PSIHOTERAPIE curs 1

21.10.2003

GENERALITATI
Def psihoterapiei: actiune psihica sistematica si avans la baza un sisitem teoretic, conceptual bine definit si care se exercita de catre un terapeut calificat (psiholog sau medic) asupra clientului sau pacientului. Utilizeaza actiuni si metode specifice si nu se confunda cu actiunea calda si simpatetica pe care o desfasoara empiric o ruda, un preot sau un prieten. Dreptul de practica a psihoterapiei il au medicii si psihologii, dar nu automat in virtutea diplomei, ci dupa participarea la cursuri post universitare, cu atestat din partea Asociatiei Psihologilor din Romania. Factorii de apreciere a succesului in cadrul unei psihoterapii: A. Trairea subiectiva a clientului (disparitia simptomelor B. Recunoastrea sociala (progresele realizate in profesie, familie, etc) C. Materializarea expectatiilor terapeutului in ce priveste modificarile realizate in sfera personalitatii si comportamentului clientului. Obiectivele psihoterapiei: scoaterea clientului din criza existentiala in care se afla eliminarea sau reducerea simptomelor intarirea eu-lui si a capacitatii integrative a clientului rezolvarea sau reconstruirea conflictelor intra psihice modificarea structurii personalitatii in vederea obtinerii unei functionari mai mature, cu o capacitate mai mare de adaptare la mediu reducerea sau inlaturarea acelor conditii de mediu care produc sau mentin comportsmente de tip dezadaptat modificarea opiniilor eronate pe care le au clientii despre ei si despre lumea inconjuratoare dezvoltarea unui sistem clar a identitatii personale Clasificarea principalelor sisiteme terapeutice ABORDAREA COMPORTAMENTALA anxietatea deprinderi invatate, comportamente deficitare sau in exces, ce au fost intarite de factorii de mediu ABORDAREA EXPERENTIALA alienarea disparare existentiala, pierderea posibilitati;or umane, fragmentarea eu-lui, lipsa de congruenta in cadrul experientei personale autorealizarea potentialului uman, autodesavarsirea personala, castigarea spontaneitatii si autenticitatii

PROBLEMA preocuparea principala

ABORDAREA DINAMICA represiunea sexuala conflicte de natura instinctuala, dorinte libidinale timpurii ce raman in afara constientizarii

conceptia psihopatoloica (explicarea cauzelor aparitiei simptomelor

concetul de sanatate psihica

rezolvarea conflictelor refulate, victoria ego-ului asupra id-ului, intarirea eu-lui

reducerea simptomelor, absenta simptomelor, reducerea anxietatii

modul in care se realizeaza schimbarea

realizarea unui inside profund, intelegerea intelectual emotionala a problemelor din trecutul emotional sa inteleaga continutul mental de notiuni inconstiente, semnificatiile sale ascunse in istoria vietii clientului

invatarea directa a modului in care trebuie sa se comporte clientul in prezent programarea, recompensarea, inhibarea sau elaborarea de noi modele de comportament sanatoase, ca raspuns la stimulii anxiogeni

trairea experientei immediate, exprimarea spontana a experientei invatarea clientului sa interactioneze intr-o atmosfera de acceptare mutuala, pentru a facilita exprimarea eu-lui

sarcina terapeutului

PROBLEMA tipul de tratament

ABORDAREA DINAMICA de lunga durata si intensiv

ABORDAREA COMPORTAMENTALA de scurta durata si non intensiv conditionare, dezinhibare sistematica, intariri pozitive si negativa, formarea de noi modele de comportament educational, de tipul profesorelev, parinte-copil, autoritar, bazat pe o conventie de invatare sfatuitor, formator, direct, practic, centrat pe rezolvarea de probleme

ABORDAREA EXPERENTIALA de scurta durata si intensiv

tehnica psihoterapeutica de lucru

intrebarile, asociatiile libere, analiza transferului , a rezistentelor, actelor ratate si visurilor medical, de tipul relatiei medic-bolnav, parinte-copil, autoritar, bazat pe un control terapeutic interpretare, reflectare, indirect, nepartial, frustrant

interactiunea, dialogul mutual, jocul de rol, trairi experentiale

modelul terapeutic

existential, egalitar, de la om la om, adult-adult, bazat pe intelegere umana

rolul terapeutului

de acceptare mutuala, de interactiune, permisiv, gratificant

PSIHOTERAPIE curs 2

28.10.2003

PSIHOTERAPIEA COMPORTAMENTALA
Psihoterapia comportamentala a aparut ca reactie la psihoterapiile bazate pe inside, ce puneau accentul pe fortele ascunse de natura inconstienta. Baza teoretica a terapiei comportamentale isi are originea in teoriile invatarii. Terapeutii comportamentalisti se ocupa de comportamentul observat si de conditiile de mediu care il modeleaza. In aceste conditii, psihoterapia trebuie inteleasa ca un proces de invatare., iar nevroza este considerata un fenomen invatat (prin aceasta ea isi pierde caracterul misterios). Reactiile, emotiile, deprinderile cu caracter dezaptativ au fost achizitionate de-a lungul vietii pacientului si s-au fixat pentru ca i-au permis acestuia sa evite anumite experiente traumatizante. Aceste experimente negative tind sa se repete nu doar in prezenta stimulilor ce le-au creat ci si in situatii asemanatoare. Psihoterapia nu-si propune o restructurare ampla a personalitatii, ci doar o inlaturare a simptomelor. Psihoterapia contine un set de procedee menite sa elimine o serie de reactii dezaptative, de comportamente nedorite si sa elboreze noi metode de comportament eficiente, care sa-I permita individului sa faca fata vietii cotidiene. Conceptele de baza ale psihoterapiei: de intarire sociala (principiul intariri : manipularea stimulilor ambianti, astfel incat comportamentul nedorit sa fie descurajate, iar cele dezirabile recompensate.) de control a comportamentelor TEHNICI: tehnica stingerii comportamentelor nedorite: Modelele de comportament invatate au tendinta de a slabi si dispare in timp daca nu sunt intarite corespunzator. Acest lucru este evident la copii, unde comportamentele nedorite sunt observate de alte persoane (adulti in general). ex: un copil este adus la terapie deaorece era foarte violent, agitat, rau atat in familie, cat si la scoala. Din discutiile avute cu parintii si copilul, terapeutul a descoperit ca parintii erau deosebit de permisivi cu absolut tot ceeea ce facea copilul. Parintii au fost ajutati sa discrimineze intre comportamentul real si cel cu un caracter demonstrativ, au fost invatati sa ignore copilul, nedandu-I atentie la comportamentele demonstrative is recompensandu-le pe cele dezirabile. De asemenea, invatatoarea a fost invatata sa-I ignore conportamentele negative, si sa-I acorde atentie atunci cand se comporta bine. Exista doua tehnici psihoterapeutice mai cunoscute care se bazeaza pe principiul stingerii comportamentelor indezirabile: tehnica imploziva tehnica expunerii

Metodele sunt asemanatoare in esenta, diferenta consta in faptul ca pacientul se confrunta cu stimulii anxiogeni in plan imaginar sau real. In tehnica imploziva pacientului I se cere sa-si imagineze stimulul care-I produce anxietate, iar teraputul, in loc sa-l linisteasca, manevreaza astfel situatia incat sa-I produca o crestere masiva a anxietatii. Prin expuneri repetate, in conditii de securitate afectiva, stimulii anxiogeni isi pierd forta, iar comportamentul de evitare tinde sa se stinga. Se poate utiliza relaxarea, hipnoza sau tranchilizante usoare pentru a creste susceptibilitatea pacientului si pentru facilitarea terapiei. In cazul tehnicii expunerii, confruntarea are loc in plan real. Aceasta este mai greu de rezolvat si se utilizeaza de regula la copii sau la subiectii cu capacitate imaginativa mai redusa. tehnica desensibilizarii sistematice S-a dovedit utila in reducerea unor comportamente nedorite prin punerea in actiune a unor modele de comportament antagoniste. Prin tehnica desensibilizarii, clientul este invatat sa se relaxeze si sa se comporte intr-un mod incompatibil cu aparitia anxietatii in prezenta unor stimuli anxiogeni reali sau imaginari. Autorul acestei tehnici este Woltet. El porneste de la principiul ca modelelel de comporrtament bazate pe anxietate nu sunt alceva decat raspunsuri conditionate. Terapia consta in a-l invata pe client sa ramana calm si relaxat in situatiile anxiogene. etape: invatarea relaxarii de catre pacient ( se realizeaza in primele 6 sedinte ). Woltec utiliza metoda relaxarii treptate a lui Jacobson stabilirea ierarhiei factorilor anxiogeni (se realizeaza tot in primele sedinte): se stabileste o ierarhie in ordine descrescatoare, de la situatia cea mai anxiogena la cea mai putin anxiogena procedeul desensibilizarii: dupa ce subiectul stapaneste bine tehnica de relaxare, I se cere sa se relaxeze cu ochii inchisi, in timp ce terapeutul ii descrie scene incepand cu unele neutre, crescand progresiv in ierarhie pana la cele mai anxiogene. Pacientul, aflat in relaxare, este solicitata sa-si imagineze fiecare situatie descrisa de terapeut. In momentul in care aceste simte anxietate, sedinta se incheie. Tratamentul continuas pana cand pacientul ramane relaxat chiar si in scenele imaginative cele mai anxiogene. Durata unei sedinte este de 30 min , de 2-3 ori pe saptamana. Exista si variante terapeutice in cadrul carora desensibilizarea se realizeaza si inplan real, clientul fiind solicitat sa se confrunte cu situatii pe care le-a exersat in exterior. Woltet punea ca aceste tehnici nu sunt suficiente la pacientii cu greutati in invatrea relaxarii, la subiectii care au probleme imaginative sau cand ierarhia a fost alcatuita gresit. Metoda este utila pentru reducerea tracului de examen a tracului competitional, fobiilor, agorafobiilor si a tulburarilor cu anxietate generalizata. psihoterapia aversiva ea presupune inlaturarea modelelor nedorite de comportament prin metoda sanctiunilor. Sanctiunea presupune atat inlaturarea intaririlor negative, cat si administrarea de pedepse (de ex: socuri elctrice de mice intensitate). Pedepsele sunt rareori eficiente ca metoda de tratement, lucru demonstrat de cercatril;e facute pe alcooloci, fumatori, dependenti de droguri sau bulimici. In acest moment, utilizarea socurilor ca stimuli aversivi a scazut foarte mult datorita aspectelor etice si faptului ca noile comportamente dezirabile nu au tendinta sa se generalizezesi la alte situatii asemanatoare din exterior. metoda modelarii. Presupune insusirea unor modele comportamentale dezirabile prin imitareaaltor persoane (terapeutul, parintii). Se foloseste la copii mici si la persoanele cu deficiente de antura cognitiva. psihoterapia asertiva a fost utilizata atat ca metoda de desensibilizare, cat si ca metoda de a face fata unor situatii de viata.. se foloseste la subiectii acre au dificultati de comunicare interpersonala datorita anxietatii (ex: subiectii care nu pot s[pune nu terapia asertiva are menira de a-l invata sa-si exprime deschis si adecvat gandurile si sentimentele. I se explica pacientului diferenta intre comportamentul agresiv prin care se incalca drepturile celorlelti, comportamentul defensiv si comportamentul asertiv, acesta din urma fiind definit ca modul de exprimare a unor solicitari sau refuzuri calm, degajat, fara teama si cu respectarea drepturilor celorlalti) Acest antrenament are loc mai intai in cabinetul terapeutului, apoiu si in afara lui. Mai exista o orientare care conciliaza teoria comportamentala cu cea psihodinamica: Arnold Lazarus a facut incercari in aceasta directie. In spatele unui comportament fobic se poate ascunde o problema mai complexa, de aceea nu este indicat sa aplicam tehnica desensibilizarii intr-un mod rigid Ex: clientul cu fobie de poduri: dupa o scurta investigare psihologica, terapeutul descopera ca pacientul suferea de o frica de asumare a responsabilitatii, ce avea la baza trairile negative din copilarie legate de mama sa.