Sistemul Bancar

Compartamentul si Vulnerabilitatilea Bancilor

Sistemele financiare sunt expuse la o varietete de riscuri si magnitudinea expunerii fata de aceste riscuri depinde de caracteristicile portofoliului fiecarei institutii bancare in parte, importanta lor sistemica, conexiunile cu alte institutii si piete, precum si de marimea si natura acestor riscuri. De regula, un portofolio individual este vulnerabil la socurile riscului creditar, riscului lichiditati si riscurile de piata (rata dobinzii, cursul valutar, preturilre la actiuni, si preturile la resursele naturale), precum si riscul de concentrare a portofoliului si riscul de necorelare a activelor si pasivelor. Socurile riscurilor de piata si cele creditare pot afecta portofoliul institutiilor financaiare atit directprin schimbarea valorii activelor financiare care sunt reevaluate la pretul de piata (markto-market); sau indirectpin schimbarile in pozitia financiara a debitorilor (imprumutatorilor) ce in consecinta reduce calitatea portofoliului de credite. Soculile deponentilor sau a increderii investitorilor pot crea probleme de lichiditate si pot afecta balanta institutiilor financiare. Prin urmare aceste socuri sunt reflectate in profitabilitatea si suficienta capitalului institutiilor financiare. Vulnerabilitatea sistemului financiar creste atunci cand socurile afecteaza portofoliile care nu sunt lichide, acoperite (asigurate, protejate prin operatiuni de hedging) ori nu sunt diversificate suficient, sau atunci cand nu este suficient capital pentru a le absorbi. Asigurarea sistemica cu lichiditate si dezvoltarea pietii interbancare de semenea afecteaza capacitatea sistemului financiar de a absorbi socurile. Inca la inceputul anilor 2000 un sir de cercetari in domeniul financiar au fost dedicate studierii caracteristicii institutiior financiare (in special banci) si a comportamentului lor ce poate duce la majorarea probabilitatii declansarii crizelor financiare. Astfel, o analiza profunda a Programelor de Evaluare a Sislemului Financiar (FSAP) a indicat ca in mai multe tari calitatea portofoliulu de credite este cea mai mare sursa de vulnerabilitate in perioadele de stres financiar. Desi riscurile de piata, de concentrare a portofoliului, necorelarii activelor si pasivelor sunt factori de risc importanti, calitatea portofoliulu de credite (riscul creditar) este o sursa sporita de vulnerabilitatea in special in tarile cu un sistem financiar mai putin sofisticat. Prabusirea solvabilitatii imptumutatorilor (debitorilor) in aceste tari este principalul canal prin care socurile afecteaza profilul de risc al institutiilor financiare. Rezultatele acestor analize sustin necesitatea de a scoate in evidenta, in procesul de selectare a Indicatorilor de Stabilitate Financiara, indicii de calitate a portofoliului de credite.

Comportamentul bancilor pote de fapt amplifica crizele financiare in special prin activitati prociclice. Efectele prociclice pot fi transmise prin trei canale: i) capital; ii) credite; si iii) provizioane. In timpul recesiunilor (crizelor economice) bancile sunt susceptibile la pierderi mai mari de la activitatea de creditare si in consecinta la un nivel redus al capitaului in comparatie cu perioadele cand economia este in crestere. Mai mut ca atat, profitul nedistribuit, care contribue la Capitalui de Gradul 1, de asemenea tinde sa scada in perioadele crizelor economice si sa creasca in timpul bumurilor economice.
Definirea notiunii de "prociclice" O conditie de corelatie pozitiva intre valoarea unui bun, serviciu sau un indicator economic si starea generala a economiei. Cu alte cuvinte, valoarea de bun, serviciu sau indicator tinde sa se deplaseze in aceeasi directie ca si economia; in crestere atunci cand economia creste si scade atunci cand scade economia. Cateva exemple de indicatori economici prociclici sunt PIB, forta de munca si costul marginal. Cele mai multe bunuri de consum, de asemenea, sunt considerate prociclice deoarece consumatorii tind sa cumpere bunuri mai discretionare atunci cand economia este in forma buna. Indicatorii economici pot avea una dintre cele trei relatii diferite ale economiei: i) prociclic; ii) counteraciclic (indicator si economia se misca in directii opuse); sau iii) aciclic (indicatorul nu are nici o legatura cu starea de sanatate a economiei).

Dovada a comportamentului prociclic este si schimbarea volumului de credite oferite in timpul crizelor financiare cresterea perceptiei de risc in perioadele declinului economic si de regula o micsorare a capitalului conduc la micsorarea ofertei de credite. Pe de alta parte, bancile tind sa relaxeze standardele de acordare a creditelor in perioadele de crestere economica. Dovezile empirice arata ca un factor complicat in acest sens este chiar si raspunsul de reglamentare (inasprirea reglamentarii bancare, a normelor prudentiale). De exemplu, in timpul primejdiilor bancare (crizelor) autoritatile de supraveghere a institutiilor financiare de regula inaspresc normele prudentiale cre in sine pot avea efecte prociclice desi din punct de vedere a politicilor aceste actiuni sunt indreptate spre consolidarea sustenabiltatii sistemului bancar. Sistemul de formare a provizioanelor (trecerea la pierderi) in baza factorilor ex - post de asemeni pote amplifica crizele financiare. In timpul expansiunilor, rata defaulturilor de regula scade, si bancile bazinduse in special pe criterii de natura ex-post raspund prin reducerea provizioanelor, arata profituri mai mari si distribue dividende mai mari. In timpul contractarilor economice (declinului) si ratele defaulturilor cresc, bancile se pomenesc in situatia in care sunt necesare provizioane (trecerea la pierderi) mai mari, care reduc capitalul, puterea financiara, precum si

capaciatea de a acorda credite in consecinta pot contribui la extinderea in timp a declinului economic. Desi evidenta empirica a acestor efecte este relativ mica, formarea provizoanelor pote intr-adevar oferi stimul ca bancile sa se angajeze in activitati prociclice. Totodata, disponibilitatea creditelor in valuta straina de asemenea influenteaza evaluarea riscurilor. De regula, bancile transfera riscurile valutare catre clienti (imprumutatori) care se angajaza sa deserveasca obligatiunile financiare (datoria) in valuta straina indiferent de valuta in care obtin veniturile. In cazul Republicii Moldova, banciale obisnuiesc sa lege chiar si deservirea creditelor in Lei de echivalentul in valuta straina (caracteristic in special pentru creditele de lunga durata, si ale caror sursa de finantare sunt liniile de credit externe). Aceste expuneri combina riscul creditar si cel valutar. Daca imprumutatorul nu-si acopera (pring hedging) obligatiunea el ramine expus la riscul valutar care se transforma in risc creditar pentru banca. Riscul expunerii catre contraparte rezulta si din faptul ca valoarea de piata a gajului in valuta nationala pentru acoperirea imprumutului scade. In acest caz, imprumutatorul (debitorul) nu se confrunta direct cu riscul valutar, insa banca este expusa riscului creditar in cazul adversitatilor specifice ale companiei sau industriei atunci cand gajul nu mai acopera valoarea imprumutului. Un exemplu elocvent in acest sens a fost experienta considerabila a populatiei din unile tari ale Europei Centrale si de Nord Est (Ungaria, Polonia, tatile Baltice) catre creditele ipotecare, in special denominate in Franci Elvetieni (CHF). Disponinilitatea creditelor in valuta straina la rate foarte joase in combinatie cu facilitai fiscale (prin deducerea dobinzilor achitate din venitul impozabil) a dus la o crestere (intr-o masura distorsionanta) a cererii de imibil locativ si in consecita la cresterea exajerata a preturilor. Odata cu declansarea crizei financiare globale a scazut brusc oferta de credite, a incetinit activitatea economica si in consecinta a scazut cererea pe piata imobilului care la rindul sau a condus la scaderea preturilor la imobil. In urma altor factori (shocuri) a suferit balanta externa a multor dintre aceste tari care a fost insotita de deprecierea considerabila a valutelor nationale. Prin urmare, multi cetateni sau pomenit cu datorii enorme in valuta straina, preturi saczute la imobil pe cand venuturile au ramas in valuta nationala si cu o putere de cumparare mult mai joasa (fata de valuta starina) ca rezultat al deprecierii. In acelasi timp, odata cu scaderea preturilor la imobil (inclusiv in valuta nationala) si pe fondalul deprecierilor masive valoarea de piata a gajului nu mai acopera valoarea imprumutului (in valuta straina) cu o margina considerabila. In consecinta: i) bancile sunt obligate sa faca provizioane (treceri la pierderi) mai mari, astefel reducand profiturile si capitalul si acorda mai putine credite; ii) imprumutatorii la rindul lor sunt obligati de catre banca sa achite diferenta intre pretulu de piata (redus) al gajului si valoarea credituluiin caz contrar sunt supusi procesului de faliment). Socul dat este amplificat prin faptul ca bancile nu mai acorda credite ipotecare iar ofectra de imobil, inclusiv in resultatul procedurilor de falinent creste considerabil in comparatie cu crerea astfel punand o presiune si mai mare asupra preturilor.

Deoarece aceiasi factori ai cererii adesea sustin activitatea economica autoctona si preturile la active, nu este neobisnuit ca tarile sa suporte ambele efecte simultan (declin economic si scaderea preturilor la active). Pe de alta parte, volatilitatea bazei deponentilor (si a creditorilor institutiilor financiare) depinde de tipul deponentilor, acoperirea de asigurare, si durata depozitelor, liniilor de credit. Bancile ce depind de o baza ingusta si volatila de finantare sunt mai predespuse la socurile de lichiditate. De exemplu, depozitele persoanelor fizice sunt o sursa mai sigura de finantare decat depozitele investitorilor institutionali sau corporativi. Concentrarea depozitelor (mai putine depozite si in sume mai mari) de asemenea pot fi indicatori ai volatilitatii. Asigurarea depoziteleor (prin schemele de garantare a creditelor) mareste stabilitatea depozitelor pe care le acopera, in acelasi timp, schemele de asigurare care nu sunt credibile nu au acelasi efect. Pe plan extern, finantarea externa (prin liniile de credit comerciale), si depozitele nerezidentilor (fie in valuta locala sau straina) pot deveni foarte volatile in situatiile de criza si fac sistemele financiare vulnerabile la socurile externe sau la evenimente adverse in economia nationala. In ceia ce pricveste durata depozitelor, cu cat mai lunga este durata pina la scadenta cu atit mai stabila este considerata finantarea. Totodata, in tarile in care bancile sunt obligate sa onoreze retragerea depozitelor inainte de termen cu penalitati minime, termenul pina la scadenta poate fi mai putin relevant in determinarea stablitati finantarii. In ultima instanta, proprietatile de lichiditate a activelor si a pasivelor depind de infrastructura lichiditatii si in consecinta de lichiditatea sistemica. Componentele unei infrastructuri balansate a lichiditatii in mare masura sunt de natura institutionalaincluzind si drepturile legale ale contractelor si divulgarea informatiei. Capacitatea bancilor de a gestiona lichiditaea pe tenmen scurt de asemenea este in dependenta directa de aranjamentele monetare, aspectele instrumentelor bancii centrale, sistemul se plati si operatiunile monetare de piata. De exemplu, costurile inalte a tranzactiilor ce rezulta din proiectarea rigida a instrumentelor si a normelor de tranzactionare pot discuraja jucatorii pietei si contribui la voatilitatea preturilor. In unile cazuri regulamentele valutare precum sunt restrictiile la operatiunile de capital si restrictiile (prudentiale) privind pozitia valutara deschisapot limita accesul la lichditati in valuta straina. De exemplu, limitele excesiv de restrinse a pozitiei nete in valuta straina pot limita capacitatea bancilor de a gestiona lichiditatea prin operatiuni de schimb valutar. Restrictiile la folosirea derivativelor valutare pot discuraja dezvoltarea macanismelor de acoperire (hedging) care sunt importante penru imbunatatirea gestionarii lichiditatii si a altor riscuri.

Angajarea bancilor in operatiuni extrabilantiere de asemenea are implicari asupra riscurilor financiare sistemice. De exemplu, tranzactia swap1, care reprezinta doua operatuni valutare simultan este, un instrument de credit in care fiecare parte este in acelasi timp creditor si debitor.

Indicatorii Bancari
Varietatea riscurior la care sunt expuse bancile comerciale justifica examinarea aspectelor operatiunilor bancare care sunt caracterizate conform cadrului CAMELS. Aceasta implica analiza a sase grupuri de indicatori a stabilitatii bancare enumerati in temele precedente: i) Suficienta capitalului; ii) calitatea activelor; iii) soliditatea managementului; iv) venituri; v) lichiditate; vi) senzitivitatea la riscurile pietei. C - Suficienta Capitalului (Capital Adequacy) A - Calitatea activelor (Assets Quality) M - Soliditatea Managementului (Management Soundness) E - Venituri (Earnings) L - Lichiditate (Liquidity) S - Senzitivitatea la riscurile pietei (Sensitivity to Market Risks) Desi implicit acesti indicatori se refera in primul rind la informatia consolidata a conturilor bancare la nivel national, este important de mentionat faptul ca bancile cu activitate internationala trebui sa includa si informatia privind situatia financiara a filialeleor din strainatate. In acest context, analistii trebi sa tina cont de posibilile diferente nationale in tratarea (calcularea) provizioanelor (trecerile la pierderi), evaluarea activelor si a pasivelor, recunoastearea veniturilor si a cheltuielelor, amanarea chistigurilor si a pierderilor. Atentie cuvenita trebui acordata si standardelor de contabilitate folosite in fiecare tara iar consolidarea trebui sa fie facuta folosind standardele de contabilitate internationale. Suficienta capitalului Suficienta si disponibilitatea capitalului determina in cele din urma robustetea sistemului fianncaiar la socurile care afecteaza bilanturile lor. Cel mai raspindit indicator al sufficientei de

tranzactia swap valutar - tranzactie valutara care cuprinde simultan doua operatiuni de schimb valutar cu aceeasi contraparte, si anume operatiunea de cumparare (vinzare) la vedere (tranzactia spot) si concomitent operatiunea de vinzare (cumparare) la termen (tranzactia forward) a sumelor identice ale unei valute straine contra monedei nationale si cu aplicarea cursurilor valutare spot si forward (diferenta fiind exprimata in puncte swap) care sint determinate la data incheierii tranzactiei swap valutar;

capital este coificientul capitalului normativ ponderat la risc. Metodologia initiala de calculare a acestui indicator a fost convenita de catre Comitetul Basel pentru Supraveghere Bancara in 1988. La ce serveste coificientul minim de capital ? Asigura o rezerva pentru acoperirea pierderilor ce rezilta atat din expunerile bilantiere cat si cele extrabilantiere. Demonstreaza ca proprietarii bancii sunt gata sa-si expuna riscului resursele proprii. Asigura resurse disponibile imediat fara careva costuri aferente (tranzactionale sau de lichidare). Prevede finantarea si extinderea normala a businesului. Asigura un nivel de egalitate solicitind aplicarea standardului pentru toate bancile cu activitate internationala. Incurajaza creditarea mai putin riscanta.

Coificientul initial, atat cat si cel stabilit prin amendamentele urmatoare presupunea mentinerea de catre toate bancile active international membre a Bancii pentru Reglamentari Internationale a unui coificient al capitalului ponderat la risc egal sau mai mare de 8 procente (aplicabil pentru tarile membre a Bancii Reglamentarilor Internationale). Acest coificient este un construct analitic cu difinitii complexe a numaratorului (capital) si numitorului (activele ponderate la risc) si nu poate fi dedus din rapoartele financiare.

Adesea coificientul simplu al capitalului catre active, adica fara diverentierea ponderata a riscului, complimenteaza aceasta masura. Capitalul Normativ Total include: Capitalul de gradul intii Capitalul de gradul doi Minus: Cotele de participare in capitalul altor banci, care detin licenta Bancii Nationale a Moldovei. In calculul capitalului normativ total se includ actiunile bancii aflate in circulatie.

Capitalul de gradul intii este componenta de baza a capitalului normativ total, care include: a) Actiuni ordinare; b) Actiuni preferentiale cu dividende nefixate si actiuni preferentiale cu dividende fixate necumulative emise cu termen nelimitat; c) Surplus de capital (mijloace banesti obtinute de la comercializarea actiunilor peste valoarea nominala (fixata), incluse n punctele a) si b); d) Profitul nedistribuit si rezervele obtinute sau majorate ca rezultat al distribuirii profitului; e) Minus marimea calculata dar nerezervata a reducerilor pentru pierderi la active si angajamente conditionale; f) Minus suma totala a imobilizarilor necorporale nete. Capitalul de gradul doi este componenta suplimentara a capitalului normativ total si include: 1) Actiuni preferentiale cumulative si partial cumulative cu scadenta nefixata. 2) Surplusul de capital atribuit actiunilor preferentiale cumulative si partial cumulative inclusiv actiunilor preferentiale convertibile n actiuni ordinare sau n alte clase de actiuni preferentiale. 3) Datoriile subordonate cu scadenta nefixata, cu conditia ca corespund urmatoarelor cerinte: a) sunt neasigurate si complet achitate; b) nu sunt recuperabile la cererea detinatorului; c) rambursarea datoriei este solicitata de catre detinator peste un termen nu mai mic de 5 ani de la data aparitiei acesteia si cu conditia obtinerii permisiunii prealabile de la Banca Nationala, eliberata n conditiile art.7(2) din Legea institutiilor financiare; d) pot fi disponibile pentru a acoperi pierderile fara ca banca sa fie nevoita sa nceteze Capitalul minim necesar suma minima a capitalului de gradul I pe care banca trebuie sa o detina si sa o mentina, pentru a efectua activitati financiare, desfasurate in conformitate cu art.26 din Legea institutiilor financiare. Capitalul social suma valorii nominale (fixate) a actiunilor plasate.

Activele ponderate la risc sunt activele bancii si unele conturi conditionale (ce reprezinta
un risc pentru banca) care se clasifica in categorii cu anumite ponderi ale riscului. Ponderea riscului atribuita unui anumit activ sau unui cont conditional determina procentul activului dat care se sumeaza cu toate celelalte active ponderate la risc pentru a determina suma totala a activelor ponderate la risc ale bancii. Asupra conturilor extrabilantiere (care reprezinta un risc pentru banca), anterior aplicarii ponderii riscului se aplica factorul de transformare creditara si apoi fiecare categorie transformata este atribuita unei categorii de ponderare la risc n conformitate cu tipul activelor sau cu tipul partenerului cu care se efectueaza tranzactia. Clasificarea activelor si angajamentelor conditionale se aplica de catre banci pentru calcularea marimii reducerilor pentru pierderi. 1) la urmatoarele active: a) conturi Nostro n banci (inclusiv mijloacele ce reprezinta rezerve pentru decontari cu sistemele internationale de plati); b) plasari n banci (inclusiv mijloacele ce reprezinta rezerve pentru decontari cu sistemele

internationale de plati.), cu exceptia plasarilor si creditelor overnight care nu au depasit termenul de rambursare de o zi; c) valori mobiliare pastrate pna la scadenta; d) cote de participare la capital; e) credite (inclusiv plasarile si creditele overnight care au depasit termenul de rambursare de o zi, factoringul, cambiile, cambiile scontate, cardurile de credit, overdrafturile temporare permise, finantarea tranzactiilor comerciale, acordurile REPO, plasarile-garantii n banci, datoriile debitoare privind leasingul financiar si alte substituente directe de credit (active cu proprietati asemanatoare creditelor la care evaluarea gradului de risc se efectueaza similar creditelor)); f) datorii debitoare pe investitii capitale si imobilizari necorporale; g) datorii debitoare aferente decontarilor documentare; h) datorii debitoare aferente decontarilor cu persoane fizice si juridice; i) active (bunuri) transmise n posesiune/achizitionate n schimbul rambursarii datoriei; j) dobnzi si alte sume calculate si reflectate n evidenta contabila a bancii care urmeaza sa fie primite; 2) la urmatoarele angajamente conditionale2 ale bancii de acordare si investire pe viitor a mijloacelor banesti (cu exceptia celor care conform prevederilor contractelor ncheiate ntre client si banca pot fi anulate/revocate neconditionat de catre banca) (n continuare - angajament conditional): a) obligatii de procurare a valorilor mobiliare/cotelor de participare la capital; b) acreditive si garantii emise (cu exceptia acreditivelor si garantiilor acoperite cu mijloace banesti); c) obligatii de acordare pe viitor a creditelor; d) trate acceptate; e) cambii vndute cu andosamentul bancii; f) datorii contingente.

Conform Regulamentelor Bancii Nationale a Moldovei (BNM) bancile sunt obligate sa clasifice activele si angajamentele conditionale cel putin trimestrial la ultima data a perioadei gestionare, n corespundere cu prezentul Regulament si cu politica si procedurile proprii, elaborate de fiecare banca n corespundere cu acesta. Activele noi se clasifica la momentul constatarii ca activ (aparitiei activului) n bilantul bancii, iar angajamentele conditionale noi - la momentul ncheierii contractului n baza caruia apar sau vor aparea obligatiunile bancii nregistrate n evidenta contabila la conturile extrabilantiere. Reducerile pentru pierderi la active si la angajamentele conditionale calculate nu se reflecta n evidenta contabila prin conturile de venit sau cheltuieli.

Operaiunile i tranzaciile executate de catre Banca n numele clienilor si sau din nume propriu, care la momentul executarii nu pot fi reflectate nici ca active, nici ca oblig aiuni n bilanul contabil, dar care pot influena considerabil gradul de risc la care este supus Banca deoarece ele sunt n marea majoritate irevocabile i nu pot fi retrase fr riscul de a suporta penaliti sau cheltuieli suplimentare se considera ca angajamente conditionale si se reflecta la conturi extrabilantiere.

CLASIFICAREA ACTIVELOR SI ANGAJAMENTELOR CONDITIONALE

La evaluarea activelor si angajamentelor conditionale banca trebui sa tina cont cel putin de urmatoarele: a) situatia financiara curenta a contrapartii evaluata din punctul de vedere al capacitatii de onorare a angajamentelor; b) respectarea conditiilor contractuale c) capacitatea de plata a contrapartii bazata pe evolutia istorica financiara si estimarile viitoare ale fluxului mijloacelor banesti; d) valoarea curenta de comercializare a obiectului gajului si gradul de lichiditate a acestuia pe piata Republicii Moldova; e) mediul de afacere al contrapartii, starea sectorului economic n care activeaza si pozitia n cadrul acestui sector; f) istoria de credit privind respectarea de catre contraparte a obligatiilor asumate prin contractele de credit; g) respectarea business-planului sau argumentarii tehnico-economice (inclusiv cu modificarile si completarile ulterioare); h) situatia financiara si capacitatea de plata a garantului sau a asiguratorului; i) alti factori care pot afecta respectarea de catre contraparte a conditiilor contractuale. n cazul angajamentului conditional, dupa determinarea valorii acestuia i se aplica factorul de transformare creditoare n conformitate cu cerintele actelor normative ale Bancii Nationale a Moldovei aferente raportarii privind evaluarea suficientei capitalului ponderat la risc. Activele si angajamentele conditionale se evalueaza si se includ n una din categoriile expuse mai jos: Nu se supun clasificarii urmatoarele active: a) mijloacele banesti datorate de Banca Nationala; b) mijloacele banesti nregistrate n conturile Nostro si plasarile n bancile din strainatate care au ratingul nu mai mic de categoria A-/A3 atribuit de catre cel putin una din agentiile Standard & Poors, Moodys si Fitch-IBCA, cu conditia ca bancile n cauza snt concomitent rezidente ale tarilor cu ratingurile mentionate. n cazul n care ratingul atribuit unei banci/tari difera de la o agentie la alta, se ia n consideratie ratingul agentiei care a atribuit ratingul cel mai mic; c) valorile mobiliare pastrate pna la scadenta; emise de Ministerul Finantelor al Republicii Moldova sau cele emise de Banca Nationala (Certificatele Bancii Nationale) sau cele emise de Guvernul unei tari-membre a Organizatiei de Colaborare Economica si Dezvoltare (www.oecd.org) care are ratingul nu mai mic de categoria A-/A3 atribuit de catre cel putin una din agentiile Standard & Poors, Moodys si Fitch-IBCA; d) creantele aferente decontarilor cu bugetul. Activ/angajament conditional standard. Activul/angajamentul conditional se considera standard n cazul n care: a) nu are plati expirate; b) snt respectate toate conditiile contractuale, inclusiv cerintele de constituire a garantiei; c) nu a fost renegociat;

d) situatia financiara a contrapartii si fluxurile mijloacelor banesti viitoare estimate atesta o nalta capacitate de executare a angajamentelor acesteia si executarea obligatiunilor curente si viitoare; e) banca dispune de informatii actualizate privind situatia financiara a contrapartii (cel putin trimestrial) si privind sursele de rambursare a datoriilor, precum si alte documente aferente activitatii contrapartii; f) nu este nici un motiv de a considera ca banca n prezent sau pe viitor va fi expusa riscului pierderii. Activ/angajament conditional supravegheat. Activul/angajamentul conditional se va considera supravegheat, n cazul n care capacitatea de plata a contrapartii este una buna, gradul de lichiditate a obiectului gajului (constituit) are caracteristici stabile, banca a primit toate informatiile si datele necesare evaluarii situatiei financiare, dar persista, cel putin, unul din urmatorii factori: a) exista probleme potentiale legate de situatia financiara a contrapartii, iar n cazul creditului si de garantarea acestuia; b) exista probleme potentiale privind executarea obligatiunilor contrapartii din cauza fluxurilor mijloacelor banesti neregulate (cu exceptia celor cu caracter sezonier) si dificil de controlat, desi bonitatea lor nu s-a deteriorat; c) activul este utilizat n alte scopuri dect cele prevazute n contract; d) recuperarea platilor se face cu ntrziere de la 31 pna la 90 de zile; e) a avut loc cel putin o modificare ale termenelor de achitare a platilor prestabilite conform contractului; f) nu se respecta ndeplinirea business-planului sau a argumentarii tehnico-economice (inclusiv cu modificarile si completarile ulterioare). Activ/angajament conditional substandard. Activul/angajamentul conditional se considera substandard n cazul n care, banca are certitudinea privind deservirea si rambursarea activului, dar exista riscul pierderilor mai nalt dect cel obisnuit si persista, cel putin, unul din urmatorii factori: a) situatia financiara a contrapartii se nrautateste; b) garantia (daca aceasta exista) este insuficienta sau se nrautateste; c) banca nu a primit informatii actualizate suficiente privind situatia financiara a contrapartii (cel putin trimestrial), sursele de rambursare a datoriilor, precum si alte documente aferente activitatii contrapartii; d) fluxurile mijloacelor banesti ale contrapartii snt estimate a fi insuficiente pentru executarea regulata a obligatiunilor; e) recuperarea platilor se face cu ntrziere de la 91 pna la 180 de zile. Activ/angajament conditional dubios (ndoielnic). Activul/angajamentul conditional se considera dubios (ndoielnic) n cazul n care exista un risc nalt al pierderilor provocat de, cel putin, unul din urmatorii factori: a) exista probleme, inclusiv legate de situatia financiara si mediul de afaceri al contrapartii, precum si de deteriorarea surselor de rambursare a datoriilor, care pun la ndoiala si scad probabilitatea satisfacerii creantelor actuale/viitoare ale bancii aferente activului/angajamentului conditional n volum deplin n baza circumstantelor, conditiilor create; b) probabilitatea pierderilor este extrem de mare, dar exista anumiti factori importanti,

concreti si bine argumentati care n curnd se vor realiza si care pot contribui la satisfacerea totala sau partiala a creantelor actuale/viitoare ale bancii aferente activului/angajamentului conditional; c) recuperarea platilor se face cu ntrziere de la 181 pna la 360 de zile; d) a fost intentat proces de insolvabilitate a contrapartii pe parcursul relatiilor contractuale aferente acestui activ/angajament conditional; e) activul face obiectul unui litigiu n instanta de judecata. Clasificarea acestui activ/angajament conditional n categoria compromis (pierderi) se amna pna la o determinare mai precisa a starii activului/angajamentului conditional dat. Activ/angajament conditional compromis (pierderi). Activul/angajamentul conditional se considera compromis (pierderi), n cazul n care la momentul clasificarii nu pot fi satisfacute creantele actuale/viitoare ale bancii aferente acestuia, nu exista argumente n favoarea faptului ca activul poate fi recuperat sau persista, cel putin, unul din urmatorii factori: a) contrapartea se afla n proces de lichidare (cu exceptia bancilor n proces de lichidare din Republica Moldova si a contrapartilor a caror datorii snt garantate cu imobil); b) obiectul gajului lipseste; c) recuperarea platilor se face cu ntrziere de 361 de zile si mai mult; d) alti factori care constituie motive pentru a considera ferm ca recuperarea activului nu este posibila. Activele/angajamentele conditionale clasificate ca substandard, dubios si compromis snt considerate neperformante. n cazul n care contrapartea dispune de mai multe active/angajamente conditionale acordate de aceeasi banca si oricare dintre acestea snt clasificate ca neperformante, toate datoriile contrapartii urmeaza a fi clasificate n aceeasi categorie de active/angajamente conditionale neperformante. n cazul n care satisfacerea creantelor bancii aferente anumitor active/angajamente conditionale evaluate poate fi influentata si de circumstantele si conditiile existente ntr-o tara straina ca urmare a evaluarii activelor/angajamentelor conditionale respective, acestea se includ n una din urmatoarele categorii: Standard n cazul tarilor carora le este atribuit de catre una din agentiile internationale de rating Standard & Poors, Moodys si Fitch-IBCA ratingul de la AAA/Aaa pna la A-/A3 inclusiv. Supravegheat n cazul tarilor carora le este atribuit de catre una din agentiile internationale de rating Standard & Poors, Moodys si Fitch-IBCA ratingul de la BBB+/Baa1 pna la BBB-/Baa3 inclusiv. Substandard n cazul tarilor carora le este atribuit de catre una din agentiile internationale de rating Standard & Poors, Moodys si Fitch-IBCA ratingul de la BB+/Ba1 pna la BB-/Ba3 inclusiv. Dubios (ndoielnic) n cazul tarilor carora le este atribuit de catre una din companiile internationale de rating Standard & Poors, Moodys si Fitch-IBCA ratingul de la B+/B1 pna la CCC-/Caa3/C inclusiv.

Compromis (pierderi) n cazul tarilor carora le este atribuit de catre una din agentiile internationale de rating Standard & Poors, Moodys si Fitch-IBCA ratingul de la CC/Ca/ DDD pna la R/C/D inclusiv.
REZERVAREA NECESARA A MIJLOACELOR CALCULATE PRIVIND REDUCERILE PENTRU PIERDERI LA ACTIVE SI LA ANGAJAMENTELE CONDITIONALE

Suma necesara a mijloacelor privind reducerile pentru pierderi la active/angajamente conditionale se calculeaza n urmatoarele marimi de la suma activelor/angajamentelor conditionale din fiecare categorie de clasificare: 1) Standard 2) Supravegheate 3) Substandard 4) Dubioase (ndoielnice) 5) Compromise (pierderi) 2% 5% 30% 60% 100%

Exemplu: 1 Evaluarea activelor ponderate la risc (in MDL): Tipul de Active: Hirtii de Valoare Certificate BNM Depozite Creditet Ipotecare Crdite de consum Total Valoarea de bilant 10000000 20000000 40000000 20000000 20000000 110000000 Ponderata Riscului 0 0 10% 50% 100% Rezultatul 0 0 36000000 10000000 20000000 66000000

Sa admitem ca: a) Valoarea capitalului de gradul I este: 7000000 b) Valoarea capitalului de gradul II este: 3500000 Capitalul Noramativ Total = a + b = 10500000

2. Coificientului simplu al capitalului