P. 1
Algebra Grupuri

Algebra Grupuri

|Views: 8|Likes:
Published by Razvan Hotin

More info:

Published by: Razvan Hotin on Jan 23, 2014
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/08/2015

pdf

text

original

1

Capitolul II
Grupuri

§ II.1. Grupuri; subgrupuri; divizori normali;
grupuri factor

Definiţia 1. Fie G o mulţime nevidă şi " ∗ " operaţie algebrică pe G.
Cuplul (G, ∗) se numeşte grup, dacă sunt satisfăcute axiomele:
i) operaţia " ∗ " este asociativă,
ii) operaţia " ∗ " admite element neutru,
iii) orice element din G este simetrizabil faţă de operaţia " ∗ ".
Dacă, în plus, este satisfăcută axioma:
iv) operaţia "∗" este comutativă,
atunci spunem că grupul (G, ∗) este comutativ (abelian).
Cel mai adesea vom nota operaţia unui grup sub formă multiplicativă,
elementul său neutru cu e, iar inversul unui element x cu x
-1
.

Propoziţia 1. Pentru un semigrup (G, ·), următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
i) (G, ·) este grup.
ii) Pentru orice a, b ∈ G, ecuaţiile ax = b şi ya = b admit soluţii în G.
iii)a)Există e
d
∈ G (respectiv e
s
∈ G) astfel încât xe
d
= x (respectiv
e
s
x = x), pentru orice x ∈ G.
2
b)Pentru orice x ∈ G există
'
d
x ∈ G (respectiv
'
s
x ∈ G) astfel
încât x
'
d
x = e
d
(respectiv
'
s
x x = e
s
).

Definiţia 2. O submulţime nevidă H a unui grup (G, ·) se numeşte
subgrup al lui G (şi notăm acest fapt prin H ≤ G), dacă îndeplineşte următoarele
condiţii:
i) H este parte stabilă a lui G.
ii) H înzestrată cu operaţia indusă este grup.

Propoziţia 2. Pentru o submultime nevidă H a unui grup (G, ·),
următoarele afirmaţii sunt echivalente:
i) H este subgrup al lui G.
ii) a)Pentru orice x, y ∈H rezultă xy ∈ H.
b)Pentru orice x ∈H rezultă xx
-1
∈ H.
iii) Pentru orice x, y ∈ H rezultă xy
-1
∈ H.

Observaţie. Dacă (G, ·) este un grup, atunci {e} şi G sunt subgrupuri ale
lui G numite improprii; orice alt subgrup al lui G va fi numit propriu.

Propoziţia 3. Dacă (G, ·) este un grup şi (H
i
)
i∈I
este o familie de
subgrupuri ale lui G, atunci

I i
i
H

este subgrup al lui G.
Definiţia 3. Fie (G, ·) un subgrup şi S o submulţime a lui G. Intersecţia
tuturor subgrupurilor lui G care conţin mulţimea S (această intersecţie fiind un
subgrup, conform propoziţiei precedente) se numeşte subgrupul generat de S în G
şi se notează cu [S].
3
Dacă H este un subgrup al lui G şi H = [S], atunci spunem că S este un
sistem de generatori al lui H sau că S generează pe H. Dacă, în plus, S este finit,
atunci spunem că H este finit generat sau de tip finit.
Un subgrup H al lui G care admite un sistem de generatori format dintr-un
singur element s se numeşte subgrup ciclic generat de s şi se notează cu [s].

Propoziţia 4. Dacă (G, ·) este un grup şi S este o submulţime a lui G,
atunci subgrupul [S] al lui G generat de S este format din toate produsele finite de
elemente din S şi de inverse ale acestora.

Observaţie. Dacă (G, ·) este un grup, L(G) = {H | H ≤ G} şi introducem
următoarele operaţii binare pe L(G):
i) "∧" : L(G) × L(G) → L(G),
(H
1
, H
2
) → H
1
∧ H
2
= H
1
∩ H
2
,
ii) "∨" : L(G) × L(G) → L(G),
(H
1
, H
2
) → H
1
∨ H
2
= [H
1
∪ H
2
],
atunci (L(G), ∧, ∨) este o latice completă, numită laticea subgrupurilor grupului G.
Fie, în cele ce urmează, un grup G şi H un subgrup al lui G. Considerăm pe
G relaţiile binare R
s
şi R
d
definite prin:
x R
s
z, dacă x
-1
y ∈ H,
x R
d
y, dacă xy
-1
∈ H.
R
s
şi R
d
sunt relaţii de echivalenţă pe G, numite relaţiile de congruenţă la
stânga, respectiv la dreapta modulo H.
Clasa de echivalenţă a unui element x ∈ G relativ la R
s
(respectiv R
d
) este
xH = {xh | h ∈H} (respectiv Hx = {hx | h∈ ∈H}).

4
Propoziţia 5. Aplicaţia : / /
s d
G R G R ϕ → , ϕ(xH) = Hx
-1
, oricare ar fi
xH∈ /
s
G R este o bijecţie.
În particular, dacă una din mulţimile factor /
s
G R sau /
d
G R este finită,
atunci şi cealaltă este finită şi ele au acelaşi număr de elemente. Spunem în acest
caz că H are indice finit în G, iar numărul | / | | / |
s d
G R G R = se numeşte
indicele lui H în G şi se notează cu [G : H].

Definiţia 4. Dacă G este un grup finit, atunci numărul elementelor sale
se numeşte ordinul lui G şi se notează cu ordG.

Propoziţia 6. (teorema lui Lagrange)
Dacă G este un grup finit şi H un subgrup al său, atunci :
ordG = [G : H] ordH.

Propoziţia 7. Fie (G, ·) un grup şi H un subgrup al lui G. Următoarele
condiţii sunt echivalente:
i) Relaţiile de congruenţă la stânga şi la dreapta modulo H coincid.
ii) Pentru orice x ∈ G, avem xH = Hx.
iii) Pentru orice x ∈ G, avem xHx
-1
⊆ H.

Definiţia 5. Spunem că subgrupul H este divizor normal sau subgrup
normal al grupului G (şi notăm aceasta prin H<G), dacă îndeplineşte condiţiile
echivalente ale propoziţiei anterioare.
Spunem că G este grup simplu, dacă nu admite divizori normali proprii.
5
Observaţie. Dacă (G, ·) este un grup, H un divizor normal al lui G şi
introducem pe mulţimea factor / / /
s d
G H G R G R = = (unde R
s
şi R
d
sunt
relaţiile de congruenţă modulo H) operaţia algebrică (xH) · (yH) = xyH, x, y ∈ G,
atunci (G / H, ·) este grup. Elementul său neutru este eH = H, iar inversul unui
element xH ∈ G / H este x
-1
H.
Numim grupul (G / H, ·) grupul factor (cât) al lui G în raport cu divizorul
normal H.

Observaţie. Fie (G
1
, ∗) şi (G
2
,

) două grupuri şi G
1
× G
2
= {(x
1
, x
2
) |
x
1
∈ G
1
şi x
2
∈ G
2
} produsul lor cartezian. Pe G
1
× G
2
definim următoarea operaţie
algebrică:
(x
1
, x
2
)·(
'
1
x ,
'
2
x ) = (x
1

'
1
x , x
2


'
2
x ).
Atunci (G
1
× G
2
, ·) este un grup, în care elementul neutru este perechea (e
1
, e
2
), iar
inversul unui element (x
1
, x
2
) este perechea (
1
1
x

,
1
2
x

) (unde am notat prin e
i

elementul neutru al grupului G
i
şi prin x
i
-1
simetricul elementului x
i
în grupul G
i
, i =
= 1, 2). Grupul (G
1
× G
2
, ·) se numeşte produsul direct (extern) al grupurilor G
1
şi
G
2
.

Propoziţia 8. Fie (G, ·) un grup şi H
1
, H
2
două subgrupuri ale sale.
Următoarele condiţii sunt echivalente:
i) a) H
1
< G, H
2
< G.
b)G = H
1
H
2
.
c)H
1
∩ H
2
= {e}.
ii) a)Orice element x ∈ G se scrie în mod unic sub forma x = x
1
x
2
, cu
x
1
∈ H
1
şi x
2
∈ H
2
.
b)Pentru orice pereche (x
1
, x
2
) ∈ H
1
× H
2
, avem x
1
x
2
= x
2
x
1
.
6
În acest caz spunem că G este produsul direct (intern) al subgrupurilor H
1
şi H
2
.

§ II.2. Ordinul unui element; grupuri ciclice

Fie (G, ·) un grup, a ∈ G şi k ∈ Z.
Notăm a
k
=
k ori
1 1 1
( ) ori
, pentru 0,
, pentru 0,
, pentru 0 .
k
a a a a k
e k
a a a k
− − −


⋅ ⋅ ⋅ ⋅ >


=


<



¸¸¸_¸¸¸

¸¸_¸¸


Definiţia 1. Spunem că a are ordin infinit dacă a
k
≠ e, pentru orice k ∈ Z
*
.
Spunem că a are ordin finit dacă există k
0
∈ Z
*
astfel încât
e a
k
=
0
.În acest caz avem {k ∈ N* | a
k
= e} ≠ ∅, iar numărul natural nenul inf{k∈
∈N* | a
k
= e} se numeşte ordinul lui a şi se notează cu ord(a).

Propoziţia 1. (proprietăţi ale ordinului)
Fie (G, ·) un grup. Au loc:
i) Un element a ∈ G are ordin finit, dacă şi numai dacă există k
1
, k
2

∈Z, k
1
≠ k
2
astfel încât
2 1
k k
a a = .
ii) Un element a ∈ G are ordin infinit, dacă şi numai dacă, pentru orice
k
1
, k
2
∈ Z, k
1
≠ k
2
, avem
2 1
k k
a a ≠ .
iii) Pentru un element a de ordin n, avem a
k
= e (k ∈ Z), dacă şi numai
dacă n / k.
iv) ord(a) = ord(a
-1
), pentru orice a ∈ G.
v) ord(ab) = ord(ba), pentru orice a, b ∈G.
7
vi) ord(xax
-1
)= ord(a), pentru orice a, x ∈G.

Propoziţia 2. Dacă (G, ·) este un grup finit, atunci orice element al său
are ordin finit şi ordinul oricărui element este divizor al ordinului grupului.

Definiţia 2. Spunem că grupul (G, ·) este ciclic dacă există a ∈ G astfel
încât G coincide cu subgrupul ciclic [a] generat de a.
În acest caz spunem că a este generator al grupului ciclic G.

Propoziţia 3. Fie (G, ·) un grup, a ∈ G şi [a] grupul ciclic generat de a.
Atunci:
i) [a] este infinit, dacă şi numai dacă generatorul a are ordin infinit.
ii) [a] este finit şi ord[a] = n, dacă şi numai dacă generatorul a are ordin
finit şi ord(a) = n.
În prima situaţie avem [a] = {…, a
-1
, a
-1
, e, a
1
, a
2
, …} (şi îl notăm prin
[a]

), iar în cea de-a doua avem [a] = {e, a, a
2
, … , a
n-1
} (şi îl notăm prin [a]
n
).

Propoziţia 4.
i)Orice grup ciclic este comutativ.
ii)Orice subgrup şi orice grup factor ale unui grup ciclic sunt ciclice.

Observaţie. Mai multe proprietăţi ale ordinului unui element şi ale
grupurilor ciclice vor fi prezentate sub formă de probleme.


8
§ II.3. Morfisme de grupuri; teoreme de izomorfism

Definiţia 1. Fie (G
1
, ∗) şi (G
2
,

) două grupuri. O aplicaţie f : G
1
→ G
2
se
numeşte morfism de grupuri dacă :
f(x ∗ y) = f(x)

f(y), pentru orice x, y ∈ G
1
.
Dacă, în plus, f este aplicaţie injectivă (respectiv surjectivă, respectiv
bijectivă), atunci morfismul f va fi numit monomorfism (respectiv epimorfism,
respectiv izomorfism) de grupuri. În situaţia în care f este izomorfism, spunem că
grupurile (G
1
, ∗) şi (G
2
,

) sunt izomorfe şi notăm acest fapt prin G
1
≅ G
2
.
Dacă G este un grup, atunci un morfism (respectiv un izomorfism) de
grupuri f : G → G va fi numit endomorfism (respectiv automorfism) al grupului G.

Exemple.
Fie (G, ·) un grup şi H un subgrup al său.
1)Aplicaţia u : H → G, u(h) = h, pentru orice h ∈ H, este un monomorfism
de grupuri, numit incluziunea canonică.
2)Dacă, în plus, H < G, atunci aplicaţia p : G → G/H, p(x) = xH, pentru
orice x ∈ G este un epimorfism de grupuri, numit proiecţia canonică.
3)Aplicaţia identică 1
G
: G → G, 1
G
(x) = x, pentru orice x ∈ G, este un
automorfism al grupului G.

Definiţia 2. Fie (G
1
, ∗) şi (G
2
,

) două grupuri şi f : G
1
→ G
2
un morfism
de grupuri. Atunci mulţimile:
Kerf = {x ∈ G
1
| f(x) = e
2
},
Imf = {y ∈ G
2
| există x ∈ G
1
astfel încât f(x) = y},
sunt numite nucleul, respectiv imaginea morfismului f.
9

Propoziţia 1. Considerând (G
1
, ∗) şi (G
2
,

) două grupuri, f : G
1
→ G
2
un
morfism de grupuri şi notând cu e
1
, e
2
elementele neutre din G
1
, G
2
, respectiv cu
1 1
1 2
, x x
− −
simetricele elementelor x
1
∈ G
1
, x
2
∈ G
2
, avem:
i) f(e
1
) = e
2
.
ii) f(
1
1
x

) = [f(x
1
)]
-1
, pentru orice x
1
∈G
1
.
iii) Imf ≤ G
2
, Kerf < G
1
.
iv) f este monomorfism, dacă şi numai dacă Kerf = {e
1
}.
v) f este epimorfism, dacă şi numai dacă Imf = G
2
.
vi) f este izomorfism, dacă şi numai dacă există un morfism de grupuri
g : G
2
→ G
1
astfel încât f

g = 1G
2
şi g

f = 1G
1
.

Propoziţia 2. Fie f : G
1
→ G
2
un morfism de grupuri şi H
1
≤ G
1
, H
2
≤ G
2
.
Atunci:
i) a) f
-1
(H
2
) ≤ G
1
.
b) Dacă, în plus, H
2
< G
2
, avem f
-1
(H
2
) < G
1
.
ii) a) f(H
1
) ≤ G
2
.
b) Dacă, în plus, H
1
< G
1
şi f este epimorfism, avem f(H
1
) < G
2
.

Propoziţia 3. (teorema 1 de izomorfism pentru grupuri)
Dacă f : G
1
→ G
2
este un morfism de grupuri, atunci există un izomorfism
canonic de grupuri ϕ : G
1
/ Kerf → Imf, ϕ(x Kerf) = f(x), pentru orice x ∈ G
1
.

Propoziţia 4. (teorema 2 de izomorfism pentru grupuri)
Fie f : G
1
→ G
2
un morfism de grupuri. Au loc:
10
i) Dacă H
2
< G
2
şi H
1
= f
-1
(H
2
) atunci există un monomorfism canonic
de grupuri
1 1 2 2
: / / f G H G H → , f (xH
1
) = f(x)H
2
, pentru orice x∈
∈ G
1
.
ii) Dacă, în plus, f este epimorfism, atunci:
a) Există o corespondenţă biunivocă între mulţimea subgrupurilor H
1

ale lui G
1
ce conţin Kerf şi mulţimea subgrupurilor H
2
ale lui G
2

(anume H
1
→ f(H
1
)).
b) f este izomorfism.
Corolar. Fie G un grup, H < G şi p : G → G / H proiecţia canonică.
Atunci:
i)Există o corespondenţă biunivocă între mulţimea subgrupurilor K ale
lui G ce conţin pe H şi mulţimea subgrupurilor K ale lui G / H (K →
p(K) = K / H).
ii)Dacă K < G astfel încât H ⊆ K,atunci K / H < G / H şi există un
izomorfism canonic ϕ : G / K → (G / H) / (K / H).

Propoziţia 5. (teorema 3 de izomorfism pentru grupuri)
Dacă G este un grup, H < G şi K ≤ G, atunci există un izomorfism canonic
de grupuri Ψ : K / K ∩ H → (KH) / H.

Propoziţia 6. Orice grup ciclic este izomorf fie cu grupul (Z, +) (în cazul
în care este infinit), fie cu grupul (Z
n
, +) (în cazul în care este finit de ordin n).

11
Observaţie. Fie G un grup. Atunci mulţimea AutG ={f : G → G | f =
=automorfism} împreună cu operaţia de compunere a funcţiilor este un grup, numit
grupul automorfismelor grupului G.

§ II.4. Grupuri de permutări

Observaţie. Fie M o mulţime nevidă. Atunci mulţimea S(M) = {f : M →
M | f = bijectivă}, împreună cu operaţia de compunere a funcţiilor, este un grup,
numit grupul permutărilor mulţimii M (sau grupul simetric asociat mulţimii M).
Dacă N este o mulţime având proprietatea că există o bijecţie între N şi M,
atunci grupurile S(N) şi S(M) sunt izomorfe.

Definiţia 1. Fie n ∈ N, n ≥ 2. Grupul permutărilor mulţimii {1, 2, … , n}
se numeşte grupul permutărilor (substituţiilor) de grad n (sau grupul simetric de
grad n) şi se notează cu S
n
.
O permutare α ∈ S
n
va fi notată α =
1 2
(1) (2) ( )
n
n α α α
⎛ ⎞
⎜ ⎟
⎝ ⎠


, iar
permutarea identică a lui S
n
cu e.

Observaţie.
1)ordS
n
= n!.
2)S
n
este grup necomutativ, pentru n ≥ 3.

Definiţia 2. Fie I = {i
1
, i
2
, … , i
r
} ⊆ {1, 2, … , n} (unde r ≤ n).
O permutare σ ∈ S
n
se numeşte permutare ciclică (ciclu) de lungime r
determinată de mulţimea I, dacă:
12
i) σ(i
1
) = i
2
, σ(i
2
) = i
3
, … , σ(i
r
) = i
1
;
ii) σ(i) = i, pentru orice i ∈{1, 2, … , n} \ I.
Notăm σ = (i
1
, i
2
, …, i
r
).

Observaţie.
1) Pentru orice k ∈ {1, 2, … , r}, avem :
(i
1
i
2
…… i
r
) = (i
k
i
k+1
… i
r
i
1
… i
k-2
i
k-1
).
2) Au loc:
i)σ
h
(i
k
) = i
h+k
, dacă 1 ≤ h + k ≤ r,
ii)σ
h
(i
k
) = i
h+k-r
, dacă r < h + k ≤ 2r.
3) ord(σ) = r.
4) Dacă r = 1, atunci σ = e.

Definiţia 3. Doi cicli σ = (i
1
i
2
… i
r
) şi τ = (j
1
j
2
… j
s
) se numesc disjuncţi,
dacă {i
1
, i
2
, …, i
r
} ∩ {j
1
, j
2
, …, j
s
} = ∅.

Propoziţia 1. Orice doi cicli disjuncţi comută.

Propoziţia 2. Orice permutare din S
n
se scrie în mod unic ca un produs
finit de cicli disjuncţi, abstracţie făcând de ordinea factorilor şi de ciclii de lungime
1.

Propoziţia 3. Dacă α ∈ S
n
este descompusă în produs de cicli disjuncţi
α = σ
1
σ
2
… σ
k
, atunci ord(α) = c.m.m.m.c.{ord(σ
1
), ord(σ
2
), … , ord(σ
k
)}.

Definiţia 4. Un ciclu de lungime 2 se numeşte transpoziţie.
13

Propoziţia 4. Orice permutare din S
n
se scrie ca un produs finit de
transpoziţii; scrierea nu este unică, dar, pentru orice scriere a unei permutări ca
produs de transpoziţii, paritatea numărului factorilor este aceeaşi.

Observaţie. Fie α =
1 2
(1) (2) ( )
n
n α α α
⎛ ⎞
⎜ ⎟
⎝ ⎠


∈ S
n.
O pereche (i, j) se
numeşte inversiune a permutării α, dacă i < j şi α(i) > α(j). Notăm cu inv(α)
numărul inversiunilor permutării α.
Definim, de asemenea, aplicaţia ε : S
n
→ {-1, 1},
1
( ) ( )
( )
i j n
j i
j i
α α
ε α
≤ < ≤

=


.
ε(α) poartă numele de semnul (signatura) permutării α.
Avem ε (α) = (-1)
inv(α)
, pentru orice α ∈ S
n
.

Definiţia 5. O permutare α ∈ S
n
se numeşte pară, dacă ε(α) = +1 şi se
numeşte impară, dacă ε(α) = -1.

Observaţie. Considerăm transpoziţia σ = (i j) ∈ S
n.
Dacă presupunem i < j,
atunci inv(σ) = 2(j –1) –1 . Avem ε(α) = -1, deci σ este o permutare impară.
Cum avem şi ε(e) = (-1)
inv(e)
= (-1)
0
= 1, obţinem că aplicaţia ε este
surjectivă.

Propoziţia 5. Aplicaţia ε : S
n
→ {-1, 1} este un morfism surjectiv de
grupuri între grupul S
n
al permutărilor de grad n şi grupul multiplicativ {-1, 1}.

14
Observaţie. Notăm cu A
n
nucleul morfismului şi îl numim grupul altern
de grad n. Conform teoremei 1 de izomorfism a grupurilor, avem avem
izomorfismul de grupuri:
S
n
/ A
n
≅ {-1, 1},
deci [S
n
: A
n
] = 2 şi ordA
n
=
!
2
n
.
În concluzie, există
!
2
n
permutări pare de grad n şi
!
2
n
permutări impare
de grad n.

Propoziţia 6. (teorema lui Cayley)
Orice grup este izomorf cu un grup de permutări. În particular, orice grup
finit de ordin n este izomorf cu un subgrup al lui S
n
.


§ II.5. Acţiuni ale grupurilor pe mulţimi ;
p–grupuri ; teoremele lui Sylow

Fie (G, ·) un grup şi M o mulţime nevidă.
Definiţia 1. Spunem că G acţionează la stânga pe mulţimea M (sau că M
este o G – mulţime la stânga) dacă avem o aplicaţie α : G × M → M, α(g, x) =
= g · x, oricare ar fi g ∈ G şi x ∈ M, ce verifică următoarele relaţii:
i) e · x = x, oricare ar fi x ∈ M;
ii) g
1
· (g
2
· x) = (g
1
g
2
) · x, oricare ar fi g
1
, g
2
∈ G şi x ∈ M.
α se numeşte acţiune la stânga a lui G pe M.

15
Observaţii.
1) Notăm cu (M
M
,

) monoidul funcţiilor de la M în M (relativ la
compunere). Avem o bijecţie între mulţimea acţiunilor lui G pe M şi mulţimea
morfismelor de monoizi de la (G, ·) în (M
M
, ) :
ϕ : α → ϕ
α
, ϕ
α
(g)(x) = α(g, x) = g · x, oricare ar fi g ∈ G şi x ∈ M.
Acţiunea α a lui G pe M se numeşte fidelă dacă morfismul de monoizi ϕ
α

asociat este injectiv.
2) Dacă Ψ : (G, ·) → (M
M
, ) este un morfism de monoizi atunci Im Ψ ⊆
⊆S(M).
Un morfism de grupuri Ψ : (G, ·) → (S(M),) se numeşte reprezentare a
grupului G prin permutări ale mulţimii M.
A da o acţiune la stânga a grupului G pe mulţimea M este echivalent cu a
da o reprezentare a lui G prin permutări ale lui M.
3) Dacă M este o G – mulţime la stânga, atunci pe M avem relaţia de
echivalenţă "
G

" definită prin:
x
G

y, dacă şi numai dacă există g ∈ G astfel încât y = g · x.
Notăm cu O
x
clasa de echivalenţă a unui element x ∈ M modulo
G

; O
x
se
numeşte orbita elementului x.
Pentru orice x ∈ M, mulţimea Stab
G
(x) = {g ∈G | g · x = x} este un
subgrup al lui G numit stabilizatorul lui x (sau subgrupul de izotropie al lui x)
relativ la acţiunea lui G pe M. O acţiune a lui G pe M se numeşte tranzitivă, dacă M
are o singură orbită relativ la relaţia de echivalenţă
G

(adică, pentru orice x, y ∈ M,
există g ∈ G astfel încât g · x = y).
16

Propoziţia 1. Fie M o G – mulţime. Atunci:
i) Pentru orice x ∈ M, există o bijecţie între mulţimea
claselor de echivalenţă la stânga ale lui G modulo Stab
G
(x) şi mulţimea
O
x
.
ii) Dacă, în plus, G şi O
x
sunt mulţimi finite, atunci avem |O
x
| / ordG şi
|O
x
| = [G : Stab
G
(x)].

Observaţii.
Fie M o G – mulţime.
1) Dacă M este finită şi S ⊆ M este un sistem complet şi independent de
reprezentanţi al lui M modulo
G

, atunci avem relaţia:
(*) |M| = [ : ( )]
x S
G
G Stab x


,
numită formula descompunerii în orbite.
2) O orbită O
x
se numeşte trivială, dacă |O
x
| = 1. Avem echivalenţele:
O
x
= trivială ⇔ O
x
= {x} ⇔ Stab
G
(x) = G.
Mulţimea Fix
M
(G) = {x ∈ M | O
x
= trivială} se numeşte submulţimea
punctelor fixe ale G–mulţimii M.

Exemple de acţiuni.
1) Dacă (G, ·) este un grup, atunci G acţionează pe G prin translaţii la
stânga:
α
1
: G × G → G, α
1
(g, x) = gx, pentru orice g, x ∈ G.
α
1
este o acţiune fidelă şi tranzitivă.
17
2) Dacă (G, ·) este un grup, H un subgrup al său şi G / R
s
mulţimea claselor
de echivalenţă la stânga ale lui G modulo H, atunci G acţionează pe G / R
s
prin
translaţii la stânga:
α
2
: G × G / R
s
→ G / R
s
, α
2
(g, xH) = (gx)H, pentru orice g, x ∈ G.
α
2
este o acţiune tranzitivă.
3) Dacă (G, ·) este un grup şi H un divizor normal al său, atunci G
acţionează pe H prin conjugare:
α
3
: G × H → H, α
3
(g, x) = g x g
-1
, pentru orice (g, x) ∈ G × H.
În particular, putem considera acţiunea prin conjugare a lui G pe G. Atunci,
pentru un element x ∈ G,
i) O
x
={g x g
-1
| g ∈ G} se numeşte clasa de conjugare a lui x.
ii) Stab
G
(x) = {g ∈ G | g x g
-1
= x} se numeşte centralizatorul lui x în G
şi se notează cu C
G
(x).
O
x
este trivială, dacă şi numai dacă x ∈ Z(G) (centrul grupului G (a se
vedea problema 32, § III.1)). Dacă G este finit şi S este un sistem de reprezentanţi
distincţi pentru clasele de conjugare ce au măcar două elemente, atunci, din
formula descompunerii în orbite deducem egalitatea:
(**) |G| = |Z(G)| + [ : ( )]
x S
G
G C x


,
numită ecuaţia claselor grupului G.
4) Dacă (G, ·) este un grup şi L(G) mulţimea tuturor subgrupurilor lui G,
atunci G acţionează la stânga pe L(G) prin conjugare:
α
4
: G × L(G) → L(G), α
4
(g, H) = gHg
-1
,
pentru orice (g, H) ∈ G × L(G).
Două subgrupuri H
1
şi H
2
ale lui G se numesc conjugate dacă avem
H
1
G

H
2
(adică există g ∈ G astfel încât H
2
= gH
1
g
-1
).
18
Dacă H ∈ L(G), atunci Stab
G
(H) = {g ∈ G | gHg
-1
= H} se numeşte
normalizatorul lui H în G şi se notează cu N
G
(H).

Propoziţia 2. (teorema lui Cauchy)
Dacă G este un grup finit şi p un divizor prim al ordinului lui G, atunci G
conţine cel puţin un element de ordin p.

Propoziţia 3.
Dacă G este un grup finit şi p un număr prim, atunci următoarele afirmaţii
sunt echivalente:
i) Orice element al lui G are ordinul o putere a lui p.
ii) Există n ∈ N astfel încât ordG = p
n
.

Definiţia 2. Un grup finit G ce verifică condiţiile echivalente ale
propoziţiei anterioare se numeşte p-grup.

Propoziţia 4. Dacă G este un p-grup netrivial, atunci Z(G) ≠ {e}.

În cele ce urmează, considerăm G un grup finit cu ordG = p
n
·m, unde p
este un număr prim, n ∈ N, m ∈ N* şi p ł m.

Definiţia 3. Un subgrup al lui G se numeşte p-subgrup Sylow, dacă
ordinul său este p
n
.
Un subgrup al lui G se numeşte subgrup Sylow, dacă este p-subgrup Sylow
pentru un anumit număr prim p.

19
Observaţii.
1) {e} este p-subgrup Sylow al lui G, dacă şi numai dacă p ł ordG.
2) Un subgrup H al lui G este p-subgrup Sylow, dacă şi numai dacă
p ł [G : H].

Propoziţia 5. (teoremele lui Sylow)
Fie G un grup finit cu ordG = p
n
·m, unde p este un număr prim, n ∈ N, m∈
∈ N* şi p ł m.
i) Pentru orice k ∈{0, 1, … , n}, G conţine cel puţin un subgrup de ordin
p
k
. În particular, G conţine cel puţin un p-subgrup Sylow.
ii) Dacă P este un p-subgrup Sylow al lui G şi H este un p-subgrup
oarecare al lui G, atunci există x ∈ G astfel încât H ⊆ xPx
-1
. În particular, orice
două p-subgrupuri Sylow ale lui G sunt conjugate.
iii) Numărul n
p
al p-subgrupurilor Sylow ale lui G are următoarele
proprietăţi:
a) n
p
≡ 1 (mod p).
b) n
p
/ m.
c) n
p
= [G : N
G
(P)], unde P este un p-subgrup Sylow arbitrar al lui G.

În încheierea părţii introductive prezentăm toate tipurile de grupuri finite
de ordin ≤ 10:
1) (de ordin 1) grupul cu un element {e};
2) (de ordinul 2) grupul ciclic (Z
2
, +);
3) (de ordinul 3) grupul ciclic (Z
3
, +);
4) (de ordinul 4) grupul ciclic (Z
4
, +) şi grupul lui Klein (Z
2
× Z
2
, +);
5) (de ordinul 5) grupul ciclic (Z
5
, +);
20
6) (de ordinul 6) grupul ciclic (Z
6
, +) şi grupul simetric de grad 3 (S
3
, );
7) (de ordinul 7) grupul ciclic (Z
7
, +);
8) (de ordin 8) Grupul ciclic (Z
8
, +), grupul (Z
4
× Z
2
, +), grupul (Z
2
× Z
2

× Z
2
, +), grupul diedral D
4
şi grupul cuaternionilor C;
9) (de ordin 9) grupul ciclic (Z
9
, +) şi grupul (Z
3
× Z
3
, +);
10) (de ordinul 10) grupul ciclic (Z
10
, +) şi grupul diedral D
5
.
Reamintim cititorului că grupul diedral de grad n D
n
este grupul cu
2n elemente definit prin generatorii a, b şi relaţiile a
n
=b
2
= e, ba = a
n-1
b, iar grupul
cuaternionilor C este grupul cu 8 elemente definit prin generatorii a, b şi relaţiile
a
4
= e, a
2
=b
2
, ba = a
3
b.

Probleme.

§ II.1. Grupuri; subgrupuri; divizori normali;
grupuri factor

1. Arătaţi că, dacă A este o mulţime nevidă, atunci (P(A), Δ) este un grup
abelian.

Indicaţie.
Se utilizează proprietăţile diferenţei simetrice, prezentate în capitolul
"Mulţimi. Relaţii. Funcţii".

2. Fie f : R → R o funcţie bijectivă cu f(1) = 0. Pe R definim următoarea
lege de compoziţie:
21
a ∗ b = f(f
-1
(a) + f
-1
(b) – 1), pentru orice a, b ∈ R.
Arătaţi că (R, ∗) este grup abelian.

3. Fie H o submulţime a lui M
n
(R) având proprietăţile:
i)A, B ∈ H implică A + B ∈ H,
ii)A, B ∈H implică AB ∈ H,
iii)A ∈ H, α ∈ R implică αA ∈ H,
iv)I
n
∈ H.
Considerăm mulţimea G = {A ∈ H | A = inversabilă}.
Arătaţi că (G, ·) este grup.

Indicaţie.
Se verifică axiomele grupului. Vom arăta doar că are loc implicaţia :
"A ∈ G ⇒ A
-1
∈ G".
Fie ϕ
A
= det(xI
n
– A) = X
n
- α
1
X
n-1
+ … + (-1)
n
detA polinomul caracteristic
asociat matricii A. Conform teormei Hamilton–Cayley, avem ϕ
A
(A) = A
n
- α
1
A
n-1

+…+ (-1)
n
(detA)I
n
= O
n

Astfel, dacă A ∈ G (adică A ∈ H şi A inversabilă), atunci avem A
-1
∈ G,
deoarece A
-1
∈ H şi A
-1
este inversabilă.
4. Fie G = { A(x) =
1- 0
0 0 0
0 1-
x x
x x
⎛ ⎞
⎜ ⎟
⎜ ⎟
⎜ ⎟
⎝ ⎠
| x ∈ R \ {
2
1
}}.
i) Arătaţi că mulţimea G, în raport cu înmulţirea matricelor, este un
grup abelian.
ii) Pentru x fixat, calculaţi (A(x))
n
, n ∈ N*.

22
5. Fie (G, ·) un semigrup. Pentru fiecare a ∈ G, construim aplicaţiile f
a
, g
a
:
: G → G, f
a
(x) = ax, g
a
(x) = xa, pentru orice x ∈ G.
i)Arătaţi că (G, ·) este grup, dacă şi numai dacă, pentru orice a ∈ G,
aplicaţiile f
a
şi g
a
sunt surjective.
ii)Dacă, în plus, G este finit, atunci (G, ·) este grup, dacă şi numai dacă,
pentru orice a ∈ G, aplicaţiile f
a
şi g
a
sunt injective. Deduceţi de aici că
orice semigrup finit cu simplificare este grup.

6. Arătaţi că, pe oricare mulţime nevidă finită se poate defini o structură de
grup abelian.

Indicaţie.
Fie G = {x
0
, x
1
, … , x
n-1
}, unde n ∈ N*. Avem funcţia bijectivă f : Z
n
→ G,
f( k
ˆ
) = x
k
, oricare ar fi k∈{0, 1, … , n-1}.
Definim pe G operaţia " ∗ " prin x
i
∗ x
j
= x
i⊕j
, unde " ⊕ " simbolizează
adunarea modulo n. (G, ∗) este grup abelian.

7. Fie G un grup şi a, b ∈ G satisfăcând a
2
= e şi aba
-1
= b
n
, cu n ∈ N şi n ≥
≥2. Arătaţi că
2
1 n
b e

= . Generalizare.
Soluţie.
Avem b
2n
= (b
n
)
2
= (aba
-1
)(aba
-1
) = ab
2
a
-1
şi, inductiv, b
kn
= ab
k
a
-1
, oricare
ar fi k ∈ N. Atunci
2
1 n
b

= ab
n
a
-1
b
-1
= a(aba
-1
)a
-1
b
-1
= a
2
ba
-2
b
-1
= bb
-1
= e.
Ca generalizare, se poare arăta că, dacă a, b ∈ G satisfac a
m
= e şi aba
-1
=
=b
n
, cu m ∈ N*, n ∈ N, n ≥ 2, atunci
1
m
n
b e

= .
23

8. Fie (G, ·) un grup. Arătaţi că fiecare din următoarele condiţii este
suficientă pentru ca G să fie abelian:
i) (xy)
2
= x
2
y
2
, oricare ar fi x, y ∈ G.
ii) x
2
= e , oricare ar fi x ∈ G.
iii) xy comută cu toate elementele lui G, oricare ar fi x, y ∈ G.
iv) Printre oricare 3 elemente distincte ale lui G, există două care comută.
v) Există a ∈ G astfel încât x
3
= axa, oricare ar fi x ∈ G.
vi) În G are loc implicaţia "xy
2
= z
2
x ⇒ y = z"
vii) (xy)
2
= (yx)
2
, oricare ar fi x, y ∈ G şi z
2
≠ e, oricare ar fi z ∈ G \ {e}.
viii) Există α, β ∈ Z* cu (α, β) = 1 astfel încât (xy)
α
=(yx)
α
şi (xy)
β
=(yx)
β
,
oricare ar fi x, y ∈ G.
ix) Există α, β ∈ Z*

cu (α, β) = 1 astfel încât xy
α
= y
α
x şi xy
β
= y
β
x,
oricare ar fi x, y ∈ G.
x) Există α, β ∈ Z*

cu (α, β) = 1 astfel încât x
α
y
α
= y
α
x
α
şi x
β
y
β
= y
β
x
β
,
oricare ar fi x, y ∈ G.
xi) Există k ∈ Z astfel încât (xy)
i
= x
i
y
i
, pentru i = k-1, k, k + 1, oricare ar
fi x, y ∈ G.
xii) Există k ∈ Z astfel încât (xy)
i
= x
i
y
i
, pentru i = k, k + 2 , k + 4, oricare
ar fi x, y ∈ G.
xiii) Există k ∈ Z astfel încât (xy)
i
= x
i
y
i
, pentru i = k + 1, 2k + 1 , 3k + 2,
oricare ar fi x, y ∈ G.
xiv) Există k ∈ Z astfel încât (xy)
i
= x
i
y
i
, pentru i = k + 1, 2k + 1 , 4k – 1,
oricare ar fi x, y ∈ G.
xv) Există α, β ∈ N*, cel puţin unul din ele fiind par, astfel încât x
α
y
β
=
=xy, oricare ar fi x, y ∈ G.
24
xvi) Există α, β ∈ Z cu ( ) ( ) ( )
1 , 1 α α β β − − = 2 astfel încât
( ) xy x y
α
α α
= şi ( ) xy x y
β
β β
= , oricare ar fi x, y ∈ G.
Care din aceste condiţii este şi necesară?

Soluţie.
iv) Fie x, y ∈ G \ {e} şi G
x,y
= {x, y, xy}.
Din ipoteză avem că x şi y comută, sau x şi xy comută, sau y şi xy comută. Dacă
x⋅xy = xy⋅x, atunci xy = yx, iar dacă y⋅xy = xy⋅y, atunci xy = yx. Prin urmare, x şi y
comută.
v) Punând în relaţia din ipoteză ax în loc de x, obţinem (ax)
3
= ax ax ax=
= aaxa, de unde rezultă x(axa) = axa. Prin urmare, avem x
5
= x
3
, sau, echivalent,
x
2
= e, oricare ar fi x ∈ G. În particular, G este abelian.
vi) Fie x, y ∈ G. Avem x
-1
(xy)
2
= x
-1
xyxy = yxy = yxyxx
-1
= (yx)
2
x
-1
, de unde
obţinem xy = yx.
vii) Fie x, y ∈ G. Se verifică că elementul z = (yx)
-1
(xy) are proprietatea
că z
2
= e. Prin urmare, y = e, deci xy = yx.
viii) Cum (α,β) =1, există p, q ∈Z astfel încât pα + qβ =1.
Atunci xy = (xy)
1
= (xy)


+


= [(xy)
α
]
p
[(xy)
β
]
q
= [(yx)
α
]
p
[(yx)
β
]
q
= (yx)


+


= yx.
ix) , x) Similar cu viii).
xi) Din cea de a doua relaţie, avem (xy)
k
= x(yx)
k - 1
y = x
k
y
k
, de unde
obţinem (yx)
k - 1
= x
k - 1
y
k - 1
; folosind şi prima relaţie obţinem (yx)
k - 1
= (xy)
k - 1
sau,
echivalent, (yx)
1 - k
= (xy)
1 - k
.
Procedând analog, din ultimele două relaţii, rezultă (yx)
k

= (xy)
k
. Atunci yx =
= (yx)
1
= (yx)
1 – k + k

= (yx)
1 - k
(yx)
k

= (xy)
1 - k
(xy)
k
= (xy)
1
= xy.
xii) , xiii), xiv) Similar cu xi).
xv) Din ipoteză, obţinem xy = y
α
x
β
= x
αβ
y
αβ
, oricare ar fi x, y ∈ G. (1)
25
Putem presupune β = 2k şi α > β, celelalte cazuri studiindu-se analog.
Punând succesiv în relaţia din ipoteză y = x, y = x
2
, ..., y = x
α +β - 1
, obţinem
x
α + β
= x
2
, x
α + 2β
= x
3
, ..., x
α + (α + β - 1)β
= x
α +β
= x
2
. De asemenea, schimbând
elementele x şi y între ele şi procedând similar, obţinem x
β + α
x
2
, x
β + 2α
= x
3
, ...,
x
β + (α + β - 1) α
= x
β + α
= x
2
. Avem :
x
αβ
= x
α +(β - 1)α
= x
β + (β - 1)α
x
α - β
= x
β
x
α - β
= x
α
, oricare ar fi x ∈ G. (2)
Pe de altă parte,
( ) ( )
2
2 2
k k
k k k
x x x x x
α α
αβ α α β αβ α + +
= = = = =
( )
2 2 2
1 2 1 1
k
k k k k k k k k
x x x x x x x x x
αβ α α α β α α β α α β α β αβ β + + − + − − + − +
= = = = = = , de
unde
1
x e
β −
= , oricare ar fi x ∈ G. Se obţine imediat şi
1
x e
α−
= , oricare ar fi x ∈
∈ G. Avem astfel
( ) 1
x x x
β α β αβ β + −
= = , oricare ar fi x ∈ G. (3)
Din relaţiile (1), (2) şi (3), rezultă xy x y x y yx
αβ αβ α β
= = = , deci G este
abelian.
xvi) Din ( ) xy x y
α
α α
= şi ( ) xy x y
β
β β
= obţinem ( )
1
xy
α−
=
1 1
y x
α α − −
= şi ( )
1
1 1
xy y x
β
β β

− −
= . Fie u, v ∈ Z astfel încât uα ⋅
( ) ( ) 1 1 2 v α β β ⋅ − + − = . Se obţin succesiv următoarele relaţii:
1 1 1 1
şi , x y y x x y y x
α α α α β β β β − − − −
= =
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( ) 1 1 1 1
şi , xy yx xy yx
α α α α β β β β − − − −
= =
de unde obţinem ( ) ( )
( ) ( )
( )
( ) ( )
( )
2 1 1 1 1 2 u v u v
xy xy yx yx
α α β β α α β β − + − − + −
= = = . Se
verifică că
( ) ( ) 1 1
, x x
α α β β − −
∈ Z(G), oricare ar fi x ∈ G. Atunci
( ) ( )
( ) ( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( ) 2 1 1 1 1 1 1
u v
u v u v
xy xy xy xy xy xy
α α β β α α β β α α β β − + − − − − −
⎡ ⎤ ⎡ ⎤
= = = =
⎣ ⎦ ⎣ ⎦
26
( ) ( )
( )
( ) ( )
( )
( )
( ) ( ) ( ) ( ) 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2
2
u v
u v u v
x y x y x y x y
α α α α β β β β α α β β α α β β − − − − − + − − + −
= = = , deci
xy = yx, oricare ar fi x, y ∈ G.
Condiţiile i), iii), iv), viii), ix), x), xi), xii), xiii), xiv), xvi) sunt necesare, în
timp ce condiţiile ii), v), vi), vii), xv) nu sunt necesare pentru ca G să fie abelian.

9. Fie f : R → R o funcţie având proprietatea că mulţimea T
f
= {t ∈ R

* |
f(x + t) = f(x), pentru orice x ∈ R } este nevidă.
i) Arătaţi că T
f
este subgrup al grupului (R, +).
ii) Determinaţi acest subgrup în următoarele situaţii:
a) f(x) = sin2πx, pentru orice x ∈ R.
b) f(x) =
1 ,
0 , \ .
x
x
∈ ⎧



Q
R Q


Indicaţie.
i) Verificare directă.
ii) Pentru cazul a) se obţine T
f
= (Z, +), iar pentru cazul b) se obţine T
f
=
(Q, +).

10. Arătaţi că grupul U
n
al rădăcinilor de grad n ∈ N* ale unităţii
complexe este unicul subgrup de ordin n al grupului (C*, ·).

Soluţie.
Fie H un subgrup de ordin n al grupului (C*, ·). Utilizând propoziţia 2,
§ III.2, obţinem că z
n
= 1, oricare ar fi z ∈ H, deci H ⊆ U
n.
Cum ordH = ordU
n
= n,
rezultă că H = U
n
.
27

11. Fie (Z, +) grupul aditiv al numerelor întregi. Arătaţi că:
i) Pentru orice n ∈ N, nZ este subgrup al lui Z.
ii) Orice subgrup al lui Z este de tipul nZ, pentru un anumit n ∈ N.
iii) Pentru orice m, n ∈ N, avem egalităţile:
mZ + mZ = (m, n)Z;
mZ ∩ nZ = [m, n]Z.

Soluţie.
i) Verificare directă.
ii) Fie H ≤ Z. Dacă H = {0}, atunci avem H = 0Z.
Dacă H ≠ {0}, atunci H conţine cel puţin un număr întreg strict pozitiv.
Astfel A = { a ∈ H | a ≥ 1} ≠ ∅. Cum A este o submulţime a lui N*, deducem că
există cel mai mic element a
0
∈ A. Arătăm că H = a
0
Z.
Cum a
0
∈ H, avem a
0
Z ⊆ H. (1)
Reciproc, fie a ∈ H. Aplicând teorema împărţirii cu rest în Z, obţinem a =
= a
0
q + r, unde q ∈ Z , r ∈ N, 0 ≤ r < a
0
.
Din incluziunea (1), deducem că a
0
q ∈ H. Atunci r = a – a
0
q ∈ H şi,
având în vedere minimalitatea lui a
0
, obţinem r = 0.
Prin urmare, a = a
0
q ∈ a
0
Z, deci H ⊆ a
0
Z. (1)
Relaţiile (1) şi (2) ne dau egalitatea H = a
0
Z.
iii) Se ţine cont de modul de definire a celui mai mare divizor comun,
respectiv a celui mai mic multiplu comun a două numere naturale.

12. Fie G un grup având proprietatea că există a ∈ G astfel încât G \ {a}
este subgrup al lui G. Arătaţi că ordG = 2.
28
Soluţie.
Presupunem că G are cel puţin 3 elemente distincte e, a, b. Ecuaţia bx = a
are în G o soluţie unică x
0
. Avem x
0
≠ e (în caz contrar obţinem a = b) şi x
0
≠ a (în
caz contrar obţinem b = e). Astfel elementele b, x
0
∈ G \ {a} satisfac bx
0
= a ∉ G
\ {a}. Rezultă ordG ≤ 2. Cum cazul ordG = 1 este exclus prin ipoteză, avem
ordG = 2.

13. Fie (G, ·) un grup, H, K două subgrupuri ale lui G şi mulţimea HK =
={hk | h ∈ H, k ∈ K}. Arătaţi că HK este subgrup al lui G, dacă şi numai dacă HK=
= KH.

Soluţie.
Presupunem HK ≤ G. Fie hk ∈ HK. Cum HK ≤ G rezultă că există h
1
∈ H
şi k
1
∈ K astfel încât (hk)
-1
= h
1
k
1
∈ HK.
Atunci hk = (h
1
k
1
)
-1
∈ KH, deci HK ⊆ KH.
Fie acum kh ∈ KH. Avem h
-1
k
-1
∈ HK, de unde obţinem kh = (h
-1
k
-1
)
-1

∈HK, deci KH ⊆ HK.
Reciproc, presupunem că avem HK = KH. Fie h
1
k
1
şi h
2
k
2
două elemente
din HK. Atunci (h
1
k
1
)(h
2
k
2
)
-1
= h
1
k
1
k
2
-1
h
2
-1
. Cum k
2
-1
h
2
-1
∈ KH şi KH = HK, rezultă
că există h
3
k
3
∈ HK astfel încât k
2
-1
h
2
-1
= h
3
k
3
. De asemenea, cum k
1
h
3
∈ KH şi
KH = HK, rezultă că există h
4
k
4
∈ HK astfel încât k
1
h
3
= h
4
k
4
. Atunci (h
1
k
1
)(h
2
k
2
)
-1
= h
1
k
1
k
2
-1
h
2
-1
= h
1
k
1
h
3
k
3
= h
1
h
4
k
4
k
3
∈ HK şi prin urmare HK ≤ G.

14. Fie (G, ·) un grup abelian, H un subgrup al său şi n ∈ N, n ≥ 2. Notăm
n
H = {x ∈ G | x
n
∈ H}. Arătaţi că:
29
i)
n
H este subgrup al lui G ce conţine pe H : în plus, pentru orice i, j ∈
∈ N, i, j ≥ 2, avem
j ij i
H H = .
ii) Dacă ordH = m < ∞, atunci H ⊆ { }
m
e .
iii) Dacă (K, +, ·) este un corp comutativ, G
1
= (K
*
, ·) şi H
1
≤ G
1
, ordH
1
=
=m
1
≥ 2 , atunci H
1
=
1
{1}
m
.
iv)Dacă G
2
= (C*, ·) şi H
2
=
2
{1}
p
p≥

, atunci, pentru fiecare r ∈ N, r ≥ 2,
avem
2 2
r
H H = .

Indicaţie.
Afirmaţiile i) şi ii) sunt imediate.
iii) Din ii), avem H
1

1
} 1 {
m
. (1)
1
} 1 {
m
= {x ∈ K* | x
m
= 1}. În corpul K, polinomul
1
1
m
X − are cel mult
m
1
rădăcini, deci ord
1
} 1 {
m
≤ m
1
. (2)
Ţinând cont de (1), (2) şi de faptul că ordH = m
1
, obţinem egalitatea dorită.
iv) Mai avem de arătat doar
2
r
H ⊆ H
2
.
Fie x ∈
2
r
H . Atunci x
r
∈ H
2
, deci există s ∈ N, s ≥ 2 astfel încât x
r


s
} 1 { . Deducem relaţia x ∈ { } 1
r s
, care, conform punctului i), se rescrie x ∈
∈ { } 1
rs
. Dar { } 1
rs
⊆ H
2
, de unde x ∈ H
2
.

15. Fie (G, ·) un grup finit. Arătaţi că:
30
i) Dacă G este abelian şi x
2
= e pentru mai mult de jumătate din
elementele x ale lui G atunci x
2
= e pentru orice x ∈ G.
ii) Dacă în G mai mult de jumătate din elementele sale comută cu toate
elementele grupului, atunci G este abelian.
iii) Dacă ordG este impar şi mai mult de o treime din elementele sale
comută cu toate elementele grupului, atunci G este abelian.

Soluţie.
i) Fie H = {x ∈ G | x
2
= e}. H este subgrup al lui G. Din teorema lui
Lagrange avem ordH / ordG, iar din ipoteză ordH >
1
2
ordG.
Prin urmare ordH = ordG, deci H = G.
ii) Se demonstrează analog cu i).
iii) Avem ordZ(G) / ordG şi ordZ(G) >
1
3
ordG. Cum ordG este impar,
rezultă ordZ(G) = ordG, deci Z(G) = G.

16. Fie (G,·) un grup cu proprietatea că există o submulţime nevidă finită
A a sa astfel încât G \ A este subgrup al lui G. Arătaţi că:
i) G este finit şi ordG ≤ 2 |A|.
ii) Dacă |A| este număr prim, atunci ordG = |A| + 1 sau ordG = 2|A|.

Soluţie.
i) Fie H = G \ A şi a ∈ A un element fixat. Pentru fiecare h ∈ H, ecuaţia
hx = a are o soluţie unică x ∈ A. Avem H ⊆ {ax
-1
| x ∈ A}, deci H este finit şi
ordH ≤ |A|. Atunci ordG = ordH + |A| ≤ 2|A|.
31
ii) Fie |A| = p şi ordG = n. Din teorema lui Lagrange,avem existenţa unui
q ∈ N*

astfel încât ordG = qordH. Egalitatea ordG = ordH + |A| devine n =
n
q
+ p,
sau, echivalent, n(q – 1) = qp. Rezultă (q -1) / qp şi, cum (q-1, q) = 1, obţinem (q-1) /
/p

; prin urmare q - 1 ∈ {1, p}.
Dacă q - 1 = 1, atunci q = 2, deci n = 2p. Dacă q - 1 = p, atunci q = p + 1 ,
deci n = p + 1.

17. Fie A, B, C trei subgrupuri ale grupului finit G. Arătaţi că:
i) |AB| |A ∩ B| = |A| |B|.
ii) Dacă A ≤ B, atunci [C ∩ B : C ∩ A] ≤ [B : A].
iii) [G : A ∩ B] ≤ [G : A][G : B].
iv) [A : A ∩ B] ≤ [[A ∪ B] : B].
v) Dacă ([G : A], [G : B]) = 1, atunci [G : A ∩ B] =[G : A][G : B] şi G =
= AB.

Soluţie.
i) Pe produsul cartezian A × B definim relaţia binară "~" prin: (a, b) ~ (a',
b'), dacă şi numai dacă ab = a'b'. Se verifică că "~" este o relaţie de echivalenţă şi
că, pentru fiecare element (a, b) ∈ A × B, clasa sa de echivalenţă
( , ) / ~ a b A B ∈ × are |A ∩ B| elemente.
Aplicaţia f : A × B / ~ → AB, f(( , a b )) = ab, oricare ar fi , a b ∈ A × B / ~,
este o bijecţie. Atunci |AB| = | A × B / ~ | =
| | | || |
| | | |
A B A B
A B A B
×
=
∩ ∩
.
32
ii) Deoarece A ≤ B, avem |CA| ≤ |CB|. Ţinând cont de i), obţinem
| || | | || |
| | | |
C A C B
C A C B

∩ ∩
, sau, echivalent,
| | | |
| | | |
C B B
C A A



.
Din această ultimă inegalitate rezultă [C ∩ B : C ∩ A] ≤ [B : A].
iii) Avem |AB| ≤ |G|, de unde, folosind i), deducem
| || |
| |
A B
G
A B


. Rezultă
| | | | | |
| | | | | |
G G G
A B A B
≤ ⋅

adică [G : A ∩ B] ≤
≤ [G : A][G : B].
iv) Raţionăm similar ca la iii), plecând de la |AB| ≤ |[A ∪ B]|.
v) Avem [G : A] = [G : AB] [AB : A] şi [G : B] = [G : AB] [AB : B].
Obţinem [G : AB] / ([G : A],[G : B]), de unde avem [G : AB] = 1, adică G = AB.
Atunci, din i), deducem egalitatea [G: A ∩ B] = [G: A][G : B].

18. Fie (G, ·) un grup având proprietatea că, pentru orice x, y ∈ G cu x ≠
≠z, există H
1
, H
2
două subgrupuri ale lui G astfel încât x ∈ H
1
, y ∈ H
2
şi H
1
∩ H
2
=
= {e}.
i) Arătaţi că G este abelian.
ii) Pentru n ∈ N* şi a ∈ G fixate, rezolvaţi în G ecuaţia x
n
= a.

Soluţie.
i) Fie x ∈ G \ {e}. Atunci x
2
≠ x, deci există H
1
, H
2
≤ G astfel încât x ∈ H
1
,
x
2
∈ H
2
şi H
1
∩ H
2
= {e}.
Cum x∈ H
1
, avem x
2
∈ H
1
şi, prin urmare, x
2
∈ H
1
∩ H
2
.
Obţinem x
2
= e. În concluzie, G are proprietatea că x
2
= e, oricare ar fi x ∈
∈G, deci este abelian.
33
ii)Avem x
n
=
, - par
, - impar
e n
x n



, oricare ar fi x ∈ G.
Dacă n este par, ecuaţia nu are nici o soluţie pentru a ≠ e şi are ca soluţie
oricare element al lui G pentru a = e.
Dacă n este impar, ecuaţia are soluţie unică x = a.

19. Fie (G, ·) un grup abelian cu proprietatea că, pentru orice n ∈ N*,
ecuaţia x
n
= e are exact n soluţii (distincte) în grupul G; notăm cu G
n
mulţimea
acestor soluţii.
Arătaţi că:
i) G
n
este subgrup al lui G.
ii) Dacă H este un subgrup finit al lui G, atunci există
n ∈ N* astfel încât H = G
n
.
iii) G
n
⊆ G
m
, dacă şi numai dacă n / m.
iv) G
n
∩ G
m
= G
d
, unde d = (n, m).

Soluţie.
i) Pentru orice x, y ∈ G
n
, avem (xy
-1
)
n
= x
n
(y
n
)
-1
= e, deci xy
-1
∈ G
n.
ii) Fie H ≤ G cu ordH = n. Atunci, pentru orice x ∈ H, avem x
n
= e.
Rezultă H ⊆ G
n
. Cum ambele mulţimi au câte n elemente, avem H = G
n
.
iii) Dacă G
n
⊆ G
m
, atunci G
n
este subgrup al lui G
m
şi, conform teoremei
lui Lagrange, avem n / m.
Dacă n / m, atunci există k ∈ N* astfel încât m = nk. Atunci, pentru orice
x ∈ G
n
, obţinem x
m
= x
nk
= e
k
= e, deci x ∈ G
m
. Prin urmare, G
n
⊆ G
m
.
iv) Cum G
n
şi G
m
sunt subgrupuri ale lui G, rezultă că
34
G
n
∩ G
m
≤ G. Conform cu ii), există d ∈ N* astfel încât G
n
∩ G
m
= G
d
. Avem G
d

⊆G
n
şi G
d
⊆ G
m
, deci d / n şi d / m.
Fie d' ∈ N* astfel încât d' / n şi d' / m. Din iii), deducem G
d'
⊆ G
n
şi G
d'

⊆G
m
. Rezultă G
d'
⊆ G
n
∩ G
m
= G
d
, de unde obţinem d' / d.
Din cele arătate, avem d = (n, m).

20. Daţi exemplu de grup finit (G, ·) şi de un număr natural n ≥ 2 pentru
care ecuaţia x
n
= e are în grupul G mai mult de n soluţii.

Soluţie. În grupul lui Klein, pentru n = 2, ecuaţia x
2
= e are 4 soluţii, adică
toate elementele grupului.

21. Fie G un grup şi H ≤ G, H ≠ G. Arătaţi că [G \ H] = G.

Soluţie. Avem [G \ H] =

\
P G
G H P
P



. Fixăm un element a ∈ G \ H.
Fie P ≤ G, cu G \ H ⊆ P şi h ∈ H. Ecuaţia hx = a are o soluţie unică x ∈
∈G \ H. Atunci x
-1
∈ G \ H şi h = ax
-1
∈ P. Prin urmare, avem H ⊆ P. Rezultă G =
= (G \ H) ∪ H ⊆ P, deci P = G.

22. Fie G un grup şi H un subgrup propriu al său. Arătaţi că nu există o
parte stabilă proprie a lui G care să conţină pe G \ H.

Indicaţie.
A se vedea problema precedentă.
35
23. Fie (G, ·) un grup şi H
1
, H
2
două subgrupuri proprii ale sale astfel încât
H
1
∩ H
2
= {e} şi există a ∈ H
1
∪ H
2
cu a
2
≠ e. Arătaţi că mulţimea (G \ (H
1

∪H
2
)) ∪ {e} nu este parte stabilă a lui G.

Indicaţie.
Presupunem a ∈ H
1
. Fie b ∈ H
2
\ {e} şi x = ab, y = b
-1
a. Se verifică că x,
y ∈ G \ (H
1
∪ H
2
) şi xy ∈ (H
1
∪ H
2
) \ {e}.

24. Arătaţi că:
i) Dacă G este un grup şi H
1
, H
2
sunt două subgrupuri ale sale, atunci
H
1
∪H
2
este subgrup al lui G, dacă şi numai dacă H
1
⊆ H
2
sau H
2
⊆ H
1
.
ii) Un grup nu se poate scrie ca reuniunea a două subgrupuri proprii ale
sale.

Soluţie.
i)Dacă H
1
⊆ H
2
sau H
2
⊆ H
1
, atunci H
1
∪ H
2
= H
2
sau H
1
∪ H
2
= H
1
, deci
H
1
∪ H
2
este subgrup al lui G .
Reciproc presupunem H
1
∪ H
2
≤ G şi H
1

/
H
2
, H
2

/
H
1
. Atunci există
x ∈ H
1
\ H
2
şi y ∈ H
2
\ H
1
.Cum x,y ∈ H
1


∪ H
2
avem xy ∈ H
1
∪ H
2
, adică xy ∈
∈H
1
sau xy ∈ H
2
. Insă, xy ∈ H
1
implică y ∈ H
1
şi xy ∈ H
2
implică x ∈ H
2
;
contradicţie.
ii)Dacă G este un grup şi H
1
, H
2
sunt două grupuri ale sale astfel încât G =
=H
1
∪ H
2
, atunci avem H
1
∪ H
2
≤ G. Folosind punctul i), obţinem H
1
⊆ H
2
, sau
H
2
⊆ H
1
, deci G = H
2
sau G = H
1
.

36
25. Arătaţi că nu există grupuri care să se poată scrie ca reuniunea a 3
subgrupuri proprii, dintre care două au câte 3 elemente.

Soluţie.
Fie G un grup astfel încât G = H
1
∪ H
2
∪ H
3
, unde H
i
, i = 1,2,3 sunt
subgrupuri proprii ale lui G cu ordH
1
= ordH
2
= 3.
Atunci H
1
şi H
2
sunt ciclice. Fie H
1
= {e, a
1
, a
1
2
} şi H
2
= {e, a
2
, a
2
2
}.
Avem a
1
≠ a
2
(în caz contrar, G s-ar scrie ca reuniunea a două subgrupuri
proprii ale sale). De asemenea, avem H
i
∩ H
j
= {e}, pentru orice i, j ∈ {1, 2, 3}, i ≠
≠ j.
Fie x = a
1
a
2
şi y = a
1
2
a
2
. Obţinem x, y ∈ H
3
. Cum x ∈ H
3
şi a
1
∈ H
1
,
rezultă y = a
1
x ∈ H
2
, deci y ∈ H
2
∩ H
3
. Rezultă y = e.
Din a
1
2
a
2
= e, deducem a
2
= ea
2
=
3
1 2
a a = a
1
y = a
1
; contradicţie.

26. Fie G un grup şi H
1
, H
2
, H
3
trei subgrupuri proprii ale sale astfel încât
G = H
1
∪ H
2
∪ H
3
.
Arătaţi că x
2
∈ H
1
∩ H
2
∩ H
3
, pentru orice x ∈ G.

Soluţie.
Avem H
1
\ (H
2
∪ H
3
) ≠ ∅, H
2
\ (H
3
∪ H
1
) ≠ ∅, H
3
\ (H
1
∪ H
2
) ≠ ∅ (dacă,
spre exemplu, H
1
⊆ H
2
∪ H
3
, atunci G = H
2


H
3
, ceea ce contrazice afirmaţia ii) a
problemei 24). Fie un element arbitrar x ∈ G.
Dacă x ∈ H
1
∩ H
2
∩ H
3
, atunci x
2
∈ H
1
∩ H
2
∩ H
3
.
Dacă x ∉ H
1
∩ H
2
∩ H
3
, atunci:
37
a) Presupunem x ∉ H
1
şi x ∈ H
2
∩ H
3
. Considerăm y ∈ H
1
\ (H
2
∪ H
3
) şi
z = yx. Obţinem z ∉ H
1
∪ H
2
∪ H
3
= G.
b) Presupunem x ∉ H
1
∪ H
2
şi x ∈ H
3
. Considerăm y ∈ H
1
\ (H
2
∪ H
3
) şi
z = yx. Obţinem z ∈ H
2
. Fie t = zx = yx
2
. Avem t ∉ H
2
(în caz contrar, x ∈ H
2
) şi
t ∉ H
3
(în caz contrar, z ∈ H
3
); prin urmare t ∈ H
1
. Cum y ∈ H
1
rezultă x
2
= y
-1
t ∈
H
1
; în mod similar deducem că x
2
∈ H
2
. De asemenea, faptul că x ∈ H
3
implică x
2

∈ H
3
, deci x
2
∈ H
1
∩ H
2
∩ H
3
.
Din motive de simetrie, celelalte situaţii se analizează similar.

27. Arătaţi că fiecare dintre următoarele grupuri se poate scrie ca
reuniunea a 3 subgrupuri proprii ale sale:
i) grupul lui Klein, K.
ii) grupul diedral, D
4
.

Soluţie.
i) K = {e, a, b, c}, unde a
2
= b
2
= c
2
= e, ab = ba = c, ac = ca = b,
bc = cb = a. Fie H
1
= {e, a}, H
2
= {e, b}, H
3
= {e, c}. Avem H
1
, H
2
, H
3
subgrupuri
proprii ale K şi K = H
1
∪ H
2
∪ H
3
.
ii) D
4
= {e, ϕ, ϕ
2
, ϕ
3
, ε, ϕΣ, ϕ
2
ε, ϕ
3
}, unde ϕ
4
= ε
2
= e şi εϕ = ϕ
3
ε.. Oricare
subgrup al lui D
4
are ordin 2 sau 4.
Subgrupurile de ordin 2 ale lui D
4
sunt: H
1
= {e, ϕ
2
}, H
2
= {e, ε}, H
3
= {e,
ϕε}, H
4
= {e, ϕ
2
ε}, H
5
= {e, ϕ
3
ε}.
Subgrupurile de ordin 4 ale lui D
4
sunt: H
6
= {e, ϕ, ϕ
2
, ϕ
3
}, H
7
= {e, ϕ
2
, ε,
ϕ
2
ε}, H
8
= {e, ϕ
2
, ϕε, ϕ
3
ε}.
Observăm că D
4
= H
6
∪ H
7
∪ H
8
.

38
28. Fie (G, ·) un grup, n ≥ 3 un număr natural şi H
1
, H
2,
… , H
n
subgrupuri
ale lui G ce satisfac:
i)G =
1
n
i
i
H
=


ii)H
i

j
j i
H



, pentru orice 1, i n =
Arătaţi că pentru fiecare x ∈ G, există k ∈ N* cu k ≤ (n – 1)! astfel încât
x
k

1
n
i
i
H
=

.

Soluţie.
Fie x ∈ G. Arătăm că pentru oricare t ∈ N, 1 ≤ t ≤ n – 1, dacă x se găseşte
în t din subgrupurile H
1
, H
2
,… , H
n
, atunci există k ∈ {1, 2, … , n – l} astfel încât
x
k
să se găsească în t + 1 din subgrupuriile H
1
, H
2
,… , H
n
.
Presupunem
1
t
i
i
x H
=


. Fie h ∈ G \
1
t
i
i
H
=

. Atunci, pentru oricare m ∈
∈N*, x
m
· h ∉
1
t
i
i
H
=

, deci x
m
· h ∈
1
n
j
j t
H
= +

.
Prin urmare, există m ∈ N* cu t + 1 ≤ m ≤ n şi există k
1
, k
2
∈ {1, 2, …, n –
t + 1} astfel încât
2
{ , }
i
k k
x h x h ⊆ H
m
.
Notăm k = k
2
– k
1
. Avem x
k
=
2 1
1
( )( )
k k
x h x h

∈ H
m
.
Dar x
k

1
t
i
i
H
=

, deci x
k
∈(
1
t
i
i
H
=

) ∩ H
m
.
39
Din cele arătate anterior, obţinem existenţa numerelor naturale k
1
, k
2
, … ,
k
n-2
cu k
i
≤ n – i, pentru orice i = 1, -2 n astfel încât, notând k =
2
1
n
i
i
k

=

, să avem
x
k

1
n
i
i
H
=

.
29. Pentru un număr natural n ≥ 2 următoarele afirmaţii sunt echivalente:
i) n este prim.
ii) Orice grup cu n elemente are exact două subgrupuri.

Soluţie.
i) ⇒ ii) Fie G un grup cu ordG = n şi H un subgrup al său. Conform
teoremei lui Lagrange, avem ordH / n şi, cum n este prim, obţinem ordH ∈ {1, n}.
Rezultă H ∈{{e}, G}.
ii) ⇒ i) Presupunem, prin absurd, că n nu este prim. Fie p un divizor prim
al lui n şi q ∈ N astfel încât n = qp. În aceste condiţii grupul aditiv Z
n
are cel puţin
3 subgrupuri distincte:
{ }
0
`
, Z
n
,
`
q
⎡ ⎤
⎣ ⎦
; contradicţie.

30. Fie G un grup cu n elemente, n ≥ 4 şi p ∈ N, 1 < p < n. Arătaţi că,
dacă G conţine
1
1
p
n
C


subgrupuri cu p elemente, atunci p = 2 şi x
2
= e, pentru orice
x ∈ G.

Soluţie. Considerăm toate submulţimile lui G cu proprietatea că fiecare
dintre ele conţine elementul neutru e şi încă p – 1 elemente din G \ {e}.Numărul
40
acestora este
1
1


p
n
C , deci familia lor coincide cu familia subgrupurilor cu p
elemente ale lui G.
Presupunem, prin absurd, că p > 2 şi alegem x, y ∈ G \ {e}, x ≠ y. Cum n –
–3 ≥ p – 2 ≥ 1, putem alege p – 2 elemente din mulţimea G \ {e, x, y}. Fie acestea
a
1
, a
2
, … , a
p-2
şi H
1
= {e, x, a
1
, … , a
p-2
}, H
2
= { e, y, a
1
, … , a
p-2
}. Avem că H
1
şi
H
2
sunt subgrupuri ale lui G. Atunci xa
1
∈ H
1
, însă xa
1
≠ e (în caz contrar, x
1
1
a

= ∈
∈ H
2
), xa
1
≠ x (în caz contrar, a
1
= e) şi xa
1
≠ a
i
, pentru orice i = 1, n . (în caz
contrar, x = a
i
a
1
-1
∈ H
2
); contradicţie.

31. Fie (G. ·) un grup finit având proprietatea că orice două subgrupuri
distincte ale sale au ordine diferite. Arătaţi că orice subgrup al lui G este divizor
normal.

Soluţie.
Fie H un subgrup al lui G şi x ∈ G. Atunci xHx
-1
= {xhx
-1
| h ∈ H} este
subgrup al lui G, iar aplicaţia f : H → xHx
-1
, f(h) = xhx
-1
, pentru orice h ∈ H, este
bijectivă. Prin urmare avem ordH = ord(xHx
-1
). Ţinând cont de ipoteză, deducem
că H = xHx
-1
. Cum egalitatea anterioară are loc pentru orice x ∈ G, rezultă H < G.

32. Arătaţi că:
i) Dacă (G, ·) este un grup, atunci orice subgrup de indice 2 al lui G este
divizor normal.
ii) Dacă (G, ·) este un grup, atunci Z(G) = {x ∈ G | xy = yx, pentru orice
y ∈ G} este divizor normal al lui G (numit centrul grupului G).
iii) Dacă (G, ·) este un grup şi, pentru orice x, y ∈ G, notăm [x, y] =
41
= xyx
-1
y
-1
(numit comutatorul elementelor x şi y), atunci subgrupul
D(G) generat de mulţimea tuturor comutatorilor elementelor lui G este
divizor normal al lui G (numit subgrupul comutator al lui G).
În plus, D(G) are proprietăţile:
a)Grupul factor G / D(G) este abelian (notat cu G
ab
şă numit
abelianizatul grupului G).
b)Dacă H este un divizor normal al lui G, atunci grupul factor
G / H este abelian, dacă şi numai dacă D(G) ⊆ H.
iv) Dacă K este un corp comutativ, n ∈ N* şi GL
n
(K) este grupul
multiplicativ al matricelor pătratice nesingulare de ordin n peste K
(numit grupul liniar de ordin n peste K), atunci mulţimea SL
n
(K) =
={A ∈ GL
n
(K) | detA = 1} este un divizor normal al lui GL
n
(K)
(numit grupul liniar special de ordin n peste K). Dacă, în plus, K este
corp finit, determinaţi ordinele grupurilor GL
n
(K) şi SL
n
(K).

33. Un grup abelian (G, ·) se numeşte divizibil, dacă pentru orice a ∈ G şi
orice n ∈ Z* există x ∈ G astfel încât nx = a. Arătaţi că orice grup divizibil este
infinit. Deduceţi că orice subgrup al grupului (Q, +) diferit de Q, are indice infinit.

Soluţie.
Presupunem, prin absurd, că G este finit. Fie n = ordG şi a un element
nenul arbitrar al lui G. Atunci, pentru orice x ∈ G avem nx = 0 ≠ a; contradicţie.
Fie H ≤ Q, H ≠ Q. Din faptul că (Q, +) este divizibil deducem că grupul
factor Q / H este divizibil. Atunci Q / H este infinit, deci [Q : H] este infinit.


42
§ II.2. Ordinul unui element; grupuri ciclice

1. Fie (G, ·) un grup. Arătaţi că:
i) Dacă x, y ∈ G satisfac condiţiile: xy = yx, ord(x) = m < ∞, ord(y) =
= n < ∞ şi (n, m) = 1, atunci ord(xy) = mn.
ii) Dacă x ∈ G având ord(x) = mn, m, n ∈ N*, (m, n) = 1, atunci există şi
sunt unice elementele y, z ∈ G astfel încât x = yz = zy şi ord(y) = m,
ord(z) = n.

Soluţie.
i) Avem (xy)
mn
= x
mn
y
mn
= (x
m
)
n
(y
n
)
m
= e
n
e
m
= e . (1)
Fie k ∈ Z astfel încât (xy)
k
= e. Atunci x
k
y
k
= e sau, echivalent, x
k
= y
-k
.
Ridicând la puterea n, obţinem x
kn
= y
-kn
= (y
n
)
-k
= e. Rezultă m / kn, şi cum
(m, n) = 1, deducem m / k.
În mod similar, se obţine n / k. Cum (m, n) = 1, rezultă mn / k. (2)
Relaţiile (1) şi (2) arată că ord(xy) = mn.
ii) Fie α, β ∈ Z astfel încât αm + βn = 1 şi y = x
βn
, z = x
αm
. Avem x = x
1
=
=x
αm+βn
= x
αm
x
βn
= x
βn
x
αm
. De asemenea, y
m
= x
βmn
= (x
mn
)
β
= e
β
= e, iar dacă k ∈
∈ Z astfel încât y
k
= e, atunci x
βnk
= e, de unde obţinem m / k; prin urmare, ord(y) =
= m.
În mod similar se arată că ord(z) = n.
Fie y
1
, z
1
∈ G astfel încât x = y
1
z
1
= z
1
y
1
şi ord(y
1
) = m, ord(z
1
) = n. Atunci
y = x
βn
= (y
1
z
1
)
βn
= y
1
βn
z
1
βn
=
1
n
y
β
=
1
1
m
y
α −
= y
1
y
1
-αm
= y
1
şi z = x
αm
= (y
1
z
1
)
αm
=
=y
1
αm
z
1
αm
= z
1
αm
= z
1
1-βn
= z
1
z
1
-βn
= z
1
.

43
2. Fie (G, ·) un grup şi x ∈ G cu ord(x) = n < ∞. Arătaţi că ord(x
m
) =
=
( , )
n
m n
, pentru orice m ∈ N*.

Soluţie.
Fie d = (m, n) şi m
1
, n
1
∈ N* astfel încât m = dm
1
, n = dn
1
. Avem
( ) ( )
1
1 1
1 1 1 1
n m
mn dm n nm m m n
x x x x x e e = = = = = = . (1)
Fie k ∈ Z astfel încât (x
m
)
k
= e. Atunci x
mk
= e, deci n / mk. Obţinem
n
1
/ m
1
k şi, cum (n
1
, m
1
) = 1, deducem n
1
/ k. (2)
Relaţiile (1) şi (2) arată că ord(x
m
) = n
1
=
( , )
n
m n
.

3. Fie (G, ·) un grup şi x un element de ordin finit al său. Arătaţi că, dacă
există m, n ∈ N cu (m, n) = 1 astfel încât ord(x
m
) = n şi ord(x
n
) = m, atunci ord x =
= mn.

Soluţie.
Avem x
mn
= (x
m
)
n
= e. (1). Fie k ∈ Z astfel încât x
K
= e.
Atunci (x
m
)
k
= x
mk
= (x
k
)
m
= e, de unde obţinem n / k şi (x
n
)
k
= x
nk
= (x
k
)
n
=
= e, de unde obţinem m / k. Cum m şi n sunt relativ prime, rezultă mn / k. (2)
Relaţiile (1) şi (2) arată că ord(x) = mn.
O altă variantă de rezolvare a problemei este următoarea :
Fie k = ord(x). Folosind problema anterioară, obţinem egalităţile:

( , )
m
k
n ord x
k m
= = ,
( , )
n
k
m ord x
k n
= = ,
44
de unde deducem k = n(k, m) = m(k, n). Rezultă n / m(k, n) şi m / n(k, m); cum m şi
n sunt relativ prime, rezultă n / (k, n) şi m / (k, m), deci n = (k, n) şi m = (k, m). Prin
urmare, n / k şi m / k, ceea ce implică mn / k. Avem însă şi k / mn, aşadar k = mn.

4. Fie (G, ·) un grup finit de ordin n şi k ∈ N* astfel încât n ≡ ± 1 (mod k).
Arătaţi că, pentru orice a ∈ G, ecuaţia x
k
= a admite o soluţie unică în G.

Soluţie.
Presupunând n ≡ -1 (mod k), n = α k – 1, α ∈ N*. Atunci e = a
n
= a
αk - 1
=
= a
αk
a
-1
, deci (a
α
)
k
= a. Prin urmare, a
α
este o soluţie a ecuaţiei considerate.
Fie b ∈ G o altă solţie a acesteia. Avem b
k
= a, de unde obţinem b = be =
= bb
n
= bb
αk - 1
= b
αk
= (b
k
)
α
= a
α
.
Cazul n ≡ +1 (mod k) se tratează analog.

5. Arătaţi că un grup (G, ·) în care are loc implicaţia:
"a, b ∈ G, a ≠ b ⇒ ord(a) ≠ ord(b)"
este abelian.

Soluţie. Pentru orice a, b ∈ G, avem ord(ab) = ord(ba). Ţinând cont de
ipoteză, obţinem ab = ba.

6. Dacă (G, ·) este un grup finit de ordin n, atunci orice element a al lui G
are ordin finit şi ord(a) / n.

Indicaţie. Considerând subgrupul ciclic generat de a şi aplicând teorema
lui Lagrange se obţine concluzia problemei.
45
7. Fie (G, ·) un grup abelian finit şi x
0
un element de ordin maxim n al său.
Arătaţi că x
n
= e, pentru orice x ∈ G.

8. Arătaţi că mulţimea elementelor de ordin impar dintr-un grup ciclic finit
formează un subgrup de ordin egal cu cel mai mare divizor impar al ordinului
grupului.

Indicaţie.
Fie G un grup ciclic de ordin 2
k
· p cu k ∈ N, p ≡ 1 (mod 2), γ un generator
al său şi H = [
2
k
γ ]. Atunci avem H = {x ∈ G | ord(x) ≡ 1 (mod 2)} şi ordH = p.

9. Fie (G, ·) un grup ciclic, a un generator al său şi k ∈ Z. Arătaţi că:
i) Dacă G este finit şi ordG = n, atunci a
k
este generator al lui G, dacă şi
numai dacă (n, k) = 1. Determinaţi în această situaţie numărul
generatorilor lui G. Caz particular : G = (Z
24
, +).
ii) Dacă G este infinit, atunci a
k
este generator al lui G, dacă şi numai
dacă k ∈ {-1, 1}.

Soluţie.
i) Avem G = [a]
n
= {e, a, … , a
n-1
}.
" ⇒ " Dacă a
k
este generator al lui G, atunci G = [a
k
]. Rezultă a ∈ [a
k
],
deci a = a
αk
, pentru un α ∈ Z.
Urmează a
kα - 1
= e, de unde obţinem n / (kα - 1).
Atunci există β ∈ Z astfel încât kα - 1 = nβ.. Ultima egalitate arată că (n, k) = 1.
46
" ⇐ " Dacă (n, k) = 1, atunci există α, β ∈ Z astfel încât nα + kβ = 1.
Avem a = a
1
= a
nα+kβ
= (a
n
)
α
(a
k
)
β
= (a
k
)
β
∈ [a
k
], de unde deducem că G = [a] ⊆
⊆[a
k
] ⊆ G, deci G = [a
k
].
Numărul generatorilor lui G este ϕ(n).
Pentru G = Z
24
, avem ϕ(24) = ϕ(2
3
·3) =
1 1
24 1 1
2 3
− − =
⎛ ⎞⎛ ⎞
⎜ ⎟⎜ ⎟
⎝ ⎠⎝ ⎠
8 generatori
şi anume:
ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ
1, 5, 7, 11, 13, 17, 19, 23.
ii) " ⇒ " Dacă a
k
este generator al lui G, atunci G = [a
k
] = {a
αk
| α ∈ Z}.
Rezultă a ∈ [a
k
], deci a = a

, pentru un α ∈ Z. Obţinem a
kα - 1
= e şi, cum ord(a)
este infinit, deducem kα = 1, de unde rezultă k ∈ {-1, 1}.
" ⇐ " Evident.

10. Fie (G, ·) un grup ciclic finit de ordin n. Arătaţi că, pentru orice
divizor natural m al lui n, există un unic subgrup H
m
al lui G de ordin m.
În particular, determinaţi subgrupurile grupului (Z
24
, +).

Soluţie.
Fie a un generator al lui G, deci G = [a]
n
= {e, a, …, a
n-1
}.
Dacă m este un divizor natural al lui n, atunci subgrupul H
m
= [
n
m
a ] are
ordin m.
Fie H' ≤ G cu ordH' = n.
Atunci H' este ciclic deci va fi generat de a
k
, pentru un k ∈ Z. Avem a
km
=
= (a
k
)
m
= e, de unde obţinem H' ⊆ H
m
şi cum ordH' = ordH
m
= m, rezultă H' = H
m
.
Prin urmare, H
m
este unicul subgrup de ordin m al lui G.
(Z
24
, +) are r(24) = r(2
3
· 3) = 8 subgrupuri şi anume:
47
H
1
= [
ˆ
0 ] = {
ˆ
0 }; H
2
= [
´
12], H
3
= [ 8
`
], H
4
= [ 6
`
], H
6
= [
`
4 ], H
8
= [ 3
`
], H
12
=
= [
`
2 ], H
24
= [1
`
] = Z
24
.

11. Se consideră grupurile aditive (Q, +) şi (Z, +). Arătaţi că:
i) Orice element al grupului factor Q / Z are ordin finit.
ii) Pentru orice n ∈ N, n ≥ 2, grupul factor Q / Z are un unic subgrup de
ordin n şi acesta este ciclic.

Soluţie. i) Fie
m
n
+ Z ∈ Q / Z

cu m ∈ Z, n ∈ N* , (m, n) = 1.
Avem n(
m
n
+ Z) = m + Z = Z, deci ord(
m
n
+ Z) < ∞.
ii)Pentru orice n ∈ N, n ≥ 2 subgrupul ciclic:
1 1 2 1
, , ,........,
n
n n n n
− ⎡ ⎤ ⎧ ⎫
+ = + +
⎨ ⎬
⎢ ⎥
⎣ ⎦ ⎩ ⎭
Z Z Z Z + Z are ordin n.
Verificarea unicităţii o propunem cititorului.

12. Fie (G, ·) un grup şi H un subgrup normal al său de ordin finit m.
Considerăm x ∈ G şi n ∈ N* astfel încât (m, n) = 1. Arătaţi că au loc următoarele
implicaţii:
i) ord(x) = n ⇒ ordxH = n.
ii) ordxH = n ⇒ există y ∈ G cu xH = yH şi ord(y) = n.

Soluţie.
i)Dacă ord(x) = n, atunci (xH)
n
= x
n
H = eH = H. (1)
48
Fie k ∈ Z astfel încât (xH)
k
= H. Avem x
k
∈ H şi, cum ordH = m, obţinem
x
km
= e. Rezultă n / km, de unde, ţinând cont că m şi n sunt relativ prime, deducem
n / k. (2)
Relaţiile (1) şi (2) arată că ordxH = n.
ii) Fie α, β ∈ Z astfel încât αm + βn = 1 şi y = x
αm
. Atunci x
-1
y = x
αm -1
=
= x
-βn
= (x
n
)

∈ H (întrucât ordxH = n implică x
n
∈ H), deci avem xH = yH.
Este evident că y
n
= e. (3)
De asemenea, dacă v ∈ Z astfel încât y
v
= e, atunci (xH)
v
= x
v
H = x
αmv+βmv
H =
= (y
v
H)(x
βnv
H) = H H = H.
Deducem astfel că n / v. (4)
Relaţiile (3) şi (4) arată că ord(y) = n.

13. Fie (G, ·) un grup netrivial. Arătaţi că G nu are subgrupuri proprii,
dacă şi numai dacă G este grup ciclic finit de ordin număr prim.

Soluţie.
"⇐" Fie G = [a]
p
= {e, a, … , a
p-1
}, unde p este un număr prim.
Dacă H este un subgrup al lui G, atunci, din teorema lui Lagrange,
deducem că ordH divide p , de unde rezultă că ordH ∈{1, p}.
Obţinem H = {e} sau H = G.
"⇒" Fie a ∈ G \ {e}. Atunci [a] ≤ G şi cum [a] ≠ {e}, rezultă [a] = G, deci
G este ciclic. Nu putem avea G infinit deoarece, în acest caz, pentru orice k ∈ N,
k ≥ 2, [a
k
] ar fi un subgrup propriu al lui G. Deci G este finit şi fie n = ordG.
Presupunem, prin absurd, că n nu este prim şi fie p un divizor prim al lui n.
Conform problemei 10, G are un subgrup de ordin p şi acesta este propriu;
contradicţie.
49
14. Fie (G, ·) un grup abelian finit. Arătaţi că produsul tuturor elementelor
lui G este egal cu produsul tuturor elementelor de ordin 2 ale lui G.
În particular, deduceţi că are loc teorema lui Wilson (a se vedea problema
9, § I.2).

Soluţie.
Pentru orice element x al lui G cu ord(x) ≠ 2 avem x ≠ x
-1.
Atunci

x 2 x 2 x 2
x G x G x G x G
ord ord ord
x x x x
∈ ∈ ∈ ∈
≠ = =
= ⋅ =
∏ ∏ ∏ ∏
, întrucât în primul produs apar
toate perechile x · x
-1
,

pentru ord(x) ≠ 2.
Aplicând acest rezultat grupului (
*
p
Z , ·), se obţine teorema lui Wilson.

15. Fie (G, ·) un grup finit cu număr impar de elemente şi H un subgrup
propriu al său. Arătaţi că:
i) a ∈ H, dacă şi numai dacă a
2
∈ H.
ii) Există a ∈ G \ H şi există b ∈ G \ H astfel încât ab ∈ G \ H.

Indicaţie.
i)Implicaţia de la stânga la dreapta este evidentă. Reciproc, presupunem
a
2
∈ H. Fie k = ord(a). Cum ordG este impar, avem k ≡ 1 (mod 2), deci există m,
n ∈ Z astfel încât mk + 2n = 1.
Atunci a = a
mk+2n
= (a
k
)
m
(a
2
)
n
= (a
2
)
n
∈ H.
ii)Fie a ∈ G \ H. Atunci, conform cu punctului i), avem a
2
∈ G \ H.

16. Arătaţi că funcţia indicatoare a lui Euler are următoarea proprietate:
50
" pentru orice n ∈ N*,

avem
/
( )
d n
n d ϕ =

".

Soluţie.
Fie (G, ·) un grup ciclic finit de ordin n. Pentru orice divizor natural d al lui
n, G are un unic subgrup H
d
de ordin d.
Considerăm G
d
= {x ∈ G | ord(x) = d}. Avem G =
/
d
d n
G

şi, cum pentru
d
1
≠ d
2
,
1 2
d d
G G ∩ = ∅, rezultă n = |G| =
/
| |
d
d n
G

. (1)
Dar G
d
= { x ∈ G | [x] = H
d
}, de unde deducem că |G
d
| = ϕ(d).
Atunci relaţia (1) devine
/
( )
d n
n d ϕ =

.

17. Fie (G, ·) un grup şi H un subgrup al lui G având proprietatea că H ⊆
⊆Z(G). Arătaţi că, dacă grupul factor G / H este ciclic, atunci G este abelian.

Soluţie.
Remarcăm că, întrucât H ⊆ Z(G), avem H < G. Fie xH un generator al
grupului factor G / H (x ∈ G) şi a, b ∈ G. Atunci aH, bH ∈ G / H, deci există m,
n ∈ Z astfel încât aH = (xH)
m
= x
m
H şi bH = (xH)
n
= x
n
H. Cum a ∈ aH şi b ∈ bH,
rezultă că există h
a
, h
b
∈ H astfel încât a = x
m
h
a
şi b = x
n
h
b
. Ţinând cont că h
a
, h
b

∈ Z(G), deducem că ab = x
m
h
a
x
n
h
b
= x
m
x
n
h
a
h
b
= x
n
h
b
x
m
h
a
= ba.

18. Arătaţi că un grup care are un număr finit de subgrupuri este finit.
Deduceţi de aici că un grup infinit are o infinitate de subgrupuri.

51
Soluţie.
Fie G un grup cu |L(G)| < ∞. Atunci ord x < ∞, oricare ar fi x ∈ G. Într-
adevăr, dacă x ∈ G ar avea ordin infinit, atunci [x] (≅ Z) ar avea o infinitate de
subgrupuri ce sunt şi subgrupuri ale lui G.
Fie x
1
∈ G \ {e}. Dacă G = [x
1
], atunci G este finit; în caz contrar, există
x
2
∈ G \ [x
1
]. Dacă G ⊆ [x
1
] ∪ [x
2
], atunci G este finit; în caz contrar, există x
3

∈G \ ([x
1
] ∪ [x
2
]).
Continuând raţionamentul anterior, după un număr finit de paşi (întrucât
numărul subgrupurilor lui G este finit), obţinem că G se poate scrie ca o reuniune
finită de subgrupuri finite ale sale, deci este finit.

19. Fie (G
1
, +) şi (G
2
, +) două grupuri ciclice. Determinaţi subgrupurile
produsului direct G
1
× G
2
.
În particular, determinaţi subgrupurile grupurilor Z × Z şi Z
4
× Z.

Soluţie.
Vom arăta că L(G
1
× G
2
) = {(x
1
, y
1
)Z + (0, y
2
)Z | x
1
∈ G
1
, y
1
, y
2
∈ G
2
}
În mod evident, pentru orice x
1
∈G
1
, y
1
, y
2
∈ G
2
, avem (x
1
, y
1
)Z +(0, y
2
)Z ≤
≤ G
1
× G
2
.
Reciproc fie H ≤ G
1
× G
2
şi π
i
: G
1
× G
2
→ G
i
, π
i
(a
1
, a
2
) = a
i
, i = 1,2,
proiecţiile canonice. Atunci π
1
(H) ≤ G
1
şi, cum G
1
este ciclic, există x
1
∈ G
1
astfel
încât π
1
(H) = x
1
Z.
Fie (a
1
, a
2
) ∈ H astfel încât π(a
1
, a
2
) = x
1
. Atunci a
1
= x
1
. Notăm a
2
cu y
1
.
Avem (x
1
, x
2
) ∈ H şi, prin urmare, (x
1
, x
2
) Z ≤ H. (1)
52
Fie G
2
' = {(0, y) | y ∈ G
2
} ≤ G
1
× G
2
şi H' = H ∩ G
2
'. Atunci π
2
(H') ≤ G
2
şi,
cum G
2
este ciclic, există y
2
∈ G
2
astfel încât π
2
(H') = y
2
Z.
Fie (0, y) ∈ H' astfel încât π
2
(0, y) = y
2
. Atunci y = y
2
, deci (0, y
2
) ∈ H' ≤ H.
Rezultă (0, y
2
)Z ≤ H. (2)
Din relaţiile (1) şi (2) deducem că (x
1
, y
1
) Z + (0, y
2
)Z ≤ H. (3)
Arătăm în continuare că avem egalitate în relaţia (3).
Fie (x, y) ∈ H. Atunci π
1
(x, y) ∈ π
1
(H) = x
1
Z, deci x = x
1
t, pentru un t ∈ Z.
Obţinem (x, y) = (x
1
t, y) = (x
1
t, y
1
t) + (0, y – y
1
t), de unde (0, y – y
1
t) ∈ H'. Rezultă
π
2
(0, y – y
1
t) ∈ π
2
(H') = y
2
Z, deci y = y
1
t = y
2
u, pentru un u ∈ Z. În concluzie, (x,
y) = (x
1
t, y
1
t) + (0, y
2
u) = (x
1
, y
1
)t + (0, y
2
)u ∈ (x
1
, y
1
)Z + +(0, y
2
)Z.
În situaţiile particulare propuse se obţin:
L(Z × Z) = {(x
1
, y
1
)Z + (0, y
2
)Z | x
1
, y
1
, y
2
∈ N şi y
1
< y
2
},
L(Z
4
× Z) = {(0, k
1
)Z | k
1
∈ N} ∪ {(0, k
1
)Z + (1, k
2
)Z | k
1
, k
2
∈ N} ∪ {(0,
k
1
)Z + (2, k
2
)Z | k
1
, k
2
∈ N} ∪ {(0, k
1
)Z + + (3, k
2
)Z | k
1
, k
2
∈ N}.

20. i) Fie (G, +) un subgrup nenul al grupului (R, +), având proprietatea
că, pentru orice a > 0, mulţimea G ∩ (-a, a) este finită. Arătaţi că (G, +) este grup
ciclic infinit.
ii) Fie (G, ·) un subgrup nenul al grupului (
+
*
R , +), având proprietatea
că, pentru orice b > 1, mulţimea G ∩
1
, a
b
⎛ ⎞
⎜ ⎟
⎝ ⎠
este finită. Arătaţi că (G, ·) este grup
ciclic infinit.

Soluţie.
i) Conform ipotezei, G conţine cel puţin un număr strict pozitiv. Fie
53
deci t ∈ G, t > 0 şi fixăm ε > 0.
Cum mulţimea A = G ∩ (- t -ε, t + ε) este finită, avem că există un număr
strict pozitiv minim în A. Fie acesta x
0
. Atunci x
0
este cel mai mic număr strict
pozitiv din G. Arătăm că G este grup ciclic infinit generat de x
0
.
Cum x
0
∈ G, rezultă {nx
0
| n ∈ Z} ⊆ G. (1)
Fie x ∈ G. Atunci există n ∈ Z astfel încât nx
0
≤ x < (n + 1)x
0
, sau,
echivalent, 0 ≤ x – nx
0
< x
0
. Ţinând cont de faptul că x – nx
0
∈ G şi de minimalitatea
lui x
0
, rezultă că x – x
0
= 0, adică x = nx
0
. În concluzie avem G ⊆ {nx
0
| n ∈ Z}. (2)
Relaţiile (1) şi (2) arată că G = {nx
0
| n ∈ Z}.
ii) Raţionament similar cu cel de la punctul i).

21. i) Fie (G, ·) un grup finit cu ordG = n ≥ 3. Arătaţi că numărul
elementelor de ordin n ale lui G este par.
ii) Fără a folosi teorema lui Cauchy, arătaţi că un grup finit cu număr par
de elemente are cel puţin un element de ordin 2.

Soluţie.
i) Fie A = {x ∈ G | ord(x) = n}. Dacă A = ∅, atunci |A| = 0 = par. Dacă A
este nevidă, atunci ea este obţinută prin reuniunea mulţimilor de forma {x, x
-1
},
unde ord(x) = n. În acest caz avem x ≠ x
-1
, întrucât ord(x) = n ≥ 3. În concluzie,
|A| = par.
ii) Fie (G, ·) un grup cu ordG = 2n, n ∈ N*. Presupunem, prin absurd, că
ord(x) ≠ 2, pentru orice x ∈ G. Atunci x ≠ x
-1
,

pentru orice x ∈ G \ {e}. Astfel
mulţimea G \ {e} este obţinută reunind mulţimile {x, x
-1
} cu x ≠ e, deci |G \ {e}|
este număr par. Rezultă |G| = impar; contradicţie.

54
22. Arătaţi că există grupuri infinite în care orice element are ordin finit.

Indicaţie. Recomandăm cititorului să probeze că grupurile (Q / Z, +) şi
(P(A), Δ ) (unde A este o mulţime infinită) satisfac proprietatea din enunţ.

§ II.3. Morfisme de grupuri; teoreme de izomorfism

1. Fie GL
n
(C) grupul liniar de ordin n peste C (a se vedea problema 32, §
III.1) şi GL
n
*(C) = {A* | A ∈ GL
n
(C)}, unde A* notează matricea adjunctă a
matricii A. Pentru fiecare matrice A ∈ GL
n
(C), construim şirul (A
k
)
k∈N
, A
0
= A,
*
1 k k
A A

= , oricare ar fi k ≥ 1. Pentru m ∈ N*, definim aplicaţia f
m
: GL
n
(C) →
GL
n
*
( C), f
m
(A) = A
m
.
Arătaţi că:
i) (GL
n
*
( C), ·) este grup.
ii) Oricare ar fi m ∈ N*, f
m
este surjectivă şi nu este injectivă.
iii) f
m
este morfism de grupuri, dacă şi numai dacă m este par.

Soluţie.
i)Ştim că (GL
n
(C), ·) este grup. Atunci, pentru a arăta că (GL
n
*
( C), ·) este
grup, este suficient să observăm că GL
n
*
( C) = GL
n
(C).
Incluziunea de la stânga la dreapta este evidentă. Pentru incluziunea
contrară, fie A ∈ GL
n
(C) şi λ ∈ C o soluţie a ecuaţiei x
n-1
= detA. Atunci,
considerând B = λA
-1
, avem A = B
*
∈ GL
n
*
(C).
55
ii)Conform punctului i), f
1
este surjectivă. Atunci, pentru orice m ∈ N*,
1 1 1
ori
m
m
f f f f = …
¸¸¸_¸¸¸
este surjectivă.
Fie A ∈ GL
n
(C), ε o rădăcină complexă diferită de 1 a polinomului X
n - 1

–1 ∈ C[X] şi B = εA. Avem A ≠ B şi f
1
(A) = f
1
(B), deci f
1
nu este injectivă. Cum,
pentru m ≥ 2, f
m
= f
m-1
f
1
, deducem că f
m
nu este injectivă, oricare ar fi m ∈ N*.
iii) Prin inducţie după k ∈ N* se verifică că:
f
2k -1
(AB) = f
2k -1
(B) f
2k -1
(A),
f
2k
(AB) = f
2k
(A) f
2k
(B),
pentru orice A, B ∈ GL
n
(C), adică termenii de rang impar ai şirului ( )
m
m
f

*
N
sunt
antimorfisme de grupuri, iar termenii de rang par sunt morfisme de grupuri.

2. Fie n un număr natural impar. Pe R definim operaţia algebrică:
n n
n
x y x y ∗ = + , pentru orice x, y ∈ R.
Arătaţi că:
i) (R, ∗) este grup.
ii) (R, ∗) ≅ (R, +).

3. Fie (G, ·) un grup, H ≤ G, H ≠ G şi f, g ∈ EndG (f, g = endomorfisme
ale grupului G). Arătaţi că, dacă f şi g coincid pe mulţimea G \ H, atunci ele sunt
egale.

Soluţie.
Este suficient să arătăm că f(x) = g(x), pentru orice x ∈ H. Fie deci x ∈ H şi
x
0
∈ G \ H. Atunci x
0
x ∈ G \ H (în caz contrar, ar rezulta x
0
∈ H).
56
Avem f(x
0
)f(x) = f(x
0
x) = g(x
0
x) = g(x
0
)g(x) şi f(x
0
) = g(x
0
), de unde
deducem f(x) = g(x).

4. Fie (G, ·) un grup şi f : G → G un endomorfism al său.
i) Arătaţi că f are un unic punct fix, dacă şi numai dacă aplicaţia g : G
→ G, g(x) = x
-1
f(x), pentru orice x ∈ G, este injectivă.
ii) Dacă, în plus, G este finit şi f are un unic punct fix, atunci arătaţi că g
este surjectivă.

Soluţie.
i) "⇒" Presupunem că e este unicul punct fix al lui f. Fie x
1
, x
2
∈ G astfel
încât g(x
1
) = g(x
2
). Atunci
1
1 1
( ) x f x

=
1
2 2
( ) x f x

= , de unde obţinem f(x
1
)[f(x
2
)]
-1
=
=
1
1 2
x x

. Rezultă f(
1
1 2
x x

) =
1
1 2
x x

, deci
1
1 2
x x

= e, adică x
1
= x
2
.
"⇐" Fie x ∈ G astfel încât f(x) = x. Atunci g(x) = x
-1
f(x) = x
-1
x = e = g(e)
şi, cum g este injectivă, rezultă x = e.
Din i) deducem că g este injectivă şi cum G este finit, rezultă că g este
surjectivă. Astfel {x
-1
f(x) | x ∈ G} = Img = G.

5. i)Pentru un morfism de grupuri f : G
1
→ G
2
următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
a) Kerf = e
1
;
b) f este morfism injectiv;
c) f g
1
= f g
2
implică g
1
= g
2
, pentru orice grup G şi orice
morfisme de grupuri g
1
, g
2
: G → G
1
.
ii)Pentru un morfism de grupuri f : G
1
→ G
2
, următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
57
a) Imf = G
2
;
b) f este morfism surjectiv;
c) g
1
f = g
2
f implică g
1
= g
2
, pentru orice grup G şi orice
morfisme de grupuri g
1
, g
2
: G
2
→ G.

Soluţie.
i) b) ⇒ c), b) ⇒ a) Evidente.
a) ⇒ b) Fie x
1
, y
1
∈ G astfel încât f(x
1
) = f(y
1
). Rezultă f(x
1
) [f(y
1
)]
-1
= e
2
,
adică
1 1
1 1 1 1 2
( ) ( ) ( ) f x y f x f y e
− −
= = . De aici de-ducem
1
1 1
x y

∈ Kerf, adică
1
1 1
x y

= e
1
, deci x
1
= y
1
.
c) ⇒ a) Fie x
1
∈ Kerf. Presupunem, prin absurd, că x
1
≠ e
1
şi considerăm
G = [x
1
], g
1
, g
2
: G → G
1
, g
1
(
1 1
)
n n
x x = ,
2 1 1
( )
n
g x e = , pentru orice n ∈ Z. În mod
evident, g
1
şi g
2
sunt morfisme de grupuri şi g
1
≠ g
2
. În plus, (f g
1
)(x
1
n
) = (f
g
2
)(x
1
n
) = e
2
, pentru orice n ∈ Z, adică f g
1
= f g
2
; contradicţie.
În concluzie, x
1
= e
1
şi Kerf = {e
1
}
ii) b) ⇒ c), b) ⇒ a) Evidente.
c) ⇒ a) Raţionăm prin reducere la absurd. Presupunem că are loc c),
dar Imf ≠ G
2
.
Fie K = {x
2
Imf | x
2
∈ G
2
}, "∗" un simbol ce nu se află în K şi G grupul
permutărilor mulţimii K ∪ {∗}.
Considerăm aplicaţia μ : K ∪ {∗} → K ∪ {∗} dată prin
μ(e
2
Imf) = ∗, μ(∗) = e
2
Imf şi μ(x
2
Imf) = x
2
Imf, pentru orice x
2
Imf ∈
∈ K \ {e
2
Imf}. Evident, avem μ ∈ G.
Pentru fiecare
'
2
x ∈ G
2
, considerăm aplicaţia τ
'
2
x
: K ∪ {∗} → K ∪ {∗},
dată prin τ
'
2
x
(∗) = ∗ şi τ
'
2
x
(x
2
Imf) =
'
2
x x
2
Imf, pentru orice x
2
Imf ∈ K.
58
Avem de asemenea τ
'
2
x
∈ G, pentru orice
'
2
x ∈ G
2
.
Construim aplicaţiile g
1
, g
2
: G
2
→ G, g
1
(
'
2
x ) = τ
'
2
x
şi g
2
(
'
2
x ) = μ τ
'
2
x

μ, pentru orice
'
2
x ∈ G
2
.
Se verifică uşor că g
1
şi g
2
sunt morfisme de grupuri şi g
1
f = g
2
f.
Ţinând cont de ipoteză, rezultă g
1
= g
2
.
Dar g
1
(
'
2
x )(∗) = τ
'
2
x
(∗) = ∗, în timp ce g
2
(
'
2
x )(∗) = (μ τ
'
2
x
μ)(∗) =
=(μ τ
'
2
x
)(e
2
Imf) = μ(
'
2
x Imf) =
'
2
x Imf.
În concluzie, avem Imf = G
2
.

6.Arătaţi că următoarele grupuri nu sunt izomorfe:
i) (Z, +) şi (Q, +).
ii) (Z, +) şi ( , )
*
Q - .
iii) (Z, +) şi ( , )
+
+
*
Q .
iv) (Q, +) şi (R, +).
v) (Q, +) şi ( , ) -
*
Q .
vi) ( , )
*
R - şi ( , )
*
R - .
vii) ( , )
*
Q - şi ( , )
+
-
*
Q .
viii) ( , ) -
*
R şi ( , )
+
-
*
R .
ix) ( , ) -
*
R şi ( , ) -
*
C .
x) (Z, +) şi (Z[x], +).
xi) (Q, +) şi (Q[X], +).
xii) (Z[X], +) şi (Q[X], +).
xiii) (Q, +) şi (Q[i], +).
59
xiv) (K, +) şi ( ) ( , )
n
M K + , unde ( ) , +, K - este un corp comutativ, iar
n∈N , n ≥ 2.
xv) ( ) ( )
,
n
M K + şi ( ) ( , )
m
M K + , unde ( ) ,+, K - este un corp comutativ,
iar , n m ∈ N, n, m ≥ 2 şi m ≠ n.

Soluţie.
i)Presupunem că există ( ) ( ) f : , + , + → Z Q izomorfism de grupuri. Fie
f(1) = a ∈ Q . Prin inducţie avem f(n) = na, pentru orice n∈Z , deci
{ }
na n = ∈ Q Z .
Fie
p
a
q
= , unde ( ) , , 0 şi , 1 p q q p q ∈ ≠ = Z .
Cum f este surjectivă, există m∈Z ,astfel încât ( ) f m =
1
1 q
=
+
, adică
1

1
p
ma m
q q
= ⋅ =
+
. Rezultă q = (q + 1)mp , de unde avem q + 1 / q ;
contradicţie.
ii)Presupunem ( )
( )
, , + ≅ -
*
Z Q . Atunci grupul
( )
, -
*
Q este ciclic. Fie

a
b

*
Q un generator al său cu a, b ( ) , , = 1 a b ∈
*
Z .
Alegem două numere naturale prime p, q astfel încât
{ }
, , p q a b ∉ şi
fie k ∈ Z astfel încât
k
p a
q b
⎛ ⎞
=
⎜ ⎟
⎝ ⎠
.
60
Dacă k ≥ 0 , trecând la module , obţinem
k
a
p
q b
⎛ ⎞
=
⎜ ⎟
⎜ ⎟
⎝ ⎠
. Cum orice număr
raţional pozitiv se scrie în mod unic ca fracţie ireductibilă cu termeni pozitivi,
deducem ,
k k
p a q b = = . Cum p şi q sunt prime, rezultă k = 1, deci
p a şi q b = = ; contradicţie cu alegerea lui p şi q .
Dacă k < 0, se raţionează similar, ajungând tot la o contradicţie.
iii)Similar cu ii).
iv)Presupunem că există ( ) ( ) : , + , + f → Q R izomorfism de grupuri.
Atunci f este surjectiv, deci există , a b ∈ Q astfel incât ( ) 2 f a = şi f(b) = 1.
Cum a şi b sunt nenule, găsim , m n ∈ Z cu proprietatea că ma = nb. Avem
2 ( ) ( ) m mf a f ma = = = f(nb) = nf(b) = n, de unde obţinem 2
n
m
= ∈ Q;
contradicţie.
v)Grupul ( Q, +) are un unic element de ordin finit şi anume 0, în timp ce
grupul ( Q*, ⋅ ) are două elemente de ordin finit şi anume -1 , 1 .
vi)Presupunem că există
( ) ( )
: , , f → - -
* *
Q R izomorfism de grupuri.
Fie (2) a f = ∈
*
R şi b ∈
*
R astfel încât b
3
= a. Cum f este surjectiv, există
astfel încât ( ) x f x b ∈ =
*
Q . Rezultă f(2) = a = b
3
= [f(x)]
3
= f(x
3
) , iar din
injectivitatea lui f, deducem x
3
= 2 , adică
3
2 x = ∈
*
Q ; contradicţie.
vii)Grupul
( )
, -
*
Q are un unic element de ordin 2 şi anume -1, în timp ce
grupul
( )
,
+
-
*
Q nu are elemente de ordin 2.
61
viii)Spunem că un grup ( ) , G - cu ord G ≥ 3, are proprietatea (*), dacă,
pentru orice x, y ∈ G \ {e}, există z ∈ G astfel încât xy = z
2
. Grupul
( )
, -
*
R nu are
proprietatea (*), în timp ce grupul
( )
,
+
-
*
R are proprietatea (*), deci ele nu pot fi
izomorfe.
ix)Grupul
( )
, -
*
R nu are elemente de ordin 4 , în timp ce grupul
( )
, -
*
C
are elemente de ordin 4 (spre exemplu i).
x)Presupunem ( ) [ ] ( )
, , X + ≅ + Z Z . Atunci grupul [ ] ( )
, X + Z este
ciclic; fie f un generator al său. Avem [ ] { }
X nf n = ∈ Z Z . Alegem
[ ] g X ∈ Z cu deg(g) > deg(f) şi obţinem, evident, o contradicţie.
xi)Presupunem că există ( ) [ ] ( )
: , + , X ϕ → + Q Q izomorfism de
grupuri. Atunci, pentru orice a ∈ Q, avem ( ) ( ) 1 a a ϕ ϕ = şi, prin urmare,
[ ] ( ) { }
1 X a a ϕ = ∈ Q Q . Alegem un polinom [ ] g X ∈ Q de grad diferit de
gradul polinomului ( ) 1 ϕ şi obţinem, evident, o contradicţie.
xii)Presupunem că există [ ] ( ) [ ] ( )
: , , X X ϕ + → + Q Z izomorfism de
grupuri. Fie [ ] f X ∈ Q şi ( ) [ ]
0

n
i
i
i
f a X X ϕ
=
= ∈

Z . Alegem k ∈N astfel
încât
{ }
max 0,
i
k a i n > = şi fie [ ]
1
g f X
k
= ∈ Q . Atunci imaginea lui g
prin φ nu este polinom din Z[ X ] ; contradicţie.
xiii)Presupunem că există ( ) [ ] ( )
: , + , + f i → Q Q izomorfism de grupuri.
Notând [ ] (1) a f m ni i = = + ∈ Q , avem că f(x) = ax, pentru orice x ∈ Q. De
asemenea, avem că m şi n sunt nenule. Cum f este surjectiv, rezultă că există
62
x ∈ Q astfel încât f(x) = m + (n + 1)i. Această egalitate devine mx + nxi = m +
+(n + 1) i, de unde obţinem mx = m şi nx = n + 1. Din prima relaţie rezultă x = 1,
iar din a doua n = n +1 ; contradicţie.
xiv), xv) Verificarea o propunem cititorului.

7. Arătaţi că următoarele grupuri sunt izomorfe:
i) Z
mn
şi Z
m
× Z
n
, unde m, n ∈ N, m, n ≥ 2 şi (m, n) = 1. Generalizare.
ii) Hom
Z
(Z
m
, Z
n
) şi Z
d
, unde m, n ∈ N, m, n ≥ 2, (m, n) = d, iar
Hom
Z
(Z
m
, Z
n
) este grupul aditiv al tuturor morfismelor de grupuri :
(Z
m
, +) → (Z
n
, +).
iii) Hom
Z
(Z, G) şi G, unde (G, +) este un grup abelian, iar Hom
Z
(Z, G)
este grupul aditiv al tuturor morfismelor de grupuri : (Z, +) → (G, +).
iv) ( Q, +) şi End
Z
( Q), unde End
Z
( Q) este grupul aditiv al tuturor
endomorfismelor grupului ( Q, +).
v) ( Q[i 2 ], +) şi ( Q[i 7 ], +).
vi) ( Q[i 2 ]*, ·) şi ( Q[i 7 ]*, ·).
vii) (
+
*
Q , ·) şi (Z[X], +).
viii) ( Q*, ·) şi (Z
2
, +) × (Z[X], +).
ix) ( R, +) şi (
+
*
R , ·).
x) ( R, +) şi ( C, +);
xi) ( R, +) şi ( R[X], +).
xii) ( C, +) şi ( C[X], +).
Soluţie. i) Fie Z
mn
= {

0 1 1 , , ,m−
¯ ¯
… }, Z
m
= { 0 1 1 , , ,m− … } şi Z
n
=
={

0 1 1
ˆ ˆ
, ,.....n } − .
63
Aplicaţia f : Z
mn
→ Z
m
× Z
n
,
¯
( )
`
( )
f x x, x = , pentru orice
¯
x ∈ Z
mn
, este
un morfism injectiv de grupuri. Cum |Z
mn
| = | Z
m
× Z
n
| = mn, avem că f este şi
surjectiv, deci izomorfism.
Generalizare: dacă n =
1 2
1 2
k
k
p p p
α α α
… este descompunerea numărului
natural n ≥ 2 în produs de factori primi (p
i
= prim, α
i
∈ N*, ( ))
i j
p p i j ≠ ≠ ,
atunci avem izomorfismul de grupuri
1 2 1 2
1 2 1 2
k k
k k
n
p p p p p p
α α α α α α
= ≅ × × ×

… Z Z Z Z Z .
ii) Fie Z
m
= { 0 1 1 , , ,m− … } şi Z
n
= {

0 1 1
ˆ ˆ
, ,.....n } − .
Considerăm A =
` `
{ }
0
n
a / ma ∈ =
`
Z . Se verifică uşor că A este un subgrup
al grupului Z
n
şi |A| = d (mai exact, A este subgrupul ciclic al lui Z
n
generat de
`
n
d
).
Aşadar A ≅ Z
d
. (1)
Considerăm aplicaţia ϕ : Hom
Z
(Z
m
, Z
n
) → A, ϕ(f) = f(1), pentru orice f ∈
∈ Hom
Z
(Z
m
, Z
n
). Atunci ϕ este un izomorfism de grupuri, deci Hom
Z
(Z
m
, Z
n
) este
izomorf cu A. (2)
Relaţiile (1) şi (2) ne dau izomorfismul dorit.
iii) ϕ : Hom
Z
(Z, G) → G, ϕ(f) = f(1), pentru orice f ∈ Hom
Z
(Z
m
, G), este
un izomorfism de grupuri.
iv) Se verifică mai întâi că End
Z
(Q) = {f
a
: Q→ Q, f
a
(x) = ax, pentru orice
x ∈ Q | a ∈ Q}.
Aplicaţia f : Q → End
Z
(Q), f(a) = f
a
, pentru orice a ∈ Q, este un
izomorfism de grupuri.
v) f : Q[i 2 ] → Q[i 7 ], f(a + bi 2 ) = a + bi 7 , pentru orice a +
+bi 2 ∈ Q[i 2 ], este un izomorfism de grupuri.
64
vi) Fie {q
0
, q
1
, ..., q
n
, ...} o mulţime reprezentativă de elemente prime ale
lui Z[i 2 ] şi Z
(N)
mulţimea tuturor şirurilor de numere întregi având numai un
număr finit de termeni nenuli.
Orice x ∈ Q[i 2 ]* se exprimă în mod unic sub forma
0 1
0 1
a a a
n
n
x q q q ε = … …, unde ε ∈ {-1, 1}, a
i
∈ Z şi a
i
≠ 0 doar pentru un număr finit
de indici.
Avem astfel izomorfismul de grupuri abeliene:
(Q [i 2 ]*, ⋅) ≅ {-1, 1} × Z
(N)

definit prin:
x ( ) ( )
0 1 n
, a ,a , a , ε ÷ … … .
În mod similar, şi grupul (Q [i 2 ]*, ⋅) este izomorfism cu {-1, 1}× Z
(N)
.
vii) Fie p
0
= 2, p
1
= 3, p
2
= 5, ... şirul numerelor naturale prime. Orice x ∈
*
Q
+
se exprimă în mod unic sub forma x =
0 1 2
0 1 2
p p p
α α α
…, unde α
i
∈ Z şi α
i
≠ 0
doar pentru un număr finit de indici i. Aplicaţia f :
*
Q
+
→ Z[X], f(x) = α
0
+ +
α
1
X + α
2
X
2
+ ..., este un izomorfism de grupuri.
viii) Fie p
0
= 2, p
1
= 3, p
2
= 5, ... şirul numerelor naturale prime. Orice
număr raţional x se exprimă în mod unic sub forma x = (-1)
a
0 1 2
0 1 2
p p p
α α α
…, unde
a ∈ {-1, 1}, α
i
∈ Z şi α
i
≠ 0 doar pentru un număr finit de indici i. Aplicaţia f : Q*
→ Z
2
× Z[X], f(x) = ( ˆ a ,α
0
+ α
1
X + α
2
X
2
+ ...), este un izomorfism de grupuri.
ix) Fixând un număr real a > 1, se verifică uşor că aplicaţia f : (R, +)
( )
,
+
→ ⋅
*
R , f(x) = a
x
, pentru orice x ∈ R, este un izomorfism de grupuri.
65
x) Considerăm R şi C ca Q-spaţii liniare. Avem dim
Q
R = dim
Q
C = c, deci
există un izomorfism de Q-spaţii liniare f : R → C. În particular, f este şi un
izomorfism al grupurilor abeliene (R, +) şi (C, +).
xi), xii) Similar cu x). Verificarea o propunem cititorului.

8.Determinaţi toate morfismele existente între următoarele grupuri:
i) (Z, +) şi (Z, +).
ii) ( Q, +) şi ( Q, +).
iii) ( Q, +) şi (Z, +).
iv) (Z, +) şi (Z
n
, +), unde n ∈ N, n ≥ 2.
v) (Z
n
, +) şi (Z, +), unde n ∈ N, n ≥ 2.
vi) (Z
n
, +) şi (Z
m
, +), unde m, n ∈ N, m, n ≥ 2.
vii) ( Q, +) şi (S
n
, ), unde n ∈ N

*.
viii) (S
n
, ) şi ( Q
*
, ·); unde n ∈ N, n ≥ 5.
ix) ( Q, +) şi ( Q
*
, ·).
x) (K, +) şi (K*, ·), unde (K, +, ·) este un corp finit.
xi) (K*, ·) şi (K, +), unde (K, +, ·) este un corp finit.

Soluţie.
i)Endomorfismele grupului (Z, +) sunt de tipul f
a
: Z → Z, f
a
(x) = ax,
pentru orice x ∈ Z, unde a ∈ Z.
ii)Endomorfismele grupului ( Q, +) sunt de tipul f
a
: Q → Q, f
a
(x) = ax,
pentru orice x ∈ Q, unde a ∈ Q.
66
iii) Fie f : ( Q, +) → (Z, +) morfism de grupuri. Atunci, pentru orice n ∈
∈Z*, f(1) = f
1
n
n
⎛ ⎞

⎜ ⎟
⎝ ⎠
= n f
1
n
⎛ ⎞
⎜ ⎟
⎝ ⎠
, de unde obţinem f
1
n
⎛ ⎞
⎜ ⎟
⎝ ⎠
=
1
n
f(1) ∈ Z. Rezultă
n / f(1), pentru orice n ∈ Z*, deci f(1) = 0.
Pentru orice x ∈ Q, avem f(x) = x f(1) = 0, deci f este morfism nul.
Prin urmare, singurul morfism dintre grupurile ( Q, +) şi (Z, +) este cel
nul.
iv)Morfismele grupale căutate sunt de tipul
ˆ a
f : ( , ) + → Z
n
( , ) + Z ,
ˆ a
ˆ f ( x ) xa = , pentru orice x ∈ Z, unde ˆ a ∈ Z
n
.
v)Fie f : (Z
n
, +) → (Z, +) morfism de grupuri. Atunci, pentru orice ˆ a ∈ Z
n
,
avem 0 = f( 0
ˆ
) = f(n ˆ a ) = n f( ˆ a ), deci f( ˆ a ) = 0. În concluzie, singurul morfism
căutat este cel nul.
vi) A se vedea problema anterioară, punctul ii).
vii)Fie f : ( Q, +) → (S
n
, ) morfism de grupuri şi x ∈ Q.
Avem f(x) = f
x
n!
n!
⎛ ⎞
⎜ ⎟
⎝ ⎠
= f
n!
x
n!
⎛ ⎞
⎜ ⎟
⎝ ⎠
= e, unde am notat cu e permutarea identică a
mulţimii {1, 2, … , n} (elementul neutru din (S
n
, ))
Aşadar singurul morfism de grupuri f : ( Q, +) → (S
n
, ) este cel trivial:
f(x) = e, pentru orice x ∈ Q.
viii)Fie f : (S
n
, ) → ( Q*, ·) morfism de grupuri şi H = A
n
∩ Kerf. Atunci
H este divizor normal în A
n
şi, cum, pentru n ≥ 5, A
n
este simplu, rezultă H = {e}
sau H = A
n
.
cazul 1. H = {e}.
67
Pentru orice transpoziţie τ ∈ S
n
,

avem τ
2
= e, deci f
2
(τ) = f(τ
2
) = f(e) = 1.
Rezultă f(τ) ∈{-1, 1}.
Cum orice permutare din S
n
este un produs de transpo-ziţii, obţinem
f(σ) ∈{-1. 1}, pentru orice σ ∈ S
n
.
Dacă σ ∈ A
n
\ {e}, atunci f(σ) = -1. Fie σ
1
, σ
2
∈ A
n
\ {e} astfel încât σ
1

≠σ
2
-1
. Avem σ
1
σ
2
≠ e, deci –1 = f(σ
1
σ
2
) = f(σ
1
)f(σ
2
) = (-1)(-1) = 1.
Contradicţia la care am ajuns arată că situaţia H = {e} este exclusă.
cazul 2. H = A
n
.
Avem A
n
⊆ Kerf ⊆ S
n
şi, cum [S
n
: A
n
] = 2, rezultă că Kerf = A
n
sau Kerf =
= S
n
.
În prima situaţie f este signatura, iar în cea de-a doua morfismul trivial.
În concluzie, pentru n ≥ 5, singurele morfisme grupale de la (S
n
, ) şi
( Q*, ·) sunt signatura şi morfismul trivial.
ix) Fie f : ( Q, +) → ( Q
*
, ·) un morfism de grupuri.
Deoarece, pentru orice x ∈ Q, avem f(x) = f
2 2
x x ⎛ ⎞
+
⎜ ⎟
⎝ ⎠
= [f(x)]
2
> 0, rezultă
Imf ⊆ Q
+
*.
Se verifică uşor că f(x) = [f(1)]
x
, pentru orice x ∈ Q.
Arătăm că f(1) = 1.
Presupunem, prin absurd, că f(1) =
a
b
, unde a, b ∈ N

*, a ≠ b şi (a, b) = 1.
Fie c ∈ N, c > max{a, b}. Atunci cel puţin unul din numerele a sau b nu este o
putere de ordin c a unui număr natural, deci fracţia
a
b
nu este o putere de ordin c a
unui număr raţional.
68
Alegând x =
1
c
∈ Q, avem f(x) = [f(1)]
x
=
1
c
a
b
⎛ ⎞
⎜ ⎟
⎝ ⎠
=
c
a
b
care nu este
număr raţional; contradicţie.
Prin urmare, f(1) = 1 şi astfel f(x) = 1, pentru orice x ∈Q. În concluzie,
singurul morfism dintre grupurile ( Q, +) şi ( Q*, ·) este cel trivial.
x) Se verifică uşor că singurul morfism de grupuri de la (K, +) la (K*, ·)
este cel trivial (f : K → K* , f(x) = 1, pentru orice x ∈ K).
xi) Fie p = charK şi q ∈ N astfel încât |K| = p
q
.
Dacă f : (K*, ·) → (K, +) este un morfism de grupuri, atunci f(x)=f
( )
q
p
x =
= p
q
f(x) = 0, pentru orice x ∈ K*. În concluzie, singurul morfism de grupuri de la
(K*, ·) la (K, +) este cel trivial.

9. Determinaţi automorfismele următoarelor grupuri:
i) (Z, +).
ii) ( Q, +).
iii) (Z
n
, +) , unde n ∈ N, n ≥ 2.
iv) Z
2
× Z
2
(grupul lui Klein).
v) D
n
(grupul diedral de grad n), unde n ∈ N, n ≥ 3.

Soluţie.
i) Ţinând cont de problema anterioară, punctul i), se obţine Aut(Z, +) = {f
1
,
f
-1
}, unde f
1
, f
-1
: Z → Z , f
1
(x) = x, f
-1
(x) = - x, pentru orice x ∈ Z.
ii) Ţinând cont de problema anterioară, punctul ii), se obţin Aut( Q, +) =
={f
a
| a ∈ Q*}, unde f
a
: Q → Q, f
a
(x) = ax, pentru orice x ∈ Q.
69
iii) Avem Aut(Z
n
, +) = {f : Z
n
→ Z
n
| f( ˆx ) = xf(1
ˆ
), pentru orice ˆx ∈ Z
n
şi
[f(1
ˆ
)] = Z
n
} = {f : Z
n
→ Z
n
| f( ˆx ) = xf(1
ˆ
), pentru orice ˆx ∈ Z
n
şi f(1
ˆ
) = k
ˆ
cu (k, n)
= 1}.
Remarcăm că Aut(Z
n
, +) ≅ U(Z
n
), unde U(Z
n
)este grupul multiplicativ al
elementelor inversabile din inelul (Z
n
, +, ·). În plus, avem |Aut(Z
n
, +)| = ϕ(n).
iii) Mulţimea
2 2
a b
|
c d
ˆ
ˆ
A M ( )
ˆ
ˆ

⎛ ⎞

= ∈ ⎜ ⎟

⎜ ⎟
⎪⎝ ⎠

Z (a ≠ 0 sau b ≠ 0) şi (c ≠ 0 sau
d ≠ 0) şi (a ≠ c sau b ≠ d)}
1 0 1 0 0 1
0 1 1 1 1 0
ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ
, , ,
ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ

⎛ ⎞ ⎛ ⎞ ⎛ ⎞

= ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟

⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎪⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠


0 1 1 1 1 1
1 1 1 0 0 1
ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ
, ,
ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ

⎛ ⎞ ⎛ ⎞ ⎛ ⎞

⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟

⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎪ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

este grup relativ la înmulţirea matricilor din M
2
(Z
2
) şi
avem A ≅ S
3
.
Aplicaţia ϕ : Aut(Z
2
× Z
2
) → A,
f ÷ ϕ(f) =
a b
c d
ˆ
ˆ
ˆ
ˆ
⎛ ⎞
⎜ ⎟
⎜ ⎟
⎝ ⎠
, unde f(1 0
ˆ ˆ
, ) = (
ˆ
ˆ a,b ) şi f( 0 1
ˆ ˆ
, ) = (
ˆ
ˆ c,d ), este un
izomorfism de grupuri.
În concluzie, avem Aut(Z
2
× Z
2
) ≅ S
3
.
v) Grupul diedral D
n
este grupul cu 2n elemente, definit prin generatorii a,
b şi relaţiile a
n
= b
2
= e, ba = a
n-1
b. Avem D
n
= {e, a, a
2
, … , a
n-1
, b, ab, a
2
b, … ,
a
n-1
b}.
Fie f ∈ Aut(D
n
). Atunci f(a) = a
s
b
t
şi f(b) = a
u
b
v
, unde s, u ∈{0, 1, … , n-1}
şi t, v ∈ {0, 1}.
Cum ord(a) = n, rezultă ord(f(a)) = n, deci t = 0 şi (s, n) = 1.
Cum ord(b) = 2, rezultă ord(f(b)) = 2, deci v = 1.
70
În concluzie Aut(D
n
) = {f : D
n
→ D
n
| f(a) = a
s
cu (s, n) = 1 şi f(b) = a
u
b
cu u ∈ {0, 1, … , n-1}}.
În plus, |Aut(D
n
)| = n ϕ(n).

10. Fie p un număr prim şi T
p
= {z ∈ C | există n ∈ N astfel încât
1 =
n
p
z }.
i) Arătaţi că T
p
este subgrup al grupului (C*, ·).
ii) Arătaţi că, pentru fiecare n ∈ N, H
n
= {z ∈ C | 1
n
p
z = } este
subgrup al lui T
p
şi, în plus, toate subgrupurile proprii ale lui T
p
sunt
de acest tip.
iii) Arătaţi că T
p
/ H
n
≅ T
p
, oricare ar fi n ∈ N.

Indicaţie.
ii) Avem H
n
≤ T
p
, oricare ar fi n ∈ N, H
0
⊂ H
1
⊂ … ⊂ H
n
⊂ … şi T
p
=
=
n
n
H


N
. Fie G un subgrup propriu al lui T
p
. Atunci există m ∈ N cu proprietăţile:
a) există x
0
∈ G cu ord(x
0
) = p
m
,
b) oricare ar fi x ∈ G, ord(x) ≤ p
m
.
Se verifică că G = H
m
.
iii) Aplicaţia f : , oricare ar fi
n
p
p n p p n
ˆ ˆ T | H T f ( z ) z , z T | H → = ∈ este
un izomorfism de grupuri.

11. Fie (G, ·) un grup abelian finit de ordin n. Pentru fiecare număr prim p
cu p / n, notăm G
p
= {x ∈ G | există m ∈ N astfel încât ord(x) = p
m
}.
i) Arătaţi că G
p
este subgrup al lui G.
71
ii)Dacă n =
2
1 2
i k
k
p p p
α α α
… ; p
i
= prime, α
i
∈ N*, 1 i ,k = , atunci

i
i
p i
ord G p
α
= , oricare ar fi 1 i ,k = şi G este izomorf cu produsul direct
2
1 2
i k
k
Gp Gp Gp
α α α
× × × … .

Soluţie.
Se verifică că G
p
≤ G; în plus, G
p
are p
a
elemente, unde a = max {k ∈ N |
p
k
/ n}.
Pentru fiecare i ∈ {1, 2, … , k}, fie
i
i
i
n
n
p
α
= .
Cum, pentru i ≠ j ∈ {1, 2, … , k}, avem (n
i
, n
j
) = 1, rezultă existenţa
numerelor întregi u
i
, 1 i ,k = , astfel încât
1
1
k
i i
i
u n
=
=

. Atunci aplicaţia f : G →
2
1 2
i k
k
Gp Gp Gp
α α α
× × × … , f(x) = (n
1
x, n
2
x, … , n
k
x), oricare ar fi x ∈ G, este un
izomorfism de grupuri.

12. Fie (G, ·) , (G', ·) două grupuri şi f : G → G' un morfism de grupuri.
Arătaţi că:
i) Dacă f este injectiv, atunci f(Z(G)) ⊆ Z(G').
ii) Dacă x ∈ G, ord(x) < ∞, atunci ord( f(x)) < ∞ şi ord( f(x)) / ord(x).
iii) Dacă f este izomorfism, atunci ord(f(x)) = ord(x), pentru orice x ∈ G.

Soluţie.
i) Fie x ∈ Z(G) şi y' ∈ G'. Cum f este surjectivă, există a ∈ G astfel încât
f(a) = y'. Avem f(x)y' = f(x)f(a) = f(xa) = f(ax) = f(a) f(x) = y' f(x). Prin urmare,
f(x) ∈ Z(G'), deci f(Z(G)) ⊆ Z(G').
72
ii) Fie x ∈ G, cu ord(x) = n < ∞. Cum [f(x)]
n
= f(x
n
) = f(e) = e', rezultă
ord(f(x)) < ∞ şi ord(f(x)) / n (am notat cu e, e' elementele neutre ale grupurilor G,
respectiv G').
iii) Fie x ∈ G. Dacă ord(x) = ∞, atunci x
n
≠ e, pentru orice n ∈ Z*. Cum f
este injectivă, deducem că [f(x)]
n
= f(x
n
) ≠ f(e) = e', pentru orice n ∈ Z*, deci
ord(f(x)) = ∞. Dacă ord(x) = n < ∞, atunci, din punctul ii), avem ord(f(x)) / n. Cum
pentru orice k ∈ {1, 2, …, n - 1} avem x
k
≠ e, deducem [f(x)]
k
= f(x
k
) ≠ f(e) = e', de
unde rezultă ord(f(x)) ≥ n. Astfel obţinem egalitatea ord(f(x)) = n.

13. Fie n ∈ N, n ≥ 2 şi (G, ·) un grup cu proprietatea că (ab)
n
= a
n
b
n
,
pentru orice a, b ∈ G. Notând H
1
= {a ∈ G | a
n
= e} şi H
2
= {a
n
| a ∈ G}, arătaţi
că:
i) H
1
este divizor normal al lui G.
ii) H
2
este subgrup al lui G.
iii)
1 2
G / H H ≅ .

Soluţie. Se constată că aplicaţia f : G → G, f(a) = a
n
, pentru orice a ∈ G,
este un endomorfism al grupului G. Avem H
1
= Kerf şi H
2
= Imf, de unde rezultă i)
şi ii). Pentru iii), se aplică teorema 1 de izomorfism pentru grupuri.

14. Fie (G
1
, ·) , (G
2
, ·) două grupuri şi H
1
, H
2
subgrupuri normale ale lui
G
1
, respectiv G
2
. Arătaţi că avem izomorfismul de grupuri:
G
1
× G
2

1 2 1 1 2 2
/ H H G / H G / H × ≅ × .
Indicaţie. Aplicaţia f : G
1
× G
2

1 1 2 2
G / H G / H × , f(x, y) = (xH
1
,
yH
2
), pentru orice (x, y) ∈ G
1
× G
2
, este un morfism surjectiv de grupuri, având
73
Kerf = H
1
× H
2
. Izomorfismul cerut rezultă prin aplicarea teoremei 1 de
izomorfism pentru grupuri.

15. i) Fie aplicaţia f : R → C*, f(x) = cos 2πx + i sin 2πx, pentru orice x ∈
∈ R.
a) Arătaţi că f este un morfism de grupuri de la (R, +) la (C*, ·).
b) Determinaţi Kerf, Imf şi arătaţi că R / Z ≅ Imf.
ii) Fie aplicaţia g : C* → R
+
*
, g(x) = |x|, pentru orice x ∈ C*.
a) Arătaţi că g este un morfism de grupuri de la (C*, ·) la (R
+
*
, +).
b) Determinaţi Kerg şi Img şi arătaţi că C* / T ≅ R
+
*
, unde T este
subgrupul numerelor complexe de modul 1.

16. Fie (G, +) un grup şi H
1
, H
2
două subgrupuri normale ale sale. Arătaţi
că:
i)Grupul factor
1 2
G / H H ∩ este izomorf cu un subgrup al produsului
direct
1 2
G / H G / H × .
ii)Dacă grupurile
1 2
si G / H G / H sunt abeliene, atunci grupul
1 2
G / H H ∩ este abelian.

iii)Dacă H
1
∩ H
2
= {0}, atunci grupul G se scufundă în produsul direct
1 2
G / H G / H × (unde am notat cu 0 elementul neutru al grupului G).

iv)Dacă grupul G este abelian şi G = H
1
+ H
2
, atunci
1 2 1 2
G / H H G / H G / H ∩ ≅ × . În particular, deduceţi că, dacă m, n ∈ N, m, n ≥
≥ 2 şi (m, n) = 1, atunci Z
mn
≅ Z
m
× Z
n
.

74
Soluţie. i) Fie f : G →
1 2
G / H G / H × , f(x) = (x + H
1
, x + H
2
), pentru
orice x ∈ G. Se verifică uşor că f este morfism de grupuri şi Kerf = H
1
∩ H
2
.
Conform teoremei 1 de izomorfism pentru grupuri avem:
1 2 1 2
G / H H G / Ker f Im f G / H G / H ∩ = ≅ ≤ × .
ii) şi iii) sunt consecinţe imediate ale punctului i).
iv) Este suficient să arătăm că, în cazul G = H
1
+ H
2
, morfismul f construit
anterior este surjectiv.
Fie (x + H
1
, y + H
2
) ∈ G / H
2
× G / H
2
. Atunci există h
1
, h
1
' ∈ H
1
şi h
2
, h
2
' ∈
∈ H
2
, astfel încât x = h
1
+ h
2
şi y = h
1
' + h
2
'.
Avem f(h
2
+ h
1
') = (h
2
+ h
1
' + H
1
, h
2
+ h
1
' + H
2
) = (h
2
+ H
1
, h
1
' + H
2
) = (x +
+H
1
, y + H
2
).
În particular, pentru G = Z, H
1
= mZ şi H
2
= nZ, obţinem Z
mn
≅ Z
m
× Z
n
.

17. Fie (G, ·) un grup. Pentru un element a ∈ G, considerăm aplicaţia ϕ
a
:
G → G, ϕ
a
(x) = a x a
-1
, x ∈ G. Arătaţi că:
i) ϕ
a
∈ Aut(G), pentru orice a ∈ G (ϕ
a
este numit automorfism interior
al grupului G).
ii) Mulţimea Inn(G) = { ϕ
a
| a ∈ G} este un divizor normal al grupului
Aut(G) (Inn(G) este numit grupul automorfismelor interioare ale
grupului G).
iii) G / Z(G) ≅ Inn(G).

Soluţie.
i)Verificarea o lăsăm cititorului. Menţionăm doar că, pentru a ∈ G, inversa
aplicaţiei ϕ
a
este
1
a
ϕ

.
75
ii)Pentru orice a, b ∈ G avem ϕ
a
ϕ
b
= ϕ
ab
.
Atunci ϕ
a
ϕ
b
-1
=
1 1
a
b ab
ϕ ϕ ϕ
− −
= , deci Inn(G) este subgrup al lui Aut(G).
Dacă f ∈ Aut(G) şi a ∈ G, atunci (f ϕ
a
f
-1
)(x) = f(a f
-1
(x)a
-1
) = f(a) x
f(a
-1
) = f(a) x [f(a)]
-1
=
f ( a )
( x ) ϕ , pentru orice x ∈ G. Rezultă f ϕ
a
f
-1

∈ Inn(G), deci Inn(G) este divizor normal în Aut(G).
iii) Aplicaţia ϕ : G → Inn(G), ϕ(a) = ϕ
a
, pentru orice a ∈ G, este un
morfism surjectiv de grupuri cu Kerϕ = Z(G). Afirmaţia rezultă din teorema 1 de
izomorfism pentru grupuri.

18. Fie G un grup şi H un subgrup normal al său ce satisface:
i) ord H = n ≤ ∞ , [G : H] = m ≤ ∞.
ii) (n, m) = 1.
Arătaţi că H este unicul subgrup de ordin n al lui G.

Soluţie. Fie H' un alt subgrup de ordin n al lui G. Atunci HH' / H este
subgrup al lui G / H, de unde obţinem ord(HH' / H) / m. (1)
De asemenea, cum HH' / H ≅ H' / H ∩ H', avem ord(HH' / H) / n . (2)
Din relaţiile (1) şi (2) şi ipoteza ii), deducem că ord(HH' / H) = 1, deci
HH' = H. Rezultă H' ⊆ H şi, cum ordH' = ordH = n, avem H' = H.

19. Fie (G, ·) un grup, N un divizor normal de ordin finit al lui G şi H un
subgrup de indice finit al lui G. Arătaţi că, dacă ([G : H], ordN) = 1, atunci N ⊆ H.

Soluţie.
Avem următoarele relaţii:
76
[G : H] = [G : HN] [HN : H],
ordN = [N : {e}] = [N : H ∩ N] [H ∩ N : {e}],
[HN : H] = [N : H ∩ N],
de unde deducem [N : H ∩ N] / ([G : H], ordN)
.
Rezultă [N : H ∩ N] = 1, deci N =
= H ∩ N sau, echivalent, N ⊆ H.

20. Fie (G, ·) un grup şi H ≤ G, H ⊆ Z(G). Arătaţi că, dacă G / H este grup
ciclic infinit, atunci G ≅ H × G / H.

Indicaţie.
Fie x
0
H un generator al grupului G / H. Avem G / H = {
0
n
x H | n ∈ Z}
Atunci, pentru un element x ∈ G, există n ∈ Z şi h ∈ H astfel încât
0
n
x x h = . Aplicaţia f : G → H × G / H, x ÷ (h,
0
n
x H ) este un izomorfism de
grupuri.

21. Fie f : G → G' un morfism surjectiv de grupuri abeliene finite. Arătaţi
că, dacă (ord(Kerf), ordG') = 1, atunci G ≅ G' × Kerf.

Soluţie.
Fie m = ordG’ şi n = ord(Ker f). Aplicaţia u : Kerf → Kerf, u(x) = x
m
,
oricare ar fi x ∈ Kerf, este un izomorfism de grupuri.
Într-adevăr, dacă x ∈ Keru, atunci avem x
m
= e; de asemenea, din x ∈ Kerf
şi ord(Kerf) = n, deducem x
n
= e.
77
Fie α, β ∈ Z astfel încât αn + βm = 1. Atunci x = x
1
= x
αn+βm
= (x
n
)
α
(x
m
)
β
=
= e
α
e
β
= e. Astfel u este injectiv şi, cum Kerf este finit, rezultă că u este
izomorfism.
Fie aplicaţia v : G → Kerf, v(x) = x
m
, pentru orice x ∈ G. Evident, v este
bine definită şi , în plus, v este morfism de grupuri. Atunci morfismul de grupuri
w = u
-1
v : G → Kerf are proprietatea că w(x) = x, pentru orice x ∈ Kerf .(1)
Fie ϕ : G → G' × Kerf, ϕ(y) = (f(y), w(y)), pentru orice y ∈ G. Evident, ϕ
este morfism de grupuri. Fie y ∈ Kerϕ. Atunci f(y) = e, deci y ∈ Kerf. Ţinând cont
de relaţia (1), rezultă y = w(y) = e. Aşadar, ϕ este injectiv. Din teorema 1 de
izomorfism pentru grupuri, deducem că ordG = ord(G' × Kerf). Rezultă că ϕ este
izomorfism de grupuri.

22. Fie (G, ·) un grup. Arătaţi că fiecare din următoarele condiţii este
suficientă pentru ca G să fie abelian:
i) G are exact un automorfism.
ii) Grupul factor G / Z(G) este ciclic;.
iii) G are exact p automorfisme, unde p este un număr prim.
iv) f : G → G, f(x) = x
3
, pentru orice x ∈ G este endomorfism surjectiv
(injectiv) al lui G.
v) Există k ∈ N* astfel încât aplicaţiile f, g : G → G, f(x) = x
k
, g(x) = x
2k
,
pentru oricare x ∈ G, sunt endomorfisme ale lui G şi f este surjectiv.
vi) Există a ∈ G şi f : G → G un endomorfism injectiv al lui G astfel
încât f((f f)(x) · f(x)) = a, pentru orice x ∈ G.
vii) G este finit şi există f ∈ Aut(G) astfel încât:
a) f(x) = x implică x = e;
b) (f f)(x) = x, pentru orice x ∈ G.
78
viii) G este finit şi există f ∈ Aut(G) astfel încât:
a) f(x) = x implică x = e;
b) |{x ∈ G | f(x) = x
-1
}| >
1
2
ordG.
Care din aceste condiţii este şi necesară?

Soluţie.
i) Avem izomorfismul G / Z(G) ≅ Inn(G), unde Inn(G) este grupul
automorfismelor interioare ale grupului G. Cum Aut(G) este trivial avem că şi
Inn(G) este trivial, deci G = Z(G).
ii) Fie xZ(G) un generator al grupului ciclic G / Z(G) şi a, b ∈ G.
Atunci există m, n ∈ Z astfel încât aZ(G) = x
m
Z(G) şi bZ(G) = x
n
Z(G). Fie
h
a
, h
b
∈ Z(G) astfel încât a = x
m
h
a
şi b = x
n
h
b
. Atunci ab = x
m
h
a
x
n
h
b
= x
m
x
n
h
a
h
b
=
= x
n
h
b
x
m
h
a
= ba.
iii) Avem ord(Aut(G)) = p. Din teorema lui Lagrange deducem că
ord(Int(G)) ∈ {1, p}. În prima situaţie avem G = Z(G), iar în cea de-a doua avem
G / Z(G) ciclic.
iv) (xy)
3
= x
3
y
3
implică (yx)
2
= x
2
y
2
. Atunci (yx)
4
= [(yx)
2
]
2
= y
4
x
4
şi (yx)
4
=
= (xy)(xy)
3
= yxy
3
x
3
, de unde, prin egalare, obţinem xy
3
= y
3
x , oricare ar fi x, y ∈ G.
Dacă f este surjectiv, atunci, când y parcurge grupul G şi f(y) = y
3
va
parcurge G, deci G este abelian.
Dacă f este injectiv, atunci, din f(xy) = (xy)
3
= x
3
y
3
= x
2
xy
3
= xxy
3
x = xy
3
x
2
=
= y
3
xx
2
> 2 = y
3
x
3
= f(yx), obţinem xy = yx, pentru orice x, y ∈ G.
v) Avem (xy)
k
= x
k
y
k
şi (xy)
2k
= x
2k
y
2k
, pentru orice x, y ∈ G.
Cum f este surjectiv, din relaţia anterioară, deducem că oricare două
elemente ale lui G comută.
79
vi) Cum f este injectiv şi a ∈ Imf, avem că există un unic element b ∈ G
astfel încât f(b) = a. Obţinem (f f)(x) · f(x) = b, pentru orice x ∈ G.
În particular, pentru x = e, deducem b = a = e şi deci (f f)(x) · f(x) = e,
pentru orice x ∈ G. (1)
Aplicând f relaţiei (1), obţinem (f f f)(x) ·(f f)(x) = e, pentru orice x∈
∈ G. (2)
Din relaţiile (1) şi (2), avem (f f f)(x) = f(x), de unde obţinem (f
f)(x) = x, pentru orice x ∈ G. Ţinând cont de relaţia (1), rezultă f(x) = x
-1
, pentru
orice x ∈ G. Cum f este morfism, se obţine xy = yx, oricare ar fi x, y ∈ G.
vii) Se verifică că aplicaţia g : G → G, g(x) = x
-1
f(x), oricare ar fi x ∈ G,
este injectivă. Cum G este finit, avem g bijectivă, deci, pentru orice x ∈ G, există
t ∈ G astfel încât x = g(t). Atunci xf(x) = g(t)f(g(t)) = t
-1
f(t)f(t
-1
f(t)) = t
-1
f(t)f(t
- 1
)
(f f)(t) = t
-1
et = e şi, prin urmare, f(x) = x
-1
, oricare ar fi x ∈ G. Cum f ∈ Aut(G),
rezultă G abelian.
viii) Mulţimea {x ∈ G | f(x) = x
-1
} este conţinută în mulţimea H = {x ∈G |
(f f)(x) = x}. Avem H subgrup al lui G. Din relaţia b), deducem H = G şi ne
situăm astfel în ipotezele punctului vii).
Condiţiile ii), iv), v), vi) sunt necesare, în timp ce condiţiile i), iii), vii),
viii) nu sunt necesare pentru ca G să fie abelian.

23. Fie (G, ·) un grup abelian cu n elemente şi H ≤ G, astfel încât, pentru
orice a, b ∈ G \ H, avem ab ∈ H. Arătaţi că:
i) n este par şi ordH =
2
n
.
80
ii) Dacă n ≡/ 0 (mod 4), atunci, pentru orice endomorfism f al grupului
H, există exact două endomorfisme g
1
, g
2
ale grupului G astfel încât g
1
(x) = g
2
(x) =
= f(x), pentru orice x ∈ H.

Soluţie.
i) Fie k = ordH. Fixând un element a ∈ G \ H, aplicaţia ϕ
a
: G \ H → H,
ϕ
a
(x) = ax, pentru orice x ∈ G \ H, este injectivă. Rezultă |G \ H| ≤ |H|, adică n – k≤
≤ k, deci n ≤ 2k. Cum, din teorema lui Lagrange, avem k / n, rezultă n = 2k, deci n
este par şi ord H = k =
2
n
.
ii) Avem n = 2k cu k = impar. Atunci există a ∈ G cu ord(a) = 2. Avem că
a ∈ G \ H, căci, în caz contrar, 2 ar divide k; contradicţie. De asemenea, a este
unicul element de ordin 2 din G (dacă b ∈ G şi ord(b) = 2, atunci b ∈ G \ H; fie a =
= bx , cu x ∈ G; avem x ∈ H şi e = a
2
= b
2
x
2
= ex
2
= x
2
, de unde ord(x) / k şi ord(x)
/ 2; rezultă ord(x) = 1, adică x = e).
Fie f : H → H un endomorfism al grupului H şi g : G → G un endomorfism
al grupului G astfel încât g | H = f. Din a
2
= e, deducem g(a)
2
= g(a
2
) = g(e) = e,
deci g(a) ∈{e, a}.
Cazul 1. g(a) = e.
Pentru orice x ∈ G \ H avem ax ∈ H, deci g(x) = eg(x) = g(a) g(x) = g(ax)=
= f(ax). În concluzie, morfismul g
1
este definit astfel:
g
1
(x) =
ă
ă
f ( x ), dac x H
f ( ax ), dac x G \ H
∈ ⎧



.
Cazul 2. g(a) = a.
Pentru orice x ∈ G \ H, avem ax ∈ H, deci g(x) = eg(x) = a
2
g(x) =
=ag(a)g(x) = ag(ax) = af(ax). În concluzie morfismul g
2
este definit astfel:
81
g
2
(x) =
ă
ă
f ( x ), dac x H
af ( ax ), dac x G \ H
∈ ⎧




Verificarea faptului că g
1
şi g
2
sunt morfisme de grupuri o propunem
cititorului.

24. Determinaţi toate grupurile care admit un singur automorfism.

Soluţie.
Evident grupurile cu un element satisfac proprietatea din enunţ. Fie G un
grup cu cel puţin două elemente ce admite un singur automorfism. Din
izomorfismul G / Z(G) ≅ Inn(G), ţinând cont că ord(Inn(G)) = 1, deducem G =
=Z(G), adică G este abelian.
Atunci aplicaţia f : G → G, f(x) = x
-1
, pentru orice x ∈ G, este automorfism
al lui G, deci f = 1
G
. Rezultă x
2
= e, pentru orice x ∈ G. Grupul G poate fi înzestrat
cu o structură de Z
2
-spaţiu liniar definind:
ˆ
0 , 0
,
ˆ
x , 1
x
α
α
α

=

=

=


pentru orice (α, x) ∈ Z
2
× G.
Fie B o bază a lui G peste Z
2
. Orice u ∈ S(B) (u : B → B bijecţie) induce un
automorfism al lui
2
G
Z
, iar dacă u
1
, u
2
∈ S(B), u
1
≠ u
2
, atunci automorfismele lui
2
G
Z
induse de u
1
, u
2
sunt distincte. Deducem |S(B)| = 1, de unde |B| = 1. Aşadar G
este un Z
2
-spaţiu liniar de dimensiune 1, deci G ≅ Z
2
.
Am obţinut astfel că grupul G este izomorf cu grupul aditiv Z
2
. Această
condiţie, apărută drept necesară, este şi suficientă, întrucât |Aut(Z
2
, +)| = 1.
În concluzie, grupurile care au un singur automorfism sunt cele cu un
element şi cele cu două elemente.
82
25. Fie (A, ·), (B, ·) două grupuri ciclice finite având ordA = m, ordB = n.
Determinaţi numărul morfismelor de grupuri definite pe A cu valori în B.

Soluţie. Fie f : A → B un morfism de grupuri şi d = ord(f(A)).
Din teorema lui Lagrange, avem d / n. Din teorema 1 de izomorfism pentru
grupuri, avem d / m. Deducem d / (m, n), unde (m, n) este cel mai mare divizor
comun al numerelor m şi n.
Cum f(A) este grup ciclic de ordin d, el are ϕ(d) generatori. Grupul B fiind
ciclic, are un unic subgrup de ordin d şi anume pe f(A).
Ne interesează să determinăm numărul morfismelor g : A → B, cu g(A) =
=f(A). Dacă A = {e, a, a
2
, … , a
m - 1
}, atunci [g(a)] = g(A) = f(A). Deducem de aici
că numărul morfismelor g : A → B cu g(A) = f(A) este egal cu numărul
generatorilor lui f(A), adică cu ϕ(d) (morfismele g se obţin ducând pe a în câte un
generator al lui f(A)).
Cum d poate fi un divizor arbitrar pentru (m, n), rezultă că numărul
morfismelor căutate este
/( , )
( ) ( , )
d m n
d m n ϕ =

.

§ II.4. Grupuri de permutări

1. Să se construiască un grup G având proprietatea că, pentru fiecare grup
finit H, G conţine un subgrup izomorf cu H.
Soluţie.
Considerăm G grupul simetric (S(N
*
), ) asociat mulţimii N
*
. Fie H un
grup finit de ordin n∈N
*
. Conform teoremei lui Cayley, aplicaţia ϕ
1
: H → S(H),
83
ϕ
1
(h)(h') = hh', pentru orice h, h' ∈ H, este un morfism injectiv de grupuri. Notăm
cu ϕ
2
: S(H) → S
n
izomorfismul canonic şi cu ϕ
3
: S
n
→ G morfismul injectiv dat
prin:
ϕ
3
(σ)(i) =
( ) , dacă 1 i n
i , dacă n 1 i,
i σ ≤ ≤ ⎧

+ ≤


pentru orice σ ∈ S
n
şi orice i ∈ N
*
. Atunci aplicaţia ϕ
H
= ϕ
3
ϕ
2
ϕ
1
: H → G
este un morfism injectiv de grupuri şi, prin urmare, H ≅ ϕ
H
(H) ≤ G.

2. i) Determinaţi numărul structurilor de grup ce se pot introduce pe o
mulţime G cu n elemente, izomorfe cu o structură de grup fixată (G, ∗).
ii) Determinaţi numărul structurilor de grup ciclic ce se pot introduce
pe o mulţime cu n elemente.
iii) Determinaţi numărul structurilor de grup ce se pot introduce pe o
mulţime cu p elemente, unde p este un număr prim.
iv) Determinaţi numărul structurilor de grup ce se pot introduce pe o
mulţime cu 4 elemente.

Soluţie.
i) Fie (S(G), ) grupul permutărilor mulţimii G. Pentru fiecare permutare ϕ
∈ S(G) definim o operaţie ϕ
*
pe G în felul următor: xϕ
*
y = ϕ(ϕ
-1
(x) ∗ ϕ
-1
(y)),
pentru orice x, y ∈ G. În mod evident, (G, ϕ
*
) este grup izomorf cu (G, ∗).
Arătăm în continuare că orice structură de grup (G, ) izomorfă cu (G, ∗)
este de tipul anterior. Într-adevăr, dacă Ψ : (G, ∗) → (G, ) este un izomorfism de
grupuri, atunci x y = Ψ(Ψ
-1
(x y)) = Ψ(Ψ
-1
(x) ∗ Ψ
-1
(y)) = xΨ
*
y, pentru orice
x, y ∈ G.
84
Studiem în ce caz două permutări ϕ, ψ ∈ S(G) induc aceeaşi operaţie pe G.
Avem următorul şir de echivalenţe:
ϕ
*
= ψ
*
⇔ {xϕ
*
y = xψ
*
y, pentru orice x, y ∈ G} ⇔ {ϕ(ϕ
-1
(x) ∗ ϕ
-1
(y)) =
=Ψ(Ψ
-1
(x) ∗ Ψ
-1
(y)), pentru orice x, y ∈ G} ⇔ {(Ψ
-1
ϕ)(x' ∗ y')=(Ψ
-1
ϕ)(x') ∗
∗(Ψ
-1
ϕ)(y'), pentru orice x', y' ∈ G (unde am notat x' = ϕ
-1
(x) şi y' = ϕ
-1
(y))} ⇔
Ψ
-1
ϕ ∈ Aut(G, ∗).
Deci, numărul structurilor de grup izomorfe cu (G, ∗) ce se pot introduce
pe mulţimea G este:
| ( ) | !
| ( , ) | | ( , ) |
S G n
Aut G Aut G
=
∗ ∗
.
ii) Numărul structurilor de grup ciclic care se pot introduce pe o mulţime
cu n elemente este egal cu numărul structurilor de grup izomorfe cu (Z
n
, +) ce se
pot introduce pe mulţimea respectivă, adică este:
! !
| ( , ) | ( )
n
n n
Aut n ϕ
=
+ Z
.
iii) Cum orice grup cu p elemente este ciclic, iar ϕ(p) = p – 1, numărul
căutat va fi:
! !
( 2)!
( ) 1
p p
p p
p p ϕ
= = −

.
iv) Un grup cu 4 elemente este izomorf fie cu grupul ciclic (Z
4
, +) fie cu
grupul lui Klein (Z
2
× Z
2
, +). Astfel numărul structurilor de grup care se pot
introduce pe o mulţime cu 4 elemente este:
4 2 2
4! 4! 4! 4!
16
| ( , ) | | ( , ) | (4) 3! Aut Aut ϕ
+ = + =
+ × + Z Z Z
.

3. Arătaţi că, dacă σ este ciclul (i
1
i
2
… i
r
), iar α este o permutare arbitrară
din S
n
, atunci α σ α
-1
este ciclul (α(i
1
)α(i
2
) … α(i
r
)).
85

Soluţie.
Pentru j ∈ {1, 2, … , r – 1}, avem (α σ α
-1
)(α(i
j
)) = α(σ(i
j
)) = α(i
j+1
).
De asemenea, (α σ α
-1
)(α(i
r
)) = α(σ(i
r
)) = α(i
1
).
Fie k ∈ {1, 2, … , n} \ {α(i
1
), α(i
2
), … ,α(i
r
)} şi p = α
-1
(k). Atunci p ∈ {1,
2, … , n} \ {i
1
, i
2
, … , i
r
} şi, prin urmare, (α σ α
-1
)(k) = α(σ(p)) = α(p) = k.

4. Arătaţi că următoarele mulţimi constituie sisteme de generatori pentru
grupul S
n
:
i) A = {(1 2), (1 3), …, (1 n)},
ii) B = {(1 2), (2 3), …, (n - 1 n), (n 1)},
iii) C = {(1 2), (1 2 3 … n)},
iv) D = {(1 2), (2 3 4 … n)}.

Soluţie.
i) Orice permutare σ ∈ S
n
se descompune într-un produs de transpoziţii:
σ = (i
1
j
1
)(i
2
j
2
) … (i
k
j
k
). Pentru fiecare r ∈ {1, 2, … , k}, avem (i
r
j
r
) = (1 i
r
)(1 j
r
)(1
i
r
). Rezultă σ = (1 i
1
)(1 j
1
) (1 i
1
)(1 i
2
) (1 j
2
) (1 i
2
) …(1 i
k
) (1 j
k
) (1 i
k
). Deducem
astfel că S
n
⊆ [A], deci [A] = S
n
.
ii) Este suficient să arătăm că A ⊂ [B].
Fie (1 k) ∈ A. Avem următoarele relaţii:
(1 k) = (1 2) (2 k) (1 2)
(2 k) = (2 3) (3 k) (2 3)
……………
(k-2 k) = (k-2 k-1) (k-1 k) (k-2 k-1),
86
care, prin înmulţire dau (1 k) = (1 2) (2 3) … (k-2 k-1)(k-1 k) (k-2 k-1) … (2 3) (1
2), deci (1 k) ∈ [B].
iii) Este suficient să arătăm că B ⊂ [C].
Aplicând rezultatul obţinut în problema anterioară pentru α = (1 2 … n) şi
σ
1
= (1 2), deducem σ
2
= α
0
σ
1
α
-1
= (α(1) α(2)) = (2 3) ∈[C]. Raţionând
similar pentru α = (1 2 … n) şi σ
2
= (2 3), deducem σ
3
= α σ
2
α
-1
= (α(2)
α(3)) = (3 4) ∈ [C]. În general, σ
q
= α σ
q-1
α
-1
= (α(q-1) α(q)) = (q q+1), deci
B ⊂ [C].
iv) Avem (1 2) ∈ C ∩ D şi (1 2 3 … n) = (1 2) (2 3 4 … n) ∈ [D], de unde
rezultă C ⊂ [D], deci [D] = S
n
.

5. Arătaţi că următoarele mulţimi constituie sisteme de generatori pentru
grupul A
n
:
i) A = {(i j k) | i, j, k ∈{1,2,...,n}, i ≠ j, j ≠ k, k ≠ i},
ii) B = {(1 i j) | i, j ∈{2,3,...,n}, i ≠ j},
iii) C = {(1 2 i) | i ∈{3,4,...,n}}.

Soluţie.
i) Orice permutare σ ∈ A
n
se descompune într-un produs de transpoziţii ce
conţine un număr par de factori: σ = (i
1
j
1
) (i
2
j
2
) …(i
2k
j
2k
). Pentru fiecare număr
impar r ∈ {1, 3, …, 2k-1}, avem :
(i
r
j
r
) (i
r+1
j
r+1
) =
1 1
1 1 r 1 1
( ) , dacă
( )( j ) , dacă .
r r r r r
r r r r r r r
i j j j i
i j i j i j i
+ +
+ + + +
= ⎧




Rezultă σ ∈ [A], deci A
n
⊆ [A]. Cum, evident, avem [A] ⊆ A
n
, obţinem
[A] = A
n
.
87
ii) Este suficient să arătăm că A ⊂ [B].
Pentru orice ciclu de lungime 3, (i j k), cu i, j, k ≠ 1, avem (i j k) = (1 i j) (1
j k) ∈ [B]. Dacă i = 1 sau j = 1 sau k = =1, atunci (i j k) ∈ B ⊂ [B]. În concluzie,
A ⊂ [B].
iii) Este suficient să arătăm că B ⊂ [C].
Pentru orice ciclu de lungime 3, (1 i j), cu i, j ≠ 2, avem (1 i j) = (1 2 j) (i 2
1) = (1 2 j) (1 2 i)
-1
∈ [C].
Dacă i = 2, atunci (1 i j) ∈ C ⊂ [C], iar dacă j = 2, atunci (1 i j) = (1 2 i) (1
2 i) ∈ [C].
În concluzie, avem B ⊂ [C].

6. i) Fie α, β ∈ S
7
, α =
1 2 3 4 5 6 7
3 4 1 5 6 7 2
⎛ ⎞
⎜ ⎟
⎝ ⎠
, β =
=
1 2 3 4 5 6 7
2 4 7 1 5 3 6
⎛ ⎞
⎜ ⎟
⎝ ⎠
.
a) Descompuneţi α şi β în produs de cicli disjuncţi şi determinaţi
ord(α) şi ord(β).
b) Considerând σ = α β
-1
determinaţi ord(σ) şi σ
2003
.
ii) Fie α, β ∈ S
9
, α =
1 2 3 4 5 6 7 8 9
4 5 1 8 6 2 9 7 3
⎛ ⎞
⎜ ⎟
⎝ ⎠
, β =
=
1 2 3 4 5 6 7 8 9
7 1 5 9 4 2 3 8 6
⎛ ⎞
⎜ ⎟
⎝ ⎠
.
a) Descompuneţi α şi β în produs de cicli disjuncţi şi determinaţi
ord(α) şi ord(β).
b) Considerând σ = [α, β], determinaţi ord(σ) şi σ
2003
.
88
Indicaţie.
i) a) Se obţin α = (1 3)(2 4 5 6 7), β = (1 2 4)(3 7 6)(5), ord(α) = 10,
ord(β) = 3.
b) Se obţin σ = (1 5 6 2 3 7)(4), ord(σ) = 6, σ
2003
= (σ
6
)
333
σ
5
= e
333
σ
5
=

5
.
ii) Similar cu i).

7. Determinaţi ordinele elementelor, subgrupurile, divizorii normali şi
subgrupul comutator ale grupului S
3
.

Soluţie. Avem S
3
=
1 2
1 2 3 1 2 3 1 2 3
1 2 3 1 3 2 3 2 1
, , , e σ σ
⎧ ⎛ ⎞ ⎛ ⎞ ⎛ ⎞
= = =

⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎩

1 2 3
3 1 2
, τ
⎛ ⎞
=
⎜ ⎟
⎝ ⎠
2
1 2 3
2 3 1
τ
⎫ ⎛ ⎞
=

⎜ ⎟
⎝ ⎠⎭
.
Se observă că σ
1
, σ
2
şi σ
3
sunt transpoziţii, deci ord(σ
i
) = 2, pentru orice i∈
∈{1,2,3}; de asemenea, avem ord(τ) = ord(τ
2
) = 3.
Subgrupurile lui S
3
sunt: H
1
= [σ
1
] ={e, σ
1
}, H
2
= [σ
2
] = {e, σ
2
}, H
3
= [σ
3
]=
= {e, σ
3
}, H
4
= [τ] = {e, τ,τ
2
}, H
5
= {e}, H
6
= S
3
.
Divizorii normali ai lui S
3
sunt: H
5
, H
6
şi H
4
, aceasta din urmă ca subgrup
de indice 2 în S
3
.
Întrucât S
3
/ H
5
≅ S
3
nu este abelian, rezultă D(S
3
) ≠ H
5
. De asemenea, cum
ord(S
3
/ H
4
) = 2, rezultă că S
3
/ H
4
este abelian, deci D(S
3
) ⊆ H
4
. În concluzie, se
obţine D(S
3
) = H
4
. Remarcăm că H
4
= A
3
, aşadar avem D(S
3
) = A
3
.

8. Arătaţi că centrele următoarelor grupuri sunt triviale:
89
i) S(A), unde A este o mulţime cu cel puţin 3 elemente;
ii) S
n
, unde n ≥ 3;
iii) A
n
, unde n ≥ 4.

Soluţie.
i) Presupunem, prin absurd, că Z(S(A)) ≠ {1
A
} şi fie f ∈ Z(S(A)) \ {1
A
}.
Atunci există a, b ∈ A, a ≠ b astfel încât f(a) = b. Cum A are cel puţin 3 elemente,
rezultă că există c ∈ A \ {a, b}. Fie aplicaţia g : A → A, g(x) = x, pentru x ∈ A \ {b,
c}, g(b) = c şi g(c) = b.
Evident, g este bijectivă, deci g∈S(A).Avem (f g)(a)=f(g(a)) = f(a) = b ≠
≠ c = g(b) = g(f(a)) = (g f)(a), deci f g ≠ g f. Din cele arătate, rezultă că f ∉
∉ Z(S(A)); contradicţie.
ii) Ţinând cont că S
n
= S({1, 2, … , n}) şi n ≥ 3, din punctul i) se obţine
Z(S
n
) = {e}.
iii) Presupunem, prin absurd, că Z(A
n
) ≠ {e} şi fie σ ∈ Z(A
n
) \ {e}. Atunci
există a, b ∈{1, 2, …, n}, a ≠ b, astfel încât σ(a) = b. Cum n ≥ 4, rezultă că există
c, d ∈{1, 2, …, n} astfel încât a, b, c, d sunt distincte.
Fie aplicaţia τ : {1, 2, …, n} → {1, 2, …, n}, τ(x) = x, pentru orice x ∈{1,
2, …, n} \ {b, c, d}, τ(b) = c, τ(c) = d, τ(d) = b. Evident, τ este bijectivă, deci τ τ
∈ A
n
şi (σ (τ τ))(a) = σ(a) = b ≠ d = τ(c) = (τ τ)(b) = ((τ τ) σ)(a), deci
σ (τ τ) ≠ (τ τ) σ. Rezultă σ ∉ Z(A
n
); contradicţie.
Pentru n ≥ 5, problema putea fi rezolvată şi folosind faptul că A
n
este grup
simplu.

9. Fie H = {e, (1 2)(3 4), (1 3)(2 4), (1 4)(2 3)} ⊂ S
4.

Arătaţi că:
90
i) H este divizor normal abelian în S
4
.
ii) S
4
/ H ≅ S
3
.
iii) H ⊂ A
4
şi A
4
/ H ≅ Z
3
.

Soluţie.
i) Pentru orice i, j, k, l ∈{1, 2, 3, 4} distincte, avem (i j) (k l) (i k) (j l) = (j
k) (i l), de unde deducem că H este parte stabilă a lui S
4
. De asemenea, avem [(i j)
(k l)]
-1
=(k l)
-1
(i j)
-1
= (k l) (i j) = (i j) (k l) ∈ H. Rezultă că H ≤ S
4
şi H este abelian
(întrucât σ
2
= e, pentru orice σ ∈ H).
Pentru orice α ∈ S
4
, avem α (i j) (k l) α
-1
= α (i j) α
-1
α

(k l) α
-1
= (α(i)
α(j)) (α(k) α(l)) ∈ H. În concluzie, H < S
4
.
ii) Avem ord(S
4
/ H) = ordS
4
/ ordH = 4! / 4 = 6, deci S
4
/ H ≅ S
3
sau S
4
/ H
≅Z
6
. Dacă presupunem S
4
/ H ≅ Z
6
, atunci S
4
/ H este abelian, deci D(S
4
) ⊆ H. Însă
(1 2) (1 3) = (1 2 3) (2 3) (1 2 3)
-1
(2 3)
-1
∉ H; contradicţie.
În concluzie, S
4
/ H ≅ S
3
.
ii) Evident, H conţine doar permutări pare, deci H ⊂ A
4
. Avem
ord(A
4
/ H) = ordA
4
/ ordH = 12 / 4 = 3 , de unde rezultă A
4
/ H ≅ Z
3
.

10. Fie n ∈ N, n ≥ 2 şi G un subgrup simplu al lui S
n
. Arătaţi că ordG = 2
sau G ⊆ A
n.

Soluţie.
Presupunem că G⊄A
n
.Atunci GA
n
≠ A
n
.Cum A
n
⊆ GA
n
⊆ ⊆ S
n
şi [S
n
: A
n
]
= 2, rezultă GA
n
= S
n
. Avem G ∩ A
n
< G şi, ţinând cont că G este grup simplu,
obţinem G ∩ A
n
= {e}. Astfel G ≅ G / {e} = G / G∩A
n
≅ GA
n
/ A
n
= S
n
/ A
n
, de unde
deducem că ordG = 2.
91
11. Fie p un număr prim şi G un subgrup al grupului S
p
. Arătaţi că, dacă
G conţine o transpoziţie şi o permutare de ordin p, atunci G = S
p
.

Soluţie.
Fie σ ∈ G cu ord(σ) = p. Cum p este prim şi ordinul unui produs de cicli
disjuncţi este cel mai mic multiplu comun al lungimilor acestora, deducem că σ
este un ciclu de lungime p. Fie σ = (i
1
i
2
… i
p
) cu {i
1
,i
2
, … ,i
p
} = {1, 2, …, p}. Cum
o putere a lui σ este (1 2 … p), după o eventuală renumerotare a elementelor,
putem presupune că (1 2 … p) ∈ G. De asemenea, se poate presupune că G conţine
transpoziţia (1 2). Ţinând cont de problema 4, punctul iii), se obţine G = S
p
.

12. Arătaţi că, pentru n ≥ 3 , nu există nici un morfism surjectiv între
grupurile S
n
şi A
n.

Soluţie.
Presupunem, prin absurd, că există un morfism surjectiv de grupuri f : S
n

→ A
n
. Conform teoremei 1 de izomorfism pentru grupuri, găsim un izomorfism
de grupuri:
F : S
n
/ Kerf → A
n
.
Atunci n! / 2 = ordA
n
= ord(S
n
/ Kerf) = ordS
n
/ ord(Kerf) = n! / ord(Kerf),
deci ord (Kerf) = 2. (1)
Fie π : Kerf → S
n
/ Kerf proiecţia canonică. Atunci F ○ π : Kerf → A
n

este morfism surjectiv de grupuri finite, aşadar ord(Kerf) ≥ ordA
n
=
!
2
n
. (2)
Relaţiile (1) şi (2) ne conduc la o contradicţie.

92
13. Fie n ∈ N, n ≥ 2 şi G un subgrup al lui S
n
ce conţine cel puţin o
permutare impară. Arătaţi că există H < G cu [G : H] = 2.

Soluţie.
Avem G ⊄ A
n
. De aici deducem că A
n
⊂ GA
n
. Cum [S
n
: A
n
] = 2, rezultă
GA
n
= S
n
. Fie H = G ∩ A
n
. Evident H este divizor normal al lui G. În plus, [G : H]=
= [G : G ∩ A
n
] = [GA
n
: A
n
] = [S
n
: A
n
] = 2.

14. Fie n ∈N, n ≥ 2 şi G un subgrup al lui S
n
ce conţine o transpoziţie.
Arătaţi că |G ∩ A
n
| = |G ∩ (S
n
\ A
n
)|.

Soluţie.
Conform problemei anterioare, avem că G ∩ A
n
este subgrup normal de
indice 2 al lui G. Astfel |G ∩ A
n
| =
| |
2
G
= |G ∩ (S
n
\ A
n
)|.

15. Arătaţi că, pentru n ≥ 3, avem egalitatea :
D(S
n
) = A
n
.

16. Pentru fiecare permutare σ ∈ S
n
notăm cu inv(σ) numărul
inversiunilor sale. Arătaţi că are loc următoarea egalitate :

2
( ) !
2
n
n
S
C
inv n
σ
σ

=

.


93
Soluţie.
Pentru fiecare permutare
1 2 ...
(1) (2) ... ( )
n
n
σ
σ σ σ
=
⎛ ⎞
⎜ ⎟
⎝ ⎠
din S
n
, notăm cu σ
permutarea obţinută din σ prin "răsturnarea" liniei de jos, adică
1 2 ...
( ) ( 1) ... (1)
n
n n
σ
σ σ σ
=

⎛ ⎞
⎜ ⎟
⎝ ⎠
.
Orice pereche (i, j) = 1, 1, n n × , cu i < j, este inversiune în una şi numai
în una din permutările σ şi σ . Astfel numărul inversiunilor din cele două
permutări σ şi σ este egal cu numărul total al acestor perechi, adică avem inv(σ) +
+ inv(σ ) =
2
( 1)
2
n
n n
C

= .
Deoarece permutările grupului S
n
pot fi aranjate în
!
2
n
perechi de tipul
(σ, σ ) şi suma inversiunilor permutărilor dintr-o asemenea pereche este
2
( 1)
2
n
n n
C

= , rezultă ( )
n
S
inv
σ
σ


=
2
!
2
n
C
n .

17. Fie p un număr natural prim şi , 2 n n ∈ ≥ N astfel încât p ł n.
Arătaţi că , dacă
n
S σ ∈ are preprietatea că σ
p
= e, atunci σ are cel puţin un punct
fix.

Soluţie.
Fie σ = σ
1
σ
2
...σ
k
o descompunere a permutării σ în produs de cicli disjuncţi.
Avem σ
p
= σ
1
p

σ
2
p
…σ
k
p
= e. Arătăm că σ
i
p
= e, pentru orice { } 1, 2,..., i k ∈ .
94
Presupunem, prin absurd, că există { }
0
1, 2,.... i k ∈ astfel încât
0
p
i
σ ≠ e şi
fie { } 1, 2,..., x n ∈ astfel încât
0
p
i
σ (x) ≠ x. Rezultă că x aparţine orbitei lui σ
i0
şi,
cum ciclii
i
, 1, i k σ = , sunt disjuncţi , x nu aparţine orbitelor ciclilor σ
j
, pentru
j ≠ i
0
. Astfel σ
j
p
(x) = x, pentru orice j ≠ i
0
.Rezultă σ
p
(x) =
0
p
i
σ (x)≠ ≠ x , deci σ
p

≠ e; contradicţie. Aşadar σ
i
p
= e, pentru orice { } 1, 2,.... i k ∈ . Deducem că σ
i
este
ciclu de lungime p pentru orice { } i 1, 2,..., k ∈ . Reuniunea orbitelor acestor cicli
disjuncţi va fi o mulţime cu pk elemente ce este diferită de {1,2,…,n}, întrucât
/ p n . Rezultă că există { } 1, 2,..., a n ∈ ce nu aparţine nici uneia din orbitele
ciclilor , 1,
i
i k σ = , şi, prin urmare, σ(a) = a.

18. Un grup G se numeşte rezolubil dacă posedă şir de subgrupuri
G = G
0
⊇ G
1
⊇ … ⊇ G
n
= {e},
cu următoarele proprietăţi:
i) G
i+1
< G
i
, pentru orice i = 0, 1 n − .
ii) Grupul factor G
i
/ G
i+1
este abelian pentru orice i = 0, 1 n − .
Arătaţi că grupul S
n
este rezolubil, pentru n ≤ 4, şi nu este rezolubil, pentru n ≥ 5.

Soluţie.
Remarcăm că orice grup abelian este rezolubil. Astfel S
1
şi S
2
sunt
rezolubile.
Grupul S
3
este rezolubil, deoarece posedă şirul de subgrupuri S
3
⊃ A
3
⊃ {e}
ce verifică proprietăţile i) şi ii).
95
Grupul S
4
este rezolubil, deoarece posedă şirul de subgrupuri S
4
⊃ A
4
⊃ H⊃
⊃ {e} ce verifică proprietăţile i) şi ii), unde H este grupul din problema 9.
Arătăm în continuare că S
n
nu este rezolubil pentru n ≥ 5. Presupunem, prin
absurd, că S
n
este rezolubil, adică posedă un şir de subgrupuri S
n
= G
0
⊇ G
1
⊇ … ⊇
⊃ G
m
= {e} cu proprietăţile i) şi ii). Fie K
1
un subgrup al lui S
n
ce conţine toţi ciclii
de lungime 3, K
2
< K
1
cu proprietatea că K
1
/ K
2
este grup abelian şi (i j k) un ciclu
de lungime 3 din K
1
. Considerăm, de asemenea, şi ciclii (j i s), (k i t), unde 1 ≤ i, j,
k, s, t ≤ n sunt numere distincte. Atunci σ = (j i s)
-1
(k i t)
-1
(j i s)(k i t) = (i j k). Cum
K
1
/ K
2
este abelian, rezultă D(K
1
) ⊆ K
2
, deci σ ∈ K
2
.
În concluzie, K
2
conţine toţi ciclii de lungime 3. Aplicând cele arătate mai
sus şirului S
n
= G
0
⊇ G
1
⊇ … ⊇ G
m
= {e}, se obţine că fiecare G
i
, i = 0, m,
conţine toţi ciclii de lungime 3, ceea ce este imposibil.

19. Fie n ∈ N, n ≥ 5 şi H ≠ {e} un divizor normal al grupului A
n
.

Arătaţi
că, dacă H conţine un ciclu de lungime 3, atunci H = A
n
.

Soluţie. Fie (i j k) un ciclu de lungime 3 din H. Arătăm că orice ciclu de
lungime 3 se găseşte în H. Într-adevăr, dacă (a b c) este un ciclu de lungime 3
arbitrar, atunci considerăm permutarea:
... ... ... ... ... ...
... ... ... ... ' ... '
i j k s t
a b c s t
σ
⎛ ⎞
=
⎜ ⎟
⎝ ⎠
, unde s, t, s', t' sunt convenabil aleşi
pentru a avea σ ∈ A
n
(acest lucru este posibil datorită faptului că n ≥ 5).
Atunci σ (i j k) σ
-1
= (a b c) ∈ H, întrucât H este divizor normal în A
n
.

20. Arătaţi că, pentru n ≥ 5, grupul A
n
este grup simplu.
96
Soluţie. Fie H < A
n
cu H ≠{e}.
Etapa 1. Dacă există σ = (i j k l ... s t) ... ∈ H având în descompunerea în
produs de cicli disjuncţi un ciclu de lungime ≥ 4, atunci considerăm τ = (i j k)
-1
σ
( i j k) = (i j k l ... s t) ... , unde punctele înseamnă aceiaşi cicli ca în σ. Avem τ ∈
∈H şi σ
-1

τ = (j k t) ∈ H. Din problema anterioară, rezultă H = A
n
.
Etapa 2. Dacă H are un element σ descompus în cicli disjuncţi astfel: σ = (i
j k)(i' j' k') ..., unde punctele semnifică cicli de lungime 2 sau 3, atunci τ = (k i' j')
-1
σ (k i' j') = (i j j')(k i' k') ... (aceleaşi puncte ca în σ) şi τ ∈ H. Avem σ

τ = (i
k j' j k') ... ∈ H, deci conform etapei 1, rezultă H = A
n
.
Etapa 3. Dacă există σ ∈ H, σ = (i j k)..., unde punctele semnifică
transpoziţii distincte, atunci σ
2
= (i k j) ∈ H, deci conform problemei anterioare,
rezultă H = A
n
.
Etapa 4. Dacă există σ ∈ H astfel încât σ = (i
1
j
1
)(i
2
j
2
) (i
3
j
3
)(i
4
j
4
) ...
(descompunere în cicli disjuncţi a lui σ, punctele semnificând tot transpoziţii),
atunci τ = (j
1
i
2
)(j
2
i
3
) σ(j
2
i
3
)(j
1
i
2
) = (i
1
i
2
)(i
3
j
1
)(j
2
j
3
) ... ∈ H şi σ

τ = (i
1
j
2
i
3
) (i
2

j
1
j
3
) ∈ H, deci conform etapei 2, rezultă H = A
n
.
Etapa 5. Dacă există σ ∈ H astfel încât σ = (i j)(h k), atunci τ = (t j h)σ(t h
j) = (i h)(k t) ∈ H şi τ

σ = (i j h t k) ∈ H, deci, conform etapei 1, rezultă H = A
n
.
În concluzie, grupul A
n
este simplu.

§ II. 5. Acţiuni ale grupurilor pe mulţimi; p-grupuri;
teoremele lui Sylow

1. Fie p şi q două numere naturale prime distincte şi (G, ·) un grup abelian
de ordin pq. Arătaţi că G este ciclic. Generalizare.
97
Soluţie.
Conform teoremei lui Cauchy, există x, y ∈ G cu ord(x) = p şi ord(y) = q.
Fie z = xy ∈ G. Ţinând cont de problema 1, § III.2, avem ord(z) = pq, deci G = [z]
este grup ciclic.
Generalizare. Dacă p
1
, p
2
, … , p
n
sunt numere naturale prime distincte şi
(G, ·) este un grup abelian de ordin p
1
p
2
… p
n
, atunci G este ciclic.

2. Fie p > 2 un număr natural prim. Arătaţi că:
i) Orice grup de ordin p
2
este abelian.
ii) Există grupuri de ordin p
3
neabeliene.

Soluţie.
i) Fie (G, ·) un grup de ordin p
2
şi Z(G) centrul acestuia. Conform
propoziţiei 4, avem Z(G) ≠ {e}, deci ordZ(G) ≥ 2.(1)
Conform teoremei lui Lagrange, ordZ(G) / p
2
, de unde deducem că ordZ(G)
∈ {1, p, p
2
}. Situaţia ordZ(G) = 1 este exclusă de relaţia (1).
Dacă ordZ(G) = p, atunci ord(G / Z(G)) =
2
G
ord Z(G)
ord p
p
p
= = , deci
G / Z(G) este ciclic. Ţinând cont de problema 17, § III.2, obţinem că G este
abelian.
Dacă ordZ(G) = p
2
,atunci G = Z(G) este, evident, abelian.
ii) Considerăm
ˆ ˆ
ˆ 1
ˆ ˆ ˆ
ˆ ˆ ˆ 0 1 , ,
ˆ ˆ ˆ
0 0 1
p
a b
G c a b c
⎧ ⎫ ⎛ ⎞
⎪ ⎪ ⎜ ⎟
⎪ ⎪
= ⎜ ⎟ ∈
⎨ ⎬
⎜ ⎟
⎪ ⎪
⎜ ⎟
⎪ ⎪
⎝ ⎠ ⎩ ⎭
Z
98
Se constată că G este grup cu p
3
elemente în raport cu înmulţirea matricelor
şi:
ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ
1 1 0 1 1 0 1 2 0
ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ
0 1 1 0 1 0 0 1 1
ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ
0 0 1 0 0 1 0 0 1
= ≠
⎛ ⎞⎛ ⎞ ⎛ ⎞
⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠
ˆ ˆ ˆ
1 2 1
ˆ ˆ ˆ
0 1 1
ˆ ˆ ˆ
0 0 1

⎛ ⎞
⎜ ⎟
⎜ ⎟
⎜ ⎟
⎜ ⎟
⎝ ⎠
=
ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ
1 1 0 1 1 0
ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ
0 1 0 0 1 1
ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ
0 0 1 0 0 1
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
,
deci G nu este abelian.

3. Arătaţi că orice subgrup şi orice grup factor ale unui grup p-grup sunt
p-grupuri.

4. Arătaţi că orice p-grup (G, ) este rezolubil.

Indicaţie.
Se raţionează prin inducţie după ordG, ţinându-se cont că Z(G) ≠ {e}.

5. Fie (G, ) un grup cu proprietatea că există a, b ∈ G, a ≠ b, astfel încât
G \ {a, b} să fie subgrup al lui G. Arătaţi că G este izomorf, fie cu
grupul (Z
3
,+), fie cu grupul (Z
4
,+), fie cu grupul lui Klein (Z
2
×Z
2
, +).

Soluţie.
Din ipoteză, avem ordG ≥ 3. Conform clasificării tipurilor de grupuri de
ordine ≤10 , pentru a obţine concluzia dorită este suficient să arătăm că
ordG∈{3,4}. Presupunem că G are cel puţin 4 elemente. Notăm cu e elementul
neutru din G. Atunci a ≠ e şi b ≠ e ( în caz contrar, subgrupurile G \ {e,b},
respectiv G \ {e, a} nu conţin elementul neutru e; contradicţie). Fie
99
\ { , , } x G e a b ∈ un element arbitrar al lui G. Ecuaţia xu = a, cu necunoscuta u,
are o soluţie unică în G. Cum \ { , } x G a b ∈ , rezultă { , } u a b ∈ . Dacă u = a,
atunci x = e; contradicţie. In concluzie, u = b şi astfel x = ab
-1
este unic determinat.
Cum x a fost ales arbitrar din mulţimea G \ {e, a, b}, deducem că G are exact 4
elemente, adică G = {e, a, b, x} = {e, a, b, ab
-1
}.
In final, remarcăm că are loc şi reciproca afirmaţiei din enunţ, adică, dacă G este
unul din grupurile (Z
3
, +), (Z
4
, +) sau (Z
2
×

×Z
2
,+), atunci există a, b ∈ G, a ≠ b,
astfel încât G \ {a, b} ≤ G:
{ } { }
{ } { }
( ) ( ) { } ( ) ( ) { }
3 3
4 4
2 2 2 2
ˆ ˆ ˆ
\ 1, 2 0
ˆ ˆ ˆ ˆ
\ 1, 3 0, 2
ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ
\ 0, 1 , 1, 0 0, 0 , 1, 1 .
= ≤
= ≤
× = ≤ ×
Z Z
Z Z
Z Z Z Z


6. Fie (G, ) un grup cu ordG ≥ 2 având proprietatea că orice aplicaţie f : G
→ G ce verifică f(e) = e şi f ◦ f = 1
G
este un endomorfism al lui G. Arătaţi că G
este izomorf, fie cu grupul (Z
2
,+), fie cu grupul (Z
3
,+), fie cu grupul lui Klein (Z
2
×

×Z
2
, +).

Soluţie.
Din ipoteză, avem ordG ≥ 2. Se verifică uşor că grupul G nu poate avea
mai mult de 4 elemente. Astfel ordG ∈ {2, 3, 4}, adică G =(Z
2
, +), sau G =(Z
3
, +),
sau G =(Z
4
, +), sau G = (Z
2
×Z
2
, +). Situaţia G =(Z
4
, +) este exclusă, întrucât
există aplicaţia
4 4
ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ
: , (0) = 0, (1) = 2, (2) = 1, (3) = 3 f f f f f → Z Z , ce
verifică condiţiile din enunţ, dar nu este endomorfism al lui (Z
4
, +).
100
De asemenea, remarcăm că are loc şi reciproca afirmaţiei din enunţ, adică,
dacă G este unul din grupurile (Z
2
, +), (Z
3
, +) sau (Z
2
×Z
2
, +), atunci orice aplicaţie
f : G → G cu proprietăţile f(e) = e şi f ◦ f = 1
G
este endomorfism al lui G.
Aplicaţiile cu proprietăţile de mai sus sunt:
2
3
2 2
2 1 2 2 1
3 2 3 3 3 2 3 3
2 2 4 5 6 7 2 2 2 2 4
pentru : : , = 1 ;
pentru : , : , 1 , ( ) - , pentru orice ;
pentru : , , , : , 1 ,
f f
f f f f x x x
f f f f f
×

→ = = ∈
× × → × =
Z Z Z
Z Z Z Z
Z Z Z Z Z Z
Z
Z
Z Z

5 5 5 5
6 6 6 6
7
ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ
f (0, 0) = (0, 0) , f (1, 0) = (0, 1) , f (0, 1) = (1, 0) , f (1, 1) = (1, 1),
ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ
f (0, 0) = (0, 0) , f (1, 0) = (1, 1) , f (0, 1) = (0, 1) , f (1, 1) = (1, 0),
ˆ ˆ ˆ
f (0, 0) = (0,
7 7 7
ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ
0) , f (1, 0) = (1, 0) , f (0, 1) = (1, 1) , f (1, 1) = (0, 1).

Se constată uşor că , 1,7
i
f i = , sunt endomorfisme ale grupurilor respective.

7. Fie un număr natural prim şi (G, ⋅) un grup cu p + 1 elemente. Arătaţi
că, dacă p ≡ 1 (mod 4), atunci ⎮Aut(G)⎮ nu este multiplu de p . Rămâne adevărată
afirmaţia dacă 1 p ≡/ (mod 4)?

Soluţie.
Fie p = 4k + 1,
*
k ∈N . Presupunem, prin absurd, că p / │Aut(G)│.
Atunci Aut(G) are un subgrup ciclic de ordin p; fie acesta H. Cum 2 / p + 1, rezultă
că există în G cel puţin un element de ordin 2. Fie G
'
= {x∈G⎮ord(x)≤2} şi G"=
={x∈G⎮ord(x)>2} . Dacă q este un divizor prim al numărului 2k + 1, atunci G are
cel puţin un element de ordin q. Aşadar avem G" ≠ φ şi, chiar mai mult, G" are cel
puţin două elemente (din faptul că, dacă un element este în G", atunci şi inversul
său este în G")
101
Fie A muţimea permutărilor din S(G) care invariază G
'
şi G
"
. A este un
subgrup al grupului S(G). Notând a = │G'│ şi b = │G"│ şi ţinând cont că
permutările din A se obţin permutând între ele elementele mulţimii G' şi între ele
elementele mulţimii G", deducem că │A│= a!b!.
Avem Aut(G) ≤ A şi H ≤ Aut(G), deci H ≤ A.Conform teoremei lui
Lagrange, rezultă p / a! b! . Acest lucru este însă imposibil, întrucât a ≥ 2, b ≥ 2 şi
a + b = p + 1, deci p > a şi p > b. Contradicţia la care am ajuns arată că │Aut(G)│
nu este mutiplu de p. In cazul p ≡ 3 (mod 4), afirmaţia problemei nu mai este
valabilă. Spre exemplu, considerăm p = 3 şi grupul lui Klein Z
2
×Z
2
. Avem
( )
2 2
6 Aut × = Z Z , deci p / │Aut(G)│.

8. Fie (K, +, ⋅) un corp comutativ şi G un subgrup finit al grupului (K*, ⋅).
Arătaţi că G este ciclic.

Soluţie.
Fie n = ordG şi
1 2
1 2
.....
r
r
n p p p
α α α
= descompunerea lui n în produs de
factori primi (p
i
= prim,
*
i
α ∈N pentru orice 1, i r = , p
i
≠ p
j
(i ≠ j)). Pentru orice
{ } 1, 2, ..., i r ∈ polinomul 1
i
n
p
x − are cel mult
i
n
p
rădăcini în G, deci
există
i
x G ∈ astfel încât 1
i
n
p
i
x ≠ . (1)
Fie
i
i
n
p
i i
y x
α
= . Avem 1
i
i
p
i
y
α
= , de unde deducem /
i
i
i
ord y p
α
, deci
ord(y
i
) = p
i
s
, cu 1 ≤ s ≤ α
i
.
102
Dacă s ≤ α
i
– 1 , atunci
-1
1
i
i i
n
p p
i i
y x
α
= = , ceea ce contrazice relaţia (1). Prin
urmare,
i
i
i
ord y p
α
= , pentru orice i∈{1,2,...,r}. Atunci elementul
1

r
i
i
y y
=
=


are ordinul n, deci G = [y] este grup ciclic.

9. Fie (G, ·) un grup. Pentru fiecare submulţime nevidă A a lui G,
considerăm mulţimile:
N
G
(A) = {x ∈ G | xAx
-1
= A}
C
G
(A) = {x ∈ G | xax
-1
= a, pentru orice a ∈ A}
Arătaţi că:
i) N
G
(A) este subgrup al lui G (numit normalizatorul lui A în G).
ii) C
G
(A) este divizor normal în N
G
(A) (numit centralizatorul lui A în G).
iii) Dacă A este un subgrup al lui G, atunci N
G
(A) este cel mai mare
subgrup al lui G în care A este divizor normal.

Soluţie.
i) Avem e ∈ N
G
(A), deci N
G
(A) ≠ ∅.
Fie x, y ∈ N
G
(A). Atunci xAx
-1
= yAy
-1
= A. Rezultă (xy
-1
)A(xy
-1
)
-1
=
=xy
-1
Ayx
-1
= x(y
-1
Ay)x
-1
= xAx
-1
= A, deci xy
-1
∈ N
G
(A). În concluzie, avem
N
G
(A) ≤ G.
ii) Avem e ∈ C
G
(A), deci C
G
(A) ≠ ∅.
Fie x, y ∈ C
G
(A). Atunci xax
-1
= yay
-1
= a, pentru orice a ∈ A. Rezultă
(xy
-1
) a (xy
-1
)
-1
= (xy
-1
) a (yx
-1
) = x(y
-1
ay)x
-1
= xax
-1
= a, deci xy
-1
∈C
G
(A). În
concluzie, avem C
G
(A) ≤ N
G
(A).
103
Fie acum h ∈ C
G
(A) şi x ∈ N
G
(A). Considerăm un element arbitrar a ∈ A.
Avem x
-1
ax ∈ xAx
-1
= A, deci există a
1
∈ A astfel încât x
-1
ax = a
1
. Atunci (xhx
-1
)
a (xhx
-1
)
-1
= xhx
-1
axh
-1
x
-1
= xha
1
h
-1
x
-1
= xa
1
x
-1
= a. Rezultă xhx
-1
∈ C
G
(A), de
unde obţinem C
G
(A) < N
G
(A).
iii) Din punctul i), avem N
G
(A) ≤ G, iar din definiţia lui N
G
(A), avem A <
<N
G
(A). Fie H ≤ G cu proprietatea că A < H. Atunci, pentru orice h ∈ H, avem
hAh
-1
= A, deci h ∈ N
G
(A). Rezultă H ⊆ N
G
(A).

10. Determinaţi toate tipurile de grupuri ce au exact 4 subgrupuri.

Soluţie.
Fie G un grup având axact 4 subgrupuri şi n = ordG (G este finit conform
problemei 18 , § III.2). Conform teoremelor lui Sylow, n nu poate avea în
descompunerea sa în produs de factori primi mai mult de două numere prime
distincte, deci n =
1 2
1 2
p p
α α
, p
i
= prim,
i
α ∈ N, i = 1, 2, α
1
şi α
2
nefiind simultan
nule.
Cazul 1.
1
*
1 1
cu n p
α
α = ∈N .
Conform teoremelor lui Sylow, i), pentru orice i ∈ {0, 1,…, α
1
}, există în
G un subgrup de ordin p
1
i
, deci G are α
1
+ 1 subgrupuri. Rezultă α
1
= 3, deci n =
=P
1
3
. Fie H
1
, H
2
≤ G cu ordH
1
= p
1
, ordH
2
= p
1
2
. H
1
şi H
2
sunt unice cu aceste
ordine. Cum G ≠ H
1
∪ H
2
, există x ∈ G \ (H
1
∪ H
2
). Atunci ord(x) ∈ {p
1
, p
1
2
, p
1
3
}.
Nu putem avea ord(x) = p
1
sau ord(x) = p
1
2
întrucât, în caz contrar, am obţine [x] =
= H
1
, respectiv [x] = H
2
, de unde x ∈ H
1
, respectiv x ∈ H
2
; contradicţie. Aşadar
ord(x) = p
1
3
, adică G = [x] este grup ciclic. In concluzie G ≅ Z
3
1
p
.
Cazul 2.
1 2
*
1 2 1 2
, cu , n p p
α α
α α = ∈ N .
104
Conform teoremelor lui Sylow, i), pentru orice i ∈ {0, 1,…, α
1
} şi orice j ∈
∈ {0, 1,…, α
2
}, există în G subgrupuri de ordine p
1
i
, respectiv p
2
j
. Rezultă că G are
cel puţin α
1
+ α
2
+1 subgrupuri (pentru i = j = 0 avem acelaşi subgrup {e}) diferite
de G. Adăugându-l şi pe G, rezultă că avem cel puţin α
1
+ α
2
+ 2 subgrupuri, adică
4 ≥ α
1
+ α
2
+2, deci α
1
+ α
2
≤ 2. Tinând cont că α
1
şi α
2
sunt nenule obţinem α
1
=
= α
2
=1, adică n = p
1
p
2
. Atunci G este ciclic, aşadar
1 2
.
p p
G ≅ Z
Concluzionând, grupurile cu 4 subgrupuri sunt
3
şi
pq
p
Z Z , unde p şi q
sunt numere prime distincte.

11. Câte p-subgrupuri Sylow (corespunzătoare diferitelor numere prime )
are un grup cu 21 de elemente?

Soluţie.
Fie (G, ⋅) un grup cu 21 de elemente. Dacă G este abelian, atunci G are un
unic 3-subgrup Sylow şi un unic 7-subgrup Sylow. Dacă G este neabelian, atunci
considerăm P un 3-subgrup Sylow în G. Fie P = {e, x, x
2
}. Presupunem P<G.
Atunci, pentru fiecare y ∈ G, avem Py = yP, deci x
2
y = yx şi xy = yx
2
, sau xy = yx.
In prima situaţie obţinem x
2
y
2
= y
2
x
2
, pentru orice y ∈ G. Avem ord(y) ∈{3, 7}
pentru orice y ∈ G \ {e}. Dacă ord(y) = 3, se obţine x
2
y
4
= y
4
x
2
, deci x
2
y = yx
2
= xy;
contradicţie. Dacă ord(y) = 7, se obţine x
2
y
8
= y
8
x
2
, deci x
2
y = yx
2
= xy; contradicţie.
Rezultă xy = yx, pentru orice y ∈ G, aşadar P ⊆ Z(G). Cum ord(G / P) = 7, rezultă
G / P ciclic, de unde obţinem că G este abelian. În concluzie, P nu este divizor
normal în G. Atunci [G : N
G
(P)] = 7, deci există şapte 3-subgrupuri Sylow în
grupul G. Fie Q un 7-subgrup Sylow în G. Avem [G : N
G
(Q)] / 3 şi [G : N
G
(Q)] ≡ 1
(mod 7). Deducem [G : N
G
(Q)] = 1, deci N
G
(Q) = G, şi prin urmare, există un
singur 7-subgrup Sylow în G. In plus, acesta este şi divizor normal al lui G.
105
12. Fie p, q două numere naturale prime cu p < q şi q – 1 ≡/ 0 (mod p).
Arătaţi că, dacă (G , ⋅) este un grup de ordin pq, atunci G este abelian.

Soluţie.
Fie P un p-subgrup Sylow şi Q un q-subgrup Sylow ale lui G. Conform
teoremelor lui Sylow ,iii), avem [G : N
G
(P)] ≡ 1 (mod p). Cum N
G
(P)∈{P, G} şi [G
: P] = q ≡/ 1 (mod p), rezultă N
G
(P) = G, deci P < G şi P este unicul p-subgrup
Sylow al lui G. Pentru orice x ∈ P \ {e}, avem ord(x) = p, deci C
G
(x) ∈ {P, G}.
Dacă C
G
(x) = P, atunci [ : ( )]
x G
O G C x = = [ : ] G P q = , deci
numărul elementelor din G conjugate cu x este mai mare decât p. Rezultă că
numărul elementelor de ordin p ale lui G este mai mare sau egal cu p. Însă se
cunoaşte că numărul elementelor de ordin p ale lui G este p – 1 (a se vedea
problema 16); contradicţie.
Prin urmare, C
G
(x) = G, deci x ∈ Z(G). Rezultă P ⊆ Z(G) şi, cum G / P
este ciclic (fiind grup de ordin q), obţinem că G este abelian.

13. Fie (G , ⋅) un grup, H un subgrup al său şi R
s
relaţia de congruenţă la
stânga modulo H. Cel mai mare subgrup normal al lui G conţinut în H se numeşte
inima lui H în G şi se notează cu H
G
. Arătaţi că:
i) H
G
=
-1

g G
g H g


.
ii) Dacă considerăm acţiunea lui G pe G / R
s
prin translaţii la stânga:
α : G × G / R
s
→ G / R
s
,
α:(t, gH) = (tg)H, pentru orice t ∈ G şi orice gH ∈ G / R
s
s
şi morfismul de
grupuri corespunzător ϕ : G → S(G / R
s
), ϕ(t)(gH)=(tg)H, atunci H
G
= Kerϕ.
iii) Dacă [G : H] = n, atunci grupul factor G / H
G
poate fi scufundat în S
n
.
106
Soluţie.
i) Fie K =
-1

g G
g H g


. Arătăm că K este este cel mai mare subgrup
normal al lui G conţinut în H. În mod evident, avem K ≤ G. Fie x∈ G şi a ∈ K.
Atunci, pentru orice g ∈ G, avem a∈ (x
–1
g)H(x
–1
g)
-1
, deci x a x
–1
∈ g H g
-1
. Rezultă
K < G. De asemenea, este evident că avem K ⊆ H. Fie H' < G cu H' ⊆ H. Fie h' ∈
∈H' şi g ∈ G. Atunci g
–1
h'g ∈ H', deci g
–1
h' g ∈ H. Rezultă h' ∈ g H g
–1
. Cum g ∈
∈G a fost ales arbitrar, avem H' ⊆ H
G
.
ii) Avem Kerϕ = {x ∈ G | ϕ(x)(gH) = gH, pentru orice g ∈G} = {x ∈ G |
xgH = gH, pentru orice g ∈ G} = {x ∈ G | x ∈ gHg
-1
, pentru orice g ∈ G} =
=
-1
G
g G
gHg H

=

.
iii) Fie Ψ : S(G / R
s
) → S
n
izomorfismul canonic. Atunci Ψ

ϕ : G → S
n

este un morfism de grupuri, având Ker(Ψ

ϕ) = Kerϕ = H
G
. În concluzie, G / H
G

se scufundă în S
n
.

14. Fie (G, ⋅) un grup cu 12 elemente având proprietatea că mulţimea :
{y ∈ G | ord(y) = 2} ∩ Z(G)
este vidă. Arătaţi că G ≅ A
4
.

Soluţie.
Fie P un 3-subgrup Sylow în G şi un generator al său. Dacă P ar fi divizor
normal al lui G, atunci, din yP = Py, pentru orice y ∈ G, rezultă ⎪O
x
⏐=[G : C
G
(x)]
≤ 2 (x poate avea cel mult doi conjugaţi: x, x
2
). Obţinem că există y
0
∈ G cu
ord(y
0
) = 2 şi xy
0
= y
0
x.
107
Fie Q un 2-subgrup Sylow al lui G astfel încât y
0
∈ Q. Cum ordQ = 4 ,
avem că Q este abelian. În concluzie, y
0
comută cu toate elementele lui G, deci y
0

{y ∈ G | ord(y) = 2} ∩ Z(G); contradicţie.
Prin urmare, P nu este divizor normal în G. Obţinem că "inima lui P în G"
P
G
este grupul trivial {e}. Cum [G : P] = 4, din problema 13, rezultă că G poate fi
scufundat în S
4
. Dar singurul subgrup de ordin 12 al lui S
4
este A
4
şi, prin urmare, G
≅ A
4
.

15. Fie p ≥ 3 un număr natural prim,
*
n ∈ N şi m ∈ {1, 2, 3}. Arătaţi că
nu există grupuri simple neciclice de ordin 2
m
p
n
.
Soluţie.
Presupunem, prin absurd, că există un grup simplu, neciclic ( G , ⋅) având
ordG = 2
m
p
n
.
Fie P un p-subgrup Sylow şi Q un 2-sbgrup Sylow ale lui G. Din teoremele
lui Sylow, deducem că [G : N
G
(P)] / 2
m
şi [G : N
G
(P)] ≡ 1 (mod p). Obţinem [G :
N
G
(P)] = 4 şi p = 3 sau [G : N
G
(P)] = 8 şi p = 7.
În prima situaţie, din problema 13 şi din faptul că G este simplu, deducem
că ord G / 4!, deci n = 1. Rezultă [G : Q] = 3 şi, cum Q nu este divizor normal al lui
G, obţinem ordG = 6. Atunci G ≅ Z
6
sau
3
G S ≅ ; contradicţie.
În cea de a doua situaţie, raţionând similar, se obţine că ordG / 8!, deci n =
= 1. Rezultă ordG = 56. Dar un grup cu 56 de elemente nu este simplu (a se vedea
problema 21); contradicţie.

16. Fie (G, ⋅) un grup finit, p un divizor prim natural al ordinului lui G şi
H un P-subgrup Sylow în G. Arătaţi că, dacă ordH = p, atunci numărul elementelor
de ordin p ale lui G este n
p
(p-1).
108
Soluţie.
n
p
= [G : N
G
(H)] constitue numărul p-subgrupurilor Sylow distincte ale lui
G. Fie acestea H = H
1
, H
2
, …,
p
n
H .
Notăm M = {x ∈ G | ord(x) = p}. Cum, pentru orice i ∈ {1, 2, ..., n
p
} avem
ordH
i
= ordH = p, rezultă că, pentru orice element netrivial x ∈ H
i
, ord(x) = p.
Astfel :

*
1
.
p
n
i
i
H M
=


(1)
Fie x ∈ M. Atunci ord(x) = p, deci ord[x] = p. Rezultă că există i
0
∈{1, 2,
…, n
p
} astfel încât [x] =
0
i
H . De aici deducem că avem
*
1

p
n
i
i
M H
=


. (2)
Relaţiile (1) şi (2) arată că
*
1 1
\ { }
p p
n n
i i
i i
M H H e
= =
= =
∪ ∪
. Tinând cont că,
pentru i ≠ j, avem
* *
i
j
H H φ =

, obţinem ⎪M⎪ = n
p
(p - 1).

17. Fie (G, ⋅) un grup finit şi p, q, r trei numere naturale prime distincte.
Arătaţi că grupul G nu este simplu în fiecare din următoarele situaţii:
i) G este p-grup neabelian;
ii) ordG = pq;
iii) ordG = p
2
q;
iv) ordG = pqr.

Soluţie.
i) Dacă G este p-grup neabelian, atunci Z(G) este un divizor normal
propriu al lui G.
109
ii) Presupunem p > q. Dacă, prin absurd, G este simplu, atunci n
p
> 1. Cum
n
p
/ q şi q este prim, deducem că n
p
= q. Rezultă q ≡ 1 (mod p). Dar p > q, deci
obţinem o contradicţie.
iii) Presupunem, prin absurd, că G este simplu. Atunci n
p
> 1 şi n
q
> 1.
Cum n
p
/ q şi q este prim, rezultă că n
p
= q. Avem q ≡ 1 (mod p), deci g > p. Cum
n
q
/ p
2
şi p este prim, rezultă că n
q
∈ {p, p
2
}. Dacă n
q
= p, din p ≡ 1 (mod q)
deducem p > q; contradicţie.
Dacă n
q
= p
2
, atunci numărul elementelor de ordin q ale lui G este n
q
(q - 1)
= p
2
(q - 1). Fie A = {x ∈ G | ord(x) ≠ q}. Avem ⎪A⎪ = p
2
q - p
2
(q - 1) = p
2
. Dacă P
este un p-subgrup Sylow în G, avem că P ⊆ A. Cum ⎪P⎪ = ⎪A⎪ = p
2
, rezultă P =
=A. Prin urmare, există un unic p-subgrup Sylow al lui G, deci n
p
= 1; contradicţie.
iv) Presupunem p > q > r. Dacă, prin absurd, G este simplu, atunci n
p
> 1,
n
q
> 1 şi n
r
> 1. Cum G are n
p
(p - 1) elemente de ordin p, n
q
(q - 1) elemente de
ordin q şi n
r
(r - 1) elemente de ordin r, deducem că pqr ≥ 1 + n
p
(p - 1) + n
q
(q -1) +
+ n
r
(r - 1). (1)
Avem n
p
/ qr, deci n
p
∈ {q ,r, qr}. Tinând cont că n
p
≡ 1 (mod p) şi p > q,
p > r, obţinem n
p
= qr. De asemenea, n
q
/ pr, deci n
q
∈ {p, r, pr}. Intrucât n
q
≡ 1
(mod q) şi q > r, rezultă n
q
≠ r, adică n
q
∈ {p, pr}. Obţinem n
q
≥ p. Cum n
r
/ pq şi
p > q, avem şi n
r
≥ q.Atunci, din inegalitatea (1), deducem că pqr ≥ 1 + qr(p -1)+
+ p(q - 1) + q(q - 1) = pqr + (p - 1)(q - 1); contradicţie.

18. Fie (G, ⋅) un grup simplu neabelian şi H un subgrup propriu de indice
finit al lui G. Arătaţi că [G : H] ≥ 5.
Soluţie.
Considerăm H
G
"inima lui H în G". Conform problemei 13, G / H
G
se poate
scufunda în S
n
, unde n = [G : H]. Cum G este simplu şi H
G
< G, rezultă H
G
= {e},
110
deci G se poate scufunda în S
n
. Deducem ordG < ∞ şi ordG / n!. Situaţiile n = 2 şi
n = 3 sunt excluse, întrucât S
2
şi S
3
nu au subgrupuri simple neabeliene, iar situaţia
n = 4 = 2
2
este şi ea exclusă, ţinându-se cont de problema anterioară. În concluzie,
avem n ≥ 5 .

19. Fie r > 1 un număr natural impar, n = 2r şi (G, ⋅) un grup finit de
ordin n. Arătaţi că G nu este simplu.

Soluţie.
Fie H un 2-subgrup Sylow al lui G şi x
1
generatorul său. Considerăm
acţiunea lui G pe G prin translaţii la stânga G × G → G, (g, x) ÷gx şi
reprezentarea prin permutări asociată T : G → S(G) ≅ S
n
. Presupunem G = {x
1
,
x
2
,…, x
n
} şi fie σ = T(x
1
) ∈ S
n
. Atunci, pentru orice x ∈ G, avem x
1
(x
1
x) = x
1
2
x = x,
deci σ se scrie ca un produs de r transpoziţii. Cum r este impar, rezultă că σ este
permutare impară. Avem T(G) ≤ S
n
, G ≅ T(G), ordT(G) > 2 şi T(G) ⊆
/
A
n
(întrucât
σ ∈ T(G)). Dacă, prin absurd, G ar fi simplu, atunci obţinem că T(G) este simplu şi,
ţinând cont de problema 10, § III. 4, se ajunge la o contradicţie.

20. Fie n ∈ N, n ≥ 3 şi H ≤ S
n
. Arătaţi că:
i) Dacă [S
n
: H] = 2, atunci H = A
n
.
ii) Dacă H ⊆ A
n
şi [A
n
: H] = n, atunci H ≅ A
n-1
.

Soluţie. i) [S
n
: H] = 2 implică H < S
n
, deci
n n
H A A ∩ < . Cum ordH =
= ordA
n
=
!
2
n
, pentru a arăta că H = A
n
este suficient să arătăm A
n
⊆ H sau,
111
echivalent, că
n n
H A A ∩ = . Presupunem, prin absurd, că
n n
H A A ∩ ≠ . Atunci
H ⊂ HA
n
şi, cum [S
n
: H] = 2, deducem HA
n
= S
n
. Rezultă S
n
/ H = HA
n
/ H ≅
≅ A
n
/ H ∩ A
n
, deci n! = 4 ord(H ∩ A
n
). (1)
Nu putem avea H ∩ A
n
= {e}, deci H ∩ A
n
este divizor normal propriu al
lui A
n
. Cum, pentru n = 3 şi n ≥ 5, A
n
este simplu, deducem că n = 4. Singurul
divizor normal propriu al lui A
4
este grupul lui Klein Z
2
× Z
2
, deci H ∩ A
n
≅ Z
2
×
×Z
2
şi ord(H ∩ A
n
) = ord(Z
2
× Z
2
) = 4. Atunci relaţia (1) devine 4! = 16;
contradicţie.
ii) Pentru cazurile n = 3, respectiv n = 4 avem ordH = 1, respectiv ordH =
=3, deci H ≅ A
2
, respectiv H ≅ A
3
. Fie n ≥ 5 şi R
s
relaţia de congruienţă la stânga
modulo H. Notăm cu α acţiunea lui A
n
pe A
n
/ R
s
prin translaţii la stânga şi cu T :
A
n
→ S(A
n
/ R
s
) reprezentarea prin permutări asociată. Cum A
n
este un grup
simplu, avem că morfismul T este injectiv. De asemenea, cum ⎮A
n
/ R
s
⎮= [A
n
: H]=
= n, avem că există o bijecţie f : A
n
/ R
s
→ {1, 2,..., n}. Fie ϕ : S(A
n
/ R
s
) → S
n

izomorfism de grupuri indus de f ( ) ( )
1
f f ϕ σ σ

= şi :
n n
T A S ψ ϕ = → .
Cum ψ este morfism injectiv, rezultă J = Imψ ≅ A
n
. Din [S
n
: J] = 2, ţinând cont
de punctul i), deducem J = A
n
. Fie f(H) = i. Atunci ϕ induce un izomorfism de
grupuri ϕ : Stab ( )
n
A
H →Stab
J
(i). Astfel H = Stab ( )
n
A
H ≅ Stab
J
(i) =
Stab ( )
n
A
i = {σ ∈ A
n
| σ(i) = i} ≅ A
n-1
.

21. Arătaţi că nu există grupuri simple neabeliene de ordine:
i) 24, 36, 48, 54, 96, 100;
ii) 40, 56, 72, 80, 84, 88;
iii) 90.
112

Indicaţie.
i) Se foloseşte problema 18.
ii) "Metoda de abordare" este aceeaşi în toate cazurile. Spre exemplificare,
presupunem, prin absurd, că există un grup simplu neabelian (G, ·) de ordin 40 =
2
3
5.
Fie H un 5-subgup Sylow al lui G. Avem n
5
/ 8 şi, cum G este simplu (deci
n
5
> 1), rezultă n
5
∈ {2, 4, 8}.
Situaţiile n
5
= 2 şi n
5
= 4 sunt excluse, deoarece, în caz contrar, (G, ·) s-ar
scufunda în S
2
, respectiv S
4
.
Rămâne de analizat situaţia n
5
= 8. Din teoremele lui Sylow, iii), rezultă
8 ≡ 1 (mod 5); contradicţie.
iii) Se foloseşte problema 19.

22. Determinaţi toate grupurile simple de ordin ≤ 100.

Soluţie.
Ştim că orice grup simplu abelian este finit, de ordin număr prim, deci este
ciclic. În concluzie, grupurile simple abeliene de ordin ≤ 100 sunt Z
p
, unde p este
număr prim, p ≤ 100.
Fie acum un grup simplu neabelian (G, ·) de ordin n ≤ 100.
Ţinând cont de problema 17, rezultă că n ∈ {24, 36, 40, 48, 54, 56, 60, 72,
80, 84, 88, 90, 96, 100}. Folosind şi problema 21, obţinem n = 60.
Arătăm că G ≅ A
5
.
Fie H un 5-subgrup Sylow al lui G. Cum G este simplu, avem n
5
> 1. Din
relaţiile n
5
/ 12 şi n
5
≡ 1 (mod 5) (obţinute prin aplicarea teoremelor lui Sylow, iii)),
113
deducem n
5
= 6. Conform problemei 13, rezultă că G poate fi scufundat în S
6
, adică
există G' ≤ S
6
astfel încât G ≅ G'. Din problema 10, § III.4, obţinem G' ⊆ A
6
. Atunci
[A
6
: G'] = ordA
6
/ ordG
'
= 6! / 120 = 6, deci, conform problemei 20, punctul ii),
avem G ≅ G' ≅ A
5
.
Cum A
5
este grup neabelian simplu, concluzionăm că acesta este singurul
grup neabelian simplu de ordin ≤ 100.

23. Arătaţi că nu există grupuri simple de ordine 132, 300, 1000.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->