Fincler

Batranul fotograf Fincler- ce sa caute un neamt

in Craiova?
Tragea in poza porumbeii cersetorii orasului
pretindea ca 'l-a tras' chiar pe Dumnezeu
un biet diavol de duminica
purta lavaliera si ghetre o palarie de panama
asa ca o aura- chiar el spunea-
pe crestetul tuguiat
urechea pustii obraznici care-l strigau
"Finca", "Ecler"
eu cred- zicea- ca Dumnezeu serveste excelent
dar returneaza mizerabil
nu stiai daca vorbeste serios sau nu
poet intr-o ureche diletant copil din flori al improvizatiei
aici in Oltenia unde sa dai cu sanchi e o meserie
o arta un geschaft

Au disparut bragagii asa cum dispar martorii incomozi

i-a luat valul apa uitarii
cine stie pe unde-au ajuns in ce insule de dulceata
s-au voalat zice Fincler intr-o camera obscura
a mintii sale voalate
or fi ajuns la dracu' cu carti
n-a mai ramas decat grasul Agop dar asta nu
mai face de ani buni braga nu mai face nimic
din ziua cand si-a pierdut amprentele de la
dreapta
cu care a muncit toata viata
acum nu mai munceste deloc face arta
se odihneste cu stanga
a inceput sa vorbeasca in dodii Agop
are viziuni vrea sa i le fotografiez pe-ntuneric
se crede un hellsichtig el care nu pricepe ce
i se intampla sub nas
acum s-a indragostit de o fita de cinspe ani
miroase-a paciuli si-n pozele pe care i le fac goala
pentru albumul curvelor din oras

Azi-noapte am visat ca scriam versuri-

am vrut in viata asta sa fiu poet n-a fost sa fie
am visat ca scriam intr-o limba necunoscuta
direct pe asfaltul din piata unde vin porumbeii
sa manance din mana copiilor
am visat ca scriam Dumnezeu nu are amprente decat la mana stanga
asta era prea de tot m-am oprit dracu parca-mi dicta
m-am ridicat speriat de la masa de scris ma durea mana singur ca un copil printre oamenii mari la iesirea din noapte
din stanga am auzit un hohot de ras atunci am ridicat ochii
am vazut gura lui Hojma am auzit cum zicea-
batrane voyeur
eu voi fi biograful tau
intepenisem in loc l-as fi "tras" daca-as fi avut aparatul
dar m-am trezit brusc
in intunericul camerei plutea miros de braga
asta era prea de tot

Un ras obscen iesind din gaturile noastre lungi

cand vedem funduletul putanei lui Agop
de-un alb stralucitor care ne ameteste mintile noastre batrane
ne tremura madularele blegi
intr-o carciuma inghetata intr-o bomba de cartier
unde ne viziteaza muza locului ii ridicam fustele grele
in gaura unde ne bem svartul baieti buni nu ne numara nimeni
punem laba pe bucile ei vatuite
in pestera unde un duh al violului ne face cu ochiul
in catacomba unde facem schimb de eutimii
punem noi gheara pe ea
in biserica zilelor noastre univiteline
unde fulgerul globular matura sticle categorii glorii locale-
am imbatranit razand bufonii dracului

Ploua si nimic nu mai e de facut langa un deget

de votca in marginea lumii
zilele pe care le mai am de trait
lanturi pentru noptile duse
sunt un biet fotograf intr-un targ de haine uzate
de creiere mucegaite
zilele cate mai sunt baltoace in care pescuiesc copiii
pestisorul de aur
se vad ochii-necatilor
ploua peste pahare goale si nimeni nu le va umple vreodata
sunt un biet ecou un biet poet intre peretii unei lumi
pe care n-o cunosc
in anotimpul peste care pluteste suverana scarba
preferinta pentru ironie a diavolului ma preocupa
eminenta nestiuta a metodei sale de a provoca in solitudine
sfantul ori canalia care se roaga
si ea
sunt un biet Stumper strivit de dogma cu cotor aurit
care ne tine loc de viata
o tara de campie cu cerul tot mai indepartat pe zi ce trece
candva voi obosi sa mai privesc in sus
cu totii sfarsim cu privirile in pamant cautand un soare
al umilitilor
(ar fi o ironie sa existe)

Ploua in vechile butoaie de braga ale senilului Agop

ploua in coloniile mortii mi s-au aburit lentilele Zeiss
tot asteptand sa vina ceva
femei cu nasul lung ma ingana de la distanta
azi-noapte l-am visat pe Agop la baia turceasca
gras muncit de pofte calarit de durda lui cu tzatze albastre
printre sughitzuri zicea- sa nu spui poezii in fata Diavolului
a ras
a murit razand
Intr-o camera obscura a mintii mele voalate
eu nu
stiu ce este lumea de afara si voi muri
fara sa stiu
eu cel mai bland dintre incrancenatii acestei lumi
Mor in capul meu si nu stiu de ce-
mor interior
eu atat de incert am o singura certitudine
soarele moare interior
si el.
L-am fotografiat pe Dumnezeu
si pentru asta voi plati cu varf si indesat. Am crezut ca fac arta.
Am facut pe dracu'. Am fugit de realitate
Am povestit in cer.