n creatia lui Eminescu , dragostea i natura sunt teme permanente. Natura este cadru fizic pentru gesturile poetului.

Eminescu este un poet al spatiului cosmic , prin multimea elementelor cosmice: stele , soare , luna , cer , luceafar , dar i un cntaret al naturii terestre n venica rotire a anotimpurilor. Dragostea se afla ntr-o perfecta asonanta cu natura.. Natura este stare de spirit , n sensul ca nfatiarea ei este dictata de suflet. Poezia ncepe simplu cu o ruga adresata , dupa cum se poate ntelege unui ,,lui unui ,,el . Nu se descopera , nu se arata cine adreseaza aceasta ruga , la nceput , dar se poate vedea altceva . !i anume se poate vedea cum ,,ea cea care vor"ete , pare sa fie una cu fiinta ,,lui . Doar ea l poate ntelege , doar ea l cunoate att de "ine , i , mai presus de toate , ea l iu"este ,, att de mult . ,, O, rami , rami la mine , Te iubesc att de mult! Ale tale doruri toate Numai eu tiu sa le-ascult; Pentru ,,ea el este printul ei , este materializarea unui "asm , dar printul este cuminte , prin care se vede o puritate sufleteasca adnaca. ,, n al umbrei ntuneric Te aseman unui print , Ce se uit-adnc n ape Cu achi ne ri i cuminti; #u gri$a unei mame parca %ea l introduce ntr-o lume minunata , plina de viata , de micare , de adevar. !i totul pare sa treaca asemenea unor clipe, iar clipele par veacuri. &oata imaginea se limpezete dupa ce ni se dezvaluie i penultima strofa. ! Ast"el #ise lin padurea , $olti asupra-mi clatinnd; %uieram l-a ei chemare %-am ieit n cmp r#nd& 'edem mama natura , padurea lui Eminescu cum i vor"ete , cum l ocrotete , cum l iu"ete ca pe propriul ei pui ce este. El , puiul de om , este plin de inocenta copilariei , inocenta care l a$uta sa patrunda dincolo de zidurile unei realitati oar"e. El vede cu oc(ii sufletului ,cu oc(ii copilariei ntreaga viata a naturii . Padurea , lasata acolo de Dumnezeu , de milenii , parca de cnd lumea , l primeste in sufletul i n inimioara ei , nvatndu-l i aratndu-i cele mai adnci secrete ale ei. l pune deasupra tuturor creatiilor acestei lumi materiale , l vede print prin cea mai simpla i cea mai importanta putere n lumea acestora , cea care te face sa z"ori pna dincolo de limitele materialului , peste culmile i voile imaginatiei : inocenta. )c(ii lui, fereastra sufletului , mari i negri , sunt nsa plini de aceasta lumina a ncrederii

iu"itei. Pentru , ca n cele din urma , inocenta nseamna lipsa pacatului , iar lipsa pacatului nseamna iu"ire a"soluta i ncredere oar"a. *devarul pe care l cunoate este singurul i nu mai e+ista altul. Plus , copii sunt vocea adevarului , ei spun lucrurile pe nume , aa cum le vad , i vad "ine. ,ri$ile lumii materiale , taifunul de zi cu zi al orelor , o"ligatiilor , nentelegerilor , l transforma pe poet. Pierde coroana inocentei , care va ramne n urma sa ca o amintire luminoasa i tristetea l cuprinde cu putere mai mare. ! 'nde esti tu copilarie Cu padurea ta cu tot ( )rict ai fi de "atrn , ceea ce ramne etern ca o lumina , dupa care , c(iar de nu recunoaste nimeni , toti duc dorul , este tocmai fericirea i inocenta copilariei , a copilariei pierdute printre stalpii de marmura ai unei ncaperi largi i pline de lucruri ct mai ciudate , numita maturitate . ! Asta#i chiar de m-a ntoarce A-ntele e n-o mai pot) 'nde eti , copilarie, Cu padurea ta cu tot( #opilaria cu visurile sale s-a pierdut la fel ca i dorul sau de a vedea dincolo de zidurile materialului. -zvorul sau lnga care se odi(nea, padurea sa , oaptele ei , erau etern pierdute prin valurile vietii. !i a-ncerca acum sa fie din nou copil , nu mai e cu putinta . 'iata l-a sc(im"at ntru totul , natura a adormit pentru el.