Sunteți pe pagina 1din 2

Capitolul 3: Urgenta

Toata ziua ce a urmat, m-am gandit daca sa o las pe Alice sa se ocupe de nunta
sau nu. Ma bucuram ca nu ma poate vedea, caci daca ar fi putut ar fi vazut cum m-
am hotarat si m-am razgandit de cel putin 10 ori.
Tata nu venise la cursuri. Era hotarat sa renunte si nu stiam cum as putea sa il
conving sa nu o faca. Totusi, poate era mai bine pentru el, daca orele de practica
il faceau sa sufere atat de mult.
Mama era asistenta bunicului si se descurca de minune. Ea era altfel, era mai
puternica...
S-a terminat si ultimul curs si am iesit din amfiteatru, pornind spre masina.
-Nu ai fost deloc atenta,spuse Jacob.
-Pai, nu prea.Am pierdut ceva?
A inceput sa rada.
-Te-ai hotarat?
-Nu.

Aisha ma astepta acasa. Intotdeauna, dupa cursuri, ne duceam la casa mare. Stateam
acolo o vreme, iar cand vroiam sa fim singuri mergeam acasa.
Aisha, bineinteles, stia asta. Statea asezata pe scarile de la intrare. Cum am
parcat masina, a venit si mi-a deschis portiera, apoi m-a imbratisat.
-Cum a fost la cursuri?intreba ea.
-Sincera sa fiu, nu am fost prea atenta. Ma tot gandesc ce sa fac in priviinta
lui Alice.
-Haide, vino in camera mea.
-Deci, despre ce vorba? am intrebat asezandu-ma pe pat.
-De ce crezi ca trebuie sa fie vorba de ceva?
-Intotdeauna trebuie sa fie vorba despre ceva cu tine, Aisha.
-Renesmee...crezi ca David ma iubeste?
-Pai nu stiu ce sa spun, am glumit eu.
Am vazut-o incruntandu-se.
-Normal ca te iubeste!
-Hei, nu mai glumi cu lucruri din astea.
-Off...de ce intrebi?
-Mi-ar placea sa stiu ce gandeste.Crezi ca daca il intreb pe Edward imi va spune?
-Cred ca nu. Dar care-i oful?
-Ma gandeam...e asa de minunat ca te vei casatori si eu iti voi fi domnisoara de
onoare, insa....
-Insa....
-Mi-ar placea sa o fac si eu!
-Ce sa faci?
Gandul meu inca umbla aiurea.
-Sa ma casatoresc!
Aaaa...
Chiar in momentul in care ma gandeam ce ar trebui sa spun eu acum, a sunat
telefonul.
Uau, o minune ca il aveam in buzunar.
-Scuze, i-am spus si am raspuns.

-Renesmee?ma intreba vocea de la telefon.


-Da, am raspuns.
-Sunt Sam.
-Buna, Sam. S-a intamplat ceva?
Era ciudat ca ma sunase. Singura cu care mai pastram legatura era Caire, insa
nici ea nu imi scrisese de mai bine de o luna.
-Da,raspunse el. Puteti veni aici?
-Desigur, dar ce s-a intamplat?
-Nu iti pot spune la telefon. Va rog, veniti aici cat puteti de repede.Si daca
ati putea sa o luati si pe Bella..
-Dar de ce?Ce s-a intamplat?
-Va rog, veniti doar.....tu, Jacob si Bella.
-Bine, vom veni cat putem de repede. Dar ce....
Inchisese. Oare ce s-a intamplat? Si de ce vrea sa vina si mama?
Jacob a urcat in camera Aishei. Auzise convorbirea cu Sam.
-Sa mergem, a spus.
L-am luat de mana si am alergat pana la masina.
-Aisha, le spui tu, te rog...
-Da, da, stai fara grija!
Ne-am oprit la spital sa o luam pe mama.
-Ce s-a intamplat?
As vrea sa stiu.
-Nu stim nici noi prea multe.Iti spunem pe drum.HAI!
Am lasat masina in parcarea aeroportului. Dupa ce Aisha le va spune ca am plecat,
probabil tata sau Alice, sau altcineva va veni sa o ia acasa. A doua pereche de
chei se afla in camera mea din casa mare.
Am luat primul avion catre Arizona. Din feircire, pleca in 30 de minute si nu a
trebuit sa asteptam. De fapt, am ajuns pe ultima suta de metri.
Dupa ce s-a terminat decolarea mi-am scos centura de siguranta si mi-am pus capul
pe umarul lui Jacob. Oare ce se intamplase? Ma gandeam la toti cei dragi: Billy,
Sam, Charly, Emily.....Claire?