Odata cu inceputurile inchegarii managementului ca stiinta la inceputul primului deceniu al secolului XX , au aparut numeroase definitii formulate de diversi teoreticieni

si practicieni. Managementul era vazut doar ca o parte a stiintei economice sau era vazut ca un proces in care managerul opereaza cu trei elemente fundamentale: idei, lucruri si oameni, realizand prin altii obiectivele propuse (A. Mackensie, noiembrie 1969, revista Business Review).De asemenea managementul reprezint un cumul de activiti efectuate pentru atingerea obiectivelor organizaiei ntr -o manier eficace i eficient prin previziune, organizare, coordonarea, antrenarea i controlul resurselor organizaiei. 1.Organizarea Este stiinta care se ocupa cu studiul regulilor, metodelor si tehnicilor care au ca scop asigurarea si folosirea cat mai rationala a tuturor resurselor si capacitatilor de transformare, necesare realizarii anumitor obiective, urmarind obtinerea de rezultate finale optime. Repartizarea sarcinilor, gruparea acestora n departamente funcionale i alocarea resurselor pe departamente, stabilirea modului de colaborare dintre grupuri sau persoane, sunt activiti care aparin funciei manageriale de organizare. 2.Functia de organizare In primul rand functia de organizare raspunde la intrebarile Cine?, Care vor fi contributiile la realizarea obiectivelor firmei si Cum vor fi acestea realizate? Raspunsurile la aceste intrebari sunt date de catre combinarea resurselor umane si a celor materiale, informationale, financiare la nivelul locurilor de munca, a departamentelor si a firmei in ansamblul sau. Asadar putem afirma ca functia de organizare consta in actiunile si deciziile manageriale rezultate pentru a crea un set stabil de posturi si a relatiilor dintre acestea. Stabilitatea setului de posturi si relatiile stabilite dintre ele reprezinta doua componente care definesc structura organiztionala. Structura organizatorica este considerata cadrul fiecarei organizatii. Scopul acesteia este de a reduce sau de a uniformiza incertitudinea privind comportamentul salariatilor. Structura organizatoric (SO), cuprinde: organigrama, regulamentul de ordine si functionare care la anumite firme este inlocuit de statut si fisa postului sau descrierile de posturi. Asupra structurii organizatorice actioneaza o multime de factori, atat interni cat si externi, care in timp determina modificaro si readaptari continue. Firmele care reusesc sa stabileasca o structura flexibila au un atu in mediul concurential. Factorii care influeneaz concepia unei structuri sunt: mrimea ntreprinderii, tehnologia i mediul. a. Mrimea ntreprinderii influeneaz divizarea muncii i tratarea volumului informaional. O ntreprindere mic ncepe cu o structur simpl, dar, pe msur ce se dezvolt, apare necesitatea construirii unor niveluri intermediare ntre sistemul director i cel de execuie. b. Tehnologia reprezint un ansamblu de procese de transformare realizate n ntreprindere. n orice organizaii exist tehnologii diferite care impun modul de divizare a lucrului i modalitatea de coordonare a diferitelor compartimente. c. Mediul influeneaz structura unei organizaii prin urmtorii factori: - potenialul mediului ce reprezint capacitatea sa de a permite organizaiei s se dezvolte ritmic; - complexitatea, adic eterogenitatea componenilor si. Cu ct mediul este mai eterogen, cu att organizaia trebuie s foloseasc specializri diferite i moduri de cooperare complexe pentru a -i asigura supravieuirea. - incertitudinea mediului care rezult din dinamismul i instabilitatea sa. Dificultatea previziunii n cazul unui mediu dinamic determin organizaia s adopte o structur mai simpl, care s permit adaptarea rapid la schimbri. 3. Elementele structurii organizatorice Orice structur organizatoric este compus din urmtoarele subdiviziuni organizatorice: postul, functia,

compartimentul, ponderea ierarhica, nivelul ierarhic, relatiile organizatorice. Postul este cea mai simpla subdiviziune organizatorica find formata din ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competentelor si a responsabilitatilor care trebuie sa revina in mod normal angajatului pentru buna functionare a firmei. Deci, posturile individuale sunt componente specializate care vizeaza obiectivele postului si criteriul de evaluare a muncii a angajatului care il ocupa. In componenta postului intra sarcinile, competentele si responsabilitatile unui angajat. Compartimentul sau departamentul reprezinta al doilea pas in structura organizatiei. Cu ajutorul formarii acestuia se pot grupa posturile si date in supervizarea unui manager. La randul lor si compartimentele se impart in functionale si operationale. Funcia este reprezentat de totalitatea posturilor situate pe acelai nivel organizatoric, care prezint aceleai caracteristici i au de regul aceeai denumire. Funciile se mpart n funcii de management i funcii de execuie. Ponderea ierarhic rezult din gruparea de posturi i este un element organizatoric cu rol important n construirea piramidei de management. Ponderea ierarhic reprezint de fapt numrul de persoane conduse nemijlocit de un manager. Nivelul ierarhic este alcatuit din totalitatea subdiviziunilor organizatorice situate la aceeai distan ierarhic de Adunarea General a Acionarilor. Relaiile organizatorice sunt definite ca raporturi dintre subdiviziunile organizatorice instituite prin reglementri oficiale. Acestea se divid la randul lor in relaii de autoritate, relaii de cooperare i relaii de control.