In Gradina Ghetsemani

Traditionalismul este curentul literar aparut la inceputul secolului XX si dezvoltat de-a lungul perioadei interbelice.Acesta se remarca prin pretuirea profunda a valorilor traditionale ale spiritualitatii romanesti.In literatura romana apar trei nuclee traditionaliste: samanatorismul,poporanismul si gandirismul. Trasaturile generale ale curentului sunt: valorificarea spiritului national, pretuirea mediului rural ca vatra a spiritualitatii,refuzul citadinului,idealizarea taranului roman ,determinarea unor surse de inspiratie precum folclorul si istoria,refuzand influentele straine. Vasile Voiculescu este un scriitor reprezentativ al perioadei interbelice ,creatia lui lirica inscriindu-se traditionalismului de factura gandirista. In primul sau volum de versuri Poezii ,el ofera o definitie originala poeziei:Floare alba, stralucita, ce nu infloreste decat la viul soarea al cugetarii.Odata cu volumulParga incepe sa domine tematica religioasa. Poezia In Gradina Ghetsemani face parte din acest volum pulicat in 1921.Aparitia lui marcheaza originalitatea poetului prin innoirea modalitatii de a scrie.Scenele si motivele biblice sunt concepute ca alegorii care surprind nelinistea omului in aspiratia lui catre absolut. Sursa de inspiratie a poeziei se afla in Evanghelia dupa Luca,cel care consemneaza momentul ultimei rugaciuni Cristice (Luca 22,40-45).Ideea centrala a poeziei se bazeaza pe motivul biblic al rugaciunii lui Iisus prezentand dualitatea uman-divin a Celui care uneste contrariile. Mutand accentul pe omenescul suferintei,ruga lui Iisus devine tema acestei poezii religioase. Absenta marcilor lexico gramaticale specifice eului liric, incadreaza versurile in lirismul obiectiv. Titlul este un reper spatial care fixeaza locul de rugaciune, anume Gradina Ghetsemani, termen preluat din limba ebraica,insemnand ,,garadina unde se presau maslinele.Ea este un spatiu simbolic al suferintei si al luptei interioare. Poezia este alcatuita din 4 catrene cu caracter descriptiv.Primele 3 strofe surprind planul interior ,starea sufleteasca a lui Iisus,iar ultima amplifica suferinta care se rasfarange asupra planului exterior al naturii. Incipitul reda imaginea iconica a lui Iisus accentuand trairile launtrice .Prima secventa evidentiaza natura umana a lui Iisus in lupta cu soarta. Paharul, numit metaforicgrozava cupareprezinta pacatele omenirii pe care Fiul lui Dumnezeu este nevoit sa le assume pentru a absolvi lumea de pacatul originar. Imaginea picturala din versul al doilea este deosebit de sugestiva Cazut.Impotrivirea defineste, defapt, lupta cu sine.Epitetele cromatice de sange,alb aflate in contrast sugereaza natura duala om-divinitate.In ultimul vers zbuciumul capata proportii hiperbolice strabatand intreaga natura.

In a doua secventa o mana neindurata coboara din cer pentru a oferi grozava cupa.Desi latura umana e cuprinsa de o sete uriasa, spiritul nu vrea sa accepte infama bauturacare cauzeaza moartea. In aparenta, bautura pare miere si dulceata, si in esenta ea este veninul groaznic refuzat prin gestul Inclestarii falcilor.Versul Batandu-se..concentreaza drama produsa de permanentul conflict dintre spirit si materie. In ultima secventa se face trecerea de la planul interior la cel exterior.Natura preia zbuciumul ,framantarile lui Iisus fara tihna se framantau maslinii.Vraistea gradinii este replica terestra a Edenului din care a fost izgonit Adam unde apare sugestia mortii ulii de seara. Din punct de vedere stilistic, poezia este dominata de sobrietate si simplitate.Ea se axeaza pe metafora cupei,numita si paharul ca in textul biblic.Apar si epitete care descriu tensiunea interioara aamarnica strigare,sete uriasa,etc. La nivelul morfologic, verbele sunt majoritatea la timpul imperfect,lupta,ducea,sta care indica o actiune inceputa in trecut si neterminata, sugerand permanenta. Prozodic, versurile au rima incrucisata ,ritm trohaic,si masura de 14 silabe. Poet religios hranit de substanta Evanghelilor, Vasile Voiculescu a reprezentat dupa 1920 un moment liric carcateristic,sustine Tudor Vianu.Afirmatia este intarita de versurile acestei poezii care prin ideea poetica se incadreaza in ideologia traditionalismului. Specificul poporului roman este redat aici nu prin folclor si istorie ci prin spiritualitate.