Cei trei muschetari

Ploua. Din nou. Stropi uriasi de apa lovesc cu putere geamul camerei mele, o incapere foarte simpla: pereti albi, un pat intr-ul colt, un birou intesat de carti in altul, un dulap acolo, un scaun dincolo. Nimic iesit din comun exact ca mine. Melodia tonului de apel incepe sa sune. Cine ar putea sa sune asa de dimineata? Intind mana lenesa spre micul obiect zgomotos. Clipesc de cateva ori pentru a-mi obisnui ochii si privesc somnoroasa ecranul mobilului. Mira. Sa raspund sau sa mai dorm douazeci de minute? Grea alegere. Am lasat melodia sa continue inca zece secunde apoi a inceput distractia. - Unde esti? Imi urla in ureche draga mea fosta coleguta de banca. Mai sunt zece minute pana cand ceremonia se deschide, iar tu inca nu esti aici. Iar ai uitat sa-ti pui alarma sa su Am pus telefonul deoparte, mi-am pus perna pe cap si am asteptat sat ermine palavrageala. Cand aproape am reusit sa plutesc din nous pre lumea viselor, vocea stridenta a Mirei ma lovit ca un bulgare rece. Ar fi bine sa fi aici la timp sau Nu am mai lasat-o sa continue. Am inchis direct telefonul apoi mi-am trantit capul in perna moale si am asteptat din nou ca mos Ene sa ma cheme la somn. Nu a mai venit. Am mai lenevit doua minute in pat, dupa care, cu miscari lente, pana si un melc m-ar fi intercut, mam ridicat in picioare. Afara continua sa ploua. Privesc himpnotizata cum unele picaturi se preling incet pe geam, in timp ce altele ating suprafata din sticla si le urmeaza cursul celorlalte. Frumos. Telefonul suna din nou scotandu-ma din transa. De data asta este alarma desteptatoare. Ignor taraitul ei enervant si ma indrept spre dulapul cu oglinda din partea cealalta a camerei. Inainte de al deschide imi contemplu cateva clipe reflexia. O tanara fata, in varsta de optsprezece ani, ma priveste plictisita, fara interes in ceea ce vede. Parul ciocolatiu, usor ciufulit, ii ajunge pana la jumatatea spatelui. Ochii de culoarea abanosului sunt goi, lipsiti de orice sentiment, lipsiti de scanteia vietii, iar pielea alba ii scoate in evidenta cearcanele si cateva cicatrici mici din jurul incheieturii mainii stangi. Nimic deosebit. Imi scutur usor capul pentru a iesi din transa, deschid repede dulapul si imi scot la repezealea o rochita alba cu negru, langa pana aproape de genunchi. O pereche de sandale fara toc, albe imi completeaza tinuta. Parul il piepten putin, lasandu-l liber pe spate. Si gata. Imi iau poseta, telefonul si portofelul, il rog pe tata sa-mi imprumute masina si am plecat. Drumul spre scoala e scurt. Maxim zece minute cu masina. Mobilul suna iar. Il scot din poseta si fara a vedea numele apelantului raspund. Shane. - Ar fi mai bines a fi aici in urmatoarele cinci secunde sau Mira o sa explodeze. Rasul sau cristalin imi gadila auzul si imi face inima sa bata si mai tare. Trag adanc aer in piept inainte de a-i raspunde. - Acum parches masina. Ne vedem intr-un minut. Dar nu a durat nici macar un minut pana cand un ciocanit usor mi-a atras atentia. Si uite-l aici, asteptand cu un zambet seducator ca eu sa deschid usa, ceea ce am si facut. Doua brate puternice mi-au cuprins talia, atingerea lor daruindu-mi furnicaturi caudate pe sira spinarii. Mi-ar placea ca timpul sa se opreasca cateva minute, poate ore, pentru a prelungii aceasta clipa. Dar nu s-a oprit, momentul acela magic fiind spulberat de aparitia unei fete roscate, de talie medie, ochiii de smarald conturati cu negru privindu-ma enervati. Mira, am dat de belea. Shane m-a ajutat sa stau dreapta, in timp ce asteptam apostrofarea prietenei mele, care n-a mai sosit. Ea doar m-a privit critic, dand din cap aprobator. Face un pas spre mine pentru a putea sa-mi ia mana, apoi, pur si simplu m-a luat dupa ea atat de usor, de parca as fi cantarit cat o pana.

In curtea scolii o multime formata din elevi astepta zgomotoasa inceperea ceremoniei de sfarsit de an sau de final de liceu pentru persoanele ca mine. De astazi depinde de noi pe ce drum vom calca mai departe. Astazi este finalul celor patru ani de cosmar ai mei in care a trebuit sa suport prostiile colegilor, sa resist tentatiei de a ma lua la bataia cu cei care intreceau masura, comentau la adresa prietenilor mei sau a mea. Inca imi aduc aminte cum doua dintre dragele mele foste colege mi-au taiat parul si mi-au facut o crestatura foarte frumoasa pe incheietura maini stangi, doar pentru ca am indraznit sa vorbesc cu Shane. Sau cand au incercat sa o raneasca pe Mira dintr-un nimic. Sau cand O mana calda se aseaza incet pe umarul meu, atragandu-mi atentia. Tresar ca o pisica speriata la atingerea lui Shane a carui ochii ma privesc ingrijorati. Ma uit naucita la el, mintea fiindu-mi inca intetosata. Ce s-a intamplat? Mira vine cu un pas mai aproape de mine. Imi mangaie usor pulmul stans la maxim. Un firicel de sange se prelinge incet printer degetele mele. Acele amintiri mi-au provocat incordarea involuntara a muschilor, pregatindu-ma de lupta. Am clipit de cateva ori pentru a alunga imiaginile ce mi se invarteau in minte. Fiind pierduta in visare nu am remarcat faptul ca ploaia s-a oprit cu mult timp in urma, in aer simtinduse inca umezeala lasata in urma. O mireasma placuta. Sau ca domnul director si-a inceput discursul sau plictisor si mereu acelasi. - Si astfel un alt an se incheie, alta generatie isi i-a zborul in viata, pregatindu-se sa infrunte lumea reala Bla, bla, bla nimic interesant. Dar cuvintele sale sunt pline de adevar. Da se termina anul scolar. Da, in curand va trebui sa dam cateva examene care ne vor hotara soarta sau asa ceva. Si da, va trebui sa sa infruntam lumea reala cu toate fortele, deoarece acest nou univers a carui usa asteapta sa se deschida este unul urat, plin de dezamagiri, dar si cu clipe frumoase care asteapta dupa colt sa le traim. Anul asta este sfarsitul unui capitol in care, singurele parti care mi-au adus zambetul pe buze, care mau facut sa simt ca traiesc pentru cateva moment au fost cele petrecute cu Mira si Shane. Ei sunt singurele persoane de care regret ca ma despart, dar totusi sper ca intr-o zi caile noastre se vor intersecta din
nou si vom putea retrai emotile care ne-au invaluit in primele noastre zile de prietenie, in primele zile de Cei trei muschetari. O lacrima mi se varsa pe obrazul infierbatat, in timp ce un zambet trist mi se intipareste pe chip. Prietenii mei imi prinesc nedumeriti reactia, pana cand o inteleg si Marii izbucneste in plans. Shane ne zambeste si el trist, dar increzator in viitorul nostrum apropiat. Imi sterg picaturile care vor sa se rostogoleasca din ochii, imi iau prietenii de maini:

- Vom fi mereu cei trei muschetari, indiferent unde vom ajunge. Le soptesc increzatoare. Poate aceste este sfarsitul capitolului, dar un altul va incepe in curand si presimt ca si ei vor fi personaje principale in el. - si astfel le urma mult noroc in calatoria pe care o vor incepe si sper sa ne aduca merite pe masura pregatirii lor. Acestea fiind spuse, o invit pe sefa de promotie de anul acesta, domnisoara Mira Hathway. In sunetul aplauzelor, prietena mea urca increzatoare pe scena pentru a-si spune discursul. - Sincer, imi este greu sa recunosc ca acesti ani de aur s-a incheiat, ca va trebui sa ne luam adio de la tinerii care ne-au fost colegi, cu care am impartit fiecare chiul, fiecare scuze pentru nu mai stiu ce lucrare si ca, de acum incolo, fiecare va pasii pe propria cale. Imi este imposibil sa cred ca maine nu voi mai injura alarma (multimea a izbuncit in hohote), nu il voi mai insulta pe nu stiu care profesor, fara suparare, si nu voi mai putea sa vin la scoala si sa-mi gasesc prietenii dormind pe banca. Este imposibil de conceput, dar am invatat ca imposibilul e posibil, nu?... Dupa un discurs de cinci minute, in care am mai ras, unii au plans, Mira a coborat in multimea de aplauze, indreptandu-se spre noi. - Deci, asta e. S-a terminat si anul asta. - Poate. - Poate

Tacerea ne-a cuprins pe toti, o tacere care intrece orice insiruire de cuvinte care nu ar putea sa afirme ceea ce simtim noi acum. Da, anul s-a terminat, un altul incepe, soarele e pe cer, deci sa ne bucuram putin, nu? Linistea a domnit pana s-a facut cel mai important anunt: - Cine vrea inghetata? Si un hohot de ras a izbucnit din nou. De asta aveam nevoie pentru a lumina putin ziua. Ne-am grabit toti trei sa ajungem la gelaterie unde, noi fetele, am profitat din plin de bietul Shane. Fiecare ne-am ales cate un con cu inghetata de: frisca si visine, ciocolata si alone. Yami! - Toti pentru unul si unul pentru inghetata! Am strigat la unison cu conurile ridicate spre cer.