Rostopasca, leac in afectiunile hepatice si biliare

Rostopasca (Chelidonium majus) este o planta erbacee care creste spontan in vecinatatea zidurilor, gardurilor sau prin livezi. Romanii au botezat-o Chelidonium "darul cerului", planta fiind venerata si pretuita de toti medicii antichitatii care o recomandau in bolile ficatului, bilei sau vindecarea cataractei. Astazi face tot mai mult obiectul de studiu al cercetatorilor, fiind indicata in peste 100 de boli. In scop terapeutic se folosesc partile aeriene ale plantei tulpina, frunzele, florile !"erba Chelidonii# culese pe vreme insorita.

Compozitie In toate organele plantei, in stare proaspata, e$ista numeroase laticifere care, la rupere, lasa sa se scurga un late$ de culoare portocalie. %ustul este amar iar mirosul lipseste. &artea aeriana contine apro$imativ 1,'( alcaloizi care reprezinta constituentii principali ai produsului. Radacina poate sa contina pana la '( alcaloizi totali.

Alcaloizii izolati din rostopasca sunt clasificati, dupa structura lor, in doua mari grupe alcaloizi cu nucleu diizochinoleinic si alcaloizi cu nucleu neftofenantridinic . )pecifici sunt alcaloizii cu structura naftofenantridinica, dar si unii si altii, se gasesc sub forma de baze tertiare si cuaternare. *ai importanti, din punct de vedere farmacodinamic, sunt chelidonina, berberina, cheleritrina, sanguinarina, coptizina, stilopina.

Chelidonina poseda actiune analgezica, asemanatoare morfinei, fiind, in plus, spasmolitica, ca si papaverina. &roduce narcoza fara reducerea refle$elor precum si o actiune citostatica de tip colchicinic. +fectul spasmolitic se produce atat la nivel biliar cat si bronsic.

Berberina stimuleaza contractia musculaturii netede, fiind dotatacu proprietati colocistochinetice, hemostatice, bacteriostatice si hipotensive.

Sanguinarina, la inceput narcotica, determina in doze mai mari convulsii. Aplicata local, provoaca paralizia terminatiilor nervoase, actionanda ca un e$citant al centrilor medulari avand si proprietati carioclazice, asemanatoare celor determinate de colchicina. +ste un inhibitor al acetilcolinesterazei.

Coptizina, ca si chelidonina, prezinta actiune colecistochinetiea de intensitate mai redusa decat totalul alcaloidic.

Homochelidonina !, si -# poseda actiune narcotica cu o to$icitate cardiaca inferioara chelidoninei, pe cand --chelidonina are si o apreciabila actiune anestezica locala.

Indicatii terapeutice .oti acesti alcaloizi constituie un fitocomple$, actiunea e$tractelor de rostopasca fiind rezultanta totalului alcaloidic. Actiunea coleretica si colecistochinetica, demonstrate e$perimental, contribuie la precizarea indicatiilor terapeutice ale totalului alcaloidic si anume, pentru ameliorarea flu$ului biliar in perioada de convalescenta, dupa hepatita acuta, hepatita cronica, dis/inezii biliare, in vederea eliminarii calculilor biliari mici, hipotonie si atonie veziculara, colici biliare. +fectul colagog se evidentiaza atat prin normalizarea valorilor bilirubinei, cat si a colesterolului.

0e asemenea, rostopasca, ca si pelinul, stimuleaza secretia pancreatica si in cadrul acesteia, in primul rand secretia de lipaza si amilaza. Aceasta din urma actiune se atribuie alcaloidului secundar chelido$antina.

&rote1area unor enzime cu specificitate hepatica indica totalul alcaloidic si preparatele brute din Chelidonium ma1us ca medicament hepatoprotector. Au mai fost puse in evidenta proprietatile lipotrope, hipolipemiante, hipocolesterolemiante, antilitogenice, antispastice, analgezice. 0upa cum s-a mai aratat, totalul alcaloidic si unele componente alcaloidice prezinta actiune antibacteriana, iar cheleritrina si sanguinarina si actiune antifungica.

Rostopasca intra in compozitia ceaiului hepatic nr. 2 ca si a unui numar foarte mare de specialitati straine. In ultimii ani, preparatele de rostopasca sunt tot mai mult folosite ca antispastice in afectiunile hepatice si biliare.

In medicina populara se foloseste pentru tratamentul icterului, iar sucul proaspat de planta pentru extirparea negilor !3errucae imlgaris#, prin aplicarea late$ului in strat gros, lasandu-se cat mai mult timp si repetand operatia de multe ori. Considerandu-se verucile de origine virotica, efectul antiviral al plantei constituie singurul domeniu de aplicare al rostopascai, necontroversat. Asocierea alcaloizilor din rostopasca cu ulei de catina alba, a condus la rezultate remarcabile in unele afectiuni dermice.

reparate pe baza de rostopasca &entru uz intern

ulberea de rostopasca &artile aeriene inflorite si uscate se macina fin cu rasnita de cafea4 daca mai raman bucati nemacinate, se face o cernere. In principiu, doza la adulti este de un varf de cutit !0,5 g# de 6 ori pe zi. &ulberea se tine sub limba timp de 10-15 minute, apoi se inghite cu putina apa. 7a copiii intre 8 si 12 ani, doza se in1umatateste, iar la copiii de 2-8 ani, se aduce la o treime sau chiar la un sfert. !inctura de rostopasca Rostopasca uscata se macina cu rasnita de cafea pana se obtine o pulbere. )e pun 20 linguri de pulbere proaspat macinata intr-un litru de alcool de 95 !trei sferturi de litru de alcool alimentar de :8 cu un sfert de litru de apa#. )e lasa sa macereze 10 zile, agitandu-se zilnic vasul de macerare. In final se stoarce, se filtreaza si se toarna in sticlute mici, inchise la culoare. Infuzia de rostopasca &entru obtinerea a 1;2 litru, se pune 1 lingurita de planta maruntita !pulbere obtinuta cu rasnita electrica de cafea# cu 250 ml de apa calduta !la '0C# intr-o cana si se lasa la macerat <-12 ore. 0upa macerare se filtreaza produsul, iar pulberea de planta ramasa dupa filtrare se pune la infuzat in 250 ml de apa fierbinte timp de 15-60 de minute. Infuzia se filtreaza, se racoreste !asa incat sa a1unga la '0-80C# si apoi se combina cu maceratul anterior obtinut. )e consuma in termen de 2' de ore !cu conditia sa fie pastrata la ma$imum 10C#. &entru uz e$tern "xtractul fluid de rostopasca )e pun 20 de linguri de pulbere de Rostopasca !obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea# intr-un vas4 se adauga apoi alcool de 95 !6 parti alcool alimentar de :8 si o parte apa# atat cat sa cuprinda pulberea si sa ramana o pelicula de alcool de 1 cm deasupra. )e lasa la macerat vreme de 10 zile, apoi se stoarce si se filtreaza. .inctura astfel obtinuta se pune intr-o farfurie intinsa, curata si se lasa vreme de 12-2' de ore la evaporat, pana cand scade de 6 ori. )e obtine o pasta inchisa la culoare, care adera pe piele. Aceasta pasta se foloseste doar e$tern, deoarece are un potential to$ic ridicat. Sucul de rostopasca

)e obtine din ti1ele de Rostopasca proaspat culese sau pastrate ma$imum 2' de ore la frigider !la 'C#. )e rupe ti1a si se unge locul afectat cu suc4 daca nu a1unge sucul, se rupe ti1a 1 cm mai incolo si se stoarce din nou s.a.m.d. Atentie pentru ca tratamentul e$tern cu suc sa aiba eficienta, trebuie aplicat de mai multe ori pe acelasi loc la intervale de cateva minute !dupa ce se usuca sucul aplicat anterior, se mai aplica un strat#. Cataplasme cu rostopasca Cataplasma cu plante proaspete se spala frunzele si ti1ele de Rostopasca si se dau prin mi$er !blender# sau prin masina de tocat pana devin pasta. &entru o cataplasma de marime medie, sunt necesari 1-2 pumni de planta. &asta de plante astfel obtinuta se inveleste in tifon !strat simplu#. )e aplica pe locul afectat timp de 1 ora. Cataplasma cu plante uscate se marunteste fin un pumn de Rostopasca uscata cu a1utorul unei rasnite electrice de cafea. In pulberea astfel obtinuta se adauga progresiv apa, amestecandu-se usor intr-un vas, pana cand se formeaza o pasta. Aceasta pasta, invelita intr-un tifon !pus in doua daca este mai rar#, se aplica pe locul afectat timp de minimum 2 ore. Infuzie de rostopasca pentru uz extern &entru obtinerea a 1;' litru, se pune o lingura de planta maruntita !pulbere obtinuta cu rasnita electrica de cafea# in 1umatate de cana de apa si se lasa la macerat de seara pana dimineata. 0imineata se face un decoct de Rostopasca, lasand o lingura de planta maruntita sa clocoteasca in 1umatate de cana de apa, vreme de 2 minute. 0ecoctul se filtreaza, se racoreste !astfel incat sa a1unga la '0-80C# si apoi se combina cu maceratul anterior obtinut. &reparatul astfel obtinut se foloseste in termen de 12 ore !cu conditia sa fie pastrat la ma$imum 1<C#.

recautii si contraindicatii Rostopasca, atat de utila in doze terapeutice, in doze mari poate fi e$trem de to$ica. Cea mai to$ica este in stare proaspata 20-60 de grame ingerate duc la o into$icatie severa, iar 50-80 grame produc into$icatie mortala. In stare uscata, este mai putin to$ica, dar este necesara o atentie marita in manipularea si administrarea sa deoarece pot aparea accidente. &entru tratamentele interne este bine sa cereti avizul si supravegherea unui medic.

Simptomele intoxicatiei cu rostopasca aparitia unei stari de arsura si basicare a gurii, arsuri si mancarimi in gat, greturi, varsaturi, diaree si urinare cu sange, tendinta de a urina mereu, dureri de cap, ameteli, delir, halucinatii, congestie pulmonara, asfi$ie, moarte. 7a primele semne de into$icatie, pacientul va fi dus la medic. )e actioneaza prin provocarea de varsaturi cu mari cantitati de apa calda, apoi prin administrarea de ceaiuri de nalba sau seminte de in, de stimulente !cafea, vin, alcool#, de substante alcaline, ioduri, tanin.

)e fac frictionari cu alcool si se in1ecteaza atropina de catre medic. &reparatele de rostopasca nu se lasa la indemana copiilor, nu se aplica pe ranile deschise, sangerande, si nici nu se administreaza gravidelor dupa luna a patra de sarcina. &ersoanele alergice la praful de rostopasca vor evita locurile in care aceasta este depozitata, uscata sau rasnita.