singuri, nu aveau cum s intervin Ir o
rezolutie a Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite. Washingtonulsub administratia lui Clinton
si a orientrii sale neowilsoniene a considerat c o interventie era justiIicat de nevoia de a proteja
valorile umanitare, si neopunerea n Iata unui astIel de conIlict prea s aduc un beneIiciu strategic
neorealist prea mic pentru SUA.
Dup esecul ctorva ncercri diplomatice, cum ar Ii ntlnirea de la Rambouillet din Iebruarie
1999, albanezii din Kosovo au Iost de acord cu conditiile stabilite si srbii nu, Statele Unite au Iortat
NATO s intervin n Serbia si Kosovo n martie 1999 pentru a mpiedica nclcrile serbilor
reIeritoare la drepturile omului mpotriva albanezilor etnici din Kosovo. Operatiunile militare ale
NATO au durat pn la nceputul lui iunie.
73
Rzboiul din Kosovo a produs n Europa mult mai
putin satisIactie prin acuzarea rzboiului dect a neplcerii cauzat de aparenta omnipotent a
Americii
74
31
Co!silil Eropea! Colo%!e, 3 Ai 4 i!ie 1999: 7!!eD III N1
32
Rutten, M., (Fevrier 2002), Malaise dans la PESD in: Institut d`Etudes de Securite, Bulletin n1
Paris: Institut d`Etudes de Securite / Union de l`Europe occidentale
33
Mihalka, M., (2001), op. cit. toamna Vol 10 nr.3
34
Ha%a!,5., (8!e+8l$ 2&&2), Po1er a!* ,eaE!ess: ,h$ the -!ite* "tates a!* Erope see the
1orl*
diIIerently in: Policy Review, n113 Washington: Hoover Institution
45
Artnd msura n care lipseau n UE vocea si mijloacele politice, lectia de la Kosovo a ntrit
dezvoltrile care au Iost declansate n toamna lui 1998 de ntorstura guvernului britanic, ce a dus la
St Malo si - via Cologne (.) si Helsinki (.) a culminat la Nisa(.).
75
9 noua fa" n securitatea european prea astfel s nceap, mai ales pentru c se considera c
UE este ata s preia destinul prin semnarea =ratatului de la @isa 6 inclusiv fondarea unei fore
militare europene 6 i prin reali"area complet a "onei euro.
Totusi, alte evenimente au contribuit la aparitia unei noi Iaze a securittii europene, cum ar Ii
nlocuirea administratiei neowilsoniene a lui Clinton cu cea neorealist a lui Bush junior n ianuarie
2001, dar si nlocuirea lui Boris Yeltsin cu Vladimir Putin carea a cstigat alegerile presidentiale n
martie 2000.
Sosirea lui George Walker Bush la Casa alb marcheaz clar ncheierea conducerii Europei
liberale si agresive a lui Clinton. AstIel este mult mai putin probabil ca SUA s intervin, dac nu sunt
implicate interese strategice clare. Noua administratie Bush va acorda mai putin important
europenilor si mai mult important securittii asiatice.
76

Aceasta pare s se conIirme, mai ales c UE n aIar de ndreptarea spre o Iort militar
european si ntregirea zonei euro este pe punctul de a avea o Constitutie European, care a Iost
adoptat de Consiliu European n iunie 2004, n principal n conIormitate cu elaborarea sa de ctre
Conventia despre Viitorul Europei dup mai mult de un an de eIorturi.
Mai mult dect att, UE are cteva proiecte n desIsurare pentru o mai mare stabilitate n Europa
de SudEst, cum ar Ii Pactul pentru Stabilitate si o implicare major n operatiunile de mentire a pcii
din Bosnia, Kosovo si Macedonia. Pe 1 ianuarie 2003, prima operatiune operational a Politicii
Europene pentru Aprare si Securitate (PEAS) si-a nceput lucrul prin Misiunea de Politie European n
Bosnia Hertegovina si pe 15 decembrie 2003 o misiune a politiei civile a UE, cu numele de cod
Proxima, a nceput n Iosta Republic Iugoslav a Macedoniei timp de un an.
n special n aceast parte a lumii, Statele Unite au adaptat politica sa de a interactiona cu aceste
noi institutii ale UE. n timp ce Europa intrase ntr-o noua zon a politicii de securitate, administratia
lui Bush jr. acordnd o mult mai mare important abordrii n Iunctie de interese, dect pe principii,
asa cum Icuse administratia lui Clintonvede interesele americane primordiale n alt parte dect n
Europa.
77

35
Rutten,M., (Fevrier 2002) op. cit .
36
Mihalka, M., (2001), op. cit. toamna Vol 10 nr.3
33
Michael Mihalka, op. cit. toamna 2001
46
Desi jusqu`au 11 septembre, Bush peine a obtenir ce qu`il souhaite en politique etrangere. A la
suite des attentats du 11 septembre, en revanche, un consensus bipartisan se dessine en politique
etrangere et permet une reponse unie du Congres sur l`AIghanistan, la legislation antiterroriste et l`Irak.
Les republicains reprennent de justesse le contrle du Congres aux elections de mi-mandat de
novembre 2002, ce qui permet a George W. Bush d`avancer son programme de politique etrangere avec
une relative aisance.
78

n ceea ce priveste Europa, cumplitele evenimente din 11 septembrie 2001 au dat nastere unor
reactii imediate din partea UE, dar si din partea Iiecrui stat membru n parte.
Lupta mpotriva terorismului a Iost imediat inclus n mai multe politici ale UE, dar si ale statelor
membre.
O alt consecint a Iost c europenii au nceput s si asume mai multe responsabilitti pentru
Balcani, si la un moment dat vor rmne singuri s controleze regiunea. Americanii acord prioritate
rzboiului mpotriva terorismului n Asia Central si Orientul Mijlociu, retrgnd astIel trupele
americane din Balcani n viitor.
Desi construirea unei coalitii internationale mpotriva terorismului si campania militar ce a
urmat n AIganistan la sIrsitul lui 2002 a primit un mare sprijin din partea UE si a statelor sale
membre, interventia condus de Statele Unite n Irak a pus sub o mare presiune unitatea UE.
Contriubutiile unor state membre UE la campania SUA a crescut lupta din interiorul UE dintre cei
dornici s participe la o actiune militar mpotriva Irakului si cei care respingeau aceasta idee.
Desi este greu s avansezi spre o dezvoltare ulterioar n domeniul securittii si al aIacerilor externe
care evolua destul de greu n Europa ntr-o astIel de situatie, unele progrese rapide au Iost Icute la
sIrsitul lui 2003 si nceputul lui 2004. Pericolul unei apatii politice a UE este nc posibil, din moment
ce diIeritele tri europene sunt adesea opuse cnd vine vorba de problema sensibil a securittii si
aprrii.
2.3 Pr","#*ri&$ s%()i&i%*-ii 1n Eur"p(
Dup ce am examinat implicarea controversatului concept al securittii, are logic acum s
vorbim despre provocrile stabilittii n Europa. La nceput, trebuie s observm c n
39
David, C., & Balthazar, L., & Vasse,J., (2003) 'La politique etrangere des Etats-
Unis: Fondements, acteurs, Iormulation Paris: Presses de la Fondation Nationale des Sciences
Politiques, pp.283
43
conceptualizarea securittii noua abordare dezvoltat de coala de la Copenhaga are unele rezerve
legate de ntietatea militar si pune sub semnul ntrebrii starea statului ca obiect de reIerint al
securittii. ntr-adevr, axarea statului ca obiect de reIerint al securittii este ceea ce a caracterizat, n
special n timpul erei dominatiei categorice a teoriei realiste, abordarea traditional a Relatiilor
Internationale Iat de securitate.
=eoria realist se referea de fapt la securitatea teritorial a statului, statul fiind actorul central
al concepiei lor orientat ctre stat. Desigur, modiIicarea important a sistemului international a pus
la indoial statutul privilegiat al statului. Cu aceste provocri aduse statului, baza pe care se construise
politica de securitate era pus la ndoial. Helen Sjursen a observat trei situatii care ilustreaz
provocrile interne si externe aduse statului. n primul rnd, putem observa c pare ca si cum ierarhia
traditional a problemelor de securitate a cedat, dnd prioritate securittii si aprrii. A doua situatie
este aparitia noilor actori n aIar de state. La nivel european, se poate ntr-adevr observa aparitia
actorilor noi, transnationali, supranationali, economici, dar si politici si de securitate, n aIar de state.
Similaritatea pe care acesti actori diIeriti o au este c ei nu au o baz teritorial si nu se comport cu
reIerire la niste interese nationale precise.
Ca rezultat al acestei schimbri, statul are mai multe greutti n a controla activittile economice
si politice dincolo si de-a lungul granitelor. O problem pentru stat este ntr-adevr Iaptul c numeroase
grupuri pot n msur diIerit ncerc s si protejeze interesele prin institutiile europene din aIara
statului natiune. A treia situatie este consolidarea dimensiunii normative si legale n sistemul
international.
ntr-un sistem international caracterizat de propria complexitate, n mare masur din cauza
relativei interdependente, ordinea international este mentinut printr-o retea de acorduri si institutii
internationale si nu doar printr-un echilibru al puterii.
Aceaste acorduri si institutii internationale acoper o gam larg de subiecte, de la drepturile
omului, la conservarea mediului, la aprare si securitate. De aceea, hotrrile pe probleme
internationale nu mai sunt lsate n ntregime la bunvointa guvernelor nationale. Legea international
cu setul ei de norme si reguli inIluenteaz tot mai mult comportamentul statelor si stabileste
standarde si principii pentru un comportament adecvat att ntre state, ct si n interiorul lor.
79
Desigur,
dat Iiind c interventiile umanitare pot Ii considerate c promoveaz securitatea, obiectul de reIerint
nu mai este statul, ci o alt entitate. Statul Iiind aproape automat considerat pn de curnd un obiect de
reIerint pentru securitate n relatiile internationale, Iaptul c problemele de securitate au o dimensiune
39
Sjursen,H., (2001), op. cit. pp.5-6
49
normativ a Iost ntotdeauna neglijat. Dar, n zilele noastre, pozitia statului ca obiect de reIerint al
securittii este pus la ndoial.
Cum sensul securittii sau insecurittii este subiectiv n mare msur, punerea la ndoial a
Iormulei de reIerint a politicii de securitate devine important. Cum politica de securitate nu ar trebui
s se bazeze n exclusivitate pe securitatea national, devine important punerea la ndoial a bazei pe
care politica de securitate european ar trebui dezvoltat n mare parte pus problema intereselor,
valorilor si normelor ce ar trebui promovate si protejate .
Ca s rezumm, putem spune c politica de securitate n Europa pare s aib n prezent trei
dimensiuni. Prima dimensiune este conceptia traditional a politicii de securitate si aprare, unde
scopul este aprarea teritoriului unui stat natiune sau a unui grup de state mpotriva unei amenintri
militare externe clar identiIicate. Cea de-a doua dimensiune are legatur cu ideea interdependentei
comune ntre state. AstIel, securitatea national este vzut ca dependent de stabilitatea international
per total si nerespectarea normelor internationale. n aceast dimensiune, accentul de pe politica de
aprare si securitate se mut spre amenintarea securittii nonteritoriale. Surse de nesigurant nu sunt
adesea considerate ca avnd legatur cu alte state, dar cu probleme cum ar Ii conIlictele etnice, crimele
internationale si terorismul.
An sc/imb, acesta duce la o discuie despre leitimitatea folosirii mi+loacelor militare n situaii
care nu au letur cu aprarea naional a teritoriului.
Cea de-a treia dimensiune se ndreapt ctre dezechilibrele sociale si economice, crizele
umanitare, dezastrele mediului, provocri ale securittii tot att de mari ct si amenintrile militare.
Tendinta n agenda securittii europene a Iost de a se ndeprta de prima dimensiune a aprrii
teritoriale si de a merge spre cea de-a treia dimensiune a unui concept de securitate extins.
80
n cadrul acestor trei dimensiuni, trebuie s identiIicm diIeritele surse de nesigurant n Europa.
Prima dimensiune care este conceptia traditional a politicii de securitate si aprare are legtur cu
Iolosirea n mod deliberat a Iortei de ctre un stat mpotriva altui stat. Aceast amenintare clasic c
un stat sau natiune ar deveni att de puternice n Europa nct s le domine pe toate celelalte a Iost
preocuparea traditional a presedintilor de stat n istoria recent a Europei. De Iiecare dat cnd un
astIel de lider a aprut n istoria Europei, celelalte tri europene s-au unit pentru a-i rezista.
Acum, c suprematia sovietic din Europa Central si de Est a disprut, ne-am putea astepta ca
9&
Sjursen,H., (2001), op. cit. pp.6
49
statele europene s se uneasc mpotriva nvingtorului Rzboiului Rece, si anume Statele Unite.
Totusi, europenii nu percep SUA si puterea ei militar ca ameninttoare sau ostil. Pentru c att SUA
ct si statele europene au n comun valori si practici democratice liberale, alianta transatlantic s-a
bazat pe tri care sunt suIicient de stabile si suIiecient de transparente unele cu celelalte, astIel nct s
nu Iie usor uneia s conving populatia c cealalt reprezint o amenintare. n ciuda prbusirii Uniunii
Sovietice si a Iaptului c Rusia devenise o tar relativ democrat si pluralist, tot ea este vzut cel
putin n primii ani dup Rzboiul Rece - ca o umbr geopolitic pe continent.
81

Rusia rmne nu numai cea mai mare tar de pe continent, dar si cea mai mare putere militar si
cu cea mai mare numeroas populatie din Europa. Chiar dac este mai slbit dect Iosta Uniune
Sovietic, unii nc mai consider Rusia cea mai mare amenintare a securittii.
Datorit evolutiilor enorme din sistemul politic rus si din UE, posibilitatea de a vedea Rusia
dominnd n Europa Central si de Est s-a redus drastic. De la schimbrile din 1989/1990, puterea rus
a devenit mult mai putin o provocare att pentru Europa Central si de Est, ct si pentru Europa de
Vest.
n ceea ce priveste Germania, unele state europene s-au temut la nceputul acestei reuniIicri de
reaparitia unei Germanii hegemonice puternic datorit puterii economice si pozitiei geograIice
centrale. Aceast team istoric de o Germanie atotputernic nu a tinut mult. Nu doar cultura
democratic si quasi-paciIist a Germaniei contemporane, dar si ancorarea sa n institutiile
supranationale vestice n particular aprarea sa Iusese organizat n mare msur n cadrul NATO
au convins rapid c puterea economic si militar german trebuie vzut ca o surs de sigurant si nu
de nesigurant de vecinii Germaniei. Cum majoritatea statelor europene apartineau structurilor
supranationale vestice, este imposibil ca statele europene s mearg la rzboi una mpotriva celeilalte.
82
n aIar de aceste griji despre ncercrile de suprematie n interiorul Europei, se punea problema
dac statele europene pot Ii atacate de ambitiile puterilor externe. Pare mai degrab neplauzibil.
Japonia, care ar putea exercita o posibil dominatie economic n Europa, pare putin probabil s
reprezinte o potential amenintare militar. O conceptie mult mai popular este ideea c Europa ar
putea Ii indirect amenintat de un stat un asa-numit stat tlhar prin sponsorizarea terorismului.
Trebuie adugat c pericolul ca un stat de la periIeria Iostei Uniuni Sovietice, Nord AIrican sau din
Orientul Mijlociu ar putea ameninta statele din Europa de Sud. Din aceast perspectiv, extinderea
tehnologiei rachetelor balistice, dar si proliIerarea tehnologiei armelor chimice, biologice sau nucleare
91
Hyde-Price, A., (1991), op. cit.pp.56-57
92
Mortimer,Ed., (Summer 1992) European Security aIter the Cold War, Adelphi Paper 271 ,London:
Brassey`s (UK), pp.6-10
5&
au indicat ntr-adevar o potential periculoas amenintare la adresa securittii europene.
83

La prima dimensiune, am mai putea aduga o alt provocare a securittii aprut la marginea
Europei si care sunt cauzate de evenimente din aIara zonei, n sensul c ele nu sunt atacuri directe
asupra teritoriului european.
Are legtur cu accesul statelor europene la resursele naturale si piete, din moment ce capacitatea
trilor industriale de a asigura resurse regulate de materiale si resurse de minerale esentiale pentru
Iunctionarea societtilor moderne, dezvoltate este o preocupare major pentru ele.
Pentru acest motiv, nu doar petrolul si gazul, dar si alte minerale de Iier sunt de important
strategic. ntreruperea alimentrii cu astIel de resurse naturale vitale datorit razboiului, haosului
revolutionar, blocadelor anti-imperialiste sau izbucnirilor de nationalism economic
84
, ar putea
ameninta Europa.
Acesta este un motiv pentru care Europa are un interes deosebit n prevenirea ridicrii unei puteri,
care ar recurge la astIel de atacuri sau amenintri, dar si un interes mai general n pstrarea legii si
ordinii internationale.
85

Cea de-a doua dimensiune, reIeritoare la politica de securitate, se axeaz pe amenintrile
nonteritoriale ale securittii. n cadrul acestei dimensiuni, securitatea national este asa cum am
observat deja, vzut ca dependent de stabilitatea international per total, dar respect normele
internationale, mai degrab dect o conceptie clasic despre securitate si aprare. Prin urmare,
amenintrile, care ar apartine acestei dimensiuni, sunt cel mai adesea asociate cu o lips sau o cdere a
autorittii statului dect cu un exces al acesteia. Intimidrile si amenintrile tipice Iolosite de actorii
non-state sunt recurgerile la terorism sub toate Iormele sale. Europa are cu sigurant propriile grupri
teroriste, cum ar Ii gruprile nationale sau separatiste n special n Spania, Insulele Britanice sau Turcia,
dar si rzboinicii de clas din zilele noatre din Germania sau Italia.
Dar problema terorismului international, ca surs de insecuritate, este un Ienomen care adesea
este privit ca noul dusman al statelor democrate n special trile vestice si simtit astIel n SUA , n
mijlocul Lumii Vestice, mai ales dup evenimentele din 11 septembrie 2001. Acest sentiment a Iost
exacerbat n Europa dup atacurile teroriste din 11 martie 2004, demonstrnd c nici Europa nu era
scutit de astIel de situatii. Un element important al acestei probleme este Ir ndoaial reaparitia
Iundamentalismului, n special a Iundamentalismului islamic. O conceptie rspndit care a cstigat o
93
Hyde-Price, A., (1991), op. cit. pp.58
Mortimer, Ed., (1992), op. cit. pp.10-11,14
94
Gutteridge, W., (1989), 'The Case Ior Regional Security: Avoiding ConIlict in the 1990s in:
ConIlict Studies, N217 London: The Centre Ior Security and ConIlict Studies,pp.18-25
95
Mortimer, Ed., (1992), op. cit. pp.11
51
oarecare reputatie prin ideea dezvoltat de Samuel P. Huntington la mijlocul anilor 1990 este aceea c
Europa ar putea fi ameninat de o entitate numit '!slam& sau 'fundamentalism islamic&.
Dar, pare mai degrab imposibil ca acest Ienomen s ia Iorma unui singur stat-natiune sau a unei
aliante de cteva state-natiuni ale lumii arabe, care a concentrat suIicient putere militar ca s
ameninte Europa cu o invazie. Fundamentalistii nu au nici o rusine n a recurge la terorism pentru a-si
exprima viziunea lor despre lume.
86

Date Iiind progresele tehnologice si Irontierele nationale mai deschise din Europa, terorismul
international este o grij din ce n ce mai mare pentru securitate pe btrnul continent.
87

O alt dimensiune a acestei probleme este situatia statelor tlhare, de care am amintit deja.
Dup sIrsitul Rzboiului Rece noile provocri ale securittii, care ar putea aprea Iat de
interesele Statelor Unite si ale aliatilor si, Washingtonul a avansat termenul de state tlhare, un
termen care a aprut n timpul administratiei lui Clinton. Concentrarea pe asa-numitele state tlhare
este luat n serios n Europa, dar mai ales n Statele Unite. Statele tlhare ar putea Ii deIinite ca Iiind
tri n general ostile Statelor Unite, care sunt suspectate c ar continua programele armelor de
distrugere n mas si pe cel al rachetelor, si ar sponsoriza terorismul, si nu s-a aliniat la ceea ce Statele
Unite consider norme de conduit internationale .
88

Din punctul de vedere al Washingtonului, cele mai importante state tlhare sunt AIganistanul
(pn la nIrngerea regimului taliban), Irak (pn la nIrngerea regimului lui Saddam Husssein), Iran,
Coreea de Nord, Libia, si ntr-o msur mai mic Siria si Sudan.
Axa rului, asa cum este deIinit de presedintele SUA George Bush n Adresa sa despre Starea
Natiunii din 29 ianuarie 2002, este un termen aproape echivalent cu termenul de stat tlhar. De la
cderea lui Saddam Hussein n Irak, termenul axa rului nu mai este Iolosit. Trebuie spus c termenul
stat tlhar a cauzat Irictiuni peste Atlantic. n timp ce scopul principal al abordrii americane era s
izoleze si s nIrneze statele tlhare, aliatii cheie din Europa (n special Franta si Germania) au
preIerat politica a ceea ce a devenit cunoscut drept angajament critic
89
n plus, trebuie adugate alte schimbri ale securittii n cadrul celei de-a doua dimensiuni a
politici de securitate si aprare. n primul rnd exist problema crimei internationale organizate. Adesea
n legtur cu problema terorismului international, crima internationala este adesea n strns legtur
96
Mortimer, Ed., (1992), op. cit. pp.11-12
93
Hyde-Price, A., (1991), op. cit. pp.58-59
99
Childs,N.,( 12 December 2001,:1), 'Analysis: The new bogeymen, BBC News London:
|http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/1376425.stm|
99
Childs,N (2001:2), op. cit.
52
cu traIicul de droguri si de persoane si adesea este surs a violentei transnationale.
Problema conIlictelor etnice si a revoltelor nationale este o alt surs de insecuritate n cadrul
acestei dimensiuni. Aceste dispute etnice si nationaliste sunt cauze Irecvente nu doar ale violentei
transnationale, dar si ale nclcrii ordinii civile. Au amenintat si nc amenint partea Europei Centrale
si de Est, dar si n Balcani.
Fiind supuse tensiunilor etnice si certurilor nationaliste, aceste regiuni nu au rezolvat aceste
probleme cu ajutorul camaraderiei Irtesti din comunitatea socialist, care pur si simplu le-a
suprimat.
O dat cu prbusirea taberei socialiste si cu schimbrile economice diIicile din zon, pericolul
nationalismului resurgent a devenit real n aceste prti ale Europei.
90

Acest pericol avnd dou aspecte si anume problema minorittilor nationale si cea a granitelor
-, teama este c aceste conIlicte nationaliste ar putea deveni o provocare politic sau teritorial a status
quo din regiune.
91
Totusi, trebuie adugat c aderarea multor tri din Europa Central si de Est la UE a adus
stabilitate n aceste tri, cum ar Ii Slovacia sau Letonia, care s-au conIruntat cu problemele
minorittilor la sIrsitul Rzboiului Rece.
Perspectiva aderrii pare s aduc stabilitate si n ceea ce priveste problema minorittilor si a
granitelor n Bulgaria, Romnia si chiar Croatia. AstIel de griji exit totusi n Europa cu privire la trile
care Iie nu au o perspectiv clar de aderare ca Serbia Muntenegru (mai ales datorit problemei
legat de Kosovo), Albania, Bosnia-Hertegovina, Iosta Republic Iugoslav a Macedoniei si chiar
Turcia si a celor care nu coincid scopurilor UE, cum ar Ii statele europene ale Commonwealth-ului
Statelor Independente (cu exceptia Ucrainei si poate a Moldovei).
Cea de-a treia dimensiune ctre care tinde agenda securittii europene, asa cum am observat,
este un concept al securittii si mai larg dect cea de-a doua dimensiune. Indic spre provocrile
secrurittii care sunt mai mari dect amenintrile militare si trec dincolo de simplele amenintri non-
teritoriale ale securittii. Aceast dimensiune se reIer la provocrile securittii care aIecteaz
umanitatea n ntregime. n cadrul acestei dimensiuni, amenintrile la securitatea european se ntind de
la dezechilibre sociale, economice si Iinanciare la probleme demograIice, degradri ale mediului,
protejarea drepturilor umane, dar si crize umanitare.
92
9&
Brzezinski, Z.,(Winter 1989/1990), 'Post-Communist Nationalism in: Foreign AIIairs, Vol.68 n5 New
York: Council on Foreign Relations, pp.1-25.
91
Hyde-Price, A., (1991), op. cit. pp.57
92
Sjursen, H., (2001),op. cit. pp.6
53
n ceea ce priveste dezechilibrele sociale, economice si Iinanciare, este evident c ntr-o lume
tot mai independent problema nedezvoltrii, srciei si ndatorrii n Lumea a Treia, nu numai c o
amenint pe cea din urm, dar reprezint posibile amenintri ale stabilittii Iinanciare si economice a
economiei globale, aIectnd astIel dezvoltarea lumii.
93

n ceea ce priveste problemele demograIice, desi multi economisti consider c Europa Vestic
cu populatia sa tot mai btrn si scderea ratei natalittii ar trebuie s Iie mai degrab multumiti
dect nspimntati de injectia de corpuri apte si mna de lucru relativ ieItin oIerite de imigrantii din
tri mai putin prospere
94
, se recunoaste c imigrarea n mas va avea consecinte sociale si politice
periculoase. Legat de problemele de securitate la adresa umanittii ca ntreg cauzate voluntar sau
involuntar de crizele economice si degradrile mediului, interventiile umanitare, dar si interventiile
pentru prevenirea sau limitarea dezastrelor asupra mediului, le putem numi promotoare ale securittii.
Ca s rezumm, tendinta n agenda securittii europene a Iost de a se ndeprta de dimensiunea de
aprare teritorial si de a se apropia de un concept de securitate mai larg.
Cum exista o multitudine diIuz de riscuri n Europa de dup Rzboiul Rece n contrast cu
perceptiile clare ale amenintrilor n ordinea lumii bipolare se simte clar o schimbare n ntelegerea a
ceea ce nseamn provocrile securittii centrale n Europa. Aceast ntelegere schimbat este bine
ilustrat de urmtorul citat dintr-un discurs (din 1996) al ministrului danez de externe Niels Helveg
Pedersen: preocuparea Iat de problemele de securitate mai mici sunt din ce n ce mai mult n centrul
atentiei: instabilitate politic si economic, conIlict etnic, probleme ale minorittilor, conIlictele de la
Irontier, reIugiati, probleme ale mediului si crima organizat.
Declaratia de la Petersberg a Uniunii Europei Occidentale din 1992 mai trziu cuprins n
deIinitia Uniunii Europene a responsabilittilor legate de securitate si aprare este nca un exemplu al
noii Iormule a politicii de securitate n Europa, pentru c ia n considerare noua agend a securittii.
Securitatea neinvaziv care este deIinit n termenii inegalittii sociale si economice, riscurile
mediului si crima este subliniat n declaratie c o sarcin important a securittii n plus Iat de
problemele militare. Aceste riscuri si provocri sunt considerate noile probleme ale securittii, pe care
Nicholson, M., (1993),'Security in the 1990s and Beyond in: Michael Clarke (ed.), New
Perspectives on Security, London*New York: Brassey`s (UK), pp.107-110.
93
Hyde-Price, A., (1991), op. cit. pp.58
94
Mortimer,Ed., (1992), op. cit. pp.14
54
Uniunea Europeanmpreun cu statele sale membretrebuie s le nIrunte n lumea de dup Rzboiul
Rece.
95

Documentul Adresei UEO din iunie 2001, numit Revizuirea conceptului de securitate european
care raspunde noilor riscuri, cel din decembrie 2003, dar si Strategia Securittii Europene din
decembrie 2003, abia au conIirmat directia n care se ndrept 'aenda noii securiti europene.
AstIel, Strategia European de Securitate, care a Iost adoptat de Consiliul European de la
Bruxelles pe 12 decembrie 2003, identiIic cinci amenintri cheie: terorism, arme de distrugere n
mas, state cu guverne centrale ineIiciente, crima organizat si conIlictele regionale.
96
95
Sjursen, H., (2004), op. cit. pp.16
96
Howorth,J., (2005), 'From Security to DeIence: the Evolution oI the CFSP in: Hill, C.,&
Smith, M., 'International Relations and the European Union OxIord: OxIord
University Press, pp.195.
55
CAPITOLUL 3
INSTITUIILE SISTEMULUI EUROPEAN DE SECURITATE
Integrarea european a nceput cu aprarea. =ratatul de Alian i A+utor 0eciproc de la $un2ir2
semnat n martie 45EF, care era o alian franco-enle", i n special =ratatul de la 3ru,elles 6
semnat n martie 45EG de ctre 8rana, Anlia, 3elia, 9landa i :u,embur 6 erau n principal
adaptate s cree"e o comunitate a securitii care ar ndeprta orice risc de r"boi n Europa
. Dar nelinistile cu privire la pierderea suveranittii si complexitatea problemelor europene de
securitate inclusiv renarmarea Germaniei si nevoia unei aliante transatlantice au nruit primele
eIorturi ale integrrii aprrii, Comunitatea European de Aprare Iiind abandonat n 1954. De atunci
ncolo pn putin dup Rzboiul Rece aprarea era un subiect de nementionat n context pur
european.
97
Dar eIorturile pentru integrarea securittii si aprrii n Europa au Iost Icute nc de atunci.
Desi integrarea european a securittii si aprrii a nregistrat progrese n ultimii ani, unele
institutii de securitate create n timpul Rzboiului Rece au supravietuit acestei perioade si au propria lor
important.
n acelasi timp, problemele de securitate n Europa sunt conturate de cteva organizatii, dintre
care Iiecare reprezint o perspectiv diIerit asupra naturii problemelor de securitate ale Europei si
asupra cadrului lor de desIsurare. Desi noi Iorme organizatorice ar putea Ii create n viitor, trebuie s
conIrunte astzi un complex institutionalizat care pare s ntruneasc interesele si asteptrile diIeritelor
guverne.
n aIar de institutii, actorii sunt de asemenea statele. Trebuie s reamintim c potrivit abordrilor
neorealiste, lucrarea consider statele cu accent pe marile puteri ca actori proeminenti ai sistemului
mondial.
Numrul de state din Europa a crescut considerabil de la cderea zidului Berlinului datorit
dezintegrrii Iostelor Iederatii comuniste, n principal Uniunea Sovietic, Cehoslovacia si Iugoslavia.
Cum toate sunt incluse sistemul de securitate european (inclusiv majoritatea Iostelor Republici
Sovietice) numrul actorilor implicati n securitatea european a crescut considerabil. Mai mult, nu
trebuie uitat rolul important jucat n sistemul de securitate de doi actori dac nu extra-europeni, cel
putin extra-UE, si anume Statele Unite si Rusia.
AstIel, multi actori diIeriti sub Iorma de state sau institutii joac un rol n Iormarea
93
Howorth, j., (November 2000 ), 'Chaillot Papers: European integration and deIence: the ultimate challenge?,
n43 Paris: Institute Ior Security Studies / Western European Union,
56
complexului securittii europene. Scopul acestui capitol va Ii identiIicarea actorilor care se comport ca
niste institutii. Atentia va Ii dat institutiilor de securitate din cadrul Uniunii Europene. Apoi, va pune
n discutie celelalte institutii de securitate care sunt n principiu NATO si OSCE nainte s analizeze
complexitatea institutional a sistemului.
3.1 Ins%i%u-ii&$ '$ S$#uri%(%$ 1n #('ru& Uniunii Eur"p$n$
Procesul integrrii politice europene cu dezvoltarea procesului ce elaboreaz politicii comune n
special n domeniile aIacerilor externe, ale problemelor de aprare si securitate a Iost ntotdeauna
unul diIicil, mai ales cu privire la aspectele pline de succes ale cooperrii economice si monetare.
Datorat n principal reIuzului statelor membre UE de a stabili puteri supranationale n aceste
domenii att de sensibile, Uniunea European nu a reusit pn acum s si creasc puterea n domeniile
politicii externe si al aprrii, Iie la nivelul puterii economice, Iie la nivelul pozitiei n aIacerile
internationale.
Trebuie s observm c au Iost Icute progrese importante de la nceputul anilor 1990.
Aceast seciune va e,amina procesul concret ntreprins de UE pentru a face fa acestei
provocri. Astfel, mai nti pre"int de"voltarea i caracteristicile 7oliticii .omune de (ecuritate si
Aparare )7.(A*, cu o atenie deosebit acordat 7oliticii Europene de (ecuritate i Aparare )7E(A*.
Apoi ne oprim asupra Uniunii Europene 9ccidentale )UE9*, care a fost creat pornind de la ideea de
a se ocupa de aprare i securitate. $atorit de"voltrilor din ultimii ani, viitorul UE9 este, aa cum
vom arta, cam nesiur.

3.1.1 P"&i%i#( C"+un* '$ S$#uri%(%$ 2i Ap*r(r$ 3 P"&i%i#( Eur"p$(n* '$ S$#uri%(%$ 2i Ap*r(r$
Perceptia original despre Comunitatea European a Iost mult inIluentat de considerente de
securitate: crbunii i fierul au fost alese drept primul subiect pentru interare datorit importanei n
susinerea unui efort repre"entat de un r"boi naional. Problema securittii totusi nu a devenit
principalul subiect al integrrii europene, esecul Comunittii Europene de Aprare din 1954 avnd un
impact negativ asupra integrrii securittii europene n cadrul Comunittii Europene.
n acelasi timp, securitatea a Iost ultima pe agenda integrrii europene pentru nc trei decenii.
Din 1970, statele membre CE au cooperat inIormal n cadrul Cooperrii Politice Europene (CPE).
n acest cadru, consultrile dintre statele membre au avut loc n privinta politicii externe la nivel
53
interguvernamental.
Cooperarea politic european a Iost Iormalizat n 1986 prin Actul Unic European, care nu i-a
alterat nici natura interguvernamental, nici metodele de operare. Desi Actul Unic European a
reprezentat un pas important nspre integrarea ulterioar n multe zone, a rmas extrem de rezervat n
privinta securittii, observnd doar dorinta statelor de a-si coordona pozitiile mai aproape de aspectele
politice si economice ale securittii.
98

De Iapt, Actul Unic European )AUE* 'nu repre"ent dect formali"area a ceea ce de+a e,ist n
practic .7E i n plus un secretariat .7E.&
55
AstIel, CPE avea legatur doar cu aspectele politice si economice ale securittii, n timp ce
aspectul militar era complet absent. Ideea cea mai ntlnit era c Iunctiile aprrii teritoriale trebuiau
ndeplinite de NATO si de Iortele nationale.
Desi credinta general era aceea de a considera c NATO trebuie s rmn principala institutie
de securitate dup prbusirea comunismului sovietic, n acelasi timp au Iost Icute eIorturi ca Europa s
se ocupe de problema securittii si aprrii la nivel regional, cu alte cuvinte la nivel european. Aceste
eIorturi au devenit mai intense atunci cnd nesiguranta si grijile legate de securitate au crescut n
Europa. n aIar de problema Germaniei care dduse nastere la nelinisti, disparitia sistemului de
securitate bipolar rezultat asa cum am artat deja n Europa de Est a Iost o surs de probleme locale
de securitate, cum ar Ii problemele minorittilor n unele tri din Europa Central si de Est si tensiuni
ntre statele vecine si n interiorul statelor. Pentru ultimele cazul Iugoslaviei este cu sigurant un
exemplu neplcut, dar cu sigurant extrem de potrivit.
nc din 1990, initiativele europene de a consolida activittile de aprare si securitate erau
importante.
n ciuda grijei americane de a vedea dezvoltarea aprrii europene pe cont propriu, Italia a propus
n septembrie 1990 integrarea activittilor de aprare a Uniunii Europene Occidentale n Comunitatea
European. Dar, 'pro-atlanticii Olanda si Marea Britanie, temndu-se c aceasta ar putea mpiedica
buna Iunctionare a relatiei transatlantice si a NATO au sugerat c Uniunea European Occidental ar
trebui s devin stlpul european al NATO, potrivit dorintelor Statelor Unite. Franta si Germania
argumentnd c desavrsirea Pietei Unice si tendinta spre Uniunea Economic si Monetar (UEM) au
necesitat miscri corespunzatoare spre uniunea politic, a crei politic extern si de securitate comun
99
7#tl -!i# Eropea!, 13 )ebrarie 1996: #apitoll III 7rt.3& N6(a)
99
AlIred Van Staden, (1994), 'AIter Maastricht: Explaining the Movement towards a Common
European DeIence Policy in: Walter Carlsnaes and Steve Smith, European Foreign Policy:
The EC and Changing Perspectives in Europe, Volume 34 ,London: Thousand Oaks New
Delhi: SAGE Publications, pp.141
59
era un element central doreau s mearg mai departe. Berlin si Paris doreau ca toate problemele de
securitate si aprare s Iie n grija unei politici europene extern si de securitate comun, iar UEO ar
trebui s continue n conIormitate cu directivele UE.
Summitul de la Roma din noiembrie 1991 a mpcat cele dou pozitii. NATO a rmas principala
autoritate n privinta securittii si aprrii, noul concept strategic al Organizatiei Tratatului
Atlanticului de Nord a Iost de prere c Europa si va dezvolta propria identitate a securittii si
aprrii.
Trebuie adugat c Primul Razboi din GolI si criza din Iugoslavia au subliniat nevoia unei
identitti europene de aprare si securitate.
100

n acelasi timp, un pas important pentru politica extern si de securitate a UE a Iost Icut la
Maastricht. Prin ratiIicarea si intrarea n vigoare a =ratatului de la Maastric/t pe 4 noiembrie 455<,
nou infiinata Uniune European i-a acordat o 7olitic E,tern .omun i de (ecuritate )7E(.*,
care a fost implementat ca 'al doilea stlp& al Uniunii i a nlocuit-o pe mai modesta .ooperare
7olitic European ).7E*.
Tratatul tinea loc de politic acoperind toate domeniile unei politici externe si de securitate si
sprijinea activ si Ir nici o rezerv ntr-un spirit al loialittii si al solidarittii comune
101
de ctre
statele sale membre. Securitate si aprarea erau de asemenea explicit incluse n PESC.
Prin Tratatul de la Maastricht, aprarea era ntr-adevar introdus pentru prima dat ntr-un
document oIicial al CE. Articolul B, litera 188 sustinea c Uniunea European acesta Iiind numele de
atunci va avea ca obiectiv s si exprime identitatea pe scena international, n special prin
implementarea unei politici externe si de securitate comune, inclusiv schitarea unei politici de aprare
comune, care ar putea duce n timp la o aprare comun, Tratatul de la Maastricht a vorbit despre
conceptul de joint action (de cooperare interstatal), care merge dincolo de cooperarea politic.
Introducerea aprrii n PESC cel de-al doilea stlp al UE et la Iormulation retenue
d`unanimite pour le processus de decision traduisent bien la volonte qui a prevalu de ne pas porter
atteinte a la souverainete nationale.
102

1&&
Cameron, F., (1999), 'The Foreign and Security Policy oI the European Union: Past, Present and
Future,SheIIield: SheIIield Academic Press, pp.23-32
1&1
Tratatul despre Uniunea Europeana |Tratatul de la Maastricht|, 29 iulie 1992: capitolul V Art.J1 1; astazi, versiunea
completa a Tratatului Uniunii Europene |revizuit de Tratatul de la Nisa|, 26 Iebruarie 2001: capitolul V Art.11 2
1&2

Colson, B, (1995),'Europe: Repenser les alliances ',Paris: Institut de Strategie Comparee
Economica, ,

pp .120
Collet, 7., (1993), :e 4raitO *e ?aastri#ht et la *O)e!se' i!: 5e/e trimestrielle *e *roit
eropOe!,
N2 Paris: Editions Dalloz, pp.225
59
Tot conIorm Tratatului de la Maastricht, Uniunea cere unei alte organizatii, si anume Uniunii
Europene Occidentale, s elaboreze si s implementeze decizii si actiuni ale Uniunii, care au implicatii
de aprare
103

Era de asemenea speciIicat c politica Uniunii n conIormitate cu acest articol nu va prejudicia
caracterul speciIic al politicii de securitate si aprare al anumitor State Membre si va respecta
obligatiile anumitor State Membre decurse din Tratatul Atlanticului de Nord si va Ii compatibil cu
politica extern si de securitate comun stabilit n acest cadru.
104
AstIel textul Tratatului de la Maastricht era suIicient de vag s satisIac toate statele membre UE,
inclusiv pe cele mai ndrznete, ca Franta, care doreau o securitate si o aprare mai integrat, dar si
pe cele mai modeste, ca Anglia, care dorea pe ct posibil mentinerea status quo. n special datorit
insistentei Londrei, Tratatul de la Maastricht a artat c dezvoltarea unei politici comune de securitate
european nu va prejudicia n nici un Iel cooperarea securittii atlantice.
Discutia despre reIormarea PESC a aprut curnd dup aparitia ei. Dup trei ani de operare,
exist un larg consens c PESC nu se ridic la nivelul asteptrilor, mai ales atunci cnd s-a pus
problema ncetrii mai rapide a ostilitatilor din Iosta Iugoslavie.
105
Tratatul de la Amsterdam care a Iost semnat pe 2 octombrie 1997 si a intrat n vigoare la 1 mai
1999 a Iost cel de-al treilea mare amendament la un tratat si avea ca scop clariIicarea pretentiilor si
naturii PESC. Prevederile PESC au Iost revizuite de Tratatul de la Amsterdam: articolele de la 11 la
2890 ale Tratatului despre Uniunea European (TUE) erau acum dedicate n mod clar PESC.
n ciuda simpliIicrii articolelor si a micilor amendamente, nu au reusit s rezolve problemele
Iundamentale legate de Iunctionarea PESC, de exemplu luarea deciziilor din cadrul ultimei nu s-a
schimbat Iundamental.
Vzut ca o victorie a atlanticistilor, Iiind mentinut independenta UEO, Tratatul de la
Amsterdam a lsat principiile interguvernamentale ale celui de-al doilea stlp neschimbate.
106

1&3
Tratattul despre Uniunea Europeana (Tratatul de la Maastricht), 29 iulie 1992: capitolul V Art.J.4 2; text revocat
astzi, si astIel nu mai este prezent n versiunea revzut a Tratatului despre Uniunea European (asa cum a Iost mbunttit
prin Tratatul de la Nisa), 26 Iebruarie 2001)
1&4
Tratatul despre Uniunea European (Tratatul de la Maastricht), 29 iulie 1992: capitolul V Art.J.4 4; astzi,
versiunea revzut a Tratatului despre Uniunea European (asa cum a Iost mbunttit prin Tratatul de la Nisa), 26 Iebruarie
2001: capitolul V Art.17 189)
1&5
Cameron,F., (1999), op. cit.pp.60
1&6
HJell 7. Eliasse! (e*.) (1999), Porei%! a!* "e#rit$<Poli#$ i! the Eropea!
-!io!',:o!*o!Q4hosa!* CaEsQ.e1 2elhi: "7GE Pbli#atio!s, pp. 219<22&
6&
Principalele mbunttiri ale PESC includeau dorinta de a promova cooperarea european cu
privire la narmare si prevederea c, Consiliul si Comisia s exercite o mai mare coerent si consistent,
mai ales prin deIinirea strategiilor comune ale Consiliului. Tratatul cerea si o extindere a majorittii
caliIicate care s voteze n al doilea stlp.
Desi principiul Ilexibilittii care permitea unui numr limitat de state membre s obtin o
integrare ulterioar n unele politici nu a Iost extins la PESC, o posibil retinere constructiv a Iost
introdus n Tratatul de la Amsterdam. Aceast retinere constructiv permite de Iapt unui numr
limitat de state s ia initiativ n politica extern Ir participarea complet a tuturor statelor membre.
107
Desi ncercarea de a integra UEO n UE a esuat, o anume dorint a aprut din moment ce a
existat perspectiva ncorporrii eIective a organizatiei UEO n structurile Uniunii.
Tratatul de la Amsterdam a dezbtut de asemenea problema intensiIicrii coeziunii si solidarittii
stlpului PESC. Date Iiind diIiculttile date de asigurarea solidarittii reprezentrii externe n UE
datorit rotatiei conducerii la Iiecare sase luni (chiar si mai des din perspectiva extinderii), s-au Icut
eIorturi pentru a ntri solidaritatea reprezentrii externe n UE si pentru a oIeri Uniunii o singur voce
vizibil n sistemul international. Statele membre s-au hotrt s echipeze PESC cu un nalt
Reprezentant, cunoscut si sub numele de Dl (sau Dna) PESC, care s reprezinte PESC la nivel
international si, de la inIiintarea sa n 1999, n Politica European de Securitate si Aprare (PESA).
Aceast reIorm este n general considerat una dintre cele mai importante schimbri aduse PESC de
ctre Tratatul de la Amsterdam. Javier Solana Madariaga Iost secretar general al NATO - a Iost numit,
pe 18 octombrie 1999, pe o perioad de cinci ani, s Iie naltul Reprezentant al PESC. Era ajutat de
noua Unitate de PlaniIicare, care avea rolul de a duce la o mai mare capacitate conceptual si de
expertiz a UE. Format din reprezentanti ai Comisiei, ai Uniunii Europene Occidentale si statele
membre si aIlat sub nalta Reprezentare a UE, are ntr-adevr ca scop s ajute UE s aib o
perspectiv pe termen lung n ceea ce priveste politica extern.
O alt schimbare major adus PESC de ctre Tratatul de la Amsterdam este, Ir discutie,
includerea misiunilor de la Petersberg numite dup locul n care a avut loc Consiliul Ministerial al
UEO care le-a Iormulat n iunie 1992 n Tratat (lucru deja mentionat de noi mai nainte).
108

1&3
Sjursen, H., (1991), op. cit.pp.6
1&9
Heisbourg, F., & al, (2000), op. cit. pp.4
61
Ceea ce inseamn c Uniunea si asum acum responsabilitatea pentru toate sarcinile de
securitate 'Petersberg', adic toate sarcinile n aIar de aprarea teritorial.
109
Desi evaluarea rezultatelor Tratatului de la Amsterdam - n privinta securittii si aprrii nu era
tocmai optimist, mai ales pentru c nu putea s rezolve corespunztor problema introducerii sau nu a
securittii invazive (hard security) - cum e aprarea n institutiile UE; aceast dilem a Iost depasit
la summitul Iranco-englez de la St Malo dintre Tony Blair si Jacques Chirac n decembrie 1998, prin
Declaratia emis la mijlocul crizei din Kosovo din 1998/1999. A Iost o realizare n sensul c Franta si
Anglia , care reprezentau cele dou prti opuse ale dilemei, au Iost de acord s dezvolte ideea unei
Politici Europene de Securitate si Aprare.
110
Datorat n principal schimbrii abordrii britanice, declaratia Iranco-englez de la St Malo de pe
4 decembrie 1998 a putut Ii adoptat. Declaratia de la St Malo spunea c Uniunea trebuie s aib
capacitatea de a actiona autonom, sustinut de Iorte militare credibile, de mijloacele de a decide s le
Ioloseasc si de prompitudinea de a le Iolosi, pentru a rspunde unei crize internationale.
n aIar de sublinierea acestui rol al UE n aprarea, dar si nevoia maxim de a mbuntati
capacitatea de proiectare a Iortei, declaratia de la St Malo a subliniat, printre altele, legtura dintre
mbunttirea capacittii de aprare si rolul Uniunii n lume si importanta NATO.
111
Pentru toate aceste motive, declaratia de la St Malo este larg considerat nceputul proiectului de
aprare european.
Londra, cu prim ministrul su Tony Blair, a abandonat cumva pozitia sa de oponent al unui rol al
securittii mai independente pentru UE. Desi un astIel de angajament nu ar pune la ndoial nici NATO
si nici alte aranjamente ale aprrii nationale n sensul ca UE ar accepta actiunea militar acolo unde
Alianta nu este implicat...si Ir alte duplicitti inutile rzgndirea englezilor a Iost una
semniIicativ.
112

Ca rezultat al schimbrii pozitiei britanice, unul dintre cele mai importante obstacole pentru
consolidarea PESC a Iost depsit. Nu este de mirare c noua oportunitate aprut la St Malo a Iost
Ioarte repede urmat de o multitudine de alte declaratii si propuneri. Declaratia de la St Malo a Iost
1&9
Cameron,F., op. cit. pp.68
11&
-lso$,=., (2e#ember 2&&2<Pebrar 2&&3), Colle#ti/e "e#rit$ i! Erope' i!: Per#eptio!s:
8or!al o) I!ter!atio!al 7))airs ,Ista!bl: "7?<Ce!tre )or "trate%i# 5esear#h, pp.193
111
Heisbourg, F., & al, (2000), op. cit. pp.8
112
Missiroli, A., (Fevrier 2004),'Background oI ESDP (1945-1999) in: Institut d`Etudes de Securite,
Bulletin de l`IES ,Paris: Institut d`Etudes de Securite / Union de l`Europe occidentale, pp. 2
|http://www.iss-eu.org/esdp/02-am.pdI|
62
urmat de discutia sistematic ntre statele membre UE despre cooperarea n securitate si aprare.
Consiliul European de la Viena din decembrie 1998 a Iost de acord cu declaratia de la St Malo.
n cadrul Consiliului European de la Cologne din iunie 1999, care a avut loc imediat dup
Rzboiul din Kosovo, cele cinsprezece state membre UE au continuat ideea nceput la St Malo.
Summitul de la Cologne a marcat nceputul Politicii Europene de Securitate si Aprare(PESA).
A plasat sarcinile de la Petersberg n centru procesului PESA, cu obiectivul ca aceast politic s
Iie continuat prin ndeplinirea asa-numitelor sarcini Petersberg. AstIel de sarcini Petersberg
cuprindeau o gam de posibile actiuni Ioarte larg, de la cele cu o intensitate mai mare sau mai mic, de
la capitolul VI la capitolul VII al Crtii Natiunilor Unite, ntrunind astIel diversele asteptri ale celor
15 state membre.
113

.u scopul de a consolida 7E(. prin dezvoltarea unei politici europene comune de securitate si
aprare, a devenit evident c UE trebuie s aib 'capacitatea de a aciona autonom, susinut de fore
militare credibile, de mi+loacele de a decide s le foloseasc i de promptitudinea de a le folosi, pentru
a rspunde unei cri"e internaionale fr a pre+udicia actiunile @A=9&> aceasta avea nevoie i de un
'corp corespun"ator n luarea deci"iilor&
Politica European de Securitate si Aprare care a Iost nIiintat n ideea consolidrii si
completrii deja existentei PESC a Iost astIel lansat ca parte integral, dar distinct a PESC. Prin
PESA, UE este astIel capabil s desIsoare o gam larg de misiuni de pace, att de natur civil, ct
si militar.
Consiliu European a conIirmat de asemenea la Cologne c membrii UE pot participa pe de-a
ntregul si pe picior de egaliate la operatiunile UE, aranjamentele care s permit aliatilor europeni non-
UE s ia parte la aceste eIorturi au Iost si ele rezolvate. A Iost de asemenea de acord s creasc
capacitatea Iortelor europene nationale si multinationale, cum ar Ii Eurocorp, pentru a rspunde
situatiilor de criz, n redeIinirea lor ca trupe de reactie la crizele europene aIlate n strns legtur cu
PESC/PESA.
De la Cologne, implementarea PESA s-a desIsurat urmnd dou modele principale. Mai nti,
UE si-a stabilit ca Obiectiv Global Iortele militare si politice. Consiliul European de la Feira, din
iunie 2000, a adoptat Obiectivul Global al Iortelor politice: pn n 2003, statele membre UE vor putea
desIsura un contingent de 5 000 de politisti n dou luni, care vor putea Ii mentinuti cel putin un an. n
113
Missiroli, A., (Winter 2&&3), 4he Eropea! -!io!: 8st a 5e%io!al Pea#eEeeperR' i!: Eropea!
Foreign AIIairs Review, Volume 8 Issue 4 ,The Hague: Kluwer Law International, pp.494
63
ceea ce priveste Obiectivul Global al Iortelor militare, sarcina acestuia s-a stabilit n Consiliul UE de la
Helsinki din 10 11 decembrie 1999.
Pn n 2003, coopernd voluntar, statele membre UE vor putea s desIsoare n saizeci de zile si
apoi s mentin cel putin un an Iorte asa numitele Fortele de Interventie Rapid apte pentru toat
gama de sarcini stipulat la Petersberg, asa cum au Iost stabilite n Tratatul de la Amsterdam, inclusiv
cele mai solicitante, pn la operatiuni la nivele de trupe (pn la 15 brigzi sau 50 000 60 000 de
persoane). Aceasta implic crearea unei Iorte armate europene capabil s mentin pacea si s se
descurce n cadrul operatiunilor umanitare sau de management al crizei. Pentru a duce la bun sIrsit
toate sarcinile de la Petersberg. Cu alte cuvinte, s-au Icut primii pasi pentru o armat unit european.
Unele elemente coordonatoare au Iost de asemenea stabilite, mai ales scenarii operationale, dar si
propuneri de planiIicare.
n timp ce unii analisti au considerat Obiectivul Global realizat de ctre Uniune pn n mai 2003
prin crearea Fortei de Reactie Rapid, majoritatea analistilor au crezut c Obiectivul Global de la
Helsinki nu Iusese nc atins, datorit unei lipse a detaliilor planiIicrii militare (mai ales ntrebrile
unde, cu cine si ct de des Iortele conduse de UE puteau opera). Chiar si naltul Reprezentant al
PESC/PESA Javier Solana a sugerat c Obiectivul Global de la Helsinki este posibil s Iie atins doar n
2010.
Cu intentia de a rezolva unele slbiciuni ale Obiectivului Global de la Helsinki si de a-i
mbuntti capacitatea de a sustine Natiunile Unite si NATO n operatiunile de manageriere a crizelor,
noul Obiectiv Global 2010 a Iost aprobat de Consiliul European de la Bruxelles pe 17 iunie 2004.
Construit pe marginea Obiectivului Global de la Helsinki, Obiectivul Global 2010 oblig Uniunea s
Iie apt pn n 2010 s rspund unei crize printr-o actiune rapid si decisiv prin aplicarea unei
abordri corespunztoare ntregului spectru de operatiuni de manageriere a crizei, cuprinse n Tratatul
despre Uniunea European.
n consecint, UE a deIinit cteva principii care trebuie ndeplinite pn n 2010.
!deea unor rupuri de lupt a fost propus de 8rana, Germania i Anlia.
Aceste grupuri de lupt sunt unitti de 1500 de soldati gata s Iie desIsurate pentru o operatiune
autonom n 15 zile si care pot Ii mentinute pe teren cel mult 30 de zile.
114
Obiectivul Global 2010 reprezint o abordare mult mai modest dect a Obiectivului Global de la
Helsinki. Primul nu l-a nlocuit pe ultimul. Putem considera c, n mod paradoxal, Obiectivul Global
2010 poate Ii un pas spre Obiectivul Global de la Helsinki.
114
Howorth, J., (2005) op. cit.pp.191-192,203
64
n al doilea rnd, UE a realizat un cadru institutional pentru PESA. Consiliul European de la
Helsinki din decembrie 1999 a decis stabilirea unui set de institutii interimare pentru securitate si
aprare, nceput la St Malo si Cologne si destinat s se ocupe de PESA. Aceste noi institutii care erau
pregtite s Iunctioneze n martie 2000 si se doreau s devin repede permanente sunt Comitetul
pentru Politic si Securitate (CPS) si Comitetul Militar al Uniunii Europene (CMUE), sprijinit de
Personalul Militar al UE (PMUE).
Potrivit articolului -D din =ratatul de la @isa, semnat pe -B februarie -CC4, .7( 'va monitori"a
situaia internaional n "onele acoperite de politica comun e,tern i de securitate i va contribui la
definirea politicilor, e,primndu-i prerea n faa .onsiliului i la cerina .onsiliului sau din proprie
iniiativ.&
CPS a Iost astIel inclus n Tratatul de la Nisa si a nlocuit nu numai comitetul interimar hotrt
la Consiliul European de la Helsinki si stabilit pe 1 martie 2000, dar si Comitetul Politic anterior stabilit
de Tratatul de la Amsterdam. n ceea ce priveste CMUE si PMUE, ele asigur structurile necesare
pentru evaluarea unei situatii si directia militar a operatiunilor de manageriere a crizelor Uniunii
Europene.
Asigur de asemenea legtura cu Iortele nationale alctuite sub egida Obiectivului Global de la
Helsinki, dar si cu structurile paralele pentru oIicialii civili si militari ai NATO.
CPS, CMUE si PMUE au Iost stabilite ca Iiind corpuri permanente din hotrrea Consiliului din
22 ianuarie 2001. Prin urmare, Tratatul despre Uniunea European asa cum a Iost mbunttit de
Tratatul de la Nisa care a Iost al patrulea mare amendament la tratat si a Iost adoptat n cadrul
Consiliului European de la Nisa din decembrie 2000 contine noi prevederi PESC. Intrat n vigoare la
1 Iebruarie 2003, sanctioneaz asa cum am observat construirea unei Politici Europene de
Securitate si Aprare, Iormulnd o serie de propuneri si initiative lansate n special la Cologne si
Helsinki. Rezultatele critice ale summitului de la Nisa au avut o exceptie notabil, avnd n vedere
acordul general c s-a Icut un pas important nainte n ceea ce priveste PESA.
n legtur cu prevederile PESC n Tratatul despre Uniunea European, Tratatul de la Nisa nu a
schimbat multe. n aIar de amendamentul la articolul 25 al Tratatului despre Uniunea European,
cellalt amendament principal a avut legtur cu art 17 al Tratatului despre Uniunea European.
Scoaterea acestui articol de reIerint al UEO si a rolului sau n sprijinirea Uniunii n Iormularea
diIeritelor sale politicii comune pentru aIaceri externe si securitate indic n mod clar c acum este
sarcina UE si a PESA de a Iace acest lucru.
Prin Tratatul de la Nisa, UE a inclus ntre competentele sale legitime o politic comun de
65
securitate si aprare. Desi mai sunt multe de Icut pentru a completa credibilitatea Uniunii ca actor
international, UE si-a Iormat o responsabilitate strategic n managementul crizei n perioada de dup
Razboiul Rece.
115
Privit n perspectiv, dezvoltarea unei politici de securitate si aprare comuna a UE ntre
decembrie 1998 (St Malo) si decembrie 2000 (Nisa) era aproape una revolutionar comparat cu
progresul extrem de lent nregistrat n timpul jumttii de secol precedent, cel putin n ceea ce priveste
angajamentele politice coordonatele politicii.
Progresul nregistrat pn atunci ar Ii Iost de neimaginat cu ctiva ani nainte. Schimbarea aceasta
s-a produs din cauza coincidentei unui numr de elemente. Mai nti, era experienta slbiciunii PESC
nu numai n criza bosniac, dar n special a celei din Kosovo, care a convins toate guvernele de nevoia
de a dezvolta capacitatea UE de manageriere a crizelor. n al doilea rnd, a Iost schimbarea
Iundamental a politicii britanice. n al treilea rnd, a Iost atitudinea pozitiv a Statelor Unite, care au
considerat c avntul luat prin consolidarea PESA va contribui la un rol european mai puternic n
privinta securittii si aprrii, care n schimb va contribui la vitalitatea NATO.
n cele din urm, succesul UE care este mult mai integrat n mult mai multe zone si joac un
rol international mult mai mare a Icut necesar pentru Europa s aib o PESA care s i sprijine
politicile cu actiuni n aIacerile externe, securitate si aprare.
Totusi, n urma ultimelor dezvoltri ale PESA, ne ntrebm cum PESA s-a dezvoltat dup
evenimentele din 11 septembrie 2001. n Europa, evenimentele din 11 septembrie 2001 au atras un
rspuns prompt n domeniul securittii interne, n timp ce reactia militar s-a Icut Iie prin intermediul
NATO, Iie prin intermediul Natiunilor Unite sau individual (sau bilateral cu Statele Unite ) de ctre
ambele state membre si aplicante.
11 septembrie a schimbat proiectele PESA, mai ales n ceea ce priveste strategiile si obiectivele.
Construirea unei coalitii internationale antiterorism si urmtoarea campanie din AIganistan de la
sIrsitul lui 2002 au Iost sustinute de ctre UE si de ctre statele sale membre. Totusi, dup victoria
asupra talibanilor din AIganistan, administratia lui George W Bush a indicat urmtorul obiectiv, si
anume Irakul lui Saddam Hussein, iar consensul UE cu privire la o coalitie international antiterorism a
ajuns la Iinal. Dorinta SUA de a interveni n Irak a pus unitatea UE sub o mare presiune, punnd n
pericol acquis-ul PESC si PESA.
Contributiile Icute de unele state membre UE la campania SUA au ntetit lupta din interiorul UE
dintre cei dornici s participe la o actiune militar mpotriva Irakului si cei mpotriva acestei idei.
Aceasta, n schimb, a Iost mpotriva cercetrii pentru conducerea pragmatic care se dezvolta usor n
115
Rutten, (2001), op. ci tpp 284
66
Europa n domeniul securittii si al aIacerilor externe.
Un progres rapid s-a nregistrat la sIrsitul lui 2003 si n 2004. UE a nceput s pun n practic
PESA. UE avea cteva proiecte n derulare pentru o stabilitate mai mare n Europa de Sud-Est, cum ar
Ii Pactul pentru Stabilitate si o implicare major n operatiunile de mentinere a pcii n Bosnia, Kosovo
si Macedonia.
Pe 1 ianuarie 2003, prima misiune operational a 7oliticii Europene de (ecuritate i Aprare i-a
nceput lucrul ca Misiunea de 7oliie European (MPE) n Bosnia Hertegovina si pe 15 decembrie
2003 a nceput o misiune a politiei civile a UE nume de cod Proxima n Iosta Republic Iugoslav a
Macedoniei si a durat un an. n ceea ce priveste procesul care a permis UE s preia operatiuni NATO n
Bosnia n decembrie 2004, trebuie remarcat urmtorul lucru, n vara lui 2003, Anglia si Franta au cerut
Uniunii Europene s si asume misiunea de mentinere a pcii n Bosnia la nceputul lui 2004.
OIicialii SUA la sediul NATO au Iost de prere c era prematur s ia n considerare aceast
optiune, amnnd acest proces pentru mai trziu.
Motivele pentru aceast decizie au Iost diIiculttile continue n arestarea criminalilor de rzboi si
alte probleme de securitate nespeciIicate. n cele din urm s-a hotrt ntre NATO si UE c ultima va
prelua ndatoririle de mentinere a pcii n Bosnia pn la sIrsitul lui Decembrie 2004. AstIel, Fortele
de Stabilitate (SFOR) ale NATO au Iost nlocuite n decembrie 2004 de EUFOR - misiunea Althea ale
UE. NATO a rmas s se ocupe de capturarea criminalilor de rzboi suspectati.
Mai mult, timp de trei luni n vara lui 2003, misiunea militar UE numit Artemis a desIsurat
misiuni de securitate si stabilitate n orasul congolez Bunia; din 1 aprilie pn pe 15 decembrie 2003 o
misiune militar nume de cod Concordia a avut ca scop sprijinirea pcii n Iosta Republic Iugoslav a
Macedoniei.
Un alt progres pentru UE n general, dar n special pentru PESC / PESA, este Iaptul c Uniunea a
putut Ii nzestrat cu o Constitutie European n viitorul apropiat , adoptat de Consiliul European
de la Bruxelles pe 18 iunie 2004. Constitutia European are ca scop punerea laolalt a tratatelor si
acordurile pe care se bazeaz UE, simpliIicnd astIel arhitectura legislativ.. Uniunea European` si
Comunittile Europene vor Ii nlocuite de o singur Uniune European; desi sunt mentinute
procedurile speciale n domeniul politicii externe, securittii si aprrii, cei trei stlpi se vor uni n unul
singur; Tratatele UE si CE, dar si tratatele prin care amendamente si completri vor Ii nlocuite de
Tratatul care stabileste o Constitutie pentru Europa.
Ultima deIineste si clariIic rolul UE si al statelor membre. Pentru a ajunge la un compromis
asupra Constitutiei Europene, guvernele statelor membre au Iost de acord s adopte unele schimbri la
63
draItul Tratatului Constitutional supus Conventiei Europene, care si-a ncheiat lucrul n iulie 2003. n
ceea ce priveste PESC / PESA, Constitutia European care acum trebuie s Iie ratiIicat de cele 25 de
state membre mentine acquis-ul de la Maastricht, Amsterdam si Nisa n aceast arie. Constitutia pare
s adauge Ioarte putine PESC prezente, cu exceptia crerii unui post de Ministru pentru AIacerile
Externe al UE, care este principala inovatie institutional. Ministrul UE al AIacerilor Externe va Ii
responsabil cu reprezentarea Uniunii n aIacerile mondiale. Aceast Iunctie va reuni prezentele
ndatoriri ale naltului Reprezentant pentru PESC si PESA cu cele ale Comisarului pentru relatii
externe. Desi prevederile legate de relatiile externe ale Uniunii inclusiv prevederile pentru PESC au
Iost rescrise, aspectele si Iunctionarea PESC rmn, n esent, neatinse.
Totusi, crearea postului pentru Ministrul UE de AIaceri Externe consolideaz rolul Uniunii pe
scena international n toate domeniile, mai ales al PESC. Mai mult, Constitutia European include
deIinitia sIerei PESA, extinznd astIel sarcinile asa-numite sarcini Peterberg pentru a include
operatiunile unite de dezarmare, sIaturi militare si sarcini de asistare, stabilizare dup conIlict (si
contributii) la lupta mpotriva terorismului.
116
Articolele privind luarea de decizii includ nc toate blocadele care pn acum au ncetinit sau au
slbit Politica Comun Extern si de Securitate. Modul de guvernare interguvernamental continu s se
aplice pentru PESC / PESA, reIlectnd inIluenta insistent a preIerintelor statelor membre si
mpotrivirea de a renunta la controlul zonelor percepute ca centrale pentru interesul national.
Articolul III-300 aIirma c deciziile europene la care se Iace reIerire n acest Capitol (de
exemplu PESC) vor Ii adoptate de ctre Consiliu prin neunanimitate
Contrar domeniilor care sunt n general despre legislatie si pentru care majoritatea votului este
indispensabil -, n domeniul PESC consensul creste legitimitatea, iar actiunea nu poate Ii impus
statelor membre care se mpotrivesc.
117

Regula strict a unanimittii este mai departe putin nclcat. Chiar si n domeniul aprrii, care
mult timp a Iost o zon absolut taboo, Constitutia European ncalc partial regula unanimittii. ntr-
adevr, n aIar de abtinerea constructiv adoptat la Amsterdam (care se regseste n articolul III-
300 (1) al Constitutiei, si preluat de articolul 23 1 al Tratatului despre Uniunea Europeana) si spre
deosebire de articolul 27 al Tratatului despre Uniunea Europeana care exclude (de la Tratatul de la
Nisa) problemele care au implicatii militare si de aprare.
Constitutia prevede mai multe posibilitti pentru state s coopereze mai ndeaproape n domeniul
116
Tratatul de stabilire a Constitutiei pentru Europa, 25 iunie 2004: Art III-309
113
Missiroli,A., (2003), op. cit.pp.495
69
PESA. Prevederile Constitutiei impun cinci aranjamente politice pentru o cooperare mai strns n
domeniul PESA, incluzand nu toate, ci doar cteva state membre.
Mai inti, este introducerea notiunii de cooperare permanent structurat n securitate si
aprare. Aceasta va permite ctorva state membre doritoare care ndeplinesc criteriul de a Iorma
noi mecanisme ale cooperrii n domeniul securittii si aprrii, mergnd astIel mai departe si devenind
mai intetegrate n aceste domenii dect celelalte state nedoritoare sau acelea care nu ndeplinesc
criteriile.
n aIar de aceasta, trebuie s observm c, potrivit articolului III-312 (3), numai acele tri care
sunt membre ale unei astIel de cooperari structurate vor avea puterea de a permite altor state membre s
se alature, ntr-o etap urmtoare. Nici un stat membru nu va Ii Iortat s Iac nimic, dar potentialul de
a actiona n numele si sub steagul UE este considerabil.
118
n timp ce cooperarea permanent structurat asigur oportunitatea ca UE s actioneze chiar
dac toate statele membre sunt n ntregime de acord, poate Ii perceput si ca un pericol atunci cnd este
luat n relatie cu tinta declarat a UE de a dezvolta o solidaritate politic mutual ntre Statele Membre
si obtinerea un grad tot mai mare de convergent a actiunilor Statelor Membre.
n al doilea rnd, exist posibilitatea pentru coalitiile ad-hoc ale statelor membre s poat
actiona n numele UE n domeniul securittii. Articolul I-41 si articolul III-310115 dau coalitiilor ad-
hoc ale statelor doritoare si capabile, puterea de a actiona n numele ntregului Consiliului UE.
n al treilea rnd, introducerea n articolul I-41 (7) clauzei comune de aprare oIer Uniunii
un mandat echivalent cu articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord. Acest mecanism implic statele
membre UE chiar si SUA, care este neutr si nu doar pe cele care particip la o cooperare
structurat. Legtura direct dintre UE si NATO este pstrat, din moment ce articolul I-41 (7)
stipuleaz c Alianta Atlantic rmne pentru statele sale membre baza aprrii colective si chiar
autoritatea propriei implementri.
n al patrulea rnd , este introducerea unei clauze a solidarittii`, care are ca obiectiv asistarea
statelor membre, Iie c sunt obiectul unui atac terorist sau victima unui dezastru natural sau provocat
de oameni.
n acest caz, la cererea autorittilor politice, uniunea va mobiliza toate instrumentele aIlate la
dispozitia sa, inclusiv mijloacele militare puse la dispozitie de ctre statele membre.
n al cincilea rnd, este crearea Agentiei Europene pentru Armament, Cercetare si Capacitti
Militare, mai cunoscut ca Agentia European pentru Aprare. (AEA)
119
Howorth,J., (2005), op. cit.pp.197
69
Deschis tuturor statelor membre care doresc s Iie parte a acesteia. Rolul su este s identiIice
cerintele operationale, s promoveze msuri, s ndeplineasc acele cerinte, s contribuie la
identiIicarea si, dac se poate, implemenatarea oricrei msuri de care este nevoie pentru a consolida
baza industrial si tehnologic a sectorului de aprare, si de a asista Consiliul n evaluarea mbunttirii
capacittii militare. Agentia actionnd pe baz interguvernamental este n prezent condus de
naltul Reprezentant al PESC sau PESA si apoi va Ii condus de Ministrul UE pentru AIaceri Externe,
asistat de un consiliu unde vor sta ministrii UE de aprare. Totusi, nu va submina competentele statelor
europene unice n ceea ce priveste aprarea.
Constientiznd c pietele nationale de aprare din Europa sunt prea mici pentru a sustine o
industrie de aprare viabil si c este nevoie de pietele europene de aprare pentu o mai mare
transparent si competitie intra-european, ideea de baz din spatele crerii acestei Agentii este aceea
de a opune o piat de echipamente de aprea european unic si competitiv celei americane.
119
AEA
este operativ de la sIrsitul lui 2004.
120

Decizia crerii AEA a venit mpreun cu un alt pas important, si anume stabilirea sediului
militarilor europeni independenti. Franta, Germania, Belgia si Luxemburg au venit cu aceast
propunere pe 29 aprilie 2003, sugernd stabilirea sediului la Bruxelles, n Tyervuren. Prins ntre
dorinta sa pe de o parte de a pstra relatia special cu SUA si de cealalt parte de a Iace progrese n
aprarea european, Anglia este adesea ntr-o pozitie diIicil. La summitul ministrilor de externe din
Napole, noiembrie 2003, Londra si-a dat acordul pentru crearea acestei institutii, dup ce ajunsese la un
acord cu Franta si Germania.
n primul rnd, pentru a calma amenintrile Statelor Unite, guvernul britanic a sugerat a propus
schimbarea numelui din sediul militar european n capacitatea comun de a planiIica si conduce
operatiuni, care a Iost acceptat.
n al doilea rnd, cum sediile separate de la Tyervuren erau privite de ctre Anglia ca un simbol
de neacceptat al independentei europene Iat de SUA, dar n acelasi timp, Tony Blair Iusese de acord
cu necesitatea UE de a putea planiIica si executa operatiunile Uniunii Europene independent de NATO,
119
Andreatta, (2005), op. cit. pp.34
12&
Dumoulin, A., ( ?ars 2&&5 ), 'L`Union de l`Europe occidentale: Anniversaire du Phenix ou chant du
#$%!eR' i!: 5e/e * ?ar#hO #omm! et *e l;-!io! eropOe!!e, !(496 , Paris: les e*itio!s
te#h!iSes et O#o!omiSes, pp.165
3&
atunci Londra a Iost de acord cu Paris si Berlin asupra urmtoarelor modiIicri structurale.
UE va transIorma celula temporar de planiIicare SHAPE (Sediile Supreme ale Puterilor Aliate
din Europa) care este sediul militar al NATO lng Mons n Belgia tr-unul permanent, pentru
operatiuni conduse Icnd recurs la resursele si capacittile NATO. Acordul vede de asemenea
consolidarea unittii operationale de planiIicare strategic a UE la Cortenberg, n Bruxelles. Personalul
birourilor pe care UE le avea deja la dispozitie pentru planiIicare strategic n Cortenberg va Ii extins si
va cpta o dimensiune operational.
Ideea din spatele crerii acestei structuri militare independente europene are rolul de a da
europenilor posibilitatea de a dispune de astIel de sedii atunci cnd vor dori s desIsoare astIel actiuni
militare autonome, cu o capacitate de planiIicare independent, adic Ir s recurg la resursele si
capacittile NATO. Trebuie s adugm c aIin de dissimuler diplomatiquement le concept de
'quartier general europeen, cette structure s`occupera non seulement des operations militaires
europeennes autonomes (sans les moyens de l`OTAN), mais aussi les gestions de crises. L`eventail des
missions dont elle aura la charge s`etendra des operations de protection civile (les secours en cas
d`inondations, par exemple) a des missions de police (comme celle actuellement en cours en Bosnie),
jusqu`a des operations purement militaires (a l`instar de l`operation Artemis a Bunia, au Congo, de
l`operation Concordia en Macedoine ou encore de la mission Proxima en Bosnie).
121
Se recurge la aceast structur european atunci cnd este cerut att rspunsul civil, ct si cel
militar si cnd nici un birou militar national nu a Iost identiIicat.
3.1.2 Uniun$( Eur"p$i O##i'$n%(&$.
Dup ce am studiat n detaliu PESC si PESA, ar trebui s aruncm o privire asupra Uniunii
Europene 9ccidentale )UE9*. 9riinile sale se sesc n =ratatul Alianei de Aparare de la $un2ir2
semnat n martie 45EF, era o alian anlo-france", n care cele dou pri s-au nteles s i acorde
a+utor reciproc n ca" c un nou atac erman ar aprea. =ratatul de la $un2ir2 a fost mbuntit un
an mai tr"iu prin semnarea =ratatului de la 3ru,elles. 7e 4F martie 45EG, 8rana, Anlia, 3elia,
9landa i :u,embur, au semnat =ratatul de la 3ru,elles, care era 'un =ratat de colaborae
economic, social i cultural i autoaprare colectiv&.
Acestui Tratat de la Dunkirk nou si mbunttit i s-a dat numele de Organizatia Tratatului de la
121
Liponska-Hottiaux, J., (2004), 'Les nouvelles avancees de la politique europeenne de securite et
*e *O)e!se' i!: Eipas#ope .(2&&4+1 ?aastri#ht: I!stitt EropOe! *;7*mi!istratio! PbliSe, pp.
23
31
Bruxelles (OTB). 9=3, care era ba"at pe un tratat de asisten i aprare comun, a fost numit i
Uniunea 9ccidental i a fost antemertorul UE9 din "ilele noastre. Scopul su era s coordoneze
politicile statelor membre n probleme economice, sociale, culturale si de aprare. Era mai putin
ndreptat spre o noire a agresiunii germane dect un semnal al determinrii Europei Occidentale de a
se mpotrivi agresiunii sovietice. Prin semnarea Tratatului Atlanticului de Nord n 1949, puterile OTB
au hotrt s uneasc n decembrie 1950 organizarea lor militar cu cea a NATO, care devenise
elementul central n sistemul de securitate al europei de Vest si Atlanticului de Nord.
ntre timp, Statele Uniunii Occidentale au cutat o solutie pentru a integra Republica Federal a
Germaniei si Italia n structurile de securitate rezulatate, detinnd astIel controlul Iostilor lor dusmani.
Aceasta a ncurajat Franta n octombrie 1950 s propun crearea Armatei europene, care a dus la
semnarea, n mai 1952, a Tratatului care stabilea Comunitatea European de Aprare (CEA) n care, n
aIar de Franta, Belgia, Luxemburg si Olanda, RFG si Italia trebuiau s participe. Totusi, n august
1954, Adunarea National a Frantei a reIuzat s ratiIice Tratatul.
n mare msura ca rspuns la esecul Tratatului CEA, Uniunea European Occidental a Iost
stabilit sub Acordul de la Paris, care a Iost semnat n octombrie 1954, modiIicat Tratatul de la
Bruxelles si i-au Iost atasate patru alte protocoale.
Tratatul ModiIicat de la Bruxelles a Iost astIel extins la RFG si Italia sub Acordul de la Paris, care
a intrat n vigoare pe 6 mai 1955 si a reunit Organizatia Uniunea Europei Occidentale. UEO parea s Ii
Iost nIiintat pentru a da RFG posibilitatea de a se altura NATO.
Cum aceasta s-a ntmplat un an mai trziu, n 1955, UEO a rmas mit timp de multi ani. Datorit
Rzboiului Rece si opozitiei ideologice dintre statele Unite si Uniunea Sovietic, UEO ar Ii Iost
subminat politic, dar n special militar de ctre NATO nc de la nceput, era clar c europenii
occidentali duseser msurile de securitate colective dincolo de integrarea european, pentru c NATO
era alegerea perIect datorit puternicei prezente si a angajamentului uneia dintre superputeri SUA.
Functia militar a UEO prea irelevant prin comparatie cu NATO.
=otui, UE9 nu a fost demolat. Unii spun c a fost datorit articolului H al 'constituirii&sale
)aa-numitul '=ratat Modificat de la 3ru,elles&*, care spunea c #& $ac una dintre pri va fi
obiectul unui atac armat n Europa, cealalt parte, n acord cu prevederile articolului D4 din .arta
@aiunilor Unite, va oferi prii astfel atacate tot a+utorul militar sau de orice alt natur i asisten
aflat n puterea sa.&
4--
122
Tratatul ModiIicat de la Bruxelles, 23 octobrie 1954: Art.V
32
S-ar Ii crezut c i-ar putea Ii de Iolos n viitor, din moment ce Uniunea European nu are o clauz
pentru aprare comun a statelor sale membre.
Desi multe dintre sarcinile UEO au Iost preluate de NATO, institutiile europene s-au bucurat de o
nviorare la mijlocul anilor 1980. Din 1983, europenii occidentali au nceput s se team c un sistem
de aprare american individual n contextul dezvoltrii Initiativei Aprrii Strategice, care era un
proiect de cercetare de miliarde de dolari, sistem de aprare mpotriva rachetelor pentru SUA ar putea
duce la un acord separat ntre SUA si Uniunea Sovietic. De aceea, Consiliu UEO a adoptat declaratia
la Roma n 1984, care a marcat reactivarea UEO.
A subliniat nevoia unei mai bune utilizri a UEO pentru a ntri securitatea n Europa de Vest si a
Aliantei Atlantice. Anglia, Franta si Germania de Vest au sprijini consolidarea UEO cu ntlniri comune
la doi ani ai ministrilor de externe si de aprare (o reIorma institutional care a Iost stipulat ntr-un
document al declaratiei de la Roma). Negocierile dintre Statele Unite si Uniunea Sovietic cu privire la
retragerea Iortelor nucleare intermediare au subliniat nevoia unei consultri europene mai detaliate n
ceea ce priveste aprarea. n octombrie 1987, Consiliul Ministerial al UEO a adoptat PlatIorma
Intereselor Securittii Europene.
A stabilit coordonatele generale pentru programul viitor de lucru al UEO: s dea o dimensiune de
securitate integrrii europene; s reaIirme si s reconsolideze solidaritatea Aliantei prin ntrirea
stlpului european al Aliantei. edinta a hotrt de asemenea nceperea negocierilor cu Portugalia si
Spania n privinta aderrii la Tratatul ModiIicat de la Bruxelles. Ideea c membrii UEO ar putea ajunge
la nou, a Iost vzut de la Washington ca o nou consolidare a UEO, Iacndu-i s dea un
avertisment care a artat c, cooperarea atlantic trebuie s Iie prioritar dezvoltrilor din rndul
europenilor occidentali. Totusi, n anul urmtor, alte dou tri membre NATO si-au exprimat dorinta de
a se altura Organizatiei, si anume Turcia si Grecia.
Prbusirea comunismului sovietic a permis UEO s ias cumva din obscuritatea NATO.
De la sIrsitul ordinii bipolare mondiale si a intrrii n vigoare a Tratatului de la Maastricht, rolul
operational si capacitatea UEO au crescut considerabil. n Tratatul de la Maastricht, recent revigorat
UEO a Iost numit ca parte component a aprrii Uniunii Europene si ca mijloc de consolidare a
stlpului european al Aliantei Atlantice.
Uniunea cere ntr-adevr Uniunii Europene Occidentale s elaboreze si s implementeze hotrri
si actiuni ale Uniunii, care au implicatii pentru aprare.
Mai mult, la Maastricht, statele membre au adoptat o declaratie depre Uniunea European
Occidental anexat la Tratatul despre Uniunea European.
33
Potrivit acesteia, statele membre UEO sunt de acord n privinta nevoii de a dezvolta o identitate a
securittii si aprrii europene adevarat si o mai mare responsabilitate legat de problemele de aprare
si s consolideze rolul UEO, n perspectiva unei politici comune de aprare pe termen lung n Uniunea
European, care n timp ar putea duce la o aprare comun , compatibil cu cea a Aliantei Atlantice.
AstIel, statele membre UEO au hotrt s dezvolte organizatia ca parte component a aprrii
Uniunii Europene si ca mijloc de consolidare a stlpului european al Aliantei Atlantice. Pn acum, va
Iormula politici de aprare european comun si duce mai departe implementarea concret prin
dezvoltarea ulterioar a propriului rol operational.
Dar, de la deschiderea Zidului Berlinului UEO a luat multe decizii pentru a-si creste si propriul
rol operational. Ca urmas al Tratatului de la Maastricht, UEO a nceput s si consolideze institutiile si
s dezvolte capacitti militare. De aceea, n Declaratia de la Petersberg, din iunie 1992, Consiliul de
Ministri ai UEO, pe baza celui de la Maastricht, a stabilit coordonatele pentru viitoarea dezvoltarea a
organizatiei: declaratia de la Petersberg a adugat printre sarcinile securittii UEO asa cum deja am
artat operatiuni de salvare si umanitare, mentinerea conventional a pcii, dar si operatiuni ale
Iortelor de lupt n rezolvarea crizelor, dar si mentinerea pcii. Pn acum, statele membre UEO si-au
declarat promptitudinea de a pune la dispozitie unitti militare sub autoritatea UEO, n principal prin
sarcinile Petersberg. Declaratia de la Petersberg cerea crearea printre altele a unei Celule de
PlaniIicare UEO, cooperare militar mai bun, complementar Aliantei, unitti militare care s
rspund apelului UEO, ntlniri ale seIilor UEO ai personalului de aprare, crearea n aprilie 1993 a
unui Centru Satelit n Torrejon si cooperare sporit n domeniul armamentului.
Totusi UEO a inregistrat progrese n alocare de unitti militare pentru sine, cum ar Ii Eurocorp,
care este pe deplin operational din 1995. Largirea brigzii Iranco-germane ntr-un batalion european a
Iost cu sigurant cea mai spectaculoas hotrre luat de UEO pentru a-si creste rolul operational.
Aceast hotrre a deranjat n speial anglo-saxonii, care au vazut-o ca pe amenintare la adresa
NATO, Iormat din aliati rebeli.
Datorit cooperrii solidrittii ineIiciente n UEO n rspunsul dat conIlictelor locale, n special
n Iosta Iugoslavie, exist o ntelegere tot mai mare de a cuprinde UEO n structurile UE. A devenit tot
mai evident pentru trile UE c nici chiar UEO nu a ajutat la echilibrarea dominatie americane n
Alianta si c atunci cnd Statele Unite nu doreau ceva, era imposibil s preiei controlul n Aliant si s
intervii n astIel de conIlicte, cum erau cele care aIectau securitatea n Europa.
123
123
Ulusoy,H., (2002-2003), op. cit. pp.182
34
Relevanta Aliantei Atlantice pentru securitatea european a Iost consolidat la summitul NATO
de la Berlin, din iunie 1996, unde s-a hotrt c Identitatea European de Securitate si Aprare (IESA)
s se dezvolte n interiorul NATO. n ncercarea de a propulsa IESA n NATO, au Iost de acord ca
bunurile si capacittile NATO s Iie la dispozitia operatiunilor conduse de UEO. nIiintarea Iortelor
mobile asa-numite Combined Joint Task Forces (Forte Combinate) constituie un element central
n aceast strategie. Au Iost de acord ca UEO s aib posibilitatea s Ioloseasc aceste Iorte n
operatiuni europene, n situatii n care Statele Unite nu doresc s participe.
Contrar europenistilor, atlanticistii au prut multumiti de aceast hotrre, pentru c ea crestea
inIluenta Aliantei Atlantice cu privire la dezvoltrile structurilor de securitate n Europa.
9rice folosire a forelor @A=9 de ctre UE9 era dependent de aprobarea .onsiliului Atlantic,
i a (tatelor Unite, indiferent dac (UA participa sau nu la operaiune.
AstIel, prea ca si cum UEO ar Ii nc legat de NATO, mai degrab dect s devin arma de
aparare a UE. n acest Iel, UEO a devenit un Iel de pod ntre NATO si UE. Dar relatia dintre UEO si
UE era destul de vag.
Tratatul de la Amsterdam trebuia s calariIice unele neclaritti despre aceast relatie. Dar
rezultatul a Iost perceput de europenisti ca Iiind din nou un rezultat relativ dezamgitor. Era
mentinut independenta UEO, iar oraganzatia era privit tot mai mult ca o protectie mpotriva unui rol
de securitate prea independent pentru UE, dect o arm de aprare direct subordonat UE.
Articolul 17 (ex-articlolul J.7) din Tratatul de la Amsterdam spune c UEO este parte integral a
dezvoltrii Uniunii oIerind Uniunii acces la capacitatea operational. Sprijin Uniunea n cadrul
aspectelor de aprare ale politicii comune externe si de aprare asa cum s-a artat n acest Articol,
legtura institutional dintre UE si UEO a Iost stabilit n Tratatul despre Uniunea European,
misiunile de la Petersberg Iiind n special incluse n Tratatul de la Amsterdam. Tratatul de la
Amsterdam a adaugat c Uniunea va ntretine relatii institutionale mai apropiate cu UEO n vederea
posibilei integrri a UEO n Uniune, dac Consiliul European decide acest lucru.
n ciuda Iaptului c, Consiliul European nu a luat aceast hotrre la Amsterdam, rzgndirea
englezilor din 1998 care a avut ca rezultat declaratia Iranco-englez de la St Malo a reprezentat un
accept pentru absorbtia UEO n UE. Cum cei cincisprezece au luat decizii Iormale la Cologne si
Helsinki n 1999 de a stabili o politic european de securitate si aprare (PESA) n paralel cu PESC,
pentru a prelua majoritatea Iunctiilor UEO n timp util si cel mai spectaculos - s asigure UE o Fort
de Reactie Rapid de 60000 de oameni, iar Consiliul de la Cologne a stabilit c PESA va continua s
duc la bun sIrsit asa-numitele sarcini Petersberg, UE si UEO au alctuit un sistem de politic extern
35
cam haotic n ceea ce priveste capacitatea de a Iace politic si mecanismele lor operationale, care erau
legate, dar nu erau compatibile, date Iiind istoriile, Iunctiile si membrii diIeriti.
Statele membre UE au luat la summitul de la Helsinki hotrrea de a integra UEO n Uniune,
transIernd astIel sarcinile Uniunii Europei Occidentale, sau cel putin asa presupunem. Aceast
hotarare a mai nsemnat si c rolul stlpului european al UEO va Ii continuat de UE n Aliant.
De aceea, Tratatul de la Nisa, desi nu modiIic datele legate de aprare n relatie cu Tratatul de la
Amsterdam a scos datele legate de UEO si de rolul su n conturarea aspectelor de aprare. De Iapt
a ndeprtat toate datele reIeritoare la UEO, n aIar de una 134, artnd astIel clar c era
responsabilitatea UE s contureze ,aspecte de aprare` cu ajutorul PESC / PESA.
Consiliul Ministrilor UEO din Marseille din 13 noiembrie 2000 a hotrt ncetarea majorittii
activittilor UEO. Sarcinile de la Petersburg au Iost atribuite Uniunii Europene. Filialele Uniunii
Europene Occidentale, ca Torrejon Centrul Satelit sau Paris Institutul pentru Studii de Securitate, au
Iost si ele mai trziu transIerate UE pe 1 ianuarie 2002, lsnd astIel cadrul Organizatiei s devin
agentii UE. Exist nca un Consiliu care se poate ntruni dac si unde este nevoie la nivel de seIi (sau
adjuncti de seI) de delegatii ale UEO, dar nu a mai existat nici un alt Consiliu Ministerial de la
Marseille. Mai mult, Secretariatul General are doar niste Iunctii minore: are doar Iunctii care diIer de
cele care au legtur cu managementul crizelor, care acum este responsabilitatea UE.
UE9 6 deposedat de toate capacitile sale operaionale 6 pstrea" letura cu Adunarea
7arlamentar. An ceea ce privete Grupul pentru Armamente din Europa de Hest i 9rani"aia pentru
Armamente din Europa de Hest, care erau filiale ale UE9 speciali"ate n cooperarea n privina
armamentelor, au disprut pentru a fi nlocuite de Aenia European de Aprare )AEA).
Pe scurt, doar structurile si Iunctiile necesare ale UEO sunt mentinute pentru a le da membrilor
posibilitatea de a-si ndeplini obligatiile rezultate prin modiIicarea Tratatului de la Bruxelles, mai ales
angajamentul de aprare comun inclus n art. V. n concluzie, putem presupune c, desi UEO cu
sigurant nu va Ii dezmembrat atta timp ct Uniunea European nu poate s si desIsoare propria
aprare teritorial comun, Uniunea European Occidental nu are nici un viitor si, Ir nici un dubiu,
nu va Ii revitalizat. Este pstrat asa pentru a mentine art. V al Tratatului modiIicat de la Bruxelles
pn la stabilirea de catre UE a unui sistem de aprare teritorial corespunztor cu mecanism automat
pentru ajutor reciproc. Nu este o surpriz, ca atta timp ct Tratatul de la Nisa pstreaz o ultim
reIerint a UEO n Tratatul despre Uniunea European, Tratatul care stabileste o Constitutie pentru
Europa a anulat chiar si aceast reIerint la UEO.
36
3.2 A&%$ ins%i%u-ii '$ s$#uri%(%$
Analiznd deja institutiile de securitate din cadrul Uniunii Europene, n aceast sectiune ne vom
opri asupra institutiilor de securitate care joac un rol n Europa, desi nu legate direct de procesul de
integrare european. Cum problema securittii europene a Iost mult timp dominat de Razboiul Rece,
celelalte doua institutii de securitate pe care le vom examina n aceast sectiune sunt institutiile a cror
Iormare si istorie au Iost strns legate de Rzboiul Rece.
Astfel, cele dou instituii sunt 9rani"aia =ratatului Atlanticului de @ord, dar i 9rani"aia
pentru (ecuritate i .ooperare n Europa. $e aceea, aceast parte a lucrrii 6 nainte de a arunca o
privire asupra 9(.E 6 anali"ea" @A=9.
3.2.1 . Or(4(ni0(-i( Tr(%(%u&ui A%&(n%i#u&ui '$ N"r'
9riinile @A=9 sunt leate de consecinele celui de-al $oilea 0"boi Mondial. 7n atunci,
:ia @aiunilor i conceptul de securitate colectiv fuseser pe de-a ntreul discreditate de
evenimentele de la sfritul lui 45<C, i anume cel de-al $oilea 0"boi Mondial.
Desi n timpul rzboiului 'Marea Aliant' dintre SUA, Marea Britanie si Uniunea Sovietica a
abordat aprarea colectiv, Iiecare stat identiIicnd al Treilea Reich ca o amenintare a supravietuirii,
aceast colaborare a disprut Ioarte repede urmnd sIrsitului ostilittilor. O serie de evenimente au
aprut la nceputul Rzboiului, blocada de la Berlin nceput de Uniunea Sovietic, care a cimentat
relatiile ostile dintre Est si Vest. n timp ce majoritatea trupelor americane s-au ntors acas, doar
200000 rmnnd la datorie n Europa pn n 1948, Iortele Sovietice le-au depsit pe acelea ale trilor
vestice.
Un document american a prezis c Armata Rosie ar putea repede s copleseasc Iortele
occidentale din Europa, avnd ca rezultat pierderea Europei Occidentale si evacuarea total a trupelor
americane. Desi aceast opinie si alte scenarii similare sunt astzi criticate ca Iiind prea pesimiste,
politicienii americani au Iost de acord c dominatia sovietic n Europa Occidental ar putea analiza
interesele vitale ale SUA si securitatea national.
Legat de perioada interbelic si de eventualul esec al aprrii colective, dar si de cele dou
Rzboaie Mondiale, arhitectii NATO au recunoscut c ceea ce mentinea alianta unit a venit sub Iorma
de amenintare.
Dup cteva luni de negocieri ncepute pe 10 septembrie 1948 -, Tratatul Atlanticului de Nord
a Iost semnat la Washington DC de ctre Statele Unite, Canada si 10 tri vest europene, si anume
33
Belgia, Danemarca, Islanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Anglia. Semnnd Carta
NATO, guvernele Americii de Nord si ale Europei Occidentale, au Iost de acord s actioneze n
conIormitate cu conceptul de aprare comun. Desi nu au renuntat la Iel si la modalitatea n care
deIinesc si proiecteaz interesele lor nationale, statele membre NATO au Iost de acord ca, n ceea ce
priveste amenintarea comunismului sovietic, interesele lor coincideau si au stabilit un mecanism
comun pentru a preveni hegemonia soviet asupra Europei Occidentale.
nc de la nceputurile sale, pe 24 august 1949, cnd Tratatul Atlanticului de Nord a intrat n
vigoare (dup ce aIost ratiIicat de cele 12 tri), scopul NATO a Iost s se mpotriveasc amenintrii
Sovietice. Cererile teritoriale si politice ndreptate de Moscova ctre Norvegia, Grecia si Turcia a adus
n Iat aceast amenintare. Potrivit declaratiei primului Secretar General englez al Aliantei Atlantice,
Lord Ismay, Iacut n 1948, scopul NATO era s tin rusii aIar, americanii nauntru si nemtii jos (n
Europa).
Cele mai importante articole ale Tratatului Atlanticului de Nord sunt articolele de la 4 la 61.
Articolul 4 prevede c aliatii s se consulte oricnd, atunci cnd dup oricare dintre ei, integritatea
teritorial, independenta politic sau securitatea oricruia dintre ei este amenintat.
124
n ceea ce priveste art. 5, cu sigurant cel mai important, acesta vorbeste direct despre
amenintarea sovietic, chiar dac Uniunea Sovietic nu era deloc mentionat n Tratat. Art 5 spune:
Partile sunt de acord c un atac armat mpotriva uneia sau mai multora dintre ele n Europa sau
America de Nord va Ii considerat un atac mpotriva tuturor si, n consecint, sunt de acord ca, dac un
astIel de atac armat se ntampl, Iiecare dintre ele, n exercitiul dreptului de autoaprare individual sau
colectiv recunoscut de Art. 51 din Carta Natiunilor Unite, va asista Partea sau Partile astIel atacate
lund atitudine, individual si n acord cu celelalte Prti, considernd necesar, chiar si Iolosirea Iortei
armate, s redea si s mentin securitatea zonei Atlanticului de Nord.
Desi caracterizarea oricrui atac armat asupra unui aliat ca un atac asupra tuturor, art. 5 nu oblig
aliatii la un raspuns militar automat sau la orice alt raspuns obligatoriu.
n ceea ce priveste art. 6, extinde un teritoriu aliat pentru a include tinuturile teritoriale si
interesele.
124
Tratatul Atlanticului de Nord, 04 Aprilie 1949: Art.4)
39
Trebuie sa adugm c reIuznd s Iie uniti de angajamente colective de securitate, cele cinci
state ale Uniunii Occidentale (Belgia, Franta, Luxemburg, Olanda si Anglia) au Iacut posibil Alianta
Atlantic, dar si continuarea prezentei americane n Europa. AstIel, au transIerat parte a suveranittii
lor structurilor interguvernamentale.
Totusi, NATO a eliberat o structur n care statele membre suverane pastreaz att independenta
politic, ct si puterea discretionar asupra expeditiilor militare. Cum orice actiune este ntreprins
neunanim de catre Consiliul Atlanticului de Nord (CAN), statele membre nu trebuie s Iie de acord cu
o decizie luat. n legatur cu expeditiile, att timp ct exist principiul Iinantrii comune, statele
membre NATO decid n proportiile covarsitoare ale cheltuielilor de aprare independent. Structurile
civile ale NATO const n trei mari corpuri.
Consiliul Atlanticului de Nord este autoritatea suprem n ceea ce priveste puterea lurii
deciziilor. Aici se ntlnesc reprezentantii permanenti, la nivel de ambasade sau la nivel mai nalt,
pentru a discuta si aproba politica NATO. Comitetul de PlaniIicare a Aprrii se ocup de majoritatea
problemelor legate de aprarea colectiv, iar Grupul de PlaniIicare Nuclear se ocup de problema
Iortelor nucleare. Aceste trei corpuri se aIl sub conducerea Secretarului General, care este un om
politic international nominalizat de guvernele membre si care este si purttorul de cuvnt al NATO.
Subordonate celor trei corpuri sunt Comitetul Militar, a crei sarcin este s sItuiasc autoritatile
politice ale Aliantei Atlantice n problemele militare, si un lat numr de comitete, ale caror sarcini
includ standardizarea armamentului, bugetele NATO, inIrastructura NATO si veriIicarea tratatelor.
Structura este cunoscut ca structur civil a NATO.
Legat de structura militar, ea const n deja mentionatul Comitet Militar, care se ntruneste la
nivel de seIi de aprare. Este cea mai nalt autoritate militar si Iunctioneaz, asa cum tocmai am
artat, sub autoritatea Consiliului Atlanticului de Nord, Comitetul de PlaniIicare a Aprrii si Grupul
de PlaniIicare Nuclear. Comitetul Militar este responsabil s recomande autorittilor politice ale
NATO acele msuri considerate necesare pentru aprarea comun a zonei Aliantei Atlantice. Principala
sa sarcin este s asigure comanda si sIatul asupra politici militare si strategiei. Controleaz o structura
de comand integrat, Iormat din dou comenzi militare - Comandantul Suprem al Fortelor Aliate din
Europa (CSFAE) si Comandantul Suprem al Fortelor Aliate din Atlantic si Grupul de PlaniIicare
Regional Canada SUA, care se ocup de securitatea pentru Canada si SUA.
n ceea ce priveste CSFAE si CSFAA, ocupndu-se de determinarea cerintelor Iortelor,
planiIicarea aprrii, exercitiilor de aprare si desIsurarea Iortelor n respectivele zone, ele sunt
responsabile cu mentinerea pcii n Europa si Atlanticul de Nord. Din 1994, CSFAE si asum
responsabilitatea pentru managerierea crizelor din aIara zonei, proiectelor de pstarea pcii si ajutor
39
umanitar. Sediul militar al Comandantului Suprem al Fortelor Aliate din Europa este deja mentionatul
SHAPE (Sediul Suprem al Puterilor Aliate din Europa), localizat n Casteau, lng orasul belgian
Mons. Ceea ce nseamn c o operatiune militar care ar trebui s aib loc n Europa sau n aIara ei
ar Ii condus de (IA7E.
:eat de doctrinele militare ale @A=9, se pot mpri n patru fa"e succesive. 7rima fa"a, care
se ntinde de la nfiinarea @A=9 la mi+locul anilor 45BC, este numit fa"a $istruerii 0eciproc
Asiurat )$0A*. An timpul acesteia, @A=9 s-a ba"at pe superioritatea forei strateice a (UA pentru
a determina folosirea de ctre Uniunea (ovietic a superioritii forei convenionale, ameninarea
sovietic de e,tindere nspre vest a fost inut sub control prin atasamentul @A=9 de a mpiedica
strateia de $istruere 0eciproc Asiurat. 7otrivit acestei strateii, oricrei ncercri de e,tindere
teritorial sovietic mpotriva statelor membre @A=9 i se va rspunde cu un atac nuclear devastator.
Aceast amenintare de ra"bunare 6 care face atacul sovietic de neconceput din cau"a atrocitii
contraatacului promis de @A=9 6 a fost credibil pn la mi+locul anilor 45BC, datorit
vulnerabilitii forelor nucleare sovietice n faa unui astfel de atac de aprare. Ameninarea (UA c
se va r"buna automat a fost facut pentru sine i pentru aliaii europeni ai @A=9.
An consecin, ri+ile n privina securitii ale rilor Europei 9ccidentale 6 nu doar statele
europene membre @A=9, dar i alte ri europene vestice rmase n afara structurii Aliantei Atlantice
6 erau n ri+a @A=9. Ultima era o soluie uimitoare n acele timpuri pentru Europa 9ccidental,
pentru c erau sustinui n cadrul Alianei Atlantice prin ana+amentul unei superputeri, i anume
(tatele Unite. Astfel, nu este surprin"tor c statele Europei 9ccidentale au dus problema securitii
colective dincolo de interarea european. Era $0A care s-a ntins din 45E5 pn la mi+locul anilor
45BC afost marcat de cteva confruntri Est -Hest - cum ar fi 0"boiul .oreean din 45DC 6 45D<,
invadarea Unariei de catre trupele 7actului de la Harovia n 45DB, construirea Jidului 3erlinului n
45B4, cri"a rac/etelor cubane"e n 45B- 6 adesea provocate de tabara socialist i luate n
consideraie de ctre @A=9. An toate aceste cri"e internaionale, Europa 9ccidentala nu a avut nici o
alt aleere n afar de @A=9 n privina aprrii i securitii.
n aceast prim Iaz a avut loc expansiunea NATO, cnd Grecia si Turcia i s-au alturat n 18
Iebruarie 1952, iar Republica Federala a Germaniei a Iost admisa n NATO pe 6 mai 1955, o
'provocare creia blocul socialist i-a rspuns cateva zile mai trziu prin crearea Pactului de la
Varsovia.
Trebuie adugat c n aceast perioad, n 1966, Franta condus de presedintele de Gaulle - s-a
retras din structura militar integrat.
.ea de-a doua fa" a doctrinei militare a @A=9, care se ntinde din 45BF pn n 45GE, este cea
9&
n timpul careia (tatele Unite au propus @A=9 s adopte politica stateic de %0aspuns fle,ibil&.
Aceast doctrin @A=9 a fost cau"at de o sc/imbare a doctrinei militare americane.
Cum SUA a nceput n anii 1960 s solicite noua doctrin a rspunsului Ilexibil, NATO nu a avut
alt solutie real dect s Iie de acord cu aceast noua doctrin, dat Iiind c se baza extrem de mult pe
Iortele americane si stoparea nuclear. Doctrina rspunsului Ilexibil a Iost o ncercare de a limita
ntetirea unei altercatii nucleare. SUA, n special la provocarea lui Robert McNamara, a crezut c 'nu
ar trebui s nceap un schimb strategic nuclear ca raspuns la o invazie conventional sovietic a
Europei Occidentale, pentru c o astIel de reactie nu numai c ar Ii disproportionat, dar ar pune inutil
n pericol vietile a milioane de cetteni americani n eventualitatea n care Uniunea Sovietic ar decide
s recurg la Ioc.
125
Sub doctrina rspunsului Ilexibil, unei agresiuni i s-ar rspunde cu violent.
Aceasta a permis NATO s rspund n diIerite Ieluri Pactului de la Varsovia, armele nucleare Iiind
Iolosite n majoritatea cazurilor extreme, astIel consolidnd descurajarea nuclear a NATO, Icnd
prima Iolosire a armelor nuclearea mai credibil.
Sub noua doctrin, statele europene membre NATO se puteau baza nu numai pe descurajarea
nuclear pentru politica extern. Mai mult, Uniunea Sovietic si-a construit un arsenal strategic nuclear
pn la sIrsitul lui 1960, scpnd astIel de avantajul primei lovituri pe care l aveau Statele Unite si
drmnd credibilitatea garantiei SUA de a se rzbuna n numele aliatilor si europeni.
Ultimii au trebuit deci s mreasc activittile lor militare pentru a prentmpina o agresiune n
urma Pactului de la Varsovia. Unele dezvoltri din 1980 au mpiedicat mprtsirea problemelor de
ctre NATO. La nceput a Iost Iormarea Iortelor Statelor Unite, hotrt n 1980 de presedintele
american ales Ronald Reagan. Aceasta a dat liber aliatilor europeni ai NATO, la care trebuie adaugat
Spania, care a aderat la NATO pe 30 mai 1982, Iiind al saisprezecelea stat al organizatiei. Dar, pe de
alt parte, dezvoltarea Initiativei Strategice de Aprare (ISA) Iaimosul proiect de cercetare pentru
sitemul de aprare mpotriva rachetelor pentru Statele Unite propus de presedintele american Regan n
1983 avea inIluent opus asupra NATO n ceea ce priveste mprtsirea problemelor, din moment ce
planul IAS trebuia s garanteze doar o aprare limitat pentru aliatii Europei Occidentele, care au
trebuit din nou s creasc activittile lor militare pentru a se proteja eIicient.
O alt dezvoltare a avut loc n anii `80, care a inIluentat NATO n ceea ce priveste mprtsirea
125
Wilson,D., (2002), 'NATO and the First-Use oI Nuclear Weapons in: Carl C. Hodge (ed.), NATO
Ior a New Century: Atlanticism and European Security , Westport, Connecticut London:
Praeger, pp.137
91
problemelor. Modernizarea Iortelor strategice ale Frantei si Angliei a permis aliatilor NATO europeni
non-nucleari s se bazeze ntr-o oarecare msur pe acestia pentru securitatea lor. AstIel, mprtsirea
diIiculttilor pentru NATO nu s-a schimbat mult n aceast perioad, pentru c tot SUA era cea care a
sprijinit aprarea cel mai mult.
Trebuie adugat c aceast a doua perioad a Iost martora retragerii temporare a Greciei din
structura militar integrat din 1974 pan n 1980.
.ea de-a treia fa" este fa"a 'strateiei aprare naintat&, numit i 'lovitura profund&.
Strategia de aprare naintat asigur atentia luptelor de pe Irontul de est al NATO bazndu-se pe
armament de precizie pentru a localiza si distruge Iortele din spatele Irontului pentru a nu ajunge s
ntreasc trupele.
Aceast strategie adoptat n 1984 a Iost mai mult o mbunttire a primei doctrine, a
rspunsului Ilexibil. Aceast nou doctrin semna Ioarte mult cu prima, pentru c sublinia si ea
importanta Iortelor conventionale si pstra acelasi comportament n privinta mprtsirii diIiculttilor.
Trebuie s adugm c numeroase promisiuni Icute de statele europene membre NATO din
1950 pn la sIrsitul Rzboiului Rece de a suporta o parte mai mare a aprrii, au ramas
nendeplinite.
O dat cu sIrsitul Rzboiului Rece, NATO a trebuit s gseasc o noua doctrin, multe dintre
provocrile de dup Rzboiul Rece pentru NATO diIerind Iundamental de conIruntarea dintre Est si
Vest din timpul Rzboiului Rece. O nou Iaz era de dup Rzboiul Rece a nceput astIel cu
prbusirea taberei socialiste. ncheierea conIlictului Rzboiului Rece a Iost desigur interesul Vestului,
deoarece crestea puterea si inIluenta Vestului.
Punctul de vedere american sustinut de cteva personalitti politice europene era c NATO
trebuia s rmn principala institutie de securitate. Asa cum a declarat Iostul presedinte american
George Herbert Bush n 1990, la presence des Etats-Unis en Europe sera toujours perue comme un
Iacteur de stabilite et (.) l`OTAN est la mieux a mme d`apporter cette stabilite.
126
Deci, pentru a mpiedica organizatia s devin nvechit si s i oIere mijloacele de adaptare la
noua situatie, liderii NATO s-au ntlnit la Londra n iulie 1990 si si-au nsrcinat guvernele s
ntreprind o revizuire Iundamental a telurilor si scopurilor viitoare ale organizatiei.
Statele membre NATO au nceput s stabileasc un nou concept strategic, cum ar Ii dizolvarea
Pactului de la Varsovia pe 1 iulie 1991, iar cea a Uniunii Sovietice din 20 decembrie 1991 a marcat
126
Colson, (1995), op.cit., pp.110
92
disparitia principalului raison d`tre. Totusi, asteptrile despre dezintegrarea NATO dup pierderea
inamicului nu au Iost reale. De Iapt, NATO sub conducerea Secretarului General ManIred Wrner
s-a dovedit a Ii si mai eIicient n redeIinirea rolului su si a structurii organizatorice n primii ani de
dup Rzboiul Rece dect UE. Dup intrarea Germaniei unite n UE pe 3 octombrie 1990, una dintre
primele adaptri ale Aliantei Atlantice la noua situatie a Iost decizia scderii numrului de Iorte
militare. Cum guvernele statelor membre NATO intentionau s ntreprind o revizuire Iundamental a
tintelor si scopurilor viitoare ale organizatiei, cei saisprezece aliati NATO au Iost de acord cu un nou
concept strategic la summitul de la Roma din noiembrie 1991 si au reaIirmat aceasta la summitul de la
Washington din aprilie 1999. Delegnd aliatii NATO pe de o parte de aprarea colectiv, noul concept
strategic aIirma c noul mediu international oIerea oportunitatea pentru NATO s extind scopul
strategiei la noi tipuri de probleme de securitate.
Politicienii NATO au nceput astIel s se gndeasc la noi misiuni si scopuri. Noua strategie a
Aliantei atlantice se reIerea n special la instabilittile din Europa Centrala si de Est, care s-ar Ii putut
extinde la trile NATO.
Ca o consecint, NATOiesim din schemsi-a asumat responsabilitatea pentru asigurarea
sigurantei Europei mpotriva amenintrilor, att n interiorul, ct si n exteriorul granitelor. n viitor,
NATO ar putea Ii mai putin concentrat cu protejarea teritoriului dect cu discutarea exigentelor care ar
aIecta neIavorabil securitatea economic si militar.
Aceast nou doctrin de aprare a managementului crizei a Iost motivat de Primul Rzboi din
GolI n 1991. La summitul de la Oslo din iunie 1992, statele membre NATO au Iost de acord s
includ mentinerea pcii n misiunile oIiciale ale NATO. De aceea, de la a Ii o alianta militar
traditional al carei scop era s protejeze teritoriul statelor membre mpotriva amenintrilor externe,
Alianta Atlantic a dezvoltat o strategie mult mai Ilexibila, care printre altele i-a permis s conduc
operatiunile de gestionare a crizelor n aIara teritoriului NATO.
Pentru a Iacilita acele operatiuni de restabilire si pstrare a pacii, dar si misiunile umanitare,
aliatii NATO au Iondat la summitul de la Bruxelles din ianuarie 1994 si urmnd o initiativ condus
de SUA Sarcina Unit a Fortelor Combinate (SUFC). Aceste SUFC Iorte multilaterale, care
cuprindeau Iortele aeriene, terestre si marine sunt pentru interventia rapid, pentru a prelua
operatiunile de gestionare a crizelor oricnd este nevoie. Cererea acestora variaz n Iunctie de
circumstante si ar avea nevoie s Iie generate rapid si n scurt timp.
SUFC va Ii ntotdeauna sub comanda regional a CSFAE si a CSFAA. Aceste Iorte NATO
trebuiau s Iie disponibile si pentru UEO, Natiunile Unite si OSCE. Cum ar permite operatiunilor
93
conduse de UEO s se desIsoare cu suportul NATO, implicarea practic a crerii SUFC a Iost aceea
de a da voie membrilor europeni ai aliantei s execute operatiuni Iar a avea o implicare a Statelor
Unite prea mare. NATO a nceput implementarea deplin a conceptului SUFC n 1999. Desi SUFC a
Iost putin Iolosit de la creare, dezvoltarea lui a continuat procesul de mentinere a legturii permanente
ntre statele membre NATO si grijile statelor nemembre.
Mai mult dect att, la summitul din Praga din noiembrie 2002, statele membre NATO au Iost de
acord cu crearea reactiei rapide Forta de Rspuns NATO (FRN), urmnd exemplul crerii Fortei Rapide
de Reactie (FRR) din UE. Fiind Iormat din contributiile Iortelor nationale, FRN este n ntregime un
concept nou pentru NATO, care n mod traditional si-a Iolosit resursele independent una de cealalt. Au
Iost asigurate dou Iaze pentru a atinge capacitatea operational: o capacitate initial operational
pentru FRN a Iost atins n octombrie 2003 cu aproximativ 9000 de soldati.
Atingerea capacittii operationale Iinale (numita Capacitate Operationala Complet COC)
trebuie s Iie atins n toamna lui 2006 cu 21000 de soldati. FRN intentiona s joace un rol cheie n
rzboiul condus de SUA si s rspund amenintrilor cu arme de distrugere n mas este gata s se
desIsoare n cinci zile si va putea s se sustin timp de treizeci de zile. Rolul FRN este acela de a
asigura capacitate integrat si complet interoperabil pe mare, pe uscat si n aer pentru o ntreag gam
de misiuni, inclusiv operatiuni de restabilire si mentinere a pcii, dar si misiuni umanitare luate n sIera
misiunilor ONU sau NATO.
Ct despre provocrile indicate de integrarea europeana ctre NATO, importanta NATO pentru
securitatea europeana a Iost consolidat la summitul NATO de la Berlin, din iunie 1996, unde dup
cum am aratat deja s-a hotrt c Identitatea Europeana pentru Securiotate si Aparare (IESA) s Iie
dezvoltat n interiorul cadrului NATO. IESA trebuia s ntreasc stlpul european al Aliantei
Atlantice si s creeze o punte ntre golul tot mai mare dintre capacitate militar american si cea
european pentru un echilibru mai bun al mprtirii problemelor n securitatea din Europa.
NATO la ndemna operatiunilor conduse de UEO n dorinta de a intensiIica IESA n interiorul
NATO. SUFC reprezint un Iactor esential n IESA, din moment ce coalitiile statelor europene NATO
doritoare puteau s nceap operatiuni cu sau Ir aliatii nord americani.
Dezacordurile dintre SUA si aliatii NATO europeni n legtura cu IESA au Iost din ce n ce mai
numeroase. Desi aceast problem va mai Ii discutat, trebuie s subliniem n acest moment
nemultumirea oIicialilor americani n legtura cu disproportia enorm a mprtirii diIiculttilor militare
n timpul campaniei aeriene din Kosovo mpotriva Serbiei n 1999, cnd Iorta aerian american a
94
eIectuat majoritatea loviturilor aeriene.
Liderii militari americani au avertizat c golul legat de capacitti ntre militarii americani si
NATO se Iace att de mare nct coordonarea majorittii operatiunilor va deveni diIicil n viitor, dac
nu chiar problematic.
Succesul sub asteptri al NATO n Kosovo a artat progresul insuIicient Icut de IESA n cadrul
NATO. Multi observatori ai politicii internationale cred c IESA ar trebuie preluat de PESA, care este
o initiativ aproape identic desi cu o legtur transatlantic mai ambigu lansat n interiorul UE.
Trebuie adugat acum c adaptarea NATO la gestionarea crizelor regionale de la periIeria
Europei, mai ales experienta din Balcani, a Iost, din multe puncte de vedere, mai pus la ncercare n
ceea ce priveste unitatea si credibilitatea sa dect cele patru decade de nIrnarea a puterii sovietice.
Scopul su de pstrare a pcii, prin stabilire si pastrare, este mai mult o experient transIormat dect a
Iost sau este n zilele noastre promptitudinea ei pentru un rzboi ipotetic.
Mai ales n ceea ce priveste experienta NATO n Balcani, membrii Aliantei Altantice s-au
orientat mai ntai individual prin primele Iaze ale dezintegrrii teritoriale a Iugoslavie spre o
misiune de construire a natiunii prin recunoasterea Ioarte rapid a suveranittii republicilor secesioniste
a Croatiei si Sloveniei. Apoi s-au implicat colectiv, ducnd n cele din urm la implicarea NATO n
viitorul politic al Bosniei Hertegovina si al provinciei Kosovo.
Tutela NATO a venit n 1995 n Bosnia Hertegovina, dup ce bombardamentele aeriene au dus
la Acordul de la Daytona, care a ncheiat rzboiul bosniac n decembrie 1995, iar n 1999 a nceput n
provincia srb Kosovo, urmnd rzboiului Aliantei Atlantice din 1999 mpotriva Iugoslaviei si care s-
a ncheiat cu 78 de zile de bombardament. Actiunile colective ale NATO au pus Iorta militar mai
prejos de autodeterminarea cererilor slovenilor, croatilor, bosniacilor si kosovarilor mpotriva statului
iugoslav al Serbiei.
Experienta Balcanilor a contribuit n schimb mult la transIormarea Iunctional a NATO n era de
dup Rzboiul Rece.
De Iapt, statele membre NATO sunt nc implicate n operatiuni de mentinere a pcii n Balcani.
Au Iost activi n Bosnia prin Fortele de Stabilizare (SFOR), care au urmat Fortei de Implementare a
Aliantei (IFOR), ducnd la ncheierea rzboiului bosniac. Asa cum am mentionat mai sus, SFOR au
Iost nlocuite n decembrie 2004 de misiune EUFOR-Althea a UE.
Au Iost activi si n Kosovo cu Iorta de mentinere a pcii KFOR (Forta Kosovo) nIiintat spre
sIrsitul rzboiului din Kosovo in 1999. n ceea ce priveste misiune a NATO de mentinere a pcii
Operatiunea Armonia n Iosta Republica Iugoslav a Macedoniei, a Iost transIerat oIicial Uniunii
Europene pe 31 martie 2004. Mai mult dect att trebuie adugat c prin conducerea Fortei de
95
Asistent a Securitti Internationale (FASI), NATO este de asemenea prezent n AIganistan din august
2003, cu sarcina de a ajuta la stabilirea conditiilor n care AIganistanul se poate bucura de un guvern
reprezentativ si o pace si o securitate autosustinute. Aceasta este prima misiune n aIara zonei euro-
atlantice din istoria NATO.
n contextul n care este atras n domeniul securittii neinvazive, prima invocare a articolului 5
din Tratatul Atlanticului de Nord dup evenimentele din 11 septembrie poate Ii privit ca un
raspuns la provocarea NATO de autoconservare. Desi terorismul a Iost recunoscut ca risc n conceptul
strategic al Aliantei, nu era deloc evident c un atac terorist ar putea Ii suIicient pentru a declansa
articolul de aprare colectiv. Majoritate aliatilor SUA din NATO Iiind incapabili s contribuie esential
la operatiuni militare din aIara zonei, invocarea articolului 5 a Iost mai degraba o declaratie politica de
simpatie si suport din partea aliatilor prieteni. Guvernul american a ignorat acel gest cruia i lipsea
orice esent militar real. SUA a ales n schimb s construiasc o coalitie cu parteneri selectati pentru
operatiunile ulterioare n rzboiul mpotriva terorismului, mai inti n AIganistan si apoi n Irak.
Desi statele membre NATO au contribuit ntr-un mod relativ important la aceste operatiuni, nu au
Icut-o ca si state membre NATO. Dac motivul aliantei pentru aprare putea Ii nc aplicat n
Rzboiul din GolI din 1991, a Iost mult mai relevant n operatiunile de gestionare a crizei din balcani si
nu se potriveste deloc cu 'r"boi mpotriva terorii& aa cum a fost definit de ctre (UA i condus de
'coaliia mpotriva terorii& format de americani.
Totusi, NATO n aIar de noile misiuni si scopuri cu care s-a nsrcinat si-a reaIirmat
angajamentul Iat de aprarea colectiv n conceptele strategice din 1991 si 1999. Era clar n opinia
politicienilor NATO c desi Uniunea Sovietic se prbusise, motivul principal pentru crearea initial a
NATO era nc prezent desi mai putin puternic si va Ii mereu prezent. Multi teoreticieni ai relatiilor
internationale n special americani sunt de parere c, asa cum s-a ntamplat cu angajamentul SUA n
Europa de a nIrunta Germania n timpul celor dou rzboaie Mondiale si de a nIrunta Uniunea
Sovietic n timpul Rzboiului Rece, SUA ar trebui s rmn n Europa n perioada de dup Rzboiul
Rece pentru a mpiedica orice potential amenintare a intereselor securittii europene si americane.
Acesta este un punct de vedere mprtsit de teoreticienii Societtii Internationale, dar si de
teoreticienii realisti si neorealisti. n cartea sa din 1982 n aparrea intereselor Nationale: O
examinarea critic a politicii externe a SUA, Hans Morgenthau a aIirmat urmatoarele: Statele Unite
au ncercat ntotdeauna s previn dezvoltarea conditiilor n Europa, care ar duce la o natiune
european care ar interveni n aIacerile emisIerei vestice sau care ar porni un atac direct asupra Statelor
96
Unite. Aceste conditii ar Ii posibil s se ntmple dac o natiune european, cu o superiorite clar n
Europa, ar privi peste ocean pentru cuceriri Ir teama de a Ii amenintat n mijlocul propriei puteri;
adic, Europa n sine.
n opinia neorealistilor si a cercettorilor Societtii Internationale, SUA n acord cu aliatii lor
NATO ar Ii ales s mentin alianta n absenta unei amenintri serioase la orizont, la un nivel
considerabil mai redus. Deci, SUA a redus substantial angajamentele personale americane la NATO la
o Iort de aproximativ 100000 n Europa, n timp ce ajunsese la 300 000 n timpul Rzboiului Rece.
Neorealistii si nvtatii Societtii Internationale au vzut diverse ci de rezolvare despre problemele de
securitate n Europa de dup Rzboiul Rece. Calea oIeririi atentiei si resurselor ctre OSCE ar Ii Iost
cea mai convingtoare. Datorit membrilor ei care acopereau aproape tot continentul european si
datorit promisiunii de a mentine pacea, dar si altor operatiuni aIlate n strns legtur, aceasta
organizatie ar Ii putut ndeplini toate telurile conceptului strategic Iormulat n 1991, la summitul
Aliantei Atlantice de la Roma, Ir s Iie nevoie de o reIorm intern substantial a NATO.
n acord cu aceast parere, un NATO mai mic si mai rational ar Ii Iost nchis pentru membrii noi
si ar Ii avut Iunctia de a Ii atent la schimbrile majore si la evenimentele din Europa si de a opera ca un
control si un echilibru credibil al oricrui stat sau al oricror state, cutnd s schimbe echilibrul puterii
n Eurasia.
Evident, NATO si SUA nu au ales aceast cale, pentru c NATO a ales s extind garantiile
securittii ctre unele dintre Iostele state satelit sovietice. La nceputul anilor 2000, Alianta Atlantic
este o organizatie Ioarte diIerit de cea din 1991. Desi structura si reIormele strategice adoptate nc din
1991, inclusiv noul concept strategic si extinderea membrilor, NATO a Iost transIormat pentru a se
conIrunta cu pericole aprute din partea unei potentiale tri ameninttoare, dar mai mult dect att
amenintri aparute dintr-o gam de dezvoltri, ca nationalismul, reIugiatii sau rsturnrile economice.
n consecint, NATO este gradat transIormat dintr-o organizatie pentru aprare colectiv ntr-o
organizatie de securitate colectiv.
=otui, @A=9 cel tradiional nc mai servete scopurile folositoare. 8olosete asa cum am
artat mai sus ca polit de asigurare mpotriva Rusiei gata de rzbunare, ca o reasigurare a trilor mici
si mijlocii mpotriva Iie a unei Germanii hegemonice, Iie a unui continent dominat de cele mai
importante puteri din Europa si ca un sistem de aprare a legturii securittii transatlantice. Noul NATO
cu operatiunile sale n aIara zonei (mai ales aventurarea sa n Balcani) si extinderea sa ctre
majoritatea trilor Europei Centrale si de Est serveste de asemenea scopului de mentinere a securittii
n Europa de dup Rzboiul Rece, dar unii se tem c noul NATO va distruge n cele din urm coeziunea
93
necesar pstrrii NATO cel traditional.
n cele din urma trebuie adugat c multi observatori ai politicii internationale mai ales cei ce
spun c apartin abordrii neorealiste sunt de acord cu Kenneth Waltz, atunci cnd acesta a prezis la
nceputul lui 1990 c NATO va disprea, singura ntrebare real Iiind ct timp va rmne o institutie
important.
127

3.2.2 Or4(ni0(-i( p$n%ru S$#uri%(%$ 2i C""p$r(r$ 1n Eur"p(
Dup ce am analizat cele mai importante institutii ale securittii,care joac un rol n Europa, ar
trebui s aruncm o privire la Organizatia pentru Securitate si Cooperare n Europa (OSCE)
n aIara summiturilor periodice ale seIilor de state si guverne ale OSCE, unde sunt stabilite
priorittile si este oIerit orientarea la cel mai nalt nivel politic, Organizatia are cteva corpuri care o
ajut n luarea deciziilor. Acestea sunt urmtoarele: corpul principal care se ocup cu luarea deciziilor
obisnuite este Consiliul Permanent al reprezentantilor statelor participante, care se ntruneste
sptmnal la Viena s dezbat probleme, s discute dezvoltrile prezente si s ajung la un consens n
privinta actiunii; Consiliul Ministerial, constnd n Ministrii AIacerilor Externe ai OSCE, se ntruneste
anual n aIar de anii n care are loc ntalnirea eIilor de State sau Guverne pentru a recapitula cele
mai importante initiative OCSE si pentru a oIeri ajutor n directiile viitoare; Forumul pentru securitate
si Cooperare se ntruneste sptmnal la Viena pentru a discuta si pentru a lua decizii n privinta
aspectelor militare ale securittii n zona OSCE, cu un accent deosebit pe msurile de ncredere si
securitate; si n cele din urma, Consiliul seniorilor (sau Forumul Economic) care se ntruneste n Iiecare
an la Praga pentru a dezbate Iactorii economici si de mediu care aIecteaz securitatea n zone OSCE.
Aranjamentul intern al OSCE este completat de cteva alte structuri, printre care: presedintele
executiv, care de obicei este Ministrul de Externe al uneia dintre statele membre OSCE, detine aceast
pozitie un an prin rotatie si are responsabilitate deplin pentru actiunea executiv n numele
Organizatiei, dup o consultare ndeaproape cu trile participante; Adunarea Parlamentar, Iormat din
reprezentanti ai statelor OSCE participante, se intalneste de dou ori pe an si Ioloseste la promovarea
implicrii parlamentare n activittile Organizatiei si poate emite recomandri pentru a Ii dezbtute n
cadrul Consiliului Permanent al OSCE; Secretariatul sub ndrumarea Secretarului General asigur
suportul operational pentru Organizatie, mai ales n sprijinirea domeniilor de activitate a OSCE,
123
Waltz, K, (Fall 1993), 'The Emerging Structure oI International Politics in: International Security,
Vol.18, N2 Cambridge, MA: The MIT Press, pp.76
99
pstrnd legtura cu organizatiile internationale si non-guvernamentale si coordonnd activittile
economice si de mediu, dar si activittile n domeniul politico-militar.
OSCE a dezvoltat de asemenea cteva mecanisme pentru solutionarea pe cale pasnic a
disputelor si a nIiintat o Curte de Conciliere si Arbitraj de la Geneva. Mai mult, Organizatia a pus
bazele a trei institutii care sunt Iolosite pentru a urmri deciziile politice aprobate de ctre state. Prima
este Biroul pentru Institutii Democratice si Drepturile Omului, de la Varsovia. Este cea mai important
institutie responsabil cu promovarea drepturilor omului si a democratiei n zona OSCE. Cea de-a doua
este naltul Comisariat pentru Minoritti Nationale, de la Haga; sarcina lui este s rspund, ct mai
repede cu putint, tensiunilor etnice care se pot dezvolta ntr-un conIlict n regiune. Cea de-a treia este
Biroul pentru Reprezentantul pentru Libertatea Mass Media, creat la Viena n 1997, este cea mai nou
institutie a OSCE de pan acum. Scopul su este s observe evenimentele din media ale statelor
participante si s asigure un rspuns rapid n cazurile serioase de dezacord cu principiile OSCE si cu
angajamentele legate de libertatea expresiei si a presei.
9rani"aia i are oriinile la nceputul anilor 45FC, mai e,act n 45F<, cnd s-a nfiinat
.onferina pentru (ecuritate i .ooperare n Europa. ).(.E* 0"boiul 0ece a mpiedicat, de la
sfaritul anilor 45EC i mult timp dup, orice prores substanial al discuiilor despre orice rupare de
securitate n Europa.
n noiembrie 1972, au nceput discutiile la Helsinki si au recomandat o conIerint s lanseze ceea
ce va deveni asa-numitul procesul de la Helsinki sau CSCE. ConIerinta pentru Securitate si Cooperare
n Europa a nceput pe 3 iulie 1973, 35 de state trimitndu-si reprezentantii. Rezultatul CSCE care s-a
ntlnit la Helsinki si Geneva a Iost semnarea n capitala Iinlandez, doi ani mai trziu, a Actului
Final de la Helsinki, care a Iost semnant pe 30 iulie 1975, prin participarea a 35 de state.
Nu aveau o Iort de determinare n legea international, acest Act Final de la Helsinki care era
de acord c Iiecare natiune va respecta suveranitatea si granitele celorlalte, dar ajunsese la un acord si
n privinta a numeroase principii despre drepturile omului, a servit n realitate, asa cum am observat, ca
un tratat de pace. Din moment ce conceptul de mbunttire a relatiilor si de implementare a Actului era
realizat printr-o succesiune de ntlniri, n special la Belgrad (din octobrie 1977 pn n martie 1978),
Madrid (din noiembrie 1980 pn n septembrie 1983) si Viena (din noiembrie 1986 pn n ianuarie
1989), CSCE a Iost stabilit n timpul Rzboiului Rece ca un Iorum neutru pentru dialog si consultare n
privinta problemelor de securitate europene ntre dou superputeri.
99
A Iost de asemenea implicat n sustinerea proceselor de dezarmare din anii 1970 si 1980. Ca si
NATO, prbusirea comunismului a cerut o schimbarea a rolului pentru CSCE. Carta de la Paris pentru
o Nou Europ care a Iost semnat pe 21 noiembrie 1990 la summitul din capitala Irancez a
stabilit noul curs al CSCE, marcnd astIel nceputul schimbrii, care ar Ii dat CSCE mijloacele
necesare s rspund noilor provocri din perioada de dup Rzboiul Rece.
Dorind s deIineasc identitatea CSCE n noul mediu international, Carta a inclus stabilirea unor
institutii ca Centrul pentru Prevenirea ConIlictelor de la Viena, Secretariatul din Praga si Biroul pentru
Alegeri Libere stiut acum Biroul pentru Institutii Democratice si Drepturile Omului n Varsovia.
Carta a mai stabilit si crearea a trei corpuri care s o ajute n consultarea politic si n luarea deciziilor,
si anume Consiliul Ministerial, Comitetul OIicialilor Seniori, dar si ntlniri regulate ale seIilor de stat
sau guvern. Cel mai important, statele participante s-au obligat prin Carta de la Paris din 1990 s si
conduc aIacerile interne n conIormitate cu standardele acceptate n privinta drepturilor omului si
guvernrii democratice.
n aIar de declararea CSCE drept aranjament regional n capitolul VIII din Carta Natiunilor
Unite, Documentul de la Helsinki din iulie 1992 consolideaz contributia CSCE la protectia drepturilor
omului si la gestionarea securittii n Europa dup Rzboiul Rece. Mai mult, propunea un rol ambitios
pentru CSCE n prevederea si prevenirea conIlictelor si gestionarea crizelor n zonele cu potential
conIlict sau chiar n desIsurare n regiunea OSCE.
De o important deosebit n domeniul prevenirii, a Iost crearea n cadrul summitului de la
Helsinki a naltului Comisariat n Problemele Minorittilor nationale, iar sarcina sa este asa cum am
subliniat gsirea unei solutii rapide la tensiunile etnice care ar putea pune n pericol pacea, stabilitatea
sau relatiile de prietenie dintre statele participante ale OSCE.
n 1994, la urmtorul summit de la Budapesta, statele participante CSCE au recunoscut c,
ConIerinta pentru Securitate si Cooperare n Europa nu mai era o simpl conIerint, schimbndu-i
astIel numele n Organizatia pentru Securitate si Cooperare n Europa (OSCE). A devenit eIicient pe 1
ianuarie 1995 si a marcat trecerea de la rolul de Iorum pentru negocieri si dialog la o structur
operational activ.
Schimbarea era o si reIlectie a dezvoltrii institutionale de la sIrsitul Razboiului Rece si a dat un
nou impuls politic organizatiei. Summitul de la Lisabona din 1996 care a elaborat si mai mult rolul
cheie al OSCE n mentinerea securittii si stabilittii n Europa a stimulat dezvoltarea Cartei OSCE
pentru Securitatea European, reprezentnd un Iel de model de securitate. Ultima care avea sa Iie
adoptat la summitul de la Istanbul din 1999 dorea s mbuntteasc capacittile Organizatiei si s
consolideze cooperarea cu partenerii si.
9&
Toate aceste Iacilitti permit OSCE s aib o prezent operational considerabil pe teren. Aceste
domenii de activitate ale OSCE includ astzi misiuni n Bosnia-Hertegovina, Croatia, Serbia-
Muntenegru, Kosovo, Iosta Republic Iugoslav a Macedoniei, Moldova si Georgia.
Trebuie adugat c unele tratate militare importante au Iost ncheiate n cadrul CSCE / OSCE.
Tratatul Fortelor Conventionale n Europa (FCE) care este un acord de control al armamentului
deosebit de important a Iost semnat pe marginea Tratatului de la Paris din 1990. Un Tratat FCE
revizuit si adaptat a Iost semnat mai trziu, n 1990 n timpul summitului OSCE de la Istambul, de ctre
treizeci dintre statele participante. Tratatul privind Cerul Deschis din 1992 si un Document cheie despre
Armele Mici si Armamentele Usoare n 2000, Iormeaz astzi, n aIara altor acorduri pentru controlul
armelor, acquis-ul dimensiunii politico-militare a OSCE.
Astzi, OSCE este cea mai mare organizatie de securitate regional din lume, cu 55 de state
participante din America de Nord, Asia Central si Europa, extinznd astIel aria geopolitic de la
Vancouver pn la Vladivostok.
Toate statele membre NATO, UE sau UEO apar printre statele participante la OSCE. Este singura
institutie paneuropean din lume. Ca si ONU, OSCE este deschis tuturor statelor europene, care au
recunoscut si au declarat aderarea la standardele si principiile comune.
Cum Iostele Republici Sovietice din Asia Central au ramas n cadrul OSCE trebuiau s devin
state participante ale organizatiei dup dizolvarea Uniunii Sovietice, nu trebuie s excludem Iaptul c
pe termen lung, spatiul OSCE s-ar putea extinde n alte prti ale lumii, de exemplu n zona Mediteranei
sau chiar n Asia.
Cum originile sale dateaz din 1973, este cea mai tnr institutie de securitate, care se ocup de
problemele securittii. Principalele sarcini ale Organizatiei sunt prevederea si prevenirea conIlictelor,
gestionarea crizelor si reabilitarea post-conIlict, asa cum s-a subliniat n 1999 n Carta pentru Securitate
European. Gama de probleme de securitate cu care se ocup OSCE este larg si n general mprtit n
trei.
Prima este dimensiunea securittii n sensul politicomilitar (cuprinde diplomatia de prevenire,
controlul armelor, msuri de ncredere si securitate), cea de-a doua dimensiune este legat de drepturile
omului (inclusiv promovarea respectului pentru drepturile de baz ale omului, toleranta interetnic,
democratizarea si dezvoltarea institutiilor civile, monitorizarea alegerilor, libertatea mass-media), iar
cea de-a treia cunoscut si ca dimensiunea economic implic probleme de securitatea economic si
a mediului pentru a se asigura c cea din urma nu devine amenintare pentru securitate. Abordarea
securittii de ctre OSCE este larg si cooperativ. Este larg pentru c are de-a Iace cu o gam vast
de probleme legate de securitate, cuprinznd toate problemele incluse n cele trei dimensiuni ale OSCE,
91
si anume politico-militare, umane si economice / de mediu.
OSCE este cooperativ n sensul ca toate statele participante au un statut egal, iar deciziile sunt
luate prin consens politic, dar nu si legal. Opus Uniunii Europene care poate Ii descris ca o real
ordine de pace colectiv, OSCE este cel mai bine descris prin ordinea securittii cooperative. Cea mai
important deosebire care exist ntre cele dou concepte este urmatoarea: n timp ce ordinea pcii
este rezultatul unui proces de strngere a legturilor din ce n ce mai puternic si mai proIund, ordinea
securittii abia poate Ii stabilit si aprobat Iormal de un grup de state. Ct despre OSCE, putem
aIirma c nu va Ii transIormat ntr-un sistem colectiv de securitate.
OSCE are att puncte slabe ct si Iorte. S lum n consideratie limitrile principale. Datorit
Iaptului c OSCE are un caracter prin care nu leag legal, principiile si rezolutiile acceptate nu pot Ii
ntrite legal. Puterea operational a Organizatiei depinde de consensul politic al statelor participante.
Mecanismele complicate n cazul violrii drepturilor omului si minorittilor
si structurii de conducere slbite a Organizatiei sunt cu sigurant o slbiciune.
Mai mult dect att, unele state participante acord o important mai mare unor aranjamente de
securitate regional. DiIeritele aIilieri ale statelor participante indic o problem, ca si diIeritele politici
de securitate, unele Iiind neutre altele nu. O alt slabiciune este slaba resurs Iinanciar de care dispune
Organizatia. n cele din urm, legitimarea parlamentar slab si o constientizare public modest a
OSCE n cadrul societtilor statelor participante se adaug slabiciunilor Organizatiei.
n ceea ce priveste punctele tari ale OSCE, le vom mentiona pe cele mai importante. Faptul c 55
de natiuni, n care si SUA si Canada, tin de Organizatie este Iar ndoial unul dintre cele mai
importante puncte Iorte. nregistrarea pozitiv din timpul Rzboiului Rece, n special pentru societtile
din Iostele state comuniste care au Iost captivate de principiile liberttii, societtii liberale, democratiei
si pietei libere, la care se reIer OSCE, vorbeste de asemenea n Iavoarea OSCE. Organizatia s-ar putea
adapta sIarsitului Rzboiului Rece, sau cel putin la nceputul anilor de dup Rzboiul Rece.
Mai mult, principiile OSCE au stabilit un standard politic nalt, contribuind astIel la socializarea
comportamentului guvernelor, att intern, ct si n domeniul politicii internationale. Cum accentul
Organizatiei nu cade n mod direct pe securitatea international, dar si pe rezolvarea conIlictelor
interstatale, constructia democratiei si mentinerea legii n cadrul statelor participante, putem presupune
c OSCE poate monitoriza problemele de securitate mai usor dect altele institutii de securitate atunci
cnd vorbim despre zonele aIlate ntre granite, dar n aIara limitelor altor institutii de securitate. Faptul
c OSCE se bazeaz pe principiul unui stat poate Ii considerat att un avantaj, ct si un dezavantaj. Pe
92
de o parte, aceast regul mpiedic Organizatia s devin un instrument al celor mai puternice state,
dar de cealalt parte, orice actiune ntreprins de OSCE trebuie s Iie rezultatul unui consens general si
este anulat n cazul oricrui vot mpotriv.
128
Desi OSCE nu a Iost niciodat n postura de a crea motivatii puternice, cum Iace de exemplu UE
sau NATO, asigur totusi msuri de prevedere n limitele statelor participante. Datorit Iaptului c,
conIlictele din granitele statelor participante au artat c au devenit o surs important de instabilitate
n regiune de la sIrsitul Rzboiului Rece, putem aIirma c importanta operational a OSCE si a
mecanismelor sale n special misiunile pe teren vor Ii inevitabil de o mare important n Europa de
dup Rzboiul Rece.
Putem lua de asemenea n consideratie c Iunctia OSCE va rmne n principal limitat la
recunoasterea Iormal si moral a drepturilor omului si minorittilor nationale si la respectul normelor
si principiilor OSCE. Este clar c astzi, lipsa puterii institutionale a devenit n mare msur un
impediment, desi n mod ironic putem atribui aceast slbiciune puterii OSCE n timpul Rzboiului
Rece. Dac OSCE este considerat o pierdere de timp si de bani datorat ineIicientei operationale,
statele participante nu vor mai Ii gata s Iinanteze activittile sale.
NATO si UE Iiind considerate oportunitti mai bune, mai ales pentru noii membri NATO, a
disprut interesul pentru un rol proeminent n OSCE, mai ales n aceste tri. n ceea ce priveste trile
Europei Occidentale, interesul pentru un rol important n cadrul OSCE ar putea scdea si aici. Cum
pentru ele, OSCE a Iost ntotdeauna un instrument pentru a Iace schimbri politice n trile Europei
Centrale si de Est, ne putem astepta c admiterea lor progresiv n institutiile vestice s marginalizeze
tot mai mult OSCE. n cele din urm, singura sa Iunctie va Ii crearea unei legturi Iormale ntre Rusia
si restul Europei.
129
Booth, K., & Wheeler,N., (1992), op. cit. pp. 17-18
93
CAPITOLUL 4 RELAIILE DINTRE ACTORII SISTEMULUI DE SECURITATE
EUROPEAN
Cele dou sectiuni anterioare au analizat cele mai importante institutii de securitate din sistemul
de securitate european.
Ele joac cel mai important rol n acest sistem de securitate, mpreun cu trile europene n
special cele trei mari tri europene Germania, Franta si Anglia si marile puteri extraeuropene, n
special SUA, dar si Rusia. Nu trebuie s uitm c Natiunile Unite, care sunt si ele prezente n acest
sistem de securitate european desi joac un rol mai putin important. De aceea, aceast sectiune ia n
considerare ntrebarea institutional a sitemului de securitate european, atunci cnd analizeaz
legturile dintre diverse institutii si alctuirea conceptual a sistemului.
Aceast seciune mai nti e,plorea" aran+amentele instituionale i leturile dintre @A=9, UE
- cu 7E(. i 7E(A i UE9 6 9(.E i 9@U, nainte de stabilirea distinciilor conceptuale i strateice
pentru o mai bun neleere.
4.1 C"+p&$5u& s%ru#%urii s$#uri%*-ii $ur"p$n$
Astzi, dup dou decenii de la cderea Zidului Berlinului si desi multe dintre institutiile
implicate n securitatea european au Iost puse la ndoial nc de la nceputul anilor 1990, aceleasi
institutii create n timpul Rzboiului Rece sunt nc la baza Europei de dup Rzboiul Rece si
concureaz ntre ele. Natura acestor conIlicte este diIerit dect n timpul Rzboiului Rece.
Amenintarea securittii n Europa a Iost clar deIinit n timpul Rzboiului Rece, si anume un atac
asupra Europei Occidentale de ctre Uniunea Sovietic si/sau de Pactul de la Varsovia.
Ast"i, datorit, sc/imbrilor strateice, politice, militare, economice i sociale peisa+ul Europei
dup 0"boiul 0ece, ameninrile securitii sunt mult mai difu"e i mai putin previ"ibile.
94
Aparitia conIlictelor interstatale cum demonstreaz un numr de conIlicte etnice n Balcani si
instabilitate din alte prti ale periIeriei Europei si a Iaptului c problemele de securitate neinvaziv
au devenit mai importante dect problemele de securitate invaziv au Iost semne c organizatiile de
securitate trebuie s si regndeasc strategiile pentru a veni n ntmpinarea nevoilor din noua ordine
mondial. Au trebuit s se adapteze noii situatii. Asa cum am artat n sectiunile precedente, NATO,
UE si OSCE au supravietuit Rzboiului Rece.
AstIel, prbusirea Comunismului Sovietic a adus cu sine o mbunttire semniIicativ n ceea ce
priveste securitatea european, dar diIeritele amenintri ale securittii mai ales cele noi trebuie
luate n considerare.
Dat Iiind natura diIerit a acestor amenintri, este justiIicat pentru multe institutii implicarea
n problemele de securitate european pentru a creste cooperarea pe ct posibil. O diIerent
semniIicativ ntre Europa din timpul Rzboiului Rece si cea de dup Rzboiul Rece este c n ultima,
securitatea este centrat pe cooperarea Iar conIruntri sau divizarea n blocuri. Institutiile securittii
nu mai lucreaz n ignoranta comun pe baza unor mandate clare.
Aceste retele de securitate ajut la evitarea unui sindrom noi si ei, care ar putea Ii diviziv si
periculos.
129
Totusi, cealalt parte a monedei este c acum ele se suprapun si sunt concurente.
Aceste institutii Iormeaz o conIigurare institutional Ioarte complex a securittii europene.
Securitatea Europei rmne n baza organizatiilor nu doar europene, dar si internationale - multiple si
care se suprapun. Institutiile pe care le-am analizat si anume UE, NATO si OSCE asigur, desi n
Ieluri diIerite si cu eIecte diIerite, o mai mare stabilitate pentru Europa de dup Rzboiul Rece. Dar
ONU ar trebui si ele incluse ntre aceste institutii care joac un rol n complexul securittii europene .
Trebuie adugat c institutii si mai putin importante, atunci cnd vorbim despre securitate, cum
ar Ii Consiliul Europei, G7/G8 sau Grupul de Contact ar putea Ii mentionate. Fiecare dintre aceste
institutiii contribuie diIerit la securitate n ansamblu Europei si sunt beneIicii substantiale din
cooperarea ntre ei.
130

Unii observatori ai politicii internationale avertizeaz c o preocupare a institutiilor
internationale creaz o complexitate inutil si poate Ii Irustrant pentru constructia securittii. O sup
alIabet a institutiilor securittii are unele complicatii.
AstIel, toate aceste institutii diIerite, care adesea concureaz n unele sarcini n era de dup
129
Cameron, op. cit, pp. 73
13&
Cameron, op. cit. pp.71
95
Rzboiul Rece, n anii 1990 au Iost dominate de discutii intense despre structura securittii alternative
n Europa.
O dezbatere ampl despre cadrul institutional al sistemului de securitate european si transatlantic
a nceput n anii 1990. Aceast dezbatere institutional este nc animat. Complexitatea structurii
securittii europene este ilustrat de diversele expresii adesea Iolosite pentru a o deIini, supa alIabet
a institutiilor de securitate, labirintul institutiilor securittii, labirintul institutional al securittii sau
ghicitoarea securittii europene.
Aceast competitie este declansat cu sigurant de interesele statelor, tinznd mai mult sau mai
putin spre o institutie. De exemplu, presedintele american George Bush senior cu abordarea sa
neorealist a politicii internationale a presimtit scderea puterii militare n relatiile internationale. El
s-a temut c CSCE ar putea creste ca putere si s-ar putea schimba ntr-un sistem pan european de
securitate colectiv si astIel ar deveni o provocare pentru NATO.
Initiativele europene pentru consolidarea securittii si a activittilor de aprare importante din
1990 si chiar mai intense de cnd au crescut grijile si nelinistile despre nesiguranta n Europa s-au
adugat grijilor americane: dezvoltarea unei aprri europene autonome ar putea de asemenea s
provoace NATO si n acelasi timp s pun la ndoial dominarea american, n termeni de securitate, pe
btrnul continent.
Suprapunerea competentelor si competitia sunt n majoritate datorate incapacittii diIeritelor
guverne de a redeIini ntr-un mod clar si precis rolul si scopul institutiilor implicate n Europa de dup
Rzboiul Rece.
.omple,ul securitii europene este astfel nrdcinat ntr-o relaie contraproductiv ntre state,
actori multilaterali i actori supranaionali
.
UE cu PESC/ PESA si UEO, NATO si OSCE (asa cum am analizat), dar si ONU sunt nc n
proces de redeIinire si delimitare a rolurilor si misiunilor lor n sistemul de securitate european
transIormat.
n vrIul acestei structuri institutionale complexe, nu trebuie s uitm sistemul securittii
colective a Natiunilor Unite, care n teorie conduc ntregul sistem de securitate. Consolidarea unei
actiuni a securittii colective sub Carta Natiunilor Unite poate lua dou Iorme. Prima este reglat de
articolul 41 din Carta ONU, care vorbeste despre msurile care nu implic Iolosirea Iortei armate
131
,
cum ar Ii diversele boicoturi si embargouri.
131
Carta Natiunilor Unite, 26 iunie 1945: Art 41,42,43,47
96
Cea de-a doua Iorm, este reglat de art. 42 si vorbeste despre Securitatea Consiliului de a
ntreprinde actiuni militare prin Iorte aeriene, maritime sau terestre, care ar putea Ii necesare pentru
mentinerea sau restabilirea pacii si securittii internationale. n acest caz, art. 43 permite statelor
membre ONU s pun la dispozitia Consiliului Securittii, la dorinta sa si in conIormitate cu un acord
special sau mai multe, Iorte armate, asistent si Iacilitti inclusiv dreptul de trecere, necesare n scopul
mentinerii pcii si securittii internationale. n plus, art 47 asigur stabilirea unui Comitet al
Personalului Militar care s sItuiasc si s asiste Consiliul de Securitate n toate problemele legate de
cerintele militare ale Consiliului de Securitate pentru mentinerea pcii si securittii internationale.
Datorit dezacordurilor permanente dintre cele cinci state membre permanente ale Consiliului de
Securitate America, Rusia, Anglia, Franta si China nici un acord special nu a Iost Icut art 43 si nici
un Comitet Personal Militar nu a Iost stabilit n baza art 47. De Iapt, Consiliul Securittii a autorizat
prin Iolosirea diIeritelor puteri si prin Iolosirea diverselor proceduri Iolosirea Iortei mpotriva unui
stat ca mijloc de a restabilii pacea si securitatea international, cum a Iost de exemplu cazul n Irak
mpotriva lui Saddam Hussein dup invazia din Kuweit n 1990, unde actiunile militare au Iost
supravegheate de comanda SUA n numele Consiliului de Securitate.
Articolul 53 din Carta ONU d de asemenea posibilitate Consiliului de Securitate s Ioloseasc
aranjamentele regionale sau agentiile pentru consolidare actiunii sub autoritatea sa.
Art 53 stipuleaz c nici o actiune de ntrire nu se va desIsura sub angajament regional sau
prin agentii regionale Iar autorizarea Consiliului de Securitate.
132

Punerea n practic a acestui lucru creaz ns probleme. Unii critic Iaptul c mecanismul
relatiei si ierarhiei dintre Consiliul de Securitate si corpurile regionale nu sunt clar deIinite n Carta
ONU. AstIel, n practic, corpurile regionale puternice pot Iolosi Iorta n ciuda lipsei autorizatiei
Consiliului de Securitate care este organismul suprem pentru restabilirea si mentinerea pcii si
securittii internationale pentru a aIace acest lucru.
Acest lucru s-a ntmplat cu actiunea NATO n Serbia si Kosovo n 1999. n al doilea Rzboi din
GolI, care a izbucnit n martie 2003, Statele Unite si Anglia au Iolosit Iorta militar mpotriva lui
Saddam Hussein n Irak, punnd mai presus amenintarea existent a Irakului pentru pacea si
securitatea international, dar Iar a avea autorizatia Consiliului de Securitate. Ignornd legea
international, aceast actiune a ridicat multe ntrebri legate de eIicienta sistemului de securitate
colectiv al Natiunilor Unite.
132
Carta Natiunilor Unite, 26 iunie 1945: Art 53
93
Trebuie s admitem c n ciuda acestor ntrebri si n ciuda Iaptului c, conceptul teoretic al
Cartei ONU nu a Iost niciodat urmat (de exemplu nici un acord special nu a Iost Icut n baza art 43 si
nici un Comitet al Personalului Militar nu a Iost stabilit n baza art 47) sistemul de securitate colectiv
al ONU este mai eIicient n era de dup Rzboiul Rece dect a Iost n timpul conIruntrilor dintre cele
dou blocuri.
Consiliul de Securitate poate Iolosi puterea n baza capitolului VII n cazul unei nclcri a pcii,
sau a unui act de agresiune, dar si -prin intermediul unei largi interpretri de termenul existenta oricrei
amenintri la adresa pcii pentru scopuri Ioarte diverse, cum ar Ii motive umanitare, misiuni de
mentinere a pcii, de restabilire a pcii si de construire a pcii.
Nu este o surpriz c, n timp ce ONU nu au avut nici un rol n Europa n timpul Rzboiului
Rece, a cunoscut o revitalizare de la sIrsitul lumii bipolare. Rolul ONU ar putea Ii pozitiv n sensul n
care statele europene ar putea ncuviinta mai repede activittile NATO si UE din aIara zonei, care
implic Iolosirea Iortei, dac ar Ii mandatate de ctre ONU. De cealalt parte ns, unele state europene
din Vest, dar si din Est ar Ii Ioarte retinute n a avea treburi importante determinate de Consiliului
de Securitate, adic de cele cinci state membre permanente.
Trebuie s adugm c ambele organizatii - NATO si UE cu PESA / UEO- ar putea asigura n
principiu Iorta militar pentru operatiunile ONU, atta timp ct ONU le lipseste propria Iort militar.
Putem presupune c ONU pot selecta Iortele ONU pentu rzboaiele civile din Europa si zonele imediat
alturate, dar ar putea s aib nevoie de desIsurarea Iortelor NATO conduse de americani pentru
conIlictele din alte zone. Unele operatiuni ale ONU pot cuprinde o coalitie international bazat pe un
centru al Iortelor NATO Iormat din trile, care ar beneIicia de pe urma pcii din zona aIectat. Solutia
alternativ pe termen lung pentru ONU este cu sigurant dezvoltarea propriilor Iorte militare.
Desi pare c perspectivele pentru o structur a securittii europene ordonat sau un regim asa
cum este adesea numit de ctre anglo-saxoni sunt mai degrab ndeprtate, reteaua institutiilor va
rezista unei pci mai durabile n Europa, dac o comparm cu regiunile unde institutiile similare
lipseau ca numr si calitate.
Resursele institutionale disponibile pentru supravegherea securittii n Europa sunt abundente,
Iie n termeni de mecanism, de mandat sau de procedur. Acele resurse sunt mai degrab potrivite
pentru a nIrunta amenintri si provocri cu care se conIrunt Europa, dar ceea ce lipseste este de Iapt
dorinta politic de a le Iolosi corespunztor.
99
4.2 I+p"r%(n-( 'is%in#-ii&"r #"n#$p%u(&$ 2i s%r(%$4i#$ 1n #"ns%ru#-i( sis%$+u&ui $ur"p$(n '$
s$#uri%(%$
Astzi, sistemul de securitate european este asa cum am observat nc n starea de Ilux,
urmnd ncheierii Rzboiului Rece. n aceast arhitectur a securittii europene, care evolueaz, vom
stabilii trei distinctii conceptuale pentru o ntelegere mai bun.
133

prima implic conceptul de aprare a Europei si de aprare european. Primul
concept implic existenta unui sistem de securitate european care s protejeze Europa
(sau Europa Occidental), dar nu n mod necesar condus de europeni. Acest concept se
aplic pentru NATO.
Din contr, al doilea concept, vorbeste despre ideea c europenii nsusi au grij de aprarea
propriilor interese vitale. Acest concept de aprare a Europei de ctre europeni nu exist nc n
realitate, dar premisele sale se regsesc n PESC si PESA.
cea de-a doua distinctie este ntre conceptele securitatea de aprare european si
securitate colectiv european; prima notiune este desemnarea unei aliante militaro-
politic. n mod normal implic exercitiul unui nalt grad de omogenitate, chiar si
integrare, ntre aliatii dornici s asigure securitatea mpotriva oricarui potential (adesea
bine cunoscut) agresor extern. Aceasta se aplic UE si n special celor mai importante
state membre dornice si capabile s aproIundeze integrarea militaro-politic.
n ceea ce priveste notiunea de securitate colectiv european', ea este global si implic
ntregul continent european. Exclude prin deIinitie omogenitatea. Securitatea este ndreptat mpotriva
oricrui potential agresor, indiIerent dac acesta este n interiorul sau n aIara sistemului. Stabilirea
unui sistem de securitate colectiv pan european organizat de exemplu n cadrul OSCE a Iost
sprijinit de unii pe la sIrsitul Rzboiului Rece, n special la Moscova.
133
Colard,D., (1996), 'La Societe internationale apres la Guerre Iroide, Paris: Armand Colin, pp.130-133
99
n iulie 1994, ministrul aIacerilor externe de atunci Andrey Kozyrev numind CSCE asa cum
se numea atunci, marele nvingtor al sistemului de securitate de dup Rzboiul Rece a propus n
mod Iormal ca CSCE s si asume rolul de organizatie umbrel cu responsabilitti totale n privinta
coordonrii securittii n Europa, n cooperare cu NATO, UEO si Consiliul Europei. Din contr, statele
Europei Occidentale sustinute de SUA au reIuzat ntotdeauna o astIel de perspectiv si o reIuz si
astzi. Una dintre probleme este aceea c, conceptul de securitate colectiv este un concept
prenuclear bazat pe unele coduri de comportament, care istoric vorbind sau dovedit extrem de
greu de mentinut de ctre Iiecare stat participant. n privinta statelor membre UE, ele nu au nici o
stimulare real pentru a nlocui regimul existent de lucru adaptat nevoilor de securitate speciIice. Cu un
regim mai larg si neveriIicat, care, n orice caz, n-ar aduga prea multe prevederilor securittii
colective din Carta ONU.
Dilema este adesea descris dup cum urmeaz. UE ncearc s oIere o aprare colectiv prin
PESA, n timp ce OSCE ar putea Ii organizatia care se ocup de securitatea colectiv pentru o Europa
ntreag si liber. Totusi, Europa trebuie s conIrunte nencrederea unora dintre statele membre, dar si
ambiguitatea Statelor Unite, care pare a Ii n Iavoarea oricarei aprri colective europene, att timp ct
se desIsoar n cadrul Aliantei NATO si i rmne subordonat.
n ceea ce priveste OSCE, desi are o potential sarcin, i lipsesc asa cum am observat mai
devreme nu doar mijloacele pentru a ndeplini eIicient acest lucru, dar si dorinta politic a majorittii
statelor participante. NATO si UE Iiind percepute ca oportunitti mai bune, OSCE suIer ntr-adevr
din competitia cu aceste doau institutii.
Nu exist nici o ndoial c trile care sunt membre NATO si/sau UE preIer s investeasc n
aceste institutii dect n OSCE. Totusi, cum ultima care a Iost deIinit, n contrast cu NATO, ca un
aranjament regional n capitolul VIII al Cartei Natiunilor Unite are un scop geograIic restrns si dat
Iiind c statele participante au o aIinitate cultural, unii nc mai spun c OSCE ar putea oIeri
oportunitti mai bune pentru o organizatie regional comparativ cu cea a ONU. Ne putem imagina c
OSCE s-ar putea apropia de un stat cu o securitate colectiv, ca cea creat n Carta NU.
Cea de-a treia distinctie are de-a Iace cu relatia dintre NATO si UE, mai ales n jurul conceptelor
IESA si PESA. Pare important s distingem ntre ceea ce ar Iunctiona n cadrul NATO si ceea ce
trebuie elaborat n aIara NATO.
n acest moment trebuie s observm c dezacordurile dintre SUA si aliatii NATO europeni n
1&&
ceea ce priveste IESA au aparut la scurt timp dup crearea sa la summitul NATO de la Berlin n iunie
1996. Aceste dezacorduri au devenit acute. Washingtonul critic europenii si angajamentele lor retorice
pentru un stlp european puternic n NATO, dar esueaz ntotdeauna n crearea substantei sub Iorma
cheltuielilor militare suplimentare de care are nevoie un astIel de stlp. Europenii, pe de alt parte,
reproseaz Washingtonului ambivalenta n legtur cu prospectul unei capacitti de aprare european
puternic.
!nconsistena (UA este artat de repetatul obicei de a trimite mesa+e mi,te, ca declaraia
american potrivit creia o !E(A care este separabil, dar nu separat de @A=9.
Washington pare s emit avertismente de Iiecare dat cnd statele europene vor s transIorme
IESA n realitate, lucru care n opinia unor capitale europene nseamn c politica SUA este Icut s
perpetueze dominanta relatiei transaltantice cu orice pret.
Europenii sunt constienti c mare parte din elita politicii SUA era sceptic legat de IESA,
temndu-se c inevitabil ar deveni un competitor pentru NATO si ar slbi inIluenta Washingtonului. n
relatia transatlantic per total.
Lipsa de entuziasm a europenilor de crestere a bugetelor militare care Iusese planiIicat de
IESA pentru a Iace legtura ntre golul tot mai mare dintre capacittile lor militare si acelea ale SUA
n mijlocul calmului care a urmat sIrsitului Rzboiului Rece a Iost Ir nici un dubiu consolidat prin
Iaptul c mprtsirea mai mare a greuttilor nu avea legtur cu o viziune corespunzatoare a puterii
mai mari care se mprtseste ntr-o aliant.
Mai mult, unele dintre statele membre UE sunt ncreztoare c PESA va trece dincolo de IESA,
lsnd-o astIel pe ultima n urm. Aceasta ridic ntrebarea relatiei dintre PESA si IESA si, mai pe larg,
dintre UE si NATO. Cum hotrrea luat a Iost ncorporarea UEO n Uniunea European, nsemnnd
c rolul stlpului european al UEO va Ii acum ndeplinit de UE n Alianta Atlantic, este nevoie de o
strans coordonare ntre IESA a NATO si PESA a UE.
Aceasta n schimb pune problema relatiei dintre UE si NATO. Asimilarea UEO de ctre UE, dar
si legtura dintre IESA si PESA a creat multe probleme n relatia dintre UE si NATO.
134
Legtura PESA cu NATO era considerat veriga lipsit de important din motive politice si
operationale, artnd astIel importanta de a avea o bun coordonare ntre NATO si UE.
Totusi, aran+amentul 3erlin 7lus& spunea c UE poate recurge la bunurile si capacittile NATO
chiar si pentru operatiunile conduse n cadrul PESA. Summitul NATO de la Washington din 4 aprilie
1999 a aprobat Aranjamentul Berlin Plus . Negocierile cu Turcia un stat membru NATO, non-UE
134
Ulusoy,H., op. cit. pp.183-184
1&1
asupra Aranjamentului Berlin Plus a complicat pentru un timp relatiile NATOUE. n contextul
angajamentului UE de a prelua Iorta NATO din Iosta Republic Iugoslav a Macedoniei n octombrie
2002, UE a trebuit s ajung la un acord cu NATO n privinta mprtirii bunurilor militare pentru
aceast operatiune a UE.
Totusi, o disput ntre Grecia si Turcia a stricat accesul UE la bunurile militare si procedurile de
planiIicare a NATO. Principalul argument a privit prevederile corespunztoare pentru participarea si
considerarea intereselor securittii ale statelor membre NATO, dar non-UE, n cazul operatiunilor
autonome conduse de UE, ceea ce nseamn operatiuni conduse de UE, dar Iar recursul la bunurile si
capacittile NATO. Dezacordul a Iost ncheiat la mijlocul lui decembrie 2002, dup unele concesii
Iacute de ambele parti si n lumina schimbrii politice radicale din Turcia, unde partidul Dreptatii si
Dezvoltrii |Adalet Ve Kalkinma Partisi, AKP| un pardit cu un trecut islamist a venit la putere cu o
lun nainte. Acest acord a dus la Iinalizarea Aranjamentului Berlin Plus n decembrie 2002. Ca
rezultat, UE a cptat acces la capacittile de planiIicare ale NATO si poate lucra pe premisa c are
acces la capacittile NATO , char si atunci cnd decizia Iormal va Ii luat caz cu caz. Desi partial,
acordul a eliberat PESA de o constrngere important si a nsemnat o scdere a unor activitti
NATO posibil pentru UE.
135
ntrebrile ridicate n decembrie 1998 de Madeleine Albright legat de cei trei D nu au Iost
rezolvate si au rmas o problem major. La sedinta NATO de la Bruxelles, Iostul secretar de stat sub
administratia Clinton a atras atentia liderilor europeni asupra potentialului ru pe care PESA l-ar
putea Iace NATO. Cei trei D care trebuiesc evitati sunt Duplicarea bunurilor NATO, Discriminarea
mpotriva statelor membre NATO, dar non-UE, si Decuplarea Statelor Unite de securitatea european.
136
DiIerentele din interiorul NATO n ceea ce priveste interventia condus de americani n Irak, care
a aprut n martie-aprilie 2003 trebuie s dispar. n timpul opozitiei europene n legtur cu prezenta
american n Irak, unii aliati NATO europeni n particular Franta, Germania, Belgia si Luxemburg
a aratat interesul renscut n urmrirea noilor eIorturi ntr-o Politic European de Securitate si Aprare
exclusiv UE. Pe 29 mai 2003, cele patru tri europene deja mentionate au sprijinit stabilirea sediului
militar european independent la Bruxelles, n Tervuren, cu o capacitate de planiIicare independent.
135
Missiroli, op. cit. pp.495
136
Toje, A., (Summer 2003 ), 'The First Casualty in the War against Terror: The Fall oI NATO and Europe`s
Reluctant Coming oI Age in: European Security, Vol.12, No.2 London: Frank Cass & Co
Ltd, pp.69
1&2
n ciuda reaIirmrii importantei vitale a relatiilor transatlantice pentru a Iace progrese n
dezvoltarea capacittilor unite NATOUE, au redeschis problema aranjamentului Berlin Plus. Dup
ce au Iost de acord s ajung la un compromis cu Paris si Berlin, chiar si Londra si-a dat acordul pentru
crearea acestei institutii. Compromisul a Iost practic o ncercare de a salva Aranjamentul Berlin Plus
si relatia transatlantic. Compromisul sustinea urmtoarele: celula de planiIicare temporar SHAPE va
Ii transIormat ntr-una permanent pentru operatiuni conduse Icnd uz de resursele si capacittile
NATO; unitatea operational de planiIicare strategic a UE de la Cortenberg, din Bruxelles, va Ii
consolidat pentru a obtine dimensiunea operational pentru actiuni militare autonome, adic Iar
resursele si capacittile NATO.
n ceea ce priveste relatia dintre Iortele de interventie rapid ale UE si NATO, acestea se
completau una pe cealalt. Statele europene au Iost la nceput nelinistite, cnd ministrul de aprare
american a venit cu propunerea de a crea Forta de Rspuns NATO, care avea ca scop ndeplinirea
rolului cheie n rzboiul condus de americani si de a raspunde amenintrilor cu arme de distrugere n
mas. Guvernele europene s-au temut c Iorta armat NATO va da la o parte planurile UE pentru Forta
Rapid de Interventie.(FRI)
Totusi, la sase luni de la creare, statele europene membre NATO au Iost de acord cu aliatii NATO
nord americani la summitul NATO de la Praga n noiembrie 2002 crearea FRI, pe care ei au
descris-o ca reasigurarea comun cu respectiva munca a UE, dar respectnd n acelasi timp autonomia
ambelor organizatii.
Ce a Icut posibil aceast schimbare n capitalele europene? Cu sigurant c ntelegerea c FRI
nu era nici o alternativ, nici o rival a FRR si chiar ntreaga activitate a Iortei rapide de interventie a
UE. Din punctul de vedere al diIiculttilor ntmpinate pentru a ajunge la un consens politic n Uniune,
putem presupene c operatiunile probabile ale FRR capt pentru toat gama de sarcini de la
Petersberg c au Iost cele cu intensitate mic si mijlocie cu un mandat moral si legal clar.
n ceea ce priveste sarcinile FRN, ele sunt diIicile si scurte, cum este de exemplu prima
interventie ntr-o criz n regiune sau stabilirea de legturi puternice n vederea unei operatiuni
ulterioare de durat mai mare, dar de intensitate mai mic. Putem astIel concepe o mprtire a rolurilor
ntre Iortele rapide de interventie ale UE si ale NATO. FRN sau o coalitie limitat condus de SUA
ar Ii Iolosit n misiuni, care ar Ii prea solicitante sau prea periculoase pentru UE, n Iaza initial a unei
interventii, n timp ce FRR european ar urma mai trziu pentru a completa sarcinile de la Petersberg,
si anume mentinerea pcii pe durat lung, si de intensitate mic.
Dup ce am stabilit cele trei distinctii conceptuale pentru a avea o si mai bun privire asupra
evolutiei arhitecturii securittii europene s distingem cele trei arii sau sIere strategice ale securittii.
1&3
. Din punct de vedere strategic, putem aIirma c zona securittii europene este organizat n jurul celor
trei sIere principale. Prima este sIera securittii pan-europene, care acoper ntreg continentul european
si chiar un pic mai mult. De ea se ocup n general OSCE, dar si Consiliul Europei. Cea de-a doua
sIer este cea euro-atlantic sau Europa transatlantic si este n ntregime sub protectia NATO.
Cea de-a treia sIer este cea a Europei Occidentale sau, mai exact sIera de securitate
european a UE. De ea se ocupa UE si institutiile sale de securitate, si anume UEO si n special
PESC / PESA, PESA asumndu-si un rol din ce n ce mai important, pentru c a preluat majoritate
Iunctiilor UEO.
1&4
CONCLUZII
Avnd n vedere evenimentele petrecute n ultima perioada pe continentul European (cel
mai recent episod Iiind cel din Moldova) din punc de vedere al securittii ne-am propus s abordm
aceasta problem din perspectiva teoriei neorealiste. Parcurgem cele mai importante etape pe care
Europa a ncercat s le construiasc, prin intermediul creerii institutiilor sale de securitate dar si prin
intermediul aliantelor Iormate la nivel mondial care au interese de pstrare a unui climat ct mai sigur
si echilibrat din punctul acesta de vedere.
Toat aceast obsesie a Iost creat din teama statelor europene ca una dintre marile sale puteri s
nu obtin avantaje n plus (teritoriale sau zone de inIluent) preIerndu-se unele alinate chiar dac
acestea au dus la aparitia pe scena securittii europene a unor actori care sunt din aIar.
AstIel lucrarea se concentreaz pe concluziile neo-realismului traditional, si anume pe teoria
conIorm creia statele sunt principalii actori, avnd totusi posibilitatea de cooperare.
Atunci cnd discutm despre securitatea n Europa trebuie s Iacem reIerire despre un Iel
de guvernare la mai multe nivele, atunci cnd puterea si inIluenta sunt mprtite ntre mai multe nivele
n cea ce priveste luarea deciziilor; Iiecare nivel avnd propria sa sIer de inIluent.
Mai mult dect att, trebuie mentionat c aceast lucrare are la baz o structur
multidimensional, ceea ce nseamn c subiectul lucrrii nu va Ii analizat dintr-un singur punct de
vedere, ci mai multe aspecte vor Ii luate n consideratie, cum ar Ii din punct de vedere al securittii,
politicii, istoriei, economiei sau culturii. Totusi, accentul va Ii pus pe securitate si pe aspectele politice.
Discutnd despre concepte, cum ar Ii 'putere mare, 'putere mic, 'putere civil si 'putere
militar.
Propunndu-ne s rspundem la mai multe ntrebri cu privire la dorinta statelor de a renunta la o
parte din interese lor proprii pentru crearea unei zone de securitate proprie Europei, observm c aceste
ncercri nu au ntotdeuna si Iinalul scontat (sau cel putin declarat de state Iat de actiunile pe care le
ntreprind).
securitatea n sens obiectiv, msoar absena ameninrilor la adresa valorilor dobndite,
iar ntr-un sens subiectiv, absena temerii c asemenea valori vor fi atacate
1&5
AstIel c pozitiile statelor europene nu sunt clar deIinite, ele neIiind sigure c dorresc s renunte
la propriile lor zone de inIluent pentru a crea o zon european de inIluent la nivel mondial.
ns la 13 decembrie 2007, liderii Uniunii Europene au semnat Tratatul de la Lisabona, ncheind
astIel mai multi ani de negocieri pe tema aspectelor institutionale. Tratatul de la Lisabona modiIic
Tratatul privind Uniunea European si Tratatele CE, n vigoare n prezent, Ir a le nlocui. Tratatul va
pune la dispozitia Uniunii cadrul legal si instrumentele juridice necesare pentru a Iace Iat provocrilor
viitoare si pentru a rspunde asteptrilor cettenilor, (neratiIicat de toate statele membre ale UE).
Instrumentele de politic extern de care dispune Europa vor Ii regrupate att n ceea ce priveste
elaborarea, ct si adoptarea noilor politici. Tratatul de la Lisabona va oIeri Europei o voce mai clar n
relatiile cu partenerii si din ntreaga lume. Va utiliza Iorta dobndit de Europa n domeniul economic,
umanitar, politic si diplomatic pentru a promova interesele si valorile europene pe plan mondial,
respectnd, n acelasi timp, interesele speciIice ale statelor membre n domeniul aIacerilor externe.
Concluzia Iinal este aceia c statele nssi se tem de izbucnirea unor noi amenintri la adresa
securittii europe, si de aceea s-a ncercat crearea unor structuri la care s adere ct mai multi actori
astIel s se poat obtine un minim de echilibru si sigurant.
1&6
Bi)&i"4r(/i$
Pu)&i#(-ii
1. Bull Hedley & Watson Adam (Eds), (1984),=/e E,pansion of !nternational (ociet; (OxIord
|OxIordshire| and New York: Clarendon Press.
2. Bull Hedley,(1995), Anarc/ical (ociet;# A (tud; of 9rder in Korld 7olitics, 2nd Edition
London:MacMillan.
3. Buzan Barry, Kelstrup Morten & Lemaitre Pierre, (1990),=/e European (ecurit; 9rder 0ecast#
(cenarios for t/e 7ost-.old Kar Era ,London and New York: Pinter Publishers.
4. Buzan Barry,(1991), 7eople, (tates and 8ear# Aenda for !nternational (ecurit; (tudies in t/e 7ost-
.old Kar Era ,Boulder: Lynne Rienner Publishers.
5. Buzan Barry, Wve Ole & Jaap de Wilde (1998), (ecurit;# A @eL 8rameLor2 of Anal;sis
Boulder, Colorado: Lynne Rienner,.
6. Bowker Mike & Williams Phil (Eds), (1998)(uperpoLer $etente# A 0eappraisal ,London: Sage Ior
the International AIIairs.
7. Cameron Fraser, (199), =/e 8orein and (ecurit; 7olic; of t/e European Union# 7ast, 7resent and
8uture ,SheIIield: SheIIield Academic Press
8.Colard Daniel,(1996), :a (ociMtM internationale aprNs la Guerre froide,Paris: Armand Colin.
9.Colson Bruno,(1995), Europe# 0epenser les alliances ,Paris: Institut de Strategie Comparee
Economica.
10. Davi Dominique (1992*, .onflits, puissances et stratMies en Europe# :e dMel dOun continent,
9ranisation internationale et 0elations internationales n23,Bruxelles: Etablissements Emile
Bruylant.
11. David Charles-Philippe, Balthazar Louis & Justin Vasse (Eds), (2003), :a politiPue MtranNre des
Etats-Unis# 8ondements, acteurs, formulation ,Paris: Presses de la Fondation Nationale des Sciences
Politiques.
12. Eliassen . Kjell A (ed.) (1998), 8orein and (ecurit;-7olic; in t/e European Union,
LondonThousand OaksNew Delhi: SAGE Publications.
13. GarthoII Raymond L,(1985), $Mtente and .onfrontation# American-(oviet 0elations from @i,on to
0eaan, Washington, DC: The Brookings Institution.
1&3
14. Gambles Ian,(1991), ./aillot 7apers# European (ecurit; !nteration in t/e 455Cs, n03 Paris:
Institute Ior Security Studies / Western European Union, November .
15. Heisbourg Franois et al. (2000), $Mfense europMenne# la mise en oeuvre ,Paris: Institut d`Etudes de
Securite de l`UEO, Septembre .
16. Howorth Jolyon ,(2000),./aillot 7apers# European interation and defence# t/e ultimate
c/alleneQ,n43, Paris: Institute Ior Security Studies / Western European Union, November .
17. Hyde-Price Adrian,(1991), European (ecurit; be;ond t/e .old Kar# 8our (cenarios for t/e Rear
-C4C, London: The Royal Institute oI International AIIairs / LondonNewbury ParkNew
Delhi: SAGE Publications.
18. Mahncke Dieter ,(1993), ./aillot 7apers# 7arameters of European (ecurit;, nS4C ,Paris: Institute
Ior Security Studies / Western European Union, September.
19. Miroiu Andrei & Ungureanu Radu-Sebastian, (Eds), (2006), Manual de relaii internaionale,
Bucuresti, Collegium Polirom.
20. Mortimer Edward,(1992), European (ecurit; after t/e .old Kar, Adelphi Paper 271,London:
Brassey`s (UK), Summer .
21. McInnes Colin (ed.), (1992), (ecurit; and strate; in t/e neL Europe, London and New York:
Routledge.
22. Sjursen Helene,(1999), Arena Kor2in 7apers# =/e .ommon 8orein and (ecurit; 7olic;# an
Emerin @eL Hoice in !nternational 7olitics?, WP 99/34 Oslo: Arena.
23. Sjursen Helene,(2001), Arena Kor2in 7apers# @eL 8orms of (ecurit; 7olic; in Europe, K7 C4?E
9slo# Arena.
24. Sjursen Helene, (2004), Arena Kor2in 7apers# ./anes to European (ecurit; in a .ommunicative
7erspective, WP 1/04 Oslo: Arena.
25. Talbot Strobe,(1984), =/e 0ussians and 0eaan ,New York: Vintage.
26. Wver Ole, Buzan Barry, Kelstrup Morten, Lemaitre Pierre and al. (1993), !dentit;, Miration and
t/e @eL (ecurit; Aenda in Europe,London: Pinter Publishers.
27. WolIers Arnold,(1962), $iscord and .ollaboration# Essa;s on !nternational 0elations ,Baltimore:
Johns Hopkins University Press.
Ar%i#"&$
1. Andreatta Filippo,(2005), %=/eor; and t/e European UnionOs !nternational 0elations& in:
Christopher Hill and Michael E. Smith, (pp.18-38), International Relations and the European Union
OxIord: OxIord University Press,The Center Ior War, Peace and News Media la Universitatea din New
1&9
York, 12 martie 1999: 4)
2. Baldwin David A., (1997), '=/e .oncept of (ecurit;& in# 0evieL of !nternational (tudies, Hol.-<,
no.4 , (pp.5-26),Cambridge: British International Studies Association, January
3. Booth. Ken & Wheeler Nicholas, (1992), %.ontendin p/ilosop/ies about securit; in Europe& in:
Colin McInnes (ed.), Security and strategy in the new Europe (pp.3-37), London and New York:
Routledge.
4. Buzan Barry & Wver Ole (Eds), (1997), %(lipper;Q .ontradictor;Q (ocioloicall; untenableQ
=/e.open/aen sc/ool replies& in: Review oI International Studies, Vol.23, no.2( pp.241-
250),Cambridge:British International Studies Association.
5. Brzezinski Zbigniew,( Winter 1989/1990), %7ost-.ommunist @ationalism in: Foreign AIIairs,
Vol.68 n5 (pp.1-25), New York: Council on Foreign Relations.
6. Nick Childs Nick,(2001), %Anal;sis# =/e neL boe;men, (pp.4),BBC News London: 12 December
2001
|http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/1376425.stm|
7. Collet Andre,(1993), %:e =raitM de Maastric/t et la dMfense in: Revue trimestrielle de droit
europeen,N2, (pp.225),Paris: Editions Dalloz.
8. Andre Dumoulin. Andre,(2005), %:OUnion de lOEurope occidentale# Anniversaire du 7/Mni, ou
c/ant duc;neQ& in: Revue du Marche commun et de l`Union europeenne, n486,(pp.163-171), Paris:
les editionstechniques et economiques, Mars .
9. Glaser Charles,( Winter 1994-1995),%0ealists as 9ptimists# .ooperation as (elf-Ielp& in:
International Security,Vol. 19, N3 (pp.50-90), Cambridge, MA: The MIT Press.
10. Gutteridge William, (1989),'=/e .ase for 0eional (ecurit;# Avoidin .onflict in t/e 455Cs& in:
ConIlict Studies, N217(pp.18-25),London: The Centre Ior Security and ConIlict Studies.
11. Howorth Jolyon, (2005*,%8rom (ecurit; to $efence# t/e Evolution of t/e .8(7& , (pp.179-204),in:
Christopher Hill and Michael E. Smith, International Relations and the European Union OxIord:
OxIordUniversity Press .
12. Kagan Robert, (2002), %7oLer and Kea2ness# K/; t/e United (tates and Europe see t/e Lorld
differentl;& in: Policy Review, n113 , (pp.21),Washington: Hoover Institution, June/July .
13. Keohane Robert O, (1986), '0ealism, @eo-realism and t/e (tud; of Korld 7olitics in: Robert O.
Keohane (ed.),(pp.1-26), Neo-realism and Its Critics New York: Columbia University Press.
14. Liponska-Hottiaux Joanna,(2004), ':es nouvelles avancMes de la politiPue europMenne de sMcuritM
etde dMfense& in: Eipascope N2004/1, (pp.24-29), Maastricht: Institut Europeen d`Administration
Publique.
1&9
15. Mearsheimer John, (Winter 1994-1995 ),'=/e 8alse 7romise of !nternational !nstitutions in:
International Security, Vol. 19, N3, (pp.5-49),Cambridge, MA: The MIT Press.
16. Mihalka. Michael,(2001), %7olitical Econom;, Keltansc/auun and t/e =ransformation of
European(ecurit;& in: European Security, Vol.10, No.3,London: Frank Cass & Co Ltd, Autumn
17. Missiroli Antonio,(2004), '3ac2round of E($7 )45ED-4555*& in: Institut d`Etudes de Securite,
Bulletin de l`IES , (pp.2),Paris: Institut d`Etudes de Securite / Union de l`Europe occidentale, Fevrier
|http://www.iss-eu.org/esdp/02-am.pdI|
18. Nicholson Michael,(1993), '(ecurit; in t/e 455Cs and 3e;ond in: Michael Clarke (ed.), New
Perspectives on Security, (pp.104-117),London*New York: Brassey`s (UK).
19. Nuttall Simon,(1994), %=/e E. and Ruoslavia# $eus e, Mac/ina or Mac/ina (ine $eoQ in:
JournaloI Common Market Studies, Vol. 32, (pp.11-25), OxIord Malden: Blackwell Publishers Ltd ,
August.
20. Ulusoy Hasan, (December 2002-Februar 2003*,%.ollective (ecurit; in Europe in: Perceptions:
Journal oI International AIIairs , (pp.156-195),Istanbul: SAM-Centre Ior Strategic Research.
21. Rutten Maartje, (2002), %Malaise dans la 7E($ in: Institut d`Etudes de Securite, Bulletin n1,
(pp.2),Paris: Institut d`Etudes de Securite / Union de l`Europe occidentale, Fevrier.
22. Smith Michael E,(2005), '!mplementation# Ma2in t/e EUOs !nternational 0elations Kor2 in:
Christopher Hill and Michael E. Smith, (pp.154-175), International Relations and the European Union
(OxIord: OxIord University Press.
23. Treacher Adrian,(2004), %=/e EUOs =ransformation from .ivilian Actor to Militar; 7oLer in:
European Security, Volume 9 Issue 1, (pp.49-66),The Hague: Kluwer Law International, Spring .
24. Van Staden AlIred, (1994), 'After Maastric/t# E,plainin t/e Movement toLards a .ommon
European $efence 7olic;& in: Walter Carlsnaes and Steve Smith, European Foreign Policy:
The EC and Changing Perspectives in Europe, Volume 34, (pp.138-155), London: Thousand Oaks
NewDelhi: SAGE Publications.
25. Wver Ole,(1998), %!nsMcuritM, identitM# une dialectiPue sans fin in: Anne-Marie Le Gloannec
(sous la direction de), (pp.91-138), Entre Union et Nation: L`Etat en Europe ,Paris: Presses de Sciences
Po.
26. Waltz Kenneth,(1993), %=/e Emerin (tructure of !nternational 7olitics in: International
Security,Vol.18, N2 , (pp.44-79),Cambridge, MA: The MIT Press, Fall.
27. Wilson Dan,(2002), '@A=9 and t/e 8irst-Use of @uclear Keapons& n: Carl C. Hodge (ed.)
( pp.135-149), NATO Ior a New Century: Atlanticism and European Security ,Westport, Connecticut
London:Praeger.
11&
D"#u+$n%$ O/i#i(&$
1. Actul Unic European, 17 Iebruarie 1986: capitolul III Art.30 6(a))
2. Carta Natiunilor Unite, 26 iunie 1945: Art 41
3. Cologne European Council, Annexes to the Presidency conclusions (Cologne: 3 and 4 June
1999a), pp.29.
|http://europa.eu.int/council/oII/conclu/june99/annexeen.htm#a3|
4.Cologne European Council, Presidency conclusions (Cologne: 3 and 4 June 1999b), pp.17.
|http://europa.eu.int/council/oII/conclu/june99/june99en.htm|
5. OSCE Secretariat, OSCE (Vienna: Press and Public InIormation Section, September 2003).
6. Tratatul ModiIicat de la Bruxelles, 23 octobrie 1954: Art.V.
7. Tratatul despre Uniunea Europeana |Tratatul de la Maastricht|, 29 iulie 1992: capitolul V Art.J1 1;
astazi, versiunea completa a Tratatului Uniunii Europene |revizuit de Tratatul de la Nisa|, 26 Iebruarie
2001: capitolul V Art.11 1.
8. Tratatul de stabilire a Constitutiei pentru Europa, 25 iunie 2004: Art III-309.
P(4ini 6()
1.http://ro.wikipedia.org/wiki/TratatuldeinstituireauneiConstituC5A3iipentruEuropa
2. http://ro.wikipedia.org/wiki/OrganizaC5A3iaTratatuluiAtlanticuluideNord
3. http://europa.eu/lisbontreaty/indexro.htm
4. http://europa.eu/lisbontreaty/glance/indexro.htm
111
112