Din noaptea...

Din noaptea venicei uitri n care toate curg, A vieii noastre dezmierdri i raze din amurg, De unde nu mai strbtu Nimic din ce-au apus A vrea odat-n via tu S te nali n sus. i dac ochii ce-am iubit N-or fi de raze plini, Tu m privete linitit u stinsele lumini. i dac glasul adorat N-o spune un cuv!nt, Tot neleg c m-ai chemat Dincolo de morm!nt.

Criticilor mei
"ulte flori sunt, dar puine ritici voi, cu flori deerte, #od n lume o s poarte, are roade n-ai adus Toate bat la poarta vieii, $ uor a scrie versuri Dar se scutur multe moarte. !nd nimic nu ai de spus. $ uor a scrie versuri !nd nimic nu ai a spune, nir!nd cuvinte goale e din coad au s sune. Dar c!nd inima-i frm!nt Doruri vii i patimi multe, -a lor glasuri a ta minte St pe toate s le-asculte, a i flori n poarta vieii

%at la porile g!ndirii, Toate cer intrare-n lume, er vetmintele vorbirii. &entru-a tale proprii patimi, &entru propria-i via, 'nde ai (udectorii, Ne)nduraii ochi de ghea* Ah+ atuncea i se pare pe cap i cade cerul, 'nde vei gsi cuv!ntul e e-prim adevrul*