Nichita Stanescu spunea ca a vorbi despre limba romana este ca o duminica.

Pentru noi, astazi, este o duminica, pentru ca vorbim, ca in fiecare an, despre MIHAI EMINESCU.

Oricat de mult am vorbi despre Eminescu si oricat de frumoase cuvinte am alege, n-am putea exprima fiinta launtrica a poetului si n-am putea intelege in profunzime tristetea lui si faptul ca a fost mereu un paria al societatii in care a trait.

 Garabet Ibraileanu a spus ca Eminescu este un fenomen aproape inexplicabil in literatura noastra, un meteor din alte lumi, iar George Calinescu afirma ca Eminescu nu s-a nascut, ci a iesit de-a dreptul din ape, ca si Luceafarul.

Fiind un inadaptat social al vremii sale, un neinteles de contemporani, el a avut constiinta permanenta a faptului ca omul este trecator, ca este un nimic. A avut mereu in centrul operei sale moartea reflectata in atatea poezii, dar ne intrebam astazi daca Eminescu a murit cu adevarat sau este contemporanul nostru?

Personajul Toma Nour, prototip al poetului, exclama, in Geniu pustiu: Mor pentru pamant, ca sa traiesc in cer! Si probabil ca Eminescu traieste in cer si traieste alaturi de noi prin opera sa, prin actualitatea extraordinara a versurilor sale.

Eminescu avea parul lung si negru, avea niste ochi mari, misteriosi,despre care Vasile Alecsandri spunea ca sunt ochi mari, fara de noroc.Tristetea si efemeritatea vietii se citesc in ochii expresivi ai poetului

Intr-o familie numeroasa, care-si avea asigurata ziua de maine, dar nadajduia intr-o depasire a conditiei ei de viata specific taraneasca, pentru a se detasa de lumea obisnuita a satului, va vedea lumina zilei copilul Mihai

Mihai Eminescu a facut primii pasi la Botosani, iar dupa 1853, locul adevaratei sale intalniri cu natura si cu oamenii il reprezinta IPOTESTII

Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni il incarca, Tresarind in cercuri albe El cutremura o barca.

Ce te legeni, codrule, Fara ploaie, fara vant, Cu crengile la pamant?

-De ce nu m-as legana, Daca trece vremea mea! Ziua scade, noaptea creste Si frunzisul mi-l rareste. Si de ce sa nu ma plec, Daca pasarile trec!

Intrebat de parinti de ce a fugit de la scoala de la Cernauti, Mihai, plangand, raspunse:Mai mult n-am ce face in Cernauti. Pumnul nu mai este a murit.

Cu bucurie deschidem coloanele foii noastre acestui june numai de 16 ani, care cu primele sale incercari poetice trimise noua ne-a surprins placut. Iosif Vulcan

Ajuns aproape de Blaj, in peregrinarile sale, Mihai Eminescu a exclamat: Te salut din inima, Roma mica! Iti multumesc , Dumnezeule, ca m-ai ajutat s-o pot vedea!

Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Ion Creanga si Ioan Slavici sunt patru reprezentanti de seama ai literaturii romane. Ioan Slavici spunea despre Eminescu: Era o multumire sufleteasca nu numai pentru el, ci si pentru aceia cu care statea de vorba, azi unul, mane altul,caci el avea inima deschisa, era luminos, sugestiv si plin de verva, incat te simteai mai bun, mai destept si mai vrednic dupa ce ai stat timp de cateva ceasuri sub inraurirea lui.

Aflat in mijlocul gradinii Copou din Iasi, TEIUL LUI EMINESCU a devenit un simbol nostalgic pentru romantici Ani la rand, Eminescu si Veronica isi petreceau timpul aici, parcul Copou ramanand si astazi o marturie nescrisa a iubirii lor

Veronica e intaia data ca-ti scriu pe nume si cutez a-l pune pe hartie nu voi sa-ti spun, dar tu nu stii, nici poti sti cat te-am iubit, cat te iubesc. Atat de mult incat mai lesne as intelege o lume fara soare decat pe mine fara ca sa nu te iubesc. Mihai Eminescu

Sa stii ca oriunde m-oi duce Catre apus sau rasarit, Va rasuna duios si dulce Ca-n lumea asta te-am iubit.

Si de adanca mea iubire Va ramanea pe-acest pamant Ca o eterna amintire Tristul si jalnicul meu cant.

Cei doi indragostiti, parca privindu-se unul pe altul dincolo de timp, se afla impreuna in casa prietenului comun, Ion Creanga, cel care le-a ocrotit iubirea eterna

La Iesi ninge frumos de ast-noapte, incat s-a facut drum de sanie. Ciricul parca e mai frumos acum. Vino, frate Mihai, vino, caci fara tine sunt strain Ion Creanga

UN BULGARE DE HUMA

Acesta este titlul unui film realizat de Nicolae Margineanu, film ce evoca prietenia nemuritoare dintre Ion Creanga (Dorel Visan) si Mihai Eminescu (Adrian Pintea)

TITU MAIORESCU

A fost cel care l-a apreciat pe poet, l-a sustinut si a publicat, in timpul vietii acestuia, primul volum de versuri: POESII -1883

Daca totusi am publicat si aceste poesii, impreuna cu celelalte, asa cum se gasesc, am facut-o dintr-un simtimant de datorie literara. Trebuiau sa devie mai usor accesibile pentru iubitorii de literatura noastra toate scrierile poetice, chiar si cele incepatoare, ale unui autor, care a fost inzestrat cu darul de a intrupa adanca sa simtire si cele mai inalte gandiri intr-o frumuseta de forma, subt al carei farmec limba romana pare a primi o noua viata. Titu Maiorescu

Inc-o gura si dispare Ca un stalp eu stam in luna! Ce frumoasa, ce nebuna E albastra-mi dulce floare!

Si te-ai dus, dulce minune, S-a murit iubirea noastra, Floare-albastra! Floarealbastra!... Totusi este trist in lume

Perioada in care a fost redactorul ziarului TIMPUL a fost una in care patriotul Eminescu isi exprima parerile cu o virulenta care, poate, i-a fost, mai tarziu, nefasta

George Calinescu este criticul nostru literar care a dedicat vietii si operei poetului o mare parte a creatiei sale. El a studiat opera lui Eminescu, dar a surprins aspecte speciale ale vietii poetului nepereche, pe care le-a lasat mostenire posteritatii.

Asa l-am cunoscut atuncea, asa a ramas pana in cele din urma momente bune: vesel si trist, comunicativ si ursuz; bland si aspru; multumindu-se cu nimica si nemultumit totdeauna de toate; aci de o abstinenta de pustnic, aci apoi lacom de placerile vietii; fugind de oameni si cautandu-i; nepasator ca un batran stoic si iritabil ca o fata nervoasa. Ciudata amestecatura! fericita pentru artist, nefericita pentru om! Caragiale l-a surprins pe Eminescu in modul cel mai veridic.

In aceasta Romanie fara stapani si fara suflete, inca un poet a luat drumul NirvaneiRomania de astazi,tara lui Cremene, tara de capatuiala si de cinice masluiri, de lacome infruptari si de precupetire a celor mai nobile idealuri, n-a simtit ca pe langa ea trece un mare poet A fost lasat sa robeasca

In vreme ce altii se lafaiau, poetul Eminescu se mangaia cu mizeriile terestre cercetand mersul astrilor pe cer cu luneta sa, pe care n-o intorcea niciodata din spatiile siderale, pentru a privi si in josnicia din sufletele omenestiCei care i-au fost prieteni din anii cei tineri au cunoscut cat a suferit in taina din cauza nepriceperii si a indiferentei contemporanilor

Nimeni nu s-a oprit din goana dupa procopseala si dupa netrebnicele bunuri pamantesti pentru a intreba ce se petrece in inima acestui mare si nefericit poet

Dar vor veni timpurile viitoare pentru a tintui la stalp memoria unei epoci de abject materialism si pentru a inalta POETUL EMINESCU pe soclul sau,unde noi, cei putini, il inaltasem de mult!...

Astfel se stinse in al optulea lustru de viata cel mai mare poet, pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata, poate, pamantul romanesc. Ape vor seca in albie si peste locul ingroparii sale va rasari padure sau cetate, si cate o stea va vesteji pe cer in departari, pana cand acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale. George Calinescu

Realizat de:
Prof. Popescu Adina