De unde vine FRICA?

In drumul spre succes intalnim de fapt numai doua obstacole reale: frica si lenea. Dar cum lenea nu este altceva decat teama de a ne pune la treaba, devine evident faptul ca frica, sub toate formele ei, este unicul adevarat dusman al visurilor noastre de succes. Montesquieu spunea ca lucrurile cele mai evidente sunt acelea care se lasa cel mai greu definite. In cazul de fata, toata lumea stie ce este frica, toti am simtit-o si totusi ne este foarte greu sa dam o definitie precisa (de fapt aceasta este o parte esentiala a problemei: e greu sa infrunti ceva ce nu cunosti cu precizie). In primul rand este usor de verificat faptul ca exista cel putin trei nivele, trei paliere! ale fricii.

"a primul nivel intalnim temerile comune, legate de o problema specifica: frica de a vorbi in public, frica de boli sau de accidente, frica de a fi agresat etc. #iecare dintre noi are temeri specifice, care sunt de obicei legate de experienta personala. Daca le vom analiza cu rabdare vom constata insa ca in ciuda varietatii lor, aceste temeri pot fi clasificate in cateva categorii! mai importante. $stfel a%ungem la temerile de nivelul doi care, despartindu-se de specificul anumitor situatii, devin legate de o anumita stare sufleteasca. "a acest nivel locuiesc! printre altele: frica refuzului, a falimentului, a dezaprobarii, a singuratatii etc. &vident, aceste temeri de nivelul doi tind sa aiba un caracter integrator, cuprinzand diferite situatii cu care ne intalnim cotidian. 'efuzul, de exemplu, este refuz independent de forma prin care se manifesta sau este exprimat, si confruntarea cu acesta poate induce conditionari care ne vor influenta perioade lungi din viata.

(arful )piramidei! fricii, frica de nivelul al treilea este, oricat de ciudat ni s-ar parea, reprezentat de o unica angoasa: teama ca nu vom reusi - frica de esec, de a nu face fata. Frica este deci o imagine mentala pe care ne-o formam despre un eveniment posibil a surveni in viitor, imagine formata plecand de la ideea ca in momentul in care acel eveniment se va intampla, nu vom fi capabili sa facem fata. *a intram putin in amanunte: -frica de soma% se bazeaza pe imaginea mentala conform careia daca mi-as pierde servciul nu as fi in stare sa infrunt situatia+ -frica de boli se bazeaza pe imaginea conform careia daca as fi bolnav nu as sti cum sa ma descurc+ -frica de singuratate se bazeaza pe imaginea conform careia daca as ramane singur nu as sti ce sa fac. Merita deci sa ne intrebam: daca am sti cum pot fi infruntate aceste probleme, de ce ne-ar mai fi frica, 'aspunsul este evident: de nimic. -rin urmare frica nu este altceva decat convingerea noastra ca suntem lipsiti de raspunsuri eficace la o anumita problema, o anumita situatie cu care inca nu suntem confruntati. *a incercam in continuare sa descoperim si alte laturi ale acestui adevar.

In primul rand trebuie sa evitam caderea in ec.ivoc: v-ati gandit probabil daca nu ar fi bine sa gasim un sistem prin care sa putem scapa de frica odata pentru totdeauna. &roare: in afara faptului ca frica este un sentiment natural si sanatos care ne obliga sa punem atentie in ceea ce facem si prin aceasta ne permite autoprotectia, trebuie sa admitem cateva principii: 1.Atat timp cat suntem capabili a ne dezvolta, frica va fi mereu prezenta. /nicul sistem de a anula sentimentul de frica este sa ne obligam a ne misca numai in domenii pe care de%a le cunoastem, ceea ce este ec.ivalent cu a ne autocondamna la )moarte! intelectuala si spirituala. Independent de experienta si capacitatile pe care le deprindem, de fiecare data cand vrem sa infruntam un domeniu care pentru noi este necunoscut, o sa simtim frica. 0umai atunci cand domeniul respectiv devine parte a experientei noastre, frica specifica va disparea. $ceasta ne conduce catre un al doilea principiu. .Actiunea este o conditie neaparat necesara pentru anularea fricii.

$ceasta este calea prin care ne putem asigura dezvoltarea personala. 1rice om pe care il invidiati pentru cura%ul sau v-ar putea confirma faptul ca s-a confruntat cu frica, dar a ales sa o infrunte actionand. $stfel a%ungem la cel de-al treilea principiu. !.Cu cat limitam mai mult e"istenta noastra pentru a #evita temerile$ cu atat mai mult scade respectul fata de propria persoana. &ste vorba de exemplul clasic al strutului care isi ascunde capul in nisip. Ironia sortii consta in faptul ca refuzand sa infruntam o anumita problema, evitam sa ne expunem unui stres, unui consum nervos mult mai mare decat cel pe care l-ar pretinde actiunea concreta. Concluzie $cum cateva saptamani am gasit pe Internet o stire care mi-a atras atentia: intr-o suburbie a "os $ngeles-ului exista un club de persoane bolnave de *ID$ care constientizand ca sunt de fapt condamnate la moarte, au inteles ca nu mai au nimic de pierdut si in consecinta, se dedica unor activitati pe care inainte! nu ar fi indraznit niciodata sa le desfasoare: parasutisrn, alpinism, curse auto etc. $ceasta m-a determinat sa ma gandesc la faptul ca, in fond, fiecare dintre noi (fie ca ne place sau nu gandul acesta), suntem )condamnati la moarte!. Mi s-a parut interesant si extrem de emotionant faptul ca abia in momentul in care constientizam inevitabilitatea mortii avem cele mai mari sanse de a trai o viata mai intensa si incarcata de semnificatii, distrugand limitele pe care temerile noastre ni le-au creat. Mi-a venit in minte un vec.i sfat al samurailor: )$tunci cand esti in lupta, aminteste-ti ca oricum vei muri! 2e am vrut sa spun de fapt in aceste randuri, #rica este, pana la un punct, un sentiment sanatos care ne determina sa privim cu seriozitate consecintele actiunilor noastre, dar se poate transforma foarte usor intr-o capcana care ne va limita existenta impiedicandu-ne inaintarea catre obiectivele vizate si consumandu-ne inutil energia intr-o )lupta cu fantasmele!. Daca vom reusi sa acceptam faptul ca unicul lucru in fata caruia suntem lipsiti de putere este moartea, ne va fi mult mai usor sa intelegem ca de fapt suntem in stare sa facem fata la orice ni se poate intampla. /n vec.i proverb spune: )0u-i da, Doamne, romanului cate poate sa indure3! 2red ca aceste cuvinte pot fi interpretate si altfel decat intr-o c.eie fatalista. 2e-ar fi ca din cand in cand sa ne punem intrebarea: ce castig daca in loc de a o infrunta aleg sa imi )conserv! frica, 'aspunsul ii puteti afla AC%I&'A'D(

2e este sentimentul de fric4, miercuri, 56 august 5778 #rica este o emo9ie adesea incon:tient4. De cele mai multe ori ne d4m seama c;t de fric4 ne este dup4 ce a trecut evenimentul cu pricina. #ric4 este emo9ia specific4 prime%diei sau a percep9iei prime%diei. $cest sentiment este o emo9ie cu un mare impact psi.ologic: se accelereaz4 b4t4ile inimii :i ritmul respira9iei, mu:c.ii se contract4, m;inile tremur4 :i sunt reci, pielea se face ca de g4in4.

<oate aceste manifest4ri sunt legate de activitatea sistemului nervos simpatic :i de doi neurotransmi94tori, adrenalina :i nonadrenalina, care ac9ioneaz4 asupra =ntregului organism =n prezen9a fricii. $ceste reac9ii subliniaz4 func9ia spaimei. #rica ne preg4te:te pentru o ac9iune fizic4, mai ales fuga. 2omportamentele pe care ni le inspir4 frica pot fi diferite, uneori =9i pot da cura%, alteori te pot =mpietri. #rica este o reac9ie la o prime%die real4, pe c;nd anxietatea reprezint4 anticiparea unei prime%dii iminente sau presupuse. #rica are o manifestare de scurt4 durat4 pe c;nd anxietatea poate deveni cronic4. $re la baz4 un motiv real, :tiu de ce anume mi-e fric4, dar anxietatatea nu are un motiv precis. -rincipalele temeri la adul9i #rica are manifest4ri fizice predominante, pe c;nd anxietatea are manifest4ri de natur4 psi.ologic4: gri%i, nelini:te. &a poate s4 conduc4 la fobie - fric4 incontrolabil4 =n diverse situa9ii, iar anxietatea poate s4 conduc4 la anxietatea generalizat4 - gri%i incontrolabile =n via9a de zi cu zi. &xist4 categorii de temeri care pot fi catalogate drept universale, ele reg4sindu-se =n toate epocile :i la toate culturile, la ma%oritatea indivizilor. -rincipalele temeri la adul9i sunt: frica de animale (insecte, :oareci, :erpi)+ frica de =n4l9imi+ frica de s;nge+ frica de spa9ii =nc.ise (lift, camere mici =ncuiate cu c.eie, camere f4r4 ferestre)+ frica de ap4 (scufundarea capului sub ap4, =notat =n ap4 ad;nc4)+ frica de furtuni (tunete, fulgere). "obul temporal - centrul de coordonare pentru reac9iile de team4 *-a demonstrat c4 lobul temporal este centrul de coordonare fundamental pentru reac9iile de team4. $stfel, f4c;nd experimente :i =nl4tur;nd lobii temporali la maimu9e, se observ4, al4turi de alte simptome, o dispari9ie aproape complet4 a reac9iilor de fric4. $ceast4 lips4 de reac9ie de fric4 se observ4 :i la oamenii care au lobii temporali afecta9i din cauza unor boli. >ona implicat4 =n aceste tulbur4ri este nucleul amigdalian, care se g4se:te =n interiorul lobului temporal. &xtirparea acestei zone la animale face s4 dispar4 reac9iile de fric4 normale, iar excitarea acestei regiuni la animale provoac4 reac9ii de team4 exagerat4. De unde ne vin temerile, /nele temeri pot fi =nv49ate ca urmare a unor traumatisme sau st;ng4cii care 9in de procesul educativ. Dar nu este general valabil

pentru toate temerile, iar unele temeri pot fi mai u:or de dob;ndit dec;t altele. &ste adev4rat, se pare c4 exist4 temperamente predispuse la a sim9i frica. <emperamentele :i frica <emperamentele mai vulnerabile =n fa9a fricii sunt corelate cu o .iperactivitate a nucleului amigdalian cerebral :i cu diverse manifest4ri biologice - un ritm cardiac ridicat =n stare de repaus :i prea pu9in variabil =n func9ie de circumstan9e. 2opiii .ipersensibli =n primii trei ani de via94 devin mai adesea adul9i anxio:i. #rica poate fi =nv49at4 prin experien94 direct4 =n trei feluri: experien94 traumatizant4 unic4 (accidentul de ma:in4)+ micile experien9e stresante repetate (mai multe zboruri cu avionul ceva mai agitate, f4r4 s4 se fi petrecut o catastrof4)+ efectul retroactiv (dup4 consumarea unui eveniment oarecare a9i sc4pat, de:i nu a9i avut impresia c4 v4 pa:te un pericol).

<rebuie s4 adopt4m o atitudine activ4 fa94 de fric4

Dezvolta9i-v4 mi%loacele de a controla frica - sentimentul de team4 este deseori asociat cu un sentiment de lips4 de control al situa9iei. De aceea, pentru a cre:te controlul pe care-l exercit4m asupra a ceea ce ne produce team4, un mi%loc excelent este de a v4 informa. /n alt mi%loc de a v4 controla frica este s4 =nv49a9i o metod4 de relaxare pe care s4 o folosi9i atunci c;nd sim9i9i c4 v4 este team4. ?i, bine=n9eles, nu trebuie s4 uit4m de faptul c4 pute9i adopta o atitudine activ4 fa94 de fric4, acesta fiind unul dintre cele mai eficiente remedii. -rivi9i frica =n fa94. 2el mai bine este s4 reflecta9i atent asupra situa9iei, =ntreba9i-v4 dac4 a9i a%uns cu adev4rat la cap4tul spaimelor :i care sunt riscurile reale. 2um s4 ne control4m temerile 2opiii =nva94 frica de la adult, mai ales dac4 acesta este apropiat lui :i =l vede c4 se sperie =n mod sistematic de ceva anume. &ste adev4rat c4 cele mai multe temeri au ca obiect lucrurile sau situa9iile care reprezentau un pericol pentru str4mo:ii no:tri: animalele, =ntunericul, =n4l9imea, apa. $ccepta9i-v4 teama - nu v4 fie ru:ine c4 resim9i9i teama, p;n4 la urm4 teama =n limite normal4 este un semnal de alarm4 fa94 de existen9a unui pericol+ nu =ncerca9i s4 o suprima9i total, ci mai degrab4 =ncerca9i s4 o modula9i, s4-i reduce9i intensitatea p;n4 devine compatibil4 cu o via9a normal4 :i autonom4.

Continul.

)ece emo*ii fundamentale+ interesul, bucuria, mirarea, durerea, m,nia, repulsia, dispre*ul, frica, ru-inea, vinov.*ia. @.Izard, =n monografia sa &mo9iile omului!, distinge A7 emo9ii pe care le consider4 fundamentale B emo9iile interesului, bucuriei, mir4rii, suferin9ei-durere, m=niei, repulsiei, dispre9ului, fricii, vinov49iei. #iecare din aceste emo9ii influen9eaz4 =ntr-un mod specific asupra proceselor de percep9ie :i asupra comportamentului omului. Diferite combin4ri de emo9ii fundamentale creeaz4 forma9iuni emo9ionale mai compuse. Dac4 astfel de emo9ii complexe s=nt sim9ite de c4tre om relativ stabil :i des, ele s=nt considerate drept tr4s4tur4 emo9ional4. &volu9ia ei este determinat4 at=t de predispozi9ia genetic4 a omului c=t :i de specificul vie9ii lui. *4 examin4m pe scurt fiecare din emo9iile fundamentale. Interesul este cea mai r4sp=ndit4 emo9ie pozitiv4. Interesul asigur4 men9inerea unui anumit nivel de activare a organismului. *tarea opus4 interesului este plictiseal4. 2auzele principale ale interesului s=nt: noutatea (noul), dificultatea, diferen9ierea de obi:nuit. &le pot fi legate at=t de ceea ce se =nt=mpl4 =n exterior c=t :i de ceea ce se =nt=mpl4 =n lumea interioar4 a omului B =n g=ndirea, imagina9ia lui. Interesul focalizeaz4! aten9ia, diri%eaz4 percep9ia :i g=ndirea. C=ndirea =ntotdeauna este condi9ionat4 de un anumit interes. Interesul reprezint4 starea motiva9ional4 dominant4 =n activitatea cotidian4 a omului normal, este unica motiva9ie care poate s4 men9in4 lucrul de zi cu zi =ntr-un mod normal. Interesul determin4 un comportament de investigare, crea9ia :i c4p4tarea dexterit49ilor :i priceperilor =n lipsa unor stimulente din exterior c4tre asta, %oac4 un rol foarte important =n dezvoltarea formelor de activitate artistice :i estetice. $naliz=nd procesul de crea9ie, MasloD (5, pag.A78) vorbe:te despre dou4 faze ale lui: prima faz4 se caracterizeaz4 prin improviza9ie :i inspira9ie. #aza a doua B elaborarea sau evoluarea ideilor ini9iale - necesit4 disciplin4 :i munc4 perseverent4, :i aici puterea motiva9ional4 a interesului are o =nsemn4tate .ot4r=toare pentru dep4:irea obstacolelor. Manifestarea (puterea :i frecven9a apari9iei) emo9iei interesului la un om concret depinde de a:a factori precum ar fi condi9iile social-economice, volumul :i diversitatea informa9iei primite =n mediul cel mai apropiat, de atitudinea familiei fa9a de ocupa9iile, pasiunile :i alte forme de activitate ale membrilor ei. -4rin9ii curio:i, predispu:i le peripe9ii, s=nt mai capabili de a educa orient4ri de cuna:tere bazate pe interes la copiii lor, dec=t acei p4rin9i care prefer4 s4 tr4iasc4 =n baza unor dogme :i concep9ii imuabile. 1rientarea interesului omului spre anumite genuri de activitate este determinat4 de sistemul lui de valori. /ucuria este emo9ia pozitiv4 de baz4 a omului. Ens4 omul nu poate provoca deliberat aceast4 emo9ie. Fucuria poate surveni =n urma unei realiz4ri sau reu:ite creative a personalit49ii, =ns4 ele de sine st4t4tor nu garanteaz4 bucuria. Ma%oritatea savan9ilor s=nt de acord cu faptul c4 bucuria este produsul accesoriu al eforturilor =ndreptate spre anumite obiective. Fucuria poate ap4rea la recunoa:terea a ceva cunoscut, =n special dup4 o lips4 de lung4 durat4 sau izolarea de omul sau obiectul cunoscut. *pre deosebire de interes, care

=l 9ine pe om =ntr-o stare de permanent4 excitare, bucuria =l poate lini:ti, calma. Fucuria =i confer4 omului senza9ia priceperii de a =nvinge dificult49ile :i de a se bucura de via94, faciliteaz4 via9a cotidian4, =l a%ut4 s4 confrunte durerea, s4 ating4 scopurile dificile. 1amenii mai ferici9i s=nt mai siguri de sine, mai optimi:ti :i mai de succes =n via94, au contacte mult mai str=nse :i de colaborare reciproc4 cu al9i oameni. "ucrul lor este mai consecvent, cu scopuri bine determinate :i este mai rezultativ. &i au sentimentul propriului respect, posed4 deprinderile :i realiz4rile necesare pentru atingerea scopurilor sale, primesc o pl4cere enorm4 de la =nsu:i procesul acestei realiz4ri. 1amenii ferici9i se pare c4 au tr4it des succesul =n copil4rie, ce a format la ei sim9ul competen9ei (Gessman, 'icHs, dup4 5, pag.5IJ-5IK) . &xprimarea expresiv4 a bucuriei, =ntre care :i r=sul, spore:te puterea tr4irii subiective a emo9iei =n cauz4. *im9ind bucurie oameni s=nt predispu:i mai mult s4 se delecteze cu obiectul dec=t s4-l analizeze critic. &i percep obiectul a:a cum este el :i nu =ncearc4 s4-l sc.imbe. &i mai degrab4 simt o apropiere fa9a de obiect dec=t dorin9a de a se dep4rta :i de a-l analiza obiectiv. Fucuria permite s4 se simt4 c4 exist4 o multitudine de rela9ii =ntre om :i lume, un sentiment puternic de triumf sau complicitate cu obiectul bucuriei sau cu lumea =n =ntregime. $deseori bucuria este =nso9it4 de senza9ia de putere :i av=nt energetic, de o senza9ie de libertate ma%or4, omul simte c4 este ceva mai mult dec=t precum este =n starea obi:nuit4. 1mul fericit este mai predispus s4 vad4 frumuse9ea :i bun4tatea =n natur4 :i =n via9a omului (MeadoDs, dup4 5, p.5IL). *entimentul de bucurie este legat de realizarea de c4tre om a posibilit49ilor sale. Fucuria este o stare normal4 de via94 a unui om s4n4tos. &bstacolele ,n autorealizare totodat4 s=nt :i piedici =n apari9ia bucuriei. "a acestea se refer4: A. /nele particularit49i ale vie9ii sociale a omului, c=nd regulile :i instruc9iunile reprim4 activitatea creativ4, instituie un control atotp4trunz4tor sau prescriu banalitatea :i mediocritatea. 5. 'ela9ii lipsite de omenie :i prea sever ierar.izate social. I. Dogmatismul privind educarea copiilor, sexului :i religiei, care =ngreuiaz4 omului cunoa:terea de sine, dragostea :i =ncrederea de sine, ce =l =mpiedic4 s4 simt4 bucurie. J. 0edefinirea rolurilor feminine :i masculine. K. $ten9ia prea mare care i se acord4 =n societatea noastr4 succeselor :i realiz4rilor materiale (*c.utz, dup4 5, pag. 5IL-5I8). /rm4toarea emo9ie, eviden9iat4 de Izard, este mirarea. 2auza exterioar4 a mir4rii este un eveniment nea:teptat :i neprev4zut, care se consider4 pu9in pl4cut =n compara9ie cu acelea care duc spre bucurie. Mirarea se caracterizeaz4 printr-un nivel =nalt de impulsivitate :i predispozi9ie c4tre obiect. Mirarea este un sentiment repede trec4tor. &a =ndepline:te func9ia de adaptare la sc.imb4rile nea:teptate din lumea exterioar4, =ndemn=nd la sc.imbare, comutare! a aten9iei. Mirarea =ntrerupe activitatea curent4, uneori =n momentul mir4rii la om se deconecteaz4! g=ndirea. En dependen94 de =mpre%ur4ri, emo9ia de mirare poate fi apreciate de c4atre om ca

fiind pl4cut4 sau nepl4cut4, cu toate c4 mirarea propriu-zis4 fr=neaz4 activitatea curent4, comuteaz4! aten9ia la sc.imb4rile =nt=mplate. Dac4 omul are des sentimentul de mirare, pe care el =l consider4 nepl4cut, :i, totodat4, nu poate face fa9a situa9iei, atunci la om se poate dezvolta frica :i neeficien9a =n fa9a noului :i neobi:nuitului, c.iar dac4 acesta nu este nea:teptat. Ens4 dac4 omul este pl4cut mirat, el de obicei apreciaz4 mirarea ca emo9ie pozitiv4. Durerea este de obicei reac9ia la o pierdere, ratare B temporar4 sau permanent4, real4 sau imaginar4, fizic4 sau psi.ologic4 (aceasta poate fi pierderea anumitor calit49i atr4g4toare =n sine, anumitor orient4ri pozitive asupra propriei persoane). -ierderea sursei de ata:ament (a omului, obiectului, ideii) =nseamn4 pierderea a ceva pre9ios :i drag, a izvorului de bucurie :i excitare, a dragostei, siguran9ei, a sentimentului de bun4stare. "ucrul interior pe care =l face suferin9a durerii =i a%ut4 omului s4 pl4teasc4 tribut pierderii, s4 se adapteze le durere, s4-:i st4bileasc4 autonomia personal4. "a fel ca alte emo9ii durerea e molipsitoare, le provoac4 compasiune celor din %ur, contribuie le sporirea unit49ii de grup. 0uferin*a apare ca rezultat al influen9ei de lung4 durat4 a unui nivel excesiv de stimulare B durerea, zgomotul, frigul, ar:i9a, e:ecul, decep9ia, pierderea. 2auza suferin9ei poate fi :i nereu:ita at=t real4 c=t :i imaginat4. *uferin9a este una din cele mai r4sp=ndite emo9ii negative, care apare :i domin4 c=nd sim9im durerea :i depresia. &a motiveaz4 activitatea energic4, =ndreptat4 spre evitarea sau mic:orarea suferin9ei. 1mul care sufer4 simte triste9e, descura%are, dezam4gire de sine, nesiguran94, singur4tate, abandonare, ultima poate fi at=t real4 c=t :i inventat4. Deseori omului ce sufer4 i se pare c4 via9a =ntreag4 este ur=t4 :i nemernic4. *uferin9a adesea, mai ales =n copil4rie, este =nso9it4 de pl=ns. Suferina ndeplinete cteva funcii: A. &a ne comunic4 despre faptul c4 omul se simte r4u. 5. El determin4 pe om s4 =ntreprind4 anumite ac9iuni pentru a mic:ora suferin9a, s4 =nl4ture cauzele ei sau s4-:i sc.imbe atitudinea fa9a de obiectul care este cauza suferin9ei. I. *uferin9a asigur4 o motiva9ie negativ4! moderat4, strategia evit4rii. J. &vitarea suferin9ei de la desp4r9ire contribuie la unirea dintre oameni. *entimentele de furie, repulsie, dispre* constituie a:a-numit4 triad. a du-maniei. 2auza m,niei (furiei) de obicei este senza9ia unui obstacol fizic sau psi.ilogic =n ceea ce vrea s4 fac4 omul. $cestea pot fi de asemenea :i anumite reguli, legi sau propria incapacitate de a face ceea ce-9i dore:ti. $lte cauze ale m=niei pot fi %ignirea personal4, =ntreruperea a situa9iei de interes :i bucurie, constr=ngerea de a face ceva contrar dorin9ei proprii. 1mul =nfuriat simte o mare =ncordare, mu:c.ii se contract4, s=ngele =i clocote:te =n vine!. /neori omul =nfuriat are impresia c4 va exploda dac4 nu-:i va exterioriza m=nia lui. &mo9ia m=niei se caracterizeaz4 prin impulsivitate =n exprimare :i o mare =ncredere =n sine. *tarea de m=nie =mpiedic4 g=ndirea clar4 :i lucid4. #unc9ia evolutiv4 a m=niei const4 =n mobilizarea energiei individului pentru a

activ4 autoap4rare. 2u dezvoltarea civiliza9iei aceast4 func9ie a m=niei aproape c4 a disp4rut, s-a transformat =ntr-un obstacol, piedic4 B ma%oritatea cazurilor de manifestarea a m=niei s=nt =nc4lc4ri ale codurilor %uridice sau etice. 2=nd omul are un sentiment de repulsie, el =ncearc4 s4 =nl4ture obiectul care i-a provocat acest sentiment sau s4 se dep4rteze singur de el. 1biectul repulsiei =l apsoarbe omului mai pu9in4 aten9ie dec=t obiectul m=niei. M=nia st=rne:te dorin9a de a ataca, iar repulsia B dorin9a de a se debarasa de obiectul care a provocat aceast4 emo9ie. 'epulsia contribuie la =ndreptarea aten9iei =n alt4 parte. "a fel ca m=nia, repulsia poate fi =ndreptat4 c4tre propria persoan4, provoc=nd autocondamnarea :i sc4z=nd autoaprecierea. Dispre*ul este un sentiment de superioritate asupra unui oarecare om, grup de oameni sau obiect. Dispre9uitorul se simte mai puternic, mai drept, mai superior =n anumite privin9e, dec=t cel dispre9uit, prive:te la el de sus =n %os!, creeaz4 o barier4 =ntre el :i cel4lalt. Dispre9ul adesea e legat de situa9ii de manifestare a geloziei, avariei, rivalit49ii. &l se poate exprima prin sarcasm, ur4, asprime fa94 de al9ii. Dispre9ul alimenteaz4 diferite pre%udec49i umane. *itua9iile care provoac4 dispre9ul mai rar duc la agresiune dec=t acelea care cauzeaz4 m=nia sau repulsia. Dispre9ul se consider4 cea mai rece emo9ie din triada du:m4niei. -osibil, dispre9ul a ap4rut evolutiv ca o form4 de preg4tire c4tre =nt=lnirea cu di:manul, ca o demonstrare a puterii :i invincibilit49ii sale, tendin9a de a se =nsufle9i pe sine :i a speria du:manul. Frica este cea mai periculoas4 din toate emo9iile. *enza9ia fricii variaz4 de la un presentiment nepl4cut p=n4 la groaz4. 1 fric4 puternic4 poate cauz4 moartea. De obicei cauzele fricii s=nt evenimentele, =mpre%ur4rile sau situa9iile care semnalizeaz4 prime%dia, :i ele pot fi at=t fizice c=t :i psi.ologice. 2auza fricii poate fi at=t prezen9a a ceva amenin94tor c=t :i lipsa a ceea ce asigur4 siguran9a. *timulen9ii naturali ai fricii s=nt singur4tatea, necunoscutul, sc.imbarea nea:teptat4 a stimulentului, durerea :.a.m.d. *timulen9ii fricii, deriva9i de la cei naturali, =nclud =n sine =ntunericul, animalele, obiectele necunoscute :i oamenii necunoscu9i. Motivele fricii pot avea un temei cultural, fiind rezultatul instruirii: frica ce survine la auzul sunetului sirenei de alarm4 aerian4, frica de fantome, .o9i :.a.m.d. #rica este tr4it4 ca un sentiment de neap4rare, nesiguran9a, ca un sentiment de pericol :i nenorocire care se apropie+ de prime%die asupra propriei existen9e, a propriului &u! psi.ologic. 0esiguran9a poate fi sim9it4 at=t fa9a de adev4rat4 natur4 a pericolului c=t :i =n privin9a faptului cum s4 ac9ionezi =n acest pericol. #rica mic:oreaz4 num4rul nivelelor de libertate =n comportament, limiteaz4 percep9ia, g=ndirea =ncetine:te, devine mai =ngust4 ca volum :i mai rigid4 ca form4. FoDlbM (5, pag.IAL) descrie manifestarea exterioar4 a fricii astfel - o scrutare precaut4, reprimarea mi:c4rilor, expresia fe9ei speriat4, care poate fi inso9it4 de tremur :i lacrimi, g.emuirea, fuga, c4utarea de contact cu cineva!, una din tr4s4turile comune ale sim9ului fricii este =ncordarea, =ng.e9area! corpului.

#unc9ia evolutiv-biologic4 a fricii const4 =n consolidarea rela9iilor sociale, =n fuga dup4 a%utor!. #rica slu%e:te drept semnal de avertisment :i sc.imb4 direc9ia g=ndului :i comportamentului omului. #rica ocup4 o pozi9ie intermediar4 =ntre mirare :i comportamentul final specific adaptiv. Deosebirile individuale =n manifestarea emo9iei de fric4 la un om concret depind at=t de predispozi9iile biologice c=t :i de experien9a lui individual4, de contextul socio cultural general. &xist4 metode de sc4dere :i control a sentimentului de fric4. Ru-inea, timiditatea -i vinov.*ia uneori s=nt considerate aspecte ale uneia :i aceleia:i emo9ii, uneori s=nt examinate ca emo9ii complet diferite, care nu s=nt legate una de alta. Darvin socotea c4 ru:inea apar9ine unei unei grupe mari de emo9ii =nrudite =n care =ntr4 ru:inea, sfiala, vinov49ia, gelozia, =nvidia, zg=rcenia, r4zbunarea, falsitatea, ambi9ia, m=ndria, umilin9a. 2=nd omul se simte ru-inat el, de regul4, =:i fere:te privirea, =:i =ntoarce fa9a =ntr-o parte, =:i pleac4 capul. 2u mi:c4rile corpului :i ale capului el se str4duie s4 par4 c=t mai mic. 1c.ii s=nt pleca9i =n %os sau fug dintr-o parte =n alta. /neori, oamenii ridic4 sus capul, sc.imb=nd =n acest mod privirea ru:inoas4 le una dispre9uitoare.'u:inea poate fi =nso9it4 de =nro:irea p4r9ilor descoperite ale corpului, =n special a fe9ei. "a ru:ine toat4 con:tiin9a omului e plin4 doar de sine. &l se con:tientizeaz4 doar pe sine sau numai acele tr4s4turi, care i se par la momentul dat neadecvate, indicente. De parc4 ceva ce el ascundea cu gri%4 de srt4ini, pe nea:teptate a fost expus privirilor generale. En acela:i timp, se simte o incapacitate, necompeten94 general4. 1amenii uit4 cuvintele, fac mi:c4ri gre:ite. -redomin4 o stare de neputin94, sl4biciune :i c.iar =ntreruperea activit49ii con:tientului. 1mul matur se simte ca un copil, a c4rui sl4biciune este expus4 =n v4zul tuturor. $ltul! se prezint4 ca o fiin94 puternic4, s4n4toas4 :i capabil4. 'u:inea deseori este =nso9it4 de senza9ia de insucces, nereu:it4. 'u:inea :i timiditatea s=nt str=ns legate de con:tiin9a de sine, de imaginea integr4 a &ului!. 'u:inea =i indic4 omului c4 &ul! lui este prea descoperit :i desc.is. En unel cazuri ru:inea are un rol de ap4rare, impun=nd subiectul s4-:i ascund4 :i s4-:i masc.eze anumite tr4s4turi =n fa9a unui pericol mai serios, care provoac4 emo9ii de fric4. 2a :i la celelalte emo9ii, pentru diferi9i oameni situa9iile care provoac4 ru:inea s=nt diferite. 2eea ce la unul provoac4 ru:inea, la altul poate trezi pasiunea, la al treilea =n aceea:i situa9ie agresivitatea. 'u:inea =l face pe om sensibil la sentimentele :i aprecierile celor din %ur, la critic4. &vitarea ru:inii prezint4 un stimulent puternic al comportamentului. -uterea lui este determinat4 de faptul pe c=t de =nalt =:i apreciaz4 omul demnitatea :i onoarea sa. 'u:inii =i revine un rol important la constituirea calit49ilor etico-morale ale omului. Dup4 cum a spus F.*.aD: !0u exist4 b4rb49ie, exist4 ru:ine!. -ericolul ru:inii i-a f4cut pe mul9i tineri s4 mearg4 la durere :i moarte =n r4zboaie, c.iar :i la acele r4zboaie ale c4ror sens ei nu-l =n9elegeau :i nu-l sim9eau. 'u:inea este o emo9ie foarte bolnavicioas4, este greu de a fi suportat4, mascat4 sau ascuns4. &forturile de refacere :i consolidare a propriului &u!, =n urma sentimentului de ru:ine, se pot prelungi p=n4 la c=teva s4pt4m=ni. &mo9ia ru:inii are urm4toarele funcii psiho sociale:

A. 'u:inea focalizeaz4 aten9ia asupra anumitor aspecte ale personalit49ii, le face obiect de apreciere. 5. 'u:inea contribuie la derularea =n g=nd a situa9iilor complicate. I. 'u:inea m4re:te permeabilitatea .otarelor &ului! - omul poate s4 se simt4 ru:inat pentru altul. J. 'u:inea garanteaz4 sensibilitatea =n privin9a sentimentelor fa94 de cei apropia9i. K. 'u:inea intensific4 autocritica, contribuie la formarea unei concep9iei de sine mai adecvate. 6. 1 =mpotrivire reu:it4 emo9iei de ru:ine poate contribui la dezvoltarea autonomiei personalit49ii. -entru cultivarea sentimentului de vin. s=nt necesare trei condi9ii psi.ologice: A) B acceptarea valorilor morale+ 5) B =nsu:irea sim9ului de datorie moral4 :i devotament acestor valori+ I) B aptitudini suficiente pentru autocritic4 =ntru perceperea contradic9iilor dintre comportamentul real :i valorile adoptate. (inov49ia apare de obicei =n urma unor ac9iuni gre:ite. 2omportamentul care provoac4 sentimentul de vinov49ie =ncalc4 codul moral, etic sau religios. De obicei oamenii se simt vinova9i c=nd con:tientizeaz4 c4 au =nc4lcat o regul4 sau .otarele propriilor convingeri. De asemenea ei pot s4 se simt4 vinova9i c=nd refuz4 s4-:i asume responsabilitatea. /nii oameni pot sim9i sentimentul de vin4 c=nd nu lucreaz4 suficient de mult =n compara9ie cu propriile criterii, cu principiile p4rin9ilor sau ale grupului referent ( grupului social, valorile c4ruia ei le =mp4rt4:esc). Dac4 omul are sentimentul de ru:ine =nc4lc=nd anumite norme, atunci este foarte probabil c4 el a ap4rut fiindc4 de acest lucru au aflat al9ii. *enza9ia ru:inii este legat4 de a:teptarea aprecierii negative a ac9iunilor noastre de c4tre al9ii sau de a:teptarea pedepsei pentru faptele noastre. (inov49ia =ns4 este legat4, =n primul r=nd, de condamnarea faptelor sale de c4tre =nsu:i omul, indiferent de atitudinea pe care au luat-o sau ar putea s-o ia cei din %ur. (inov49ia apare =n situa9iile =n care omul simte r4spundere personal4. 2a :i ru:inea, vinov49ia =l face pe om s4-:i plece mai %os capul, s4-:i fereasc4 privirile. (inov49ia stimuleaz4 o mul9ime de g=nduri, care vorbesc despre =ngri%orarea omului pentru gre:ala f4cuta. *itua9ia care a provocat sentimentul de vin4 poate s4 se repete iar4:i :i iar4:i =n memorie :i imagina9ie, omul caut4 o cale de isp4:ire a propriei vinov49ii. &mo9ia vinov49ii de obicei se desf4:oar4 =n contextul rela9iilor emo9ionale. Ma.er (5, pag.ILI) descrie vinov49ia ca un caz particular de nelini:te care se isc4 din a:teptarea mic:or4rii dragostei din cauza comportamentului s4u. (inov49ia are o influen94 deosebit4 asupra dezvolt4rii r4spunderii personale :i sociale.