24 pagini,

10.000 lei
an V, nr. 61

ianuarie 2004

Redac]ia [i administra]ia: B-dul Carol I nr. 3-5, Casa Conachi, IA{I

Pupat Pia]a Trandafirilor

GABRIELA GAVRIL
A[ fi vrut s\ scriu un editorial despre Caragiale, mai ales c\ `n ianuarie `i s\rb\torim ziua de na[tere. Dar, `n timp ce-mi c\utam argumentele pentru o distan]are de viziunea lui Mircea Iorgulescu [i de cea cinematografic\ a lui Lucian Pintilie [i mi se p\rea c\ am g\sit un punct de sprijin `ntr-un editorial de acum c`tva timp al lui Nicolae Manolescu, o secven]\ televizat\, care-l ar\ta pe fostul slujba[ al S\pt\m`nii [i actualul [ef de PRM [i Rom=nia Mare amplas`nd o statuie a lui Ytzhak Rabin `n (ce ]i-e [i cu numele astea!) Pia]a Trandafirilor a f\cut s\-mi zboare din minte orice subtilitate hermeneutic\. Chiar dac\ familia lui Ytzhak Rabin [i ambasada Israelului au protestat `n fa]a unei astfel de ini]iative, CVT s-a sim]it c`t se poate de `ndrept\]it s\ cinsteasc\, a[a cum crede el de cuviin]\, memoria unui mare om de stat. Nu [tiu cum a]i reac]ionat dumneavoastr\, `ns\ imaginile cu sus]in\torii peremi[ti adu[i de prin ]ar\ cu autocarele, cu tricolorul la purt\tor (printre care se strecuraser\, nu se [tie cum, [i c`]iva membri ai comunit\]ii evreie[ti, `i recuno[teai dup\ kippa), preg\ti]i s\ soarb\ frazele filosemite ale alesului lor, seam\n\ cu un scenariu prost de SF. Malversa]iunile eroilor lui Caragiale, declara]iile ridicole ale demagogilor s\i, micile trucuri electorale ale politichiei de atunci au p\lit brusc `n fa]a demonstra]iei inimaginabile de cinism a tribunului neamului. ~nc\ o dat\, fic]iunea a dat `nd\r\t, neputincioas\ `n fa]a realit\]ii, a[tept`nd poate vremuri mai bune s\ fie luat\ `n seam\. Dragostea pentru monumente a lui CVT nu este `ns\ una de dat\ recent\: s\ ne amintim c\ m`inile celui ce `ntind pasta groas\ a pseudo-pamfletelor din foaia sa extremist\ (care, prin violen]a lor xenofob\, le dau frisoane in[ilor normali) au dezvelit cu dezinvoltur\, nu de mult, statui ale lui Ion Antonescu. Nu are rost s\ mai ocup spa]iul tipografic `ntreb`ndu-m\ c`nd a fost sincer, pentru c\ sinceritatea nu poate fi asociat\ cu acest personaj sinistru. Perplexitatea mea a fost `ns\ maxim\ `n momentul `n care am aflat c\ sp\larea imaginii pre[edintelui PRM ar putea fi asigurat\ de firma israelian\ Arad Communications Group, condus\ de domnul Eyal Arad. Dup\ cum scrie Leon Volovici (C`nd Eyal se `nt`lne[te cu Vadim, 22, 6-22 ianuarie 2004, p. 24), profesionistul specialist `n campanii electorale este ferm convins c\ poate consilia orice partid politic, orice candidat, folosind, la nevoie, orice arsenal de slogane, orice tip de discurs. Trebuie s\ `n]elegem, a[adar, c\ din orice se poate scoate un candidat la pre[eden]ie, c\ fabricarea noului chip poate merge p`n\ `ntr-acolo `nc`t s\ `nsemne o r\sturnare cu 180 de grade a imaginii anterioare? Sau printr-un calcul cinic al oamenilor de afaceri c\ un discurs xenofob poate fi schimbat, cu maxim\ u[urin]\, `n contrariul s\u, `ntr-unul european, despre drepturile minorit\]ilor? S\ fi devenit peste noapte CVT cel mai bun cunosc\tor al chestiunii evreie[ti? Nu cred `n astfel de miracole, mai ales c`nd vin din partea oamenilor de afaceri [i a mercenarilor.

Despre libertatea [i dependen]ele presei

un dialog cu MIRCEA TOMA

Cultur\ pentru to(n)]i

EMIL IORDACHE

Despre buna folosire a biografiei

DANIEL DUBUISSON

Dumnezeu mai este

R|SVAN POPESCU

Jurnal suedez III (1990-1996)

GABRIELA MELINESCU

Trei vie]i ale lui Proust

LIVIU LEONTE

Eliade. Despre a doua c\dere

{TEFAN AFLOROAEI
www.timpul.ro

Num\r ilustrat cu fotografii de Gabriel Cucuteanu

EDITORIAL

2
CA {I CUM

Agora

Cultur\ pentru to(n)]i

EMIL IORDACHE
~n Rusia lui Putin-viitorul reales, cele mai hazoase bancuri s`nt dedicate a[azi[ilor ru[i noi, adic\ `mbog\]i]ilor peste noapte, care se dedau cu frenezie consumului de prestigiu, dar nu `n]eleg nici `n ruptul capului care-i deosebirea dintre o fotografie [i un peisaj realizat de un pictor genial. Asemenea bancuri pot fi citite cu miile pe Internet [i au ca destinatar intelectualitatea rafinat\ [i de regul\ s\rac\, dispus\ s\ r`d\ de prostia unui nou ba[tan care-[i mai cump\r\ un Mercedes pentru c\ scrumiera celui pe care-l avea p`n\ atunci s-a umplut cu mucuri de ]igar\. R`sul acesta seam\n\ foarte bine a r`njet, rezult`nd din dou\ exager\ri simultane: a bog\]iei nelimitate [i a imbecilit\]ii f\r\ margini de care dau dovad\ subiec]ii. Num\rul imens de bancuri de acest tip este semnul sigur c\ glos\rile pe marginea prostiei `mbog\]ite se bucur\ de mare popularitate. ~nc\ un semn este apari]ia unui tip insolit de produc]ie editorial\, despre care am mai scris de c`teva ori, produc]ie editorial\ ce-[i disimuleaz\ destinatarul: adres`ndu-se, chipurile, noilor ru[i, este scris\ [i desenat\ de fapt pentru aceea[i intelectualitate c`rcota[\. Este vorba despre recrudescen]a speciei numite comics, mai pe rom=ne[te a benzilor desenate, care `[i propun, pas\mite, s\ satisfac\ necesit\]ile culturale ale ba[tanilor printr-o transcriere adecvat\ a capodoperelor, astfel `nc`t acestea s\ nu dep\[easc\ redusa lor capacitate de `n]elegere. ERESURI Avem de-a face cu o adev\rat\ institu]ie, aflat\ la originea unui foarte original proiect. Compania Universul Noilor Ru[i a editat deja mai multe c\r]i, dintre care, fie [i numai de dragul titlurilor, merit\ citate c`teva: Noul abecedar rus, Noua carte rus\ de bucate, Noul mod de petrecere a timpului liber pentru domnii cu dare de m`n\. Fatalmente, [i marea literatur\ clasic\ rus\ trebuia inclus\ `n acest proiect, ceea ce s-a [i `nt`mplat prin inaugurarea colec]iei Noua bibliotec\ rus\ a literaturii clasice. P`n\ acum au fost transpuse `n limbaj de comics Anna Karenina a lui Tolstoi [i Dama de pic\ a lui Pu[kin. Dup\ cum era de prev\zut, reac]iile la aceast\ ini]iativ\ au fost foarte diverse. Despre primul comics, un critic se exprima: Propriu-zis, aici se afl\ r\spunsul la `ntrebarea: este sau nu un sacrilegiu `ns\[i ideea [i realizarea comicsului Anna Karenina? Aici totul este zeflemist, bl`nd [i, oric`t ar p\rea de ciudat, chibzuit. Pur [i simplu, autorii au extras din geniala carte numai linia melodramatic\, atemporal\ sau atoatetemporal\, care, fire[te, exist\ `n roman. Alt comentator `ns\ tun\ [i fulger\: Tolstoi [i-a programat eroina pentru secole, dar n-a putut s\ prevad\ `mprejur\rile c`nd `n Patria pe care a iubit-o fierbinte se vor g\si speculan]i, care vor face mul]i bani de pe urma memoriei lui [i care vor viola batjocoritor imaginile care reprezint\ fondul de aur al literaturii ruse [i universale. Din toat\ cartea lui Tolstoi, s-a ajuns la o suit\ de pagini `n policromie, cu mutarea ac]iunii `n zilele noastre, `ntr-un decor bine garnisit cu sex, droguri, telefoane mobile, teancuri de dolari, ma[ini de lux etc. Dup\ `ndelungi suferin]e metafizice, Anna [i Vronski pleac\ `n Serbia cu o locomotiv\ ca s\ joace tenis. Comicsul se `ncheie cu imaginea unui [obolan t\iat `n dou\, z\c`nd pe traverse. Happy-end. Cu alt prilej, voi continua medita]ia pe marginea acestui subiect. P`n\ atunci, reproduc al\turat imaginea copertei comicsului, pentru, ca s\ zic a[a, ilustrarea tensiunii `nt`lnirii dintre Anna [i locomotiv\.

Ce se `nt`mpl\ cu literatura de fic]iune

adolescent normal la cap alege pl\cerea imediat\ a jocului video, `n special dac\ e vorba de stimul\ri vizuale `n care miza e asasinarea de mon[tri bicefali sau dac\ v`n\toarea se desf\[oar\ pe o sta]ie spa]ial\. S`ngele de pe pere]ii virtuali ajunge s\ produc\ o pl\cere mai concret\ dec`t savurarea tihnit\ a lecturii unui roman, pentru care, de fapt, efortul vizual `i apar]ine cititorului. E mai comod s\ vezi dec`t s\-]i imaginezi lumi posibile. Nu mai e nimic de discutat aici, b\t\lia e de acum pierdut\ de c\tre tab\ra literar\. Cei care sus]in c\ scrisul [i cititul s`nt superioare (din varii puncte de vedere) altor loisir-uri s`nt cu siguran]\ atin[i de aripa ridicolului. Pentru c\, de c`nd e lumea, superioritatea e recunoscut\ doar lucrurilor care produc cea mai mare pl\cere. A existat poate o vreme c`nd literatura r\spundea acestui deziderat. Dar nu mai e deloc sigur c\ lucrurile stau la fel [i ast\zi. ~ntre timp au ap\rut cinematograful, televiziunea, internetul, jocurile pe calculator. Sub presiunea globaliz\rii, scriitorul de fic]iune rom=n este receptat de propriul s\u public ca fiind inferior, ca ofert\ literar\, celui din alte culturi. ~n foarte multe cercuri unde alt\dat\ un roman rom=nesc ar fi trezit interesul, ast\zi un astfel de produs nu mai conteaz\. Mai grav este c\ nu se mai a[teapt\ aproape nimic de la creatorul rom=n de fic]iune. ~n locul unui roman rom=nesc despre doi tineri amorezi care r\zbat cu greu prin h\]i[urile lumii contemporane, mai bine punem o caset\ cu un film sau zapp\m vreme de dou\ ore pe treizeci de canale, chiar dac\, pe absolut toate, produc]iile s`nt idioate. {i aici b\t\lia e pierdut\, e inutil s\ mai insist\m. ~n fond, [i noi facem asta, [i scriitorii se uit\ la imbecilit\]ile de la televizor. Oameni absolut serio[i, autori cultiva]i [i talenta]i se refugiaz\ `n rubrici de cronic\ tv, cel mai nenorocit gen de proz\ din lume; de exemplu, Costi Rogozanu poveste[te pentru Evenimentul zilei ce orori se mai transmit pe la diverse posturi tv, iar Cezar Paul-B\descu, un scriitor de fic]iune interesant, discut\ emisiuni tv `n paginile Dilemei. Mie asta mi se pare o adev\rat\ risip\ de talent [i `mi pare sincer r\u pentru timpul acestor domni respectabili. Ar mai fi c`teva exemple, dar nu ne propunem aici s\ le pomenim pe toate. Oricum, e `ntrist\tor s\ vezi c\ scriitorul e deseori redus la modesta condi]ie de cronicar al unor efemeride. {i, atunci, de ce mai scriem? Dac\ b\t\lia e pierdut\, de ce se mai g\sesc voluntari care s\ produc\ art\ rom=neasc\, s\ `n[iruie litere pe h`rtie? Dac\ nu e doar pentru propria pl\cere, dac\ acest act r\spunde unor necesit\]i, despre ce s\ fie vorba? {i, `n fond, la care risc intelectual ne referim? Problemele literare autentice ale unei culturi, ale unei societ\]i, vin din schimb\rile petrecute `n realitate. Exist\ c`[tiguri, revela]ii `n planul imaginarului, recunoscute ca atare de c`]iva ale[i [i care ajung dup\ ani buni la publicul larg, la electorat, la mase. Nu avem `nc\ un roman bun al revolu]iei, nici unul al tranzi]iei. Cine va scrie, oare, romanul genera]iei care avea 20 de ani `n 1989, a sperat atunci p`n\ la ceruri, pentru a c\dea foarte repede `n bra]ele realit\]ii decep]ionante? Nu este oare aceasta o problem\ literar\? Din c`nd `n c`nd, se scriu proze ce reflect\ schizofrenia Rom=niei, diferen]a dintre ]ara culturii, a universit\]ilor, a scriitorilor [i Rom=nia unor tenebre incredibile. Aceast\ tem\ a fost explorat\ din diverse unghiuri, `n multe scrieri de fic]iune, de la R\scoala p`n\ la Prea t`rziu... Din p\cate, tema r\m`ne de o infinit\ actualitate: se pot spune `nc\ foarte multe lucruri despre considerabilul poten]ial violent al Rom=niei (ultima mineriad\ a avut loc `n 1999, a[a `nc`t nu s-a [ters `nc\ din memorie). Avem, a[adar, provoc\ri uria[e, care nu vin dinl\untrul nostru, ci din problemele profunde ale lumii rom=ne[ti. Riscul intelectual const\ `n a accepta provocarea de a scrie despre aceste teme neatractive [i de a te l\sa evaluat de public pentru ceea ce ai scris. C`teva mut\ri gre[ite [i lesne i s-ar putea spune nuvelistului sau romancierului rom=n de azi c\ alege teme minore sau demonetizate, c\ literatura lui nu intereseaz\, c\ nu-[tiu-care autor irlandez/american/australian/nigerian e mai bun, mai interesant. Riscul intelectual `nseamn\ a-]i investi via]a `ntr-o art\ unde sfid\rile s`nt mai mari dec`t recompensele [tiind c\, p`n\ [i atunci c`nd ai succes, asta nu mai `nseamn\ mare lucru. A[a s\ fie?
FOTO: DINU LAZ|R

BOGDAN SUCEAV|
Ce lesne ar fi dac\ actul literar ar `nsemna pentru scriitor numai producerea de ode al c\ror flux s\ depind\ doar de rosturile interioare. Ce simplu ar fi s\ `]i propui teme care s\ izvorasc\ simplu [i f\r\ constr`ngeri din propriile abstrac]iuni [i asta s\ fie totul. Din p\cate, nu mai e demult a[a. Conven]ia literar\ e alta, [i situa]ia de scriitor rom=n a devenit cu at`t mai dificil\ cu c`t implic\ o responsabilitate profund\, de prea pu]ine ori perceput\: scriitorul de azi are de r\spuns unor provoc\ri noi [i unor situa]ii nemai`nt`lnite. Nu `]i mai po]i permite s\ scrii `n condi]ii aseptice. ~n jurul profesiunii de scriitor rom=n s-a format o linie de front, de un risc intelectual care nu poate fi neglijat. S-a povestit prea pu]in despre asta. ~nt`i de toate, proza de fic]iune a pierdut f\r\ drept de apel b\t\lia cu artele vizuale. ~ntre o or\ de lectur\ cu un roman `n m`n\ [i o or\ de jocuri video, orice

ianuarie 2004

Agora

3
BURSA C|R}ILOR Al\turi de ~nt`lnirea Gabrielei Adame[teanu, best-seller-ul lui Michael Cunningham, Orele, sau capodoperele lui Dostoievski, Nabokov [i Makine, anul acesta a ap\rut la editura Polirom romanul Feti]a, scris de Mihai Zamfir. Trebuie men]ionat din capul locului c\ de aceast\ dat\ avem `n fa]\ un autor de sinteze literare (aproximativ 115), de articole publicate `n diferite reviste rom=ne[ti [i `n str\in\tate, profesor doctor la Facultatea de Litere a Universit\]ii Bucure[ti [i fost ambasador al Romniei la Lisabona `ntre anii 1997-2000. ~n afara c\r]ii a c\rei apari]ie o semnal\m, Mihai Zamfir a mai publicat [i alte trei romane: Poveste de iarn\, Acas\ [i Educa]ie t`rzie. Dac\ scrierea de fa]\ va fi la fel de apreciat\ ca celelalte romane ori sinteze, r\m`ne de v\zut.

Amintiri indecente
pur [i simplu ne pl\cea s\ m`nc\m din gunoaie!) Atunci s-a `nt`mplat ceva ciudat [i sc`rbos. ~ntr-o zi am f\cut un vierme, un vierme mare, ro[u, mi[c`ndu-se. L-am omor`t `ngrozit cu b\]ul! Nu [tiam c\ `n oameni s`nt viermi. Viermele acela m\ obsedeaz\ [i acum. La Ciceu locuiam la parter. Aveam o sufragerie sumbr\, cu un dulap imens. Dormeam `n pat cu o sor\ de-a mamei, de vreo 20-25 ani. }in minte, ca prin vis, (oare cum am v\zut?) c\ [i ea avea p\rul pubian ro[cat. Oare aceast\ femeie, pentru care, eu fiind de 20 de ani [i ea de vreo 40, am avut o dragoste ciudat\ gata la un moment dat s\ alunece `n p\cat, mi-a trezit instinctul sexual? Cert este c\ `ntr-o zi am luat-o pe Doini]a, o feti]\ de 5-6 ani, m-am `nchis cu ea `ntr-un cote] mare cu lemne, am dezbr\cat-o, era var\, [i i-am explicat cum se cheam\ asta, cum se cheam\ cealalt\, foarte doct. De unde [tiam? Feti]a, `nsp\im`ntat\, a ie[it a[a goal\ cum era, [i s-a dus s\ m\ spun\. Scandal, b\taie, ru[ine!! Probabil c\ nu mam l\sat intimidat deoarece (dar acum `mi aduc aminte numai urm\rile) a mai fost o b\taie pentru c\ un `ngera[ i-a spus lui maic\-mea c\ eu am f\cut prostii cu Any `n beci!! Nu mai ]in minte ce fel de prostii am f\cut, [tiu c\ Any avea o enciclopedie german\ [i c\ eu i-am t\iat pe ascuns pagina cu ciupercile, erau ni[te ciuperci colorate, le am [i acum `ntr-un album. Any a b\nuit c\ eu i-am furat ciupercile [i a `nceput s\ m\n`nce singur\ din gunoaie. A fost una din triste]ile copil\riei mele. ~nainte venea [i m\ striga: B\iatule! [i mergeam am`ndoi s\ devor\m resturi. Acum stam singur, m\ tr\geam `ntr-un scr`nciob, citeam C\l\toriile lui Gulliver (o c\rticic\ de c`teva pagini, cu poze colorate, frumoase).
FOTO: HOREA LAPTE{

EMIL BRUMARU
x Ieri (c`nta Anda C\lug\reanu, e par[iv\) m-am repezit [i am mai citit o dat\ Poemul od\ilor. Acum `mi place!! Cred c\ m-a dus `n eroare titlul (care nu prea are leg\tur\ din punctul meu de vedere cu poezia) [i ideea mea preconceput\ c\ acest poem trebuie sa fie altfel. A[ vrea s\ spun c\ e frumos, simt c\ nu e de ajuns cuv`ntul acesta, dar m\ izbesc, ca [i la Turnul Babel de refuzul poemului. Nu se las\ comentat. Doar citat. {i poate fi citat tot (poate prima strof\, dac\ lipsea, nu sc\dea nimic din poem). Rimbaud! x ~n clasa I eram la Ciceu, un or\[el cu mul]i unguri. A venit o dat\ [i circul. Stam `ntr-un pavilion C.F.R. ~n fa]\ era o c`mpie nesf`r[it\ cu orz sau secar\, apoi munte foarte departe. Mereu se pierdeau curcile [i le c\utam ceasuri `ntregi prin orz. Mai erau [i ni[te l\zi mari, f\r\ capac, pentru gunoaie. Fascinante l\zi! ~mpreun\ cu Any, o feti]\ brunet\, tuns\ scurt, cu chilo]ei albi, c\utam resturi de m`ncare [i le savuram.(Nu eram fl\m`nzi,

x Tot ieri am primit plicul lui Sorin M\rculescu. Surpriz\! {i `nc\ o surpriz\: cartea avea 8 pagini albe. I-am scris c`teva r`nduri, repro[`ndu-i c\ nu s-a uitat `n volum. L-am amenin]at c-o s\-l pun s\ completeze cu stiloul paginile goale! x Eram la a doua vizit\ la Dimov. Ne desp\r]eam, `mi p\rea r\u, nu putusem sta de vorb\ deloc cu el singur. Sta `n picioare, cu capul pu]in aplecat, l`ng\ Marina (era obosit\, c\sca pe ascuns). Le-a[ fi dat tot ce am. Am spus: o s\ v\ trimit ni[te nuci, multe nuci. Am spus-o curat, din suflet. Dimov s-a sim]it prost, a avut un gest de jen\, de respingere. De ce? Bine`n]eles n-am mai putut s\ le trimit nuci. Pe deasupra, retrospectiv, am `nceput s\ m\ simt [i eu jenat de secven]a cu nucile. Ne `ntreb\m `ns\ dac\ literatura rom=n\ duce lips\ de profesioni[ti sau de capodopere literare. Mihai Zamfir propune o cale de mijloc ce poate fi urmat\ `n aceast\ perioad\ delicat\ dar [i interesant\. Solu]ia ar fi rescrierea capodoperelor. Propunerea `[i are riscul ei `ns\: este posibil ca umbra acestora s\ r\m`n\ mult mai valoroas\ dec`t rescrierea `n sine. Risc asumat con[tient, sper\m, de `ndr\zne]ii care accept\ invita]ia. Feti]a este o ilustrare a provoc\rii lansate de autorul ei. Romanul lui Mihai Zamfir este structurat `n dou\ p\r]i. Primei p\r]i `i corespund ca motto c`teva cuvinte atribuite lui Tudor Vianu: Tinerii au `ntotdeauna dreptate, chiar atunci c`nd n-au, iar a doua parte st\ sub semnul unui citat din Infernul lui Dante: Amor conndusse noi ad una morte. Cuvintele puse c\p\t`i capitolelor pot incita cititorul s\ descopere o lume ce se situeaz\ `ntre Lolita lui Nabokov [i ecranizarea acestui roman. Firul ac]iunii nu poate fi confundat cu nici una dintre crea]iile men]ionate, subiectul r\m`n`nd `ns\ s\ fie descoerit de cei interesa]i. Dou\ dintre temele la mod\ pot fi reg\site `n roman: cea a sinuciderii [i cea a diferen]ei de v`rst\ `n cuplu. Ce poate `nsemna apropierea `ntre doi oameni: via]a ori moartea? Problemele exist\ deja sau le c\ut\m noi? S`nt `ntreb\ri la care poate nu vom g\si r\spuns `n carte, dar vom recunoa[te cu siguran]\ o lume ce calc\ acela[i asfalt ca noi, mestec\ acelea[i idei contemporane, `nvinge sau se pr\bu[e[te, o lume cu un Ion Pavel poate pu]in cam adolescent pentru anii s\i de pensie. Ne r\m`n `n minte c\l\toria `n matein a celor doi, ce `ndeamn\ la o citire intertextual\, precum [i rafinamentul scrisului acestui autor. R\m`ne de v\zut dac\ Mihai Zamfir poate fi `nscris prin ultimul s\u roman (omitem aici lucr\rile sale de sintez\) `n cercul scriitorilor profesioni[ti a[a cum `l clasific\ {tefan Agopian `n Academia Ca]avencu . Pentru a cobor` `n h\]i[ul existen]ei pedestre materialiste, men]ion\m faptul c\ romanul Feti]a al lui Mihai Zamfir are 279 de pagini [i cost\ 139000 de lei. Lansarea c\r]ii a avut loc la Ia[i pe 5.XII.2003, la Biblioteca Central Universitar\ Mihai Eminescu. IONELA PETRACHE

Despre buna folosire a biografiei

DANIEL DUBUISSON
Florin }urcanu, Mircea Eliade. Le prisonnier de lhistoire, Paris, La Dcouverte, 2003, 540 pagini, 33 euro. O nou\ [i voluminoas\ biografie a lui Eliade relanseaz\ o dezbatere esen]ial\ privind aprecierea unei opere care, precum cele ale lui Cline, Drieu la Rochelle, Heidegger sau Cioran, este, orice-am spune, imposibil de separat de via]a autorului ei. Poligraf precoce [i viclean, cititor enciclopedic, autodidact anticonformist, muncitor neobosit, savant de renume mondial pentru c`teva decenii, Eliade a fost de asemenea un fabulator [i un disimulator, animat de un narcisism [i o megalomanie care l-au f\cut s\-[i compare geniul `n mod avantajos pentru sine cu al celor pe care-i admira cel mai mult (Goethe) sau `i detesta cel mai mult (Freud [i Marx). Vin s\ se adauge portretului acestei personalit\]i excep]ionale controversele aprinse suscitate de descoperirea angajamentelor sale fa]\ de Garda de Fier rom=neasc\, precum [i decriptarea leg\turilor sale cu esoterismul [i neognosticismul din perioada contemporan\ (Gunon, Evola, Coomaraswamy, Corbin, Jung). Primele dezv\luiri, foarte par]iale, care aduceau l\muriri asupra trecutului rom=nesc al lui Eliade, au circulat mai `nt`i `n Israel [i `n Italia, `ns\ nu au avut dec`t un ecou restr`ns. Pe urm\, `ncep`nd cu finele anilor 80 ai secolului trecut, documentele cov`r[itoare au devenit tot mai numeroase (ne g`ndim la lucr\rile lui Berger, Ricketts, Volovici, Laignel-Lavastine). Sa demonstrat nu numai c\ Eliade, contrar celor afirmate de el, [i-a exprimat pozi]ia [i a scris `n presa gardist\ (`n 1937-1938), ci [i c\ a r\mas fidel, cel pu]in p`n\ la sf`r[itul r\zboiului, opiniilor sale pronaziste, afirm`ndu-[i admira]ia fa]\ de Statul totalitar al lui Salazar. ~n Jurnalul scris la Lisabona `ntre 1941 [i 1945, Eliade va regreta, de pild\, c\ Hitler n-a fost un navigator, ceea ce i-ar fi permis s\ `ncheie conturile cu Anglia `nc\ din vara anului 1940 [i compara debarcarea aliat\ cu o invazie. ~ns\, `n 1945, va lua o hot\r`re care-i va bulversa complet existen]a. ~n loc s\ se `ntoarc\ acas\, `n Rom=nia, decide cu pruden]\ s\ se instaleze `n Fran]a, unde va r\m`ne p`n\ `n momentul plec\rii sale `n Statele Unite, `n 1956. Acolo, la Universitatea din Chicago, va cunoa[te consacrarea. Putem totu[i s\ afirm\m ast\zi c\, p`n\ la moartea sa, `n 1986, Eliade a tr\it cu spaima de a nu fi demascat, de a nu i se face cunoscut trecutul. De asemenea, n-a `ncetat s\-l renege, s\-l disimuleze, s\-l machieze, `ntr-un cuv`nt, s\-l rescrie f\r\ `ncetare. ~n acela[i timp, a `ncetat `n chip evident s\ citeze autori (Gunon, Evola) care riscau s\-i compromit\ reputa]ia {tiin]ific\. Or tocmai `n aceast\ perioad\ [i-a redactat cea mai mare parte a operei sale de istoric al religiilor (Trait dhistoire des religions, Le Sacr et le profane, Le Mythe de lternel retour, La Nostalgie des origines, Aspects du mythe, Mythes, rves et mystres, Images et symboles etc.). Alternativa `n fa]a c\reia se vor afla biografii [i criticii este clar\. Trebuie s\ distingem `ntre dou\ momente, succesive `ns\ distincte, `n via]a [i g`ndirea lui Mircea Eliade? Militantului fascist [i antisemit sedus de ocultism i-ar fi succedat destul de brutal un g`nditor preocupat `n mod exclusiv de spiritualitate [i umanism! Sau, dimpotriv\, trebuie s\ refuz\m ipoteza acestei surprinz\toare metamorfoze, amintind c\ [i marile teme ce nutresc concep]ia eliadian\ a religiosului rezult\ [i ele dintr-o savant\ munc\ de rescriere? Pe parcursul amplei [i bogatei monografii redactate de Florin }urcanu, autorul alege `n mod v\dit prima solu]ie. Dup\ r\zboi, Eliade s-ar fi desprins o dat\ pentru totdeauna de ezoterici (pp. 387-390) [i absolut nimic din comportamentul s\u sau din scrierile sale nu ne-ar permite s\ afirm\m c\ `nc\ ar mai fi nutrit sentimente antisemite (p. 480). Opera lui Eliade este astfel salvat\ in extremis de la naufragiul care p\rea s\ o fi lovit, al\turi de autorul ei. ~n acest sens, lucrarea lui }urcanu pare s\ confirme, retrospectiv, surprinz\toarea opinie a lui J. Juliard care, `n Prefa]\, afirma: concep]ia eliadian\ asupra religiosului sau, mai bine, a sacrului, este profund atemporal\? Ar `nsemna s\ uit\m destul de repede c\ orice concep]ie, oricare ar fi subiectul [i preten]iile sale, nu poate fi dec`t istoric\. Dar ar `nsemna mai ales s\ uit\m analizele tuturor celor (Strenski, Laignel-Lavastine, Stoczkowski, McCutcheon [i semnatarul acestor r`nduri) care au subliniat permanen]a profund\ a ideilor ap\rate de Eliade. Asftel, concep]iile sale dezvoltate dup\ r\zboi, a Sacrului, a omului religios, a ontologiilor arhaice, a miturilor reintegr\rii, a sacrificiilor s`ngeroase [i a ritualurilor orgiastice, compun un tablou fantastic [i barbar care nu este dec`t traducerea religioas\ a obsesiilor anterioare.
By courtesy La Quinzaine littraire

ianuarie 2004

4
BURSA C|R}ILOR

Dialog

Dan CONSTANTINESCU, Ierarhia `n managementul sistemelor economice, Editura economic\, Bucure[ti, 2003, 214 pagini, pre] neprecizat

Despre libertatea [i dependen]ele presei `n an electoral

Un dialog cu Mircea Toma, Academia Ca avencu, Realitatea TV, director al Agen iei de Monitorizare a Presei
blicitatea de la noi! L.A.: Pe colegii t\i, mai c\-i `n]eleg! Nu e u[or s\ pierzi publicitate de 60.000 de dolari! Dar exist\ aici o confuzie M.T.: Da, da, cei de la Compaq au interpretat identitatea mea de realizator de emsiuni de televiziune ca pe un fel de prelungire a identit\]ii mele de membru al redac]iei revistei. Eu te `ntreb: publici aceast\ poveste, cu denumirile reale ale actorilor despre care este vorba? L.A.: Sigur c\ o public\m. ~n fond, Timpul este o revist\ cultural\, iar descifrarea mentalit\]ilor de tranzi]ie este o afacere cultural\! Liviu Antonesei: Mircea Toma, sntem la Piatra Neam], n preajma Cr\ciunului, la ntlnirea de lucru privind regulile de conduit\ n campania electoral\. Principalul organizator este Agen]ia de Monitorizare a Presei, pe care ai inventat-o [i pe care o conduci. O s\ `ncep `ns\ cu o `ntrebare personal\. Tu e[ti redactor la Ca]avencu, realizator de emisiuni la Realitatea TV [i, `n acela[i timp, conduci aceast\ organiza]ie de monitorizare. ~ntrebarea este: jurnalistul Mircea Toma a avut vreodat\ motive s\ reclame la Agen]ie? Mircea Toma: Tu vrei s\ m\ omoare colegii din redac]ia Academiei Ca]avencu? O s\-]i spun ni[te istorii. Ca realizator al primului format de emisiune av`nd ca subiect mass media, la Rom=nia 1, prin 1999 cred, `ntr-un format mai greu, doar vreo [ase edi]ii, explicam publicului naiv modul `n care mass media s`nt manipulate prin publicitate. {i d\deam `n emisiune un exemplu simplu: era vorba despre o celebr\ firm\ de calculatoare, Compaq, care c`[tigase o licita]ie `ns\ absolut sigur nu se f\cuse nici o licita]ie! pentru un contract foarte important, cred c\ de peste 20 de milioane de dolari, cu Ministerul S\n\t\]ii. Ceilal]i mari operatori din domeniu, cred c\ vreo [ase sau [apte, au f\cut o conferin]\ de pres\ comun\, `n care au protestat vehement `mpotriva acestei chestii, pe care au socotit-o un aranjament `n afara regulilor jocului pie]ei. La conferin]\ a participat toat\ presa. A doua zi, `n ziare, nimic despre aceast\ conferin]\. Motivul c\ nu a fost interesant\ pic\. Mai `nt`i, pentru c\ deschideau gura ni[te mon[tri sacri ai economiei mondiale. Apoi, pentru c\ era vorba despre o sum\ uria[\. ~n sf`r[it, exista suspiciunea de corup]ie a guvernan]ilor. A[adar, trei motive suficiente nu s\ publici o [tire, dar s\ faci chiar o anchet\ publicistic\ pe aceast\ tem\. Cu toate acestea, nu au ap\rut informa]ii sumare dec`t `n dou\ ziare! {i atunci, OK, `n emisiunea mea, am `ntors ziarele `n care nu a ap\rut informa]ia cu fundul spre camera de televiziune [i s-a v\zut c\ era c`te o pagin\ `ntreag\ de reclam\ la respectiva firma! A doua zi diminea]\, firma a anun]at c\ d\ `n judecat\ postul Rom=nia 1, Clubul Rom=n de Pres\ s\rea la g`tul pre[edintelui Televiziunii, `ntreb`ndu-l ce rost are emisiunea asta, iar colegii de la Academia Ca]avencu m-au urm\rit pe strad\ cu un picior de birou, s\ m\ lichideze cu lovituri seci `n ceaf\, pentru c\ 60.000 de dolari au disp\rut din contul revistei, firma Compaq retr\g`ndu-[i puM.T.: Ei, bine, eu am fost obligat s\ m\ `nt`lnesc cu cei de la Compaq, s\ le explic c\ nu am avut nimic cu ei, ci am dorit doar s\ explic un mecanism, c\ nu este nici o leg\tur\ cu Academia Ca]avencu etc. Eu f\ceam, de fapt, acel demers de televiziune din pozi]ia mea de director al Agen]iei de Monitorizare a Presei. importante. Deci, `n aceast\ ecua]ie ziarist patron media presiuni externe, eu s`nt un jurnalist ca oricare altul, un jurnalist obi[nuit.

~nc\ de pe vremea c`nd se ocupa de finan]area revistei noastre din parte firmei editoare de atunci, cred c\ am reu[it s\ v\d `n Dan Constantinescu ceea ce nici el nu v\zuse, [i structura sa de cercet\tor [i de teoretician. {i cred c\ am f\cut bine `mping`ndu-l oarecum `n aceast\ direc]ie. Iat\-l acum cu doctoratul `n economie sus]inut, retras din politica activ\ [i din lumea afacerilor, autor de c\r]i `n domeniu [i profesor apreciat la o universitate bucure[tean\.

Datorit\ precarit\]ii mediului economic, presa e foarte vulnerabil\

L.A.: S`ntem `ntr-un an electoral. Problema care se pune este urm\toarea: c`t de preg\tit\ este presa din Rom=nia s\ fie liber\ `n raport cu mediul politic? M.T.: Acum? P\i, discut\m despre un num\r foarte mare de institu]ii media, cu c`teva televiziuni mari, c`teva ziare de mare tiraj, cu o pres\ local\ foarte numeroas\, cred c\ s`nt mai mult de o mie de ziare `n ]ar\. S`nt ora[e cu o popula]ie de circa 100.000 de locuitori `n care apar 2-3 cotidiene, func]ioneaz\ 2-3 posturi de televiziune locale [i multe radiouri. {i toate `mpart aceea[i pl\cint\ mic\ de publicitate. ~n Rom=nia, se consum\ cam 7 dolari pe cap de locuitor pentru publicitate, adic\ de 10 ori mai pu]in dec`t `n Ungaria, care e o treime din ]ara noastr\ `n ce prive[te popula]ia [i poten]ialul. Prima problem\ este mediul economic rom=nesc care este cum este, at`t de precar [i, atunci, [i presa este extrem de vulnerabil\. ~n preajma campaniei, presa este preg\tit\ s\ `nfulece gr\un]e mai mari dec`t de obicei. Am f\cut foame trei ani [i acum ne repezim s\ `nfulec\m, c\ vine ca[cavalul mare din campanie! L.A.: Un pre[edinte american spunea c\ `ntre o ]ar\ f\r\ guvern [i una f\r\ pres\, ar alege oric`nd una f\r\ guvern. Cum stau lucrurile la noi, m\ tem c\ ar alege una [i f\r\ pres\... M.T.: Nu, nu, nici chiar a[a! A[a cum este acum presa noastr\, `nc\ mai putem avea acces la mesaje alternative. Marea problem\ este, la noi, `ntr-adev\r, limitarea diversit\]ii. Partidul de guvern\m`nt controleaz\ `ntr-adev\r o mare parte din pia]a informa]iei, n-a[ putea evalua exact c`t. Dac\ ne referim numai la televiziuni, atunci controleaz\ mai mult de 50% din informa]ie. Asta `nseamn\ c\ raportul diversit\]ii este cam dezechilibrat. L.A.: Dac\ am mari dubii `n ce prive[te obiectivitatea a[a-numitelor posturi publice, nu pot s\ nu m\ g`ndesc c\ multe dintre posturile private [i dintre ziare, de altfel, au fost cump\rate, la propriu, de celebrii baroni locali. {i mai este o mare problem\: c`t de independent poate fi un mijloc de informare care are mii de miliarde datorii la bugetul de stat? M.T.: La decernarea premiilor Clubului Rom=n de Pres\, Dl. N\stase a spus c\ guvernul ar trebui s\ fie felicitat pentru c\ este cel mai mare produc\tor de reclam\. Ori a fost o glum\ cam cinic\, ori a fost confirmarea unuia dintre mecanismele prin care este controlat\ presa: publicitatea de la stat ori de la firmele unde statul este ac]ionar este `n evident contratimp cu eficien]a instiu]iei care ofer\ publicitate. Dac\ ar fi at`t de profitabile pe c`t\ publicitate dau, Rom=nia ar duce-o minunat! Dar noi vorbim despre `ntreprinderi cu da-

Cartea de fa]\, a c\rei genez\ am urm\rit-o `n perioada c`nd devenea tez\ de doctorat, este, `n opinia mea, cea mai bun\ analiz\ a structurilor ierarhice din sistemele economice din c`te a produs [tiin]a economic\ postrevolu]ionar\. {i este a[a nu doar pentru c\ autorul este la curent cu toate teoriile importante ale domeniului, ci [i, cred, pentru c\ este foarte familiarizat, din interior, cu ierarhia firmelor, fiind el `nsu[i manager de succes `n domeniul economic [i bancar, particip`nd de asemenea la reglementarea acestor domenii `n calitatea sa de pre[edinte [i vicepre[edinte al Comisiei de specialitate din Senatul Rom=niei. Nu o s\ intru desigur, `n acest spa]iu parcimonios `ntr-o analiz\ de detaliu a acestei importante lucr\ri, mul]umindu-m\ doar s\-i semnalez excelen]a. ~n opinia mea, prin modul `n care Dan Constantinescu reu[e[te s\ aplice cele mai seduc\toare teorii ale ierarhiei asupra managementului firmelor economice [i trebuie s\ spun c\ D-Sa lucreaz\ pe zeci de studii de caz, fiind vorba at`t de mari companii interna]ionale, c`t [i de firme rom=ne[ti , marcheaz\ nu doar o deschidere fantastic\ `n discursul [tiin]ei economice autohtone, ci poate chiar o nou\ orientare `n domeniu. Se prea poate ca politica [i lumea afacerilor de la noi s\ fi pierdut un foarte important [i neobi[nuit de competent membru, dar cu siguran]\ lumea academic\ [i universitar\ a ie[it `n c`[tig! Nici nu terminasem bine lectura acestei c\r]i [i mi-a sosit pe birou Managementul resurselor umane (Editura Bren, 2003), de acela[i autor, probabil suportul cursului al c\rui titular este la facultatea de management a Universit\]ii Ecologice din Bucure[ti. La o rapid\ r\sfoire, constat c\ este o sintez\ excelent\ a literaturii domeniului, un bun ghid orientativ pentru cei afla]i la `nceput de drum, adic\ studen]ii, dar [i un util aide-memoire pentru cititorii mai experimenta]i. (L. A.)

A ap\rut o autocenzur\ clar\, pe care mi-o asum!

L.A.: De c`nd faci emisiunea la Realitatea TV, ai mai p\]it ceva similar? M.T.: N-am mai p\]it pentru c\ nu m\ mai expun! L.A.: A ap\rut, deci, autocenzura? M.T.: A ap\rut o autocenzur\ clar\, pe care mi-am asumat-o. Dec`t s\ nu mai pot face emisiunea La TVR, dup\ incidentul relatat, emisiunea a mai rezistat dou\ edi]ii, dup\ care a fost scoas\. Acum, de pild\, nu mai dau `n clar nume de mari companii, nu mai dau nici numele ziarelor pe care le prind cu fof`rlica, dar cred c\ demersul `[i atinge ]inta. Ideea este s\ antrenezi publicul s\ fie vigilent [i s\ dezv\lui, s\ denun]i mecanismele prin care se practic\ diferitele forme de manipulare. L.A.: Dac\ un jurnalist de calibrul t\u este nevoit s\ practice, fie [i par]ial autocenzura, atunci ce [anse mai are s\ reziste presiunilor politice [i economice un jurnalist obi[nuit?! M.T.: Din perspectiva fenomenului corup]iei presei, un jurnalist de calibru este `n Rom=nia un jurnalist obi[nuit! Pentru c\ presiunea economic\ pe proprietarul media este aceea[i. Cel mai bine rezist\ ziarele stabile economic, autonome din acest punct de vedere. Dar [i acolo lucrurile s`nt ceva mai `ncurcate, pentru c\ `]i pare r\u s\ pice o reclam\. Ideal ar fi s\ nu dai reclame deloc! L.A.: Dar c`]i `[i permit asta? M.T: Aproape nimeni, desigur! ~n Fran]a, de pild\, Le Canard Encha`n nu are reclam\, rezist\ doar din v`nz\ri. Sprijinit de cititori, po]i r\m`ne independent, cu un proprietar care este interesat de acest lucru [i cu o echip\ care-[i asum\ misiunea. Dar se renun]\ la ni[te c`[tiguri

ianuarie 2004

Dialog
torii foarte mari la stat, care-[i fac publicitate! Se face reclam\ [i la `ntreprinderi care nu au nevoie de a[a ceva L.A.: {i eu m-am `ntrebat mereu de ce, de pild\, ar avea nevoie de publicitate `ntr-un cotidian na]ional, pe prima pagin\, CET Govora, care oricum func]ioneaz\ `n regim de monopol? M.T.: De acord! Dar Aeroportul Otopeni? Cu cine concureaz\ el? Dar, caz flagrant, iar asta e penal!, Autoritatea pentru Reglementare Aeronautic\? Este o autoritate de reglementare, `nfiin]at\ prin lege, `n conformitate cu un acord interna]ional, nu? Ce nevoie are de reclam\? Este ca [i cum ai face publicitate unui minister! L.A.: Ce te miri? La noi, [i ministerele `[i fac reclam\! M.T.: Iar marile campioane `n domeniu s`nt Ministerul Economiei, Ministerul Transporturilor [i Ministerul Comunica]iilor. Dou\ dintre ele nici nu-[i fac reclam\ explicit\, ci folosesc a[a-numitele advertoriale, articole publicitare, exclusiv laudative, scrise deseori de jurnali[tii institu]iei media, care apar de foarte multe ori f\r\ a fi marcate de semnul P, de publicitate. Nu este o lege care s\ oblige la asta, dar este o practic\ imoral\ [i `n contradic]ie cu normele de etic\ profesional\ din lumea civilizat\. De altfel, unele ziare practic\ acest mecanism la un tarif afi[at pe paginile lor de web: articole publicitare marcate cu P [i articole f\r\ P, la alte tarife desigur. Dar, `n acest caz, `]i min]i cititorul, pentru c\ e un articol redac]ional, deci redac]ia `[i asum\ punctele de vedere ale firmei! unele din aceste evalu\ri. Dac\ e s\ compar\m situa]ia din Rom=nia cu ce se `nt`mpl\ la Est, acolo situa]ia e cu mult mai grav\, acolo avem de-a face cu o presiune politic\ direct\ [i violent\. L.A.: Da, `n Rusia cel pu]in presa s-a putinizat aproape de tot M.T.: La noi, `n paralel cu modelul presiunii de tip feudal-comunist, au ap\rut [i mecanisme italiene[ti, de concentrare excesiv\ a puterii mediatice, de care nu ne putem ap\ra c`t timp nu am elaborat legi. Exist\ lege doar pentru media vizual\. L.A.: Un alt aspect care ne trage spre Est, unde jurnali[tii s`nt [i asasina]i uneori, este violen]a `mpotriva ziari[tilor, violen]a fizic\ vreau s\ spun. Clubul Rom=n de Pres\ semnaleaz\ 45 de cazuri `n ultimii trei ani. Din fericire, la noi, `nc\ nu au fost uci[i ziari[tii M.T.: Exist\ un ziarist asasinat la Timi[oara, iar ancheta nu descoper\ nimic! Eu s`nt, totu[i, fericit c\, `n cele din urm\, Clubul Rom=n de Pres\ a preluat informa]iile din pres\ [i de la Agen]ia de Monitorizare a Presei [i a luat atitudine. Am o teorie `n ce prive[te apari]ia violen]ei fizice `mpotriva jurnali[tilor. Politicienii nu prea au nevoie s\ reprime violent ziari[tii, pentru c\ au la `ndem`n\ foarte multe alte mijloace: reteaz\ publicitatea, `i dau `n judecat\ ]in`ndu-i cu anii prin tribunale tot ce am povestit p`n\ acum. Cred c\ violen]a fizic\ vine din zona crimei organizate, mafia `n sens larg, care, folosind mijloacele mafiote specifice (afaceri ilegale, contraband\, recuperare, prostitu]ie), produce in[i boga]i, de felul lui Nicu Ghear\, care devin persoane publice. Aceste persoane `[i doresc s\ aib\ [i o imagine public\ pozitiv\ [i reac]ioneaz\ la semnal\rile [i la anchetele jurnali[tilor cu mijloacele cu care s`nt obi[nui]i. L. A.: S`nt de acord cu teoria ta dar, pe de o parte, exist\ o violen]\ verbal\ a politicienilor c`nd se raporteaz\ la pres\ [i, pe de alta, nici un caz de violen]\ `mpotriva jurnali[tilor n-a fost finalizat, n-a ajuns `n justi]ie. M.T.: Situa]ia este asta pe de o parte, jurnalistul este antipatizat de putere, pe de alta, este amenin]at fizic [i chiar violentat de gangsteri. ~n momentul `n care gangsterul observ\ c\ puterea [i-a luat m`na de pe jurnalist, ba mai mult `ncurajeaz\ verbal violen]a, cum sa `nt`mplat `n acel nefericit comunicat adresat de Ioan Mircea Pa[cu, ministrul Ap\r\rii!, jurnali[tilor, `n care se spune clar: Ave]i grij\ de s\n\tatea voastr\!, `n acel moment gangsterul cap\t\ curaj [i trece la fapte. Cum am mai spus, nu cred c\ ministrul `[i propune s\ bat\ vreun jurnalist, dar un asemenea mesaj poate fi un semnal clar de dezlegare la violen]\. Eu am spus-o atunci, iar acum, iat\, se petrece! L.A.: Voiam s\ te `ntreb dac\ e[ti optimist, pesimist ori sceptic `n ce prive[te viitorul presei. Dar e, oarecum, inutil, dac\ ai fi pesimist sau sceptic, nu te-ai fi ocupat de aceast\ `nt`lnire, care urm\re[te ameliorarea situa]iei, nici de Agen]ie de altfel. Care crezi tu c\ va fi situa]ia `n anul electoral? M.T.: Pentru anul ce vine, eu nu `ntrev\d o modificare calitativ\ a condi]iei jurnalistului reportat cu alte for]e din societate. Dar exerci]iul din acest an cred c\ va contribui cu un pas la schimb\rile pentru care avem nevoie de mai mult timp. M\ refer la consolidarea unor structuri de protec]ie `n interiorul comunit\]ii de pres\. Deci, un sindicat care s\ devin\ semnificativ [i care s\ fie o contrapondere la patronat, care e deja organizat. Exist\ ni[te organiza]ii profesionale active, dar cu un impact `nc\ destul de redus, dar sindicat `n sensul legii nu exist\ `nc\ niciunul. Exist\ o organiza]ie care s-a n\scut de vreo 2-3 ani, care a atins acum nivelul de federa]ie, care cuprinde 6-700 de jurnali[ti. Ei nu prea au curajul s\ se afi[eze ca membri de sindicat, pentru c\ patronii `i zboar\ dac\ afl\ ce s`nt. E nevoie ca acest sindicat s\ ating\ o mas\ critic\, ca s\ poat\ scoate capul la lumin\... BURSA C|R}ILOR

Virgil Stoica, Cine conduce Ia[iul?, Editura Funda]iei Axis, Colec]ia Universitaria, Num\rul 31, Ia[i 2003, 294 pagini, pre] neprecizat Iat\, [tiin]ele socio-politice de la noi par s\ fac\ primii pa[i spre maturizare! Dup\ traducerile masive din domeniu, dup\ sintezele teoretice [i chiar compila]iile utile relans\rii lor ca specializ\ri universitare, dup\ explozia `nv\]\m`ntului de profil [i ie[irea de pe b\ncile acestuia a primelor promo]ii preg\tite normal de la r\zboi `ncoace, au `nceput s\ apar\ studiile aplicative, cercet\rile dedicate diferitelor dimensiuni ale fabuloasei noastre tranzi]ii. S`nt fericit c\ la acest proces contribuie [i un num\r `n cre[tere de tineri cercet\tori [i universitari ie[eni.

Sindicalizarea ar proteja jurnali[tii [i fa]\ de propriile lor excese

L.A.: Dar s`nt foarte pu]ini! Vreau s\ spun c\, numai `n Ia[i, s`nt mai mul]i jurnali[ti dec`t membrii acestei federa]ii cu ambi]ii na]ionale. M.T.: Cu siguran]\! Altfel, a fost foarte binevenit\ modificarea legii sindicatelor care a permis ca un sindicat s\ poat\ fi format din membrii angaja]i `n institu]ii diferite. Or, institu]iile media s`nt mici, mai ales `n ]ar\, unele n-au minimul de 20 de angaja]i, cum cere legea. L.A.: {i acum o `ntrebare legat\ de noi, jurnali[tii. ~n general, ne vine u[or s\-i critic\m pe cei din lumea politic\, din afaceri, pentru ineficien]ele [i chiar prostiile lor. {i a[a [i trebuie s\ facem! M\ `ntreb `ns\ dac\ presa nu are [i ea erorile, exager\rile [i la[it\]ile ei. Resping`nd de la bun `nceput o interven]ie din afar\, m\ `ntreb dac\ nar fi cazul s\ apar\ fenomenul de autoreglementare, cum e peste tot `n lumea civilizat\, astfel `nc`t [i jurnalistul s\ aib\ o anume responsabilitate, care, `ntre altele, l-ar face mai pu]in vulnerabil, `n fa]a tribunalelor M.T.: Exist\ mai multe coduri etice asumate formal de insitut]iile media. Din p\cate, nu s`nt reglementate `n adev\ratul sens al cuv`ntului, reglement\rile depind de patron! Ele ar fi putut depinde de sindicate, dac\ ar fi existat sindicate. Patronii, ca patronii, le afi[eaz\ [i le `ncalc\ ei `n[i[i `n ziua `n care le-au afi[at, f\r\ nici o remu[care. S`nt, `n fond, articole banale, cum ar fi cel referitor la interzicerea men]ion\rii etniei L.A.: Da, la noi, chiar [i pe televiziunea zis\ public\, dac\ ho]ul e ]igan se spune c\ e ]igan, dac\ e ungur la fel, dac\ e rom=n e Popescu! M.T.: Da, despre astfel de lucruri este vorba! {i, revin, dac\ s-ar `nfiin]a sindicate adev\rate, puternice, pe de o parte, jurnalistul ar fi protejat fa]\ de presiunile externe, dar [i, prin adoptarea unor asemenea coduri de autoreglementare, fa]\ de propriile sl\biciuni, excese, fa]\ de propriul neprofesionalism `n cele din urm\. L.A.: Mircea Toma, cred c\ am reu[it o radiografie destul de exact\ a presei [i, mai ales, a rela]iilor acesteia cu puterea politic\ ori cu cea economic\. ~]i doresc succes [i `n calitatea ta de jurnalist, dar [i `n aceea de poli]ist al presei! M.T.: Da, da, cred c\ ne-a ie[it ceva! Eu `]i mul]umesc.

Semnalele verbale dinspre politic au dat liber la violen]a fizic\

L.A.: Unul dintre criteriile de aderare la UE este nivelul de democratizare a ]\rii, iar gradul de libertate a presei este un indicator al acelui nivel. Or, dup\ informa]iile mele, `n evalu\rile interna]ionale, Rom=nia este trecut\ `n categoria ]\rilor cu presa par]ial liber\, al\turi de Rusia, Belarus [i Republica Moldova M.T.: Nu, nu s`ntem chiar acolo! {tiu asta pentru c\ am participat, ca surs\, la

Am avut deja ocazia s\ semnalez c\r]ile lui Nicu Gavrilu]\, de altfel un excelent pionier al relu\rii studiului academic al religiilor la noi, dar g`ndul mi se duce `n context la foarte pertinenta sa analiz\ a timpurilor sociale, cu anchetele sale de teren ce reg\sesc [i tradi]ia [colii lui Gusti, dar [i dimensiunea teoretic\ a [colii ie[ene interbelice. Am avut prilejul s\ atrag aten]ia asupra lucr\rilor de sociologia culturii publicate de fostul nostru coleg de la Timpul, Dan Lungu, sesiz`nd c\ parte din teoriile [colii franceze, de la Durkheim la Bourdieu, `[i pot dovedi utilitatea `n analiza tranzi]iei, dac\ s`nt folosite inteligent [i critic. De data aceasta, am avut bucuria s\mi cad\ sub ochi aceast\ carte a t`n\rului cercet\tor [i universitar ie[ean Virgil Stoica, dedicat\ analizei socio-politice a clasei noastre politice locale. Excelent cunosc\tor al principalelor teorii ale elitelor Mosca, Pareto, Michels etc, autorul a avut salutara idee s\ aplice acest aparat conceptual-teoretic bine controlat asupra elitelor politice survenite `n aparent molcomul nostru ora[ dup\ revolu]ie. Analiza este multidimensional\ - biografia social\ a membrilor clasei politice, mecanismele de recrutare, re]elele din interiorul acesteia, valorile `mp\rt\[ite, reprezentativitate, ierarhia priorit\]ilor `n politicile publice etc , iar rezultatele s`nt pe m\sur\, un foarte reu[it portret de grup, cu principalii protagoni[ti, cu rolurile secundare, cu figuran]ii, dar [i spectatorii care s`ntem cuprin[i `n el. Tema mi se pare deosebit de interesant\ [i de important\, aparatul conceptual [i teoretic la zi, metodologia impecabil\. Dup\ [tiin]a mea, este prima cercetare de acest gen din Rom=nia tranzi]iei [i sper ca asemenea cercet\ri s\ se extind\ [i geografic, m\car `n ora[ele ce s`nt [i puternice centre universitare, dar [i `n ceea ce prive[te diversificarea ariei demografice - `n fond, elitele intelectuale [i artistice sau cele apar]in`nd lumii afacerilor sau noii tehnocra]ii s-ar putea dovedi la fel de interesante. Deocamdat\, constat c\ Virgil Stoica a ridicat [tacheta foarte sus! (L. A.)

ianuarie 2004

Cronici din tranzi]ie

Istoricul sub vremi sau istoricitatea discursului basarabean

colective. Temele abordate sugereaz\ un program coerent de valorizare a trecutului na]ional, la nivelul restitu]iei factologice, dar [i propun`nd o medita]ie mai `nalt\ pe seama acestuia. Ca orice istoric autentic, Ion }urcanu n-a ezitat s\ caute r\spuns la marile `ntreb\ri, [tiind bine totu[i c\ adev\rul complet r\m`ne un ideal de neatins. A comparat momente semnificative2, a supus unei lucide analize op]iunea istoric\ a Basarabiei, c\ut`nd a deosebi speran]a de iluzie3, l-a interesat Marea Unire4, ocupa]ia sovietic\ [i mecanismul `nfomet\rii popula]iei5, luptele anticomuniste din zon\, evocate (uneori `n colaborare) pentru marele public, `ns\ [i pentru Arhivele totalitarismului sau pentru Memoria. Rela]ia dintre stat [i biseric\ sub regimul comunist a examinat-o `n c`teva lucr\ri, ca [i aceea dintre [coal\ [i putere. Atitudinea fa]\ de ocupant l-a interesat mereu6, suger`ndu-i [i o valorizare istoric\ a temei7. O subliniere `n plus se cuvine f\cut\ pentru studiul istoriografiei propriu-zise, pe care Ion }urcanu a examinat-o atent, pentru a distinge `ntre [tiin]\ [i propagand\8, a defini revolta istoriografic\ dinaintea disolu]iei sistemului comunist9 [i problemele `nv\]\m`ntului istoric10, a supune criticii sale anumite studii apusene despre Basarabia11, a fixa conduita istoricilor din Moldova est-prutean\ fa]\ de marile probleme ale ]\rii12 etc. Pe aceea[i linie de preocup\ri [i `n acela[i spirit, Ion }urcanu public\ acum un m\nunchi de studii, unele ap\rute deja `n reviste, cu inten]ia m\rturisit\ de a contribui la limpezirea tagmei [i a corpului social. Cartea pe care o subscrie acum, `ntr-un moment de maxim\ tensiune `n spa]iul ideilor, tensiune de substrat politic, se v\dea demult necesar\, dup\ cum recunoa[te autorul `nsu[i, constat`nd caren]e [i sl\biciuni de neocolit `n istoriografia spa]iului pruto-nistrean, pe care prefer\ s\-l numeasc\ Moldova de R\s\rit, adic\ cea referitoare la Basarabia [i Transnistria. Apreciind c\ a sosit timpul unei priviri de ansamblu, totodat\ analitic\ [i sintetic\, autorul [i-a pus lucrarea sub semnul unui concept care de peste un secol confrunt\ lumea istoricilor. O bun\ sugestie, care nu vine dec`t pe un teren de `ndelung\ medita]ie, l-a f\cut s\ apeleze la ideea istoricit\]ii pentru a explora istoriografia rom=n\ din spa]iul est-prutean. Este un concept care i-a preocupat mereu pe istorici, `n epoca modern\ [i mai ales `n secolul XX, c`nd [i reflec]ia despre statutul istoriografiei, de la A. Berr [i B. Croce p`n\ la H.-I. Marrou, P. Veyne, R. Koselleck [i al]i profesioni[ti ai domeniului, a luat forme mai sistematice. Termenul de istoricitate, aparent bine fixat `n literatura domeniului, suscit\ controverse [i la ora actual\. Unii `l confund\ cu istorismul, care `n forma lui anglo-saxon\ (historicism), distorsionat\ semantic de K. Popper13, a condus la destule ambiguit\]i. Se conchide acum c\ o asemenea utilizare a conceptului mai mult `ntunec\ dec`t lumineaz\. ~ndep\rtarea de sensul originar (Historismus, `n german\) se v\de[te pernicioas\ `n analiza discursului istoric, dup\ cum au sesizat deja, `ntre al]ii, D.E. Lee, G.G. Iggers, A. Momigliano, J. Cannon, R. Koselleck14. Istoricii de [coal\ francez\ au recurs mai degrab\ la no]iunea de istoricitate, pe linia unei atitudini ce motiveaz\ referin]a axiologic\ `n istorie. ~n alt\ zon\ cultural\, F. Meinecke n-a ezitat s\ pun\ trend-ul istorist `n rela]ie cu distorsiunile de caracter na]ionalist, militarist, totalitar, nihilist15. N. Iorga i-a spus, mai simplu, spirit istoric, `n sensul folosit mai t`rziu [i de Lo Strauss16, care presupune raportarea sistematic\ la orizontul epocii [i la diacronia ideilor17. Pled`nd pentru acel spirit istoric, care e a[a de necesar `n fr\m`ntatele, revolu]ionarele societ\]i moderne, marele nostru savant `l definea mai `nt`i prin sim]ul necontenit al dezvolt\rii, fiindc\ istoria e un curs, ale c\rui valuri se cuvin studiate cu un sentiment al relativit\]ii cunoa[terii `n acest domeniu [i cu o metod\ proprie, capabil\ de a fi mutat\ `n orice domeniu18. Evident, Istoricitatea istoriografiei, cu un subtitlu mai tehnic, nu s-a n\scut dintro subit\ inspira]ie, ci pe seama unui `ndelung travaliu `n domeniu. C`teva capitole s-au publicat deja mai `nainte. Altele au fost scrise `ntre timp pentru a rotunji o reflec]ie ce se desf\[oar\ cumva sistematic, de la statutul istoriografiei, surse, analiz\ [i sintez\, implica]ii politice, p`n\ la cultura scrisului istoric (sintagm\ demn\ de re]inut) [i unele sugestii de redresare a studiilor istorice basarabene. ~n fond, avem de-a face cu o lectur\ a fenomenului sub regimul istoricit\]ii, cum ne previne din capul locului autorul, sensibil la dimensiunea teoretic\ a istoriografiei [i atent nu mai pu]in la marile ei repere. Speran]a autorului e c\ pe aceast\ cale s-ar diminua efectele negative produse de lipsa [colii locale de istorie, cre`ndu-se premise durabile pentru un nou val, dac\ se poate spune a[a, analog celui produs de revolta istoriografic\ din anii 80, c`nd slujitorii lui Clio au jucat un rol de seam\ `n zona pruto-nistrean\, pe linia structur\rii unui discurs istoric armonizabil cu noile a[tept\ri ale popula]iei. F\r\ s\ o spun\ anume, autorul urmeaz\ `n studiul de fa]\ o linie de g`ndire fecund\, prestigioas\, cu trimiteri la texte din patrimoniul istoriografiei universale, de la Ranke [i Burckhardt la Aron [i Braudel, de la Colingwood la Finley, de la F. Kellogg la W.P. van Meurs, acesta din urm\ fiind supus, ca [i Charles King, unei analize critice demne de un interes mai amplu. Apelul competent la istoriografia de limb\ rus\ aduce totodat\ un bun c`[tig `n dezbaterile actuale, dat fiind c\ accesul la textele respective e tot mai anevoios [i pentru speciali[ti. Perspectiva autorului e una critic\, pe alocuri chiar excesiv\, din dorin]a m\rturisit\ de a produce un efect terapeutic, de a constitui un `ndemn pentru noua genera]ie de istorici. El nu ignor\ lacunele existente, nici nu exalt\ reu[itele, c`te exist\, atent cum se vrea la realit\]ile unui domeniu complex [i aporetic, prea `ntins [i prea divers ca s\ `ncap\ `ntr-o analiz\ ca aceasta. Lipsa unor studii speciale [i a sintezelor menite s\ `ndrume noile evalu\ri este un dezavantaj, dac\ nu un handicap, pentru oricine se `ncumet\ a propune un tablou de ansamblu, greu de zugr\vit `ntotdeauna, dar mai ales `n `mprejur\rile de acum. ~n viziunea lui Ion }urcanu, panorama istoriografiei basarabene dinaintea schimb\rii de statut interna]ional, ca [i din anii urm\tori, e vast\, policrom\, persuasiv\. Ea se distinge prin amplitudinea informa]iei, rigoarea analizei, tentativa de a g\si solu]ii de redresare. Institu]ional, cercetarea istoric\ i se prezint\, `n sistemul Academiei, ca [i `n cel universitar, ca fiind `n plin\ derut\, confuzie, destructurare. Diagnosticul e sever [i implic\ totodat\ competen]\ [i curajul provoc\rii. Istoric de meserie, cu un palmares remarcabil, autorul se preocup\ `ndeosebi de restitu]ia dimensiunii istoriografice a domeniului, `ns\ nu ignor\ deloc temeiul pragmatic al ini]iativei sale, una ce urm\re[te, deschis, analiza critic\ [i implicit ameliorarea discursului profesionist. Cartea aceasta comport\ multiple direc]ii [i nivele de interes, fiindc\ autorul a avut grij\ s\ dea teoriei ce i se cuvine (f\r\ pre]iozit\]i inutile) [i s\ exploreze mai deplin c`mpul faptelor. Cazuistica `n istoriografie nu e mai lesne recuperabil\ fa]\ de alte aspecte ale istoriei `n ansamblu, a[a cum o definea spre exemplu Marrou, deosebind `ntre istoria-realitate [i discursul istoric19. Folosul unui atare demers este ne`ndoielnic pentru toat\ istoriografia rom=n\, pus\ acum `n situa]ia de a reg`ndi problemele `n cauz\. Este un beneficiu cu at`t mai evident cu c`t el se `ntemeiaz\ [i pe un apel constant la bibliografia de limb\ rus\, anevoie de g\sit [i practic inaccesibil\ multor istorici din dreapta Prutului. Unele studii pe aceast\ linie s-au mai f\cut (Igor {arov [.a.)20, `ns\ abia acum, prin str\duin]a istoricului Ion }urcanu, avem la `ndem`n\ o privire de ansamblu, atent\ la fapte [i deopotriv\ la articularea semantic\. Rostul lucr\rii de fa]\, asumat `n mod expres, e deopotriv\ [tiin]ific, didactic [i moral, pe linia unei tradi]ii deja venerabile. Unealt\ de lucru pentru profesionistul care ]ine s\ afle unde s-a ajuns `n domeniu, dar [i ghid pentru studiosul ce vrea s\ se ini]ieze `n problema respectiv\, dac\ nu chiar s\ produc\ un efect terapeutic, studiul despre Istoricitatea istoriografiei basarabene e dintre acelea care se impun [i oblig\.
1 Ion }urcanu, Basarabia din nou `n fa]a op]iunii istorice, Chi[in\u, 1994 (infra: Basarabia). 2 Idem, August 39 `n istorie [i actualitate, `n Literatura [i arta, 10 aug. 1989. 3 Idem, Basarabia 4 Idem, Cum s-a `nf\ptuit unirea Basarabiei, `n Patrimoniu, 1993, 2; Unirea Basarabiei cu Rom=nia `n 1918. Preludii, premise, realiz\ri, Chi[in\u, 1998. 5 Idem, Foametea `n Basarabia `n anii 19461947, Chi[in\u, 1993. 6 Idem, Moldova antisovietic\. Aspecte din lupta basarabenilor `mpotriva ocupa]iei sovietice, 19441953, Chi[in\u, 2000. 7 Idem, Pledoarie pentru valorizarea istoric\ a rezisten]ei antisovietice a basarabenilor, `n Caiete de istorie, III, 2003, 2. 8 Idem, Istoriografia din Moldova sovietic\ `ntre [tiin]\ [i propagand\, `n Revista de istorie a Moldovei, 1994, 3-4, p. 3-17. 9 Idem, Revolta istoriografic\ din Moldova sovietic\ la sf`r[itul anilor 80, `n Revista istoric\, VI, 1995, 5-6, p. 451-470. 10 Idem, Cu privire la cursul na]ional de istorie `n Republica Moldova, `n S\pt\m`na, nr. 23, 24, 25 din 7, 14, 21 iunie 1996. 11 Idem, C`t [i cum ne cunoa[te Occidentul, `n Dialog, 1997, 1-6. 12 Idem, Basarabia, p. 148-160. 13 K. Popper, The Poverty of Historicism, London, 1957. 14 Cf. John Cannon etc., The Blackwell dictionary of historians, Oxford, 1988, p. 192-194. 15 Cf. Andr Julliot, Pierre Quillet, Les philosophies de lhistoire, Paris, 1980, p. 121. 16 Ibidem, p. 125 (Lo Strauss, Natural Right and History, 1953). 17 Ibidem. 18 N. Iorga, Generalit\]i cu privire la studiile istorice, ed. IV, Ia[i, Polirom, 1999, p. 163-164. 19 Henri-Irne Marrou, Quest-ce que lhistoire?, in Lhistoire et ses mthodes, d. Ch. Samaran, Paris, 1961, p. 1-33. 20 Igor M. {arov, Basarabia `n istoriografia rus\ (1812-1862), Chi[in\u, 1995.

ALEXANDRU ZUB
Istoriografia privitoare la Moldova estprutean\ a cunoscut, `n ultimii ani, un av`nt spectaculos. Faptul se explic\ deopotriv\ prin factori interni [i prin stimuli veni]i din afar\. Era normal ca, dup\ o lung\ opresiune, c\rturarii interesa]i de trecutul rom=nesc din zona respectiv\ s\ se simt\, `n fine, destul de liberi pentru a reg`ndi [i rescrie acel trecut `n conformitate cu normele uzuale din lumea apusean\, dac\ nu chiar dup\ modelele produse de aceasta `n c`mpul istoriografiei. Literatura domeniului a sporit substan]ial `n deceniul din urm\. I se adaug\ acum `nc\ un studiu de referin]\: Istoricitatea istoriografiei: observa]ii asupra scrisului istoric basarabean. Autorul acestei c\r]i e bine cunoscut `n mediile interesate de problematica istoriei [i nu avea, desigur, nevoie de o prezentare at`t de sumar\, schematic\, incomplet\, redus\ numai la c`teva elemente de contextualizare socio-profesional\. Editura ce `i asigur\ difuziunea public\ a socotit `ns\ c\ un cuv`nt preambular subscris de alt profesionist ar putea fi util cititorului de azi, dac\ nu [i celui de m`ine. ~n adev\r, istoricul Ion }urcanu, eminent cunosc\tor al trecutului rom=nesc, din care a studiat `ndeosebi fragmentul basarabean, e o personalitate al c\rei nume s-a impus demult `n via]a social\ a lumii est-prutene, disting`ndu-se at`t prin contribu]iile istoriografice, c`t [i prin demersurile de ordin cultural [i politic. Ar fi imposibil s\-i evoc\m aici, sistematic, personalitatea. S\ not\m totu[i c\ s-a n\scut `n p\r]ile L\pu[nei, la G\urenii de Sus, `n 1946, a absolvit istoria `n 1969 la Universitatea din Chi[in\u, unde a [i profesat un timp. A fost apoi un element activ [i de prestigiu al rena[terii na]ionale, contribuind la ceea ce singur va numi revolta istoriografic\, ac]iune `n cadrul c\reia a condus o vreme editura Cartea Moldoveneasc\, periodicele de profil Patrimoniu [i Revista de istorie a Moldovei, unul pentru marele public, altul pentru speciali[tii `n domeniu. ~n 1990, a fost ales deputat `n Parlament, unde a de]inut chiar func]ia de secretar, din care a demisionat peste doi ani, devenind cercet\tor [tiin]ific la Institutul de Istorie N. Iorga [i director al editurii Universitas. Un asemenea traseu implic\ nu numai `nsu[iri intelectuale cu totul deosebite, dar [i angajament civic, t\rie moral\, credin]\ `n idealul regener\rii na]ionale. A slujit acest ideal deopotriv\ ca istoric [i om politic, aduc`nd contribu]ii notorii la `mplinirea lui. Acea cuv`ntare cu gura `nchis\1, preg\tit\ pentru Congresul intelectualit\]ii din 9 ianuarie 1993, r\m`ne un document semnificativ pentru ambele ipostaze, ca [i textele adunate `n volumul Basarabia din nou `n fa]a op]iunii istorice (1994). A publicat `ntre timp numeroase c\r]i, studii, articole, toate purt`nd marca unui spirit elevat [i erudit, a c\rui preocupare continu\ este s\ sprijine procesul redres\rii

ianuarie 2004

FOTO: GABRIEL CUCUTEANU

Recitiri

Eliade. Despre a doua c\dere

dup\ ce acesta a devenit deja o fiin]\ `n lume, o simpl\ f\ptur\ a acestei lumi. Faptul ca atare va fi `nf\]i[at de Eliade, `nainte de toate, din punct de vedere simbolic [i religios. Cum se explic\ acest fenomen /al c\derii `n via]\/ ? Vom vedea imediat: diversele divinit\]i care s-au substituit Fiin]elor Supreme au acumulat puterile cele mai concrete [i mai str\lucitoare, puterile vie]ii; dar tocmai din aceast\ cauz\, ele s-au specializat `n procreare, pierz`ndu-[i puterile mai subtile, mai nobile, mai spirituale ale Zeilor Creatori. Toat\ drama a[a-zisei degenerescen]e religioase a umanit\]ii ]ine de acest fapt pe care-l vom comenta mai jos: descoperind sacralitatea vie]ii, omul s-a l\sat progresiv antrenat de propria sa descoperire; s-a abandonat hierofaniilor vitale, bucuriilor pe care i le procura experien]a direct\ a vie]ii [i s-a dep\rtat de sacralitatea care-i dep\[ea nevoile imediate [i zilnice. Prima c\dere a omului `nainte de c\derea `n istorie caracteristic\ umanit\]ii moderne a fost c\derea `n via]\: omul s-a `mb\tat descoperind tocmai puterea [i sacralitatea vie]ii (Mituri, vise [i mistere, 1991, p. 231). S\ observ\m c\ exist\ o rela]ie cert\ `ntre acest fapt, anume abandonul total `n experien]a nemijlocit\ a vie]ii, [i situa]ia istoric\ a omului. Totul se petrece atunci c`nd omul evolueaz\ spectaculos din punct de vedere tehnic [i vital, c`nd descoper\ un alt tip de civiliza]ie. Doar c\ rela]ia `n joc nu suport\ o interpretare simplu tehnic\: nu descoperirile tehnice ca atare, ci semnifica]iile lor magico-religioase au schimbat perspectivele societ\]ilor tradi]ionale [i con]inutul vie]ii lor religioase1. ~n noul orizont al vie]ii spirituale, `ntre instrumentul tehnic, obiect real sau concret, [i simbolul care-l valorizeaz\, adic\ `ntre tehnic\ [i opera]ia magico-religioas\ pe care o implic\, nu exist\ separa]ie. Nu at`t agricultura ca tehnic\ nou\ a dus la aceast\ schimbare de ordin spiritual, c`t simbolismul pe care ea `l solicit\, practicile magico-religioase pe care a reu[it s\ le trezeasc\. Abandonul de sine `n fa]a puterilor [i seduc]iilor vie]ii va cunoa[te cu timpul o form\ nou\, anume livrarea cu totul `n vacarmul istoriei, cel pe care noi ast\zi `l travers\m cu un amestec bizar de anxietate [i voio[ie. De fapt, avea s\ survin\ pe nesim]ite c\derea omului `n istorie, un fapt la fel de radical ca [i c\derea `n via]\. Doar c\ de aceast\ dat\ omul pune `n chestiune p`n\ [i datele elementare ale vie]ii sale (Mituri, vise [i mistere, p. 231). ~nc\ o dat\ po]i constata c\ nu at`t [tiin]ele [i tehnica modern\ au schimbat mentalitatea omului, con]inutul vie]ii lui spirituale, c`t ideologiile noi care le-au dublat `n chip insidios [i cu destul\ agresivitate. Doar `n orizontul lor, uneori coleric, se na[te omul nou al istoriei, indiferent c\ tr\ie[te `n vremea lui Cicero (`nfrico[at la vremea sa de conduita acelui homo novus, cum `i spune), a lui Voltaire sau ast\zi. Pentru acest om, rela]ia cu Dumnezeu sufer\ o a doua eclips\, cu adev\rat teribil\, un eveniment ce inaugureaz\ `ns\[i istoria actual\. Este vorba de o istorie care se vede pe sine cu totul singular\ [i autonom\. Ea se desparte sau caut\ din r\sputeri s\ o fac\ de propriul ei trecut. Credin]ele omului tradi]ional vor fi socotite simple iluzii, fantasme, [i vor fi refulate c`t mai violent cu putin]\. O nou\ reprezentare a ceea ce este cu adev\rat real vine s\ ia locul celei vechi. Numai c\ vechile imagini [i simbolisme nu au cum s\ dispar\. Ele vor fi tr\ite mai cu seam\ la nivelul vie]ii subcon[tiente sau nocturne, `n forme tot mai ascunse [i mai camuflate. Limbajul lor las\ tot mai mult locul celui analitic, al sensului conven]ional. Sau las\ locul unei vorbiri care se pred\ liber `n vertijul autoreferen]ialit\]ii: vorbim `n ne[tire despre felul `n care noi vorbim. Categoriile grave se retrag `n favoarea celor slabe sau ludice: c`nd un fenomen religios decade, el poate s\ devin\ destul de u[or spectacular, carnavalesc sau ludic, adic\ joc [i masc\. Efectele c\derii `n istorie sunt `ns\ cu totul `n[el\toare. C`teva dintre ele vor fi descrise de Eliade `n ultimele pagini din Sacrul [i profanul, de unde voi relua doar un singur fragment. Dintr-o perspectiv\ iudeo-cre[tin\ s-ar putea spune, de asemenea, c\ nonreligia echivaleaz\ cu o nou\ c\dere a omului: omul areligios ar fi pierdut capacitatea de a tr\i con[tient religia [i, prin urmare, de a o `n]elege [i a o asuma; `n ad`ncurile fiin]ei sale, `i mai p\streaz\ `ns\ amintirea, la fel cum, dup\ prima c\dere, cu toate c\ era orbit spiritual, str\mo[ul s\u, Adam, p\strase destul\ `n]elepciune pentru a putea s\ reg\seasc\ urmele vizibile ale lui Dumnezeu `n lume. Dup\ prima c\dere, religiozitatea c\zuse la nivelul con[tiin]ei sf`[iate; dup\ cea de a doua, ea a c\zut [i mai jos `nc\, `n ad`ncurile incon[tientului: a fost uitat\. Considera]iile istoricului religios se opresc aici. Tot aici `ncepe problematica proprie filosofului, psihologului, ba chiar a teologului. Avea s\ se observe `n aceast\ chestiune un lucru important, anume c\ pentru a vorbi despre fenomenul c\derii trebuie mai `nt`i s\ semnific\m altfel realul ca atare, `ntr-un mod destul de apropiat celui neoplatonician. Este un proces ce poate s\ duc\, `n unele cazuri, la o grav\ derealizare a realit\]ii de aici [i de acum. La fel, ar trebui s\ distingem `ntre forma originar\ a unui fenomen [i cea temporal\, deviat\ istorice[te (Sorin Alexandrescu, Paradoxul rom=n, 1998, pp. 229-246). Or, acest lucru este dificil sau imposibil atunci c`nd materia cu care lucr\m apar]ine vie]ii noastre cotidiene, istorice. Un efect al acestei imense dificult\]i const\ `n faptul c\ latura etic\ a vie]ii, de exemplu, ajunge uneori s\ conteze fie prea t`rziu, fie deloc. ~ns\ Eliade pare s\ fie `n unele r`nduri mai sceptic dec`t se a[teapt\ cititorul s\u. De fapt, nu-[i face tot felul de iluzii `n ceea ce prive[te salvarea omului `n istorie. Este vorba, `n mod sigur, de o anumit\ luciditate a sa. Ultimele men]iuni pe care le face `n Mitul eternei re`ntoarceri sunt destul de limpezi `n aceast\ privin]\2. {tim c\ motivul c\derii `n lume, `n via]\ sau `n istorie este frecvent reluat `n cercul cultural din care a f\cut parte Eliade p`n\ va pleca `n exil. Maestrul s\u timpuriu, Nae Ionescu, a inten]ionat s\ scrie o carte definitiv\ `n felul ei, anume C\derea `n cosmos. Mircea Vulc\nescu a vorbit adesea despre c\dere [i despre reluarea ei `n istorie. Cioran a publicat volumul de eseuri C\derea `n timp (cu o ultim\ sec]iune C\derea din timp), cea mai metafizic\ dintre scrierile sale, cum singur a spus. Noica va relua ideea `n c`teva din studiile sale, cu dese referiri la ceea ce se `nt`mpl\ `n aceast\ parte a lumii. Eliade se afl\ `n proximitatea ideatic\ [i afectiv\ a acestor preocup\ri, indiferent c\ e vorba de jurnalul s\u, de proz\ sau de tratatele scrise `n mediile savante ale Occidentului. Doar c\ faptul decisiv pe care `l nume[te a doua c\dere va fi pus `n leg\tur\ cu procesul mai vast al camufl\rii celor esen]iale. Acest proces prive[te, cum singur ne previne, orice mod cunoscut al existen]ei. Esen]ialul se camufleaz\ continuu `n aparen]\ [i numai astfel se face v\zut sau manifest. Uneori se identific\ f\r\ urme cu ceea ce este aparent sau precar. Un exeget al lui Eliade va spune, plec`nd de aici, c\ trebuie s\ fii preg\tit s\ vezi felul `n care expresia cea mai radical\ a existen]ei profane poate s\ coincid\ ce cele mai `nalte expresii ale sacrului (Thomas J.J. Altizer, Mircea Eliade and the Dialectic of the Sacred, 1963). ~n acest din urm\ caz, vei avea motive s\ spui, cel pu]in din punct de vedere speculativ, c\ teologia mor]ii lui Dumnezeu este printre pu]inele evenimente cu adev\rat importante ale istoriei spirituale recente. Mereu `ns\ avem de a face cu o dubl\ tendin]\ `nscris\ `n structura formelor istorice, din orice parte am privi lucrurile (Imagini [i simboluri, 1994, pp. 150-151). Anume, ceea ce este local sau datat va tinde c\tre o form\ str\in\ [i de limit\ a sa, pe care omul o percepe adesea ca exemplar\. Mai mult chiar, caut\ s\-[i `nsu[easc\ aceast\ form\, s\ o preia cu totul `n via]a sa contingent\. Iar forma originar\, abstract\, tinde s\ dob`ndeasc\ un corp istoric, s\ fie ea `ns\[i acel corp [i s\ de]in\ astfel o realitate sensibil\, temporal\. Miza ultim\ ar fi, cum vedem, una metafizic\. ~ns\ o miz\ destul de grav\, `ntruc`t este `n joc un fel de tenta]ie continu\ [i riscant\ `n economia existen]ei. Pe de o parte, migra]ia din propriul timp poate lua forma unei fixa]ii `n inactualitate; pe de alt\ parte, alienarea formei originare risc\, dac\ se poate vorbi astfel, condi]ia c\zut\ a unor simple forme istorice. De fapt, Eliade caut\ un r\spuns nou la o chestiune u[or de `nt`lnit at`t `n vechile profetisme de provenien]\ oriental\, c`t [i `n metafizica modern\, cum este cea hegelian\. Este vorba de modul `n care survine `n istorie [i `n lumea contingent\ ceea ce nu poate fi socotit `ntru totul istoric sau contingent (cf. Bryan S. Rennie, Reconsider`ndu-l pe Mircea Eliade, 1999, pp. 6869). Aceast\ chestiune prive[te a[adar istoria `ns\[i, v\zut\ de regul\ sub latura ei negativ\. Adic\ o istorie care [tie s\-[i camufleze latura esen]ial\, se cenzureaz\ continuu singur\ [i resimte astfel o imens\ putere, voin]a ei de autonomie, devenind uneori de-a dreptul `nfrico[\toare. Cel care, pe urmele lui Eliade, vede faptul istoric `n acest fel va avea oric`nd motive s\ justifice dubla sa interpretare, istoric\ [i religioas\. {i va putea spune c\ totul sau aproape totul simbol, eveniment istoric, idee sau ideogram\ poate fi valorizat `n plan religios. Cu alte cuvinte, ceea ce este de ordin material sau ideologic `[i poate afla oric`nd o `n]elegere neliteral\ [i neideologic\.
1 Ibidem, p. 232. S\ nu uit\m c\ sapa [i plugul primitiv simbolizau falusul, iar ]arina, matricea teluric\; actul agrar era asimilat actului regenerator; `n numeroase limbi austro-asiatice, h`rle]ul are acela[i nume cu falusul. }arina reprezint\ P\m`ntul-Mam\, s\m`n]a e semen virile, iar ploaia, hieros gamos `ntre Cer [i P\m`nt. Pe scurt, toate modific\rile care `n ochii no[tri par schimb\ri datorate evolu]iei tehnicii sunt, pentru societ\]ile tradi]ionale, schimb\ri de perspectiv\ `ntr-un univers magico-religios: anumite sacralit\]i sunt `nlocuite prin altele mai puternice, mai u[or accesibile. 2 Occidentul modern asum\ cum a v\zut foarte bine Nietzsche caracterul unui produs fatal al Reformei. Dar este oare [i produsul s\u final, cel ale c\rui linii de dezvoltare au fost fixate, o dat\ pentru totdeauna, `n secolele al XVI-lea [i al XVII-lea? Cartea noastr\ se `nchide asupra acestei interoga]ii, f\r\ s\ `ndr\zneasc\ s\ formuleze prea clar o speran]\ ce n-ar fi dec`t utopic\: aceea c\ o nou\ rena[tere ar putea s\ ne lecuiasc\ de toate nevrozele, de toate dorin]ele de suprema]ie [i de toate diviziunile existente. Pentru ca o astfel de rena[tere s\ se manifeste, ar trebui s\ intervin\ o nou\ reform\ care s\ produc\ din nou o modificare profund\ a imagina]iei umane, spre a-i fixa alte c\i [i alte scopuri. Ne `ndoim totu[i c\ va avea o aparen]\ prietenoas\ [i benign\ pentru aceia care-i vor cunoa[te tulbur\rile.

{TEFAN AFLOROAEI
Motivul mai exotic al c\derii omului `n timp, de inspira]ie biblic\, nu avea s\-l urm\reasc\ `n chip obsesiv doar pe Cioran, ci `n egal\ m\sur\ [i pe Eliade. Istoricul religiilor [i al culturii descrie acest motiv mai ales atunci c`nd se refer\ la diferite antropologii de orientare religioas\. {i constat\ c\ este perceput de oameni, indiferent aproape de loc [i timp, ca un eveniment inaugural, cu efecte oarecum definitive pentru modul lor de existen]\. Fire[te c\ a vorbi despre c\dere [i despre `nt`mpl\ri ce inaugureaz\ istoria noastr\ reprezint\ un mod indirect sau alegoric de exprimare, `ns\ nu mai pu]in elocvent pentru ceea ce se `nt`mpl\ cu situa]ia omului de ast\zi. Este [i pricina pentru care doresc s\ revin pu]in asupra acestei chestiuni. Cum timpul erodeaz\ mereu formele noastre de via]\, niciodat\ nu avem de a face cu sentimentul unei singure c\deri sau al unui singur exil al omului. Cea dint`i c\dere ar de]ine ca semn definitoriu, pentru Eliade, tocmai ruptura grav\ survenit\ `n chiar natura noastr\ originar\. Separa]ia sufletului de trup, a elementului masculin de cel feminin, a vie]ii omene[ti de cea a naturii, toate apar ca efecte ale acestui fapt imemorial. C`nd noi afirm\m, de exemplu, superioritatea spiritului fa]\ de trup, a omului fa]\ de natur\, a lumii istorice fa]\ de lumea arhaic\ etc., nu facem dec`t s\ exprim\m `n forme camuflate evenimentul c\derii. La fel se `nt`mpl\ [i atunci c`nd ne livr\m unor conduite mondene, cum sunt libertatea sexual\ dus\ la limit\ sau relaxarea deplin\ sub aspect moral: po]i descifra `n aceste conduite dorin]a ascuns\ a omului de a accede la o alt\ condi]ie a sa. Cum spune Eliade, c\ut\m adesea f\r\ s\ [tim o condi]ie radical diferit\, un timp c`nd p\catul nu exista [i nu exista nici ruptura `ntre fericirea carnal\ [i con[tiin]\ (Sacrul [i profanul, 1992, p.193). Tocmai o astfel de stare, ideal\ fire[te, ar fi fost profund alterat\ de un eveniment a c\rui memorie tinde s\ se piard\. Am v\zut cu alt prilej c\ `n paginile sale Cioran a c\utat s\ `n]eleag\ `n ce fel episodul ini]ial al c\derii se tot reia `n timp, cu urm\ri absolut nea[teptate. Dup\ revolta luciferic\, preomeneasc\, a urmat c\derea `n timp a omului [i, `n cele din urm\, faptul cu totul dramatic de[i mai greu sesizabil al c\derii din timp. Dincolo `ns\ de ceea ce ne spune alegoria ca atare se afl\ o `ntreag\ metafizic\ a condi]iei noastre indecise [i continuu discutabile. Eliade recunoa[te u[or, `n spa]iul unor culturi mai mult sau mai pu]in secularizate, simbolismul viu al celei dint`i c\deri. ~ns\ va insista mult asupra unui fenomen care se impune mai t`rziu `n istoria spiritual\ a omului [i pe care-l nume[te c\dere `n via]\. Sintagma folosit\ este `ntr-adev\r [ocant\, c\ci noi valoriz\m de regul\ pozitiv faptul vie]ii. Dar, s\ nu uit\m, idolatria poate afecta orice `n aceast\ lume. Iar fenomenul adus `n discu]ie de Eliade prive[te tocmai rela]ia omului cu via]a sa [i cu via]a `n genere. Este vorba de condi]ia t`rzie a omului,

FOTO: GABRIEL CUCUTEANU

ianuarie 2004

Cronici din tranzi]ie

Ion Stratan: de la ironie la trans-ironie

s\ intrige este titlul ciclului pe care `l am aici `n vedere: Psalmi reali8. }in`nd cont de faptul c\ Psalmii reali ai lui Stratan nu deviaz\ aproape deloc de la tipicul imnului religios, acel real din titlul fiec\rui psalm `n parte nu poate s\ `nsemne dec`t faptul c\ poetul dore[te s\ arate foarte clar, psalm dup\ psalm, c\ ei trebuie lua]i nu ca intertext sau metatext sau orice alt fel de joc cultural, ci simplu, ca psalmi `n care marile teme s`nt manifeste [i afirmate ca atare. n unii dintre psalmi, dup\ cum spuneam, nu se simte nici cea mai mic\ urm\ de joc: Cu s`nge [i cu pietre e via]a unui Christ / n care doar cuv`ntul e unic ametist / Si-n locul frumuse]ii e sufletul stingher / El singur se ridic\ pe aripe la cer / Din s`nge [i din pietre, cu ochiul lumin`nd / n lacrimi doar se-nal]\ puternicul lui g`nd / Cu din]ii rup]i de vorb\, cu straiul destr\mat / De-mbr\]i[\ri, e singur pe lume `mp\rat / Umpl`nd de lacrimi piatra, umpl`nd de s`nge cerul / E calea, u[a, via]a, Cuv`ntul, adev\rul / Nu `n]eles de form\, ci `n]eles de via]\ / n vorba lui cea aspr\ un `nger prinde fa]\ / Se-ntunec\ lumin\, crea]ie-n materii / Ce nu cunoa[te moarte, ce nu cunoa[te serii / Pe urma lui de lacrimi noi mergem `n fiin]\ / Pentru jertfire, dragul, El este o priin]\! Psalm real (VII). Cu asemenea psalmi, am putea spune c\ Ion Stratan trece prin oglind\ `n alt\ paradigm\, fie c\ e vorba de `ntoarcerea la inocen]a pierdut\, prin recuperarea temelor mari, afirmate ca atare, fie c\ se `ntrez\resc primii pa[i spre o nou\ sentimentalitate, cu toate c\ `n exemplul de mai sus nu este nici un element care s\ sus]in\ o astfel de ipotez\. n unii din Psalmii reali ai lui Stratan s`nt, totu[i, semne palide c\ fragmente ale realului imediat modific\ vechile imagini cli[eizate [i lexicul poetic fundamental, din care Psalmul real (VII), citat mai sus, este `n exclusivitate compus9. Una din aceste rare alunec\ri se `nt`mpl\ `n ultimele patru versuri ale Psalmului real (II). n acest caz, alunecarea se produce spre un imaginar suprarealist, `ngerii devenind fluturi scutura]i dintr-un insectar ceresc: S\ lumin\m de Pa[te, s\ `nchin\m, s\ lauzi/ Prin faptul existen]ei cum `ngerii aplauzi/ Cu-aripile de palme ce se unesc, un flutur/ Care din insectare cere[ti pios le scutur. n afar\ de imaginea `ngerilor care devin exponate de insectar, alunec\rile de logic\ se `nt`mpl\ [i la nivel gramatical, determinate de constr`ngerile prozodice. n sintagma cum `ngerii aplauzi, nu este clar de ce Dumnezeu i-ar aplauda pe `ngeri [i de ce palmele sale ar fi comparate cu aripile unui fluture scuturat din insectarele cere[ti. Logica ar cere ca `ngerii s\ aplaude faptul existen]ei, inversiunea fiind probabil determinat\ doar de nevoia unei rime la s\ lauzi. Asemenea alunec\ri nu s`nt de g\sit dec`t `n mod excep]ional `n cei [aisprezece Psalmi reali din volumul lui Stratan, [i nu este clar dac\ e vorba de st`ng\cii sau de o inten]ie ironic\ autentic\. Mi-ar pl\cea s\ optez pentru a doua variant\, [i asta pentru c\ Ion Stratan [tie cum s\ fie t\ios [i ironic. Atunci c`nd vrea, poate face apel la o subversivitate ironic\ ce [i-a g\sit porti]e de sc\pare chiar [i prin zidul compact al cenzurii ceau[iste. Iat\ c`teva versuri negru-ironice, de o directe]e aproape de neimaginat pentru un volum din 1982: S-a tras cortina de piatr\, cortina de bronz/ {i cortina de fier. Aplaud\ un spectator prizonier./ Filatura, turn\toria mare e-n toi, pentr-ale/ Con[tiin]ei nevoi. Nu vreau s\ m\-ntorc la natur\/ Nu vreau. Vreau s\ fiu `n]eles cu sc`rb\ [i ur\10 Un poet care [tie s\ m`nuiasc\ at`t de bine ironia t\ioas\, versul caustic, trebuie s\ treac\ printr-un proces de reconsiderare radical al propriei poetici pentru a ajunge la Psalmii reali, chiar dac\ acel lexic poetic fundamental a fost `ntotdeauna prezent `n poezia sa. ntrebarea este dac\ imaginea `ngerilor-insecte este una care ne-ar permite s\ facem o paralel\ `ntre drumul parcurs de Stratan [i cel al conceptuali[tilor ru[i, ceea ce ar fi echivalent cu ie[irea din paradigma postmodern\ [i intrarea `n teritoriul noii sentimentalit\]i, a omului care-[i redescoper\, timid [i `nfrico[at, dimensiunea real\, folosind trans-ironia doar pentru a anula efectul ironiei, dup\ principiul matematic conform c\ruia minus [i cu minus fac plus. Mihail Epstein, de la care am preluat termenul, se `ntreba, analiz`nd c`teva replici din `ntinsul poem `n proz\ al lui Venedikt Erofeev, Moscova la cap\t de linie: Dac\ cineva s-ar sim]i `nclinat s\ o fac\, ar putea g\si mult\ ironie `n acest pasaj. Vinul ros, zdrav\n, [i stigmatele Sfintei Tereza s`nt at`t de diferite `nc`t ar p\rea imposibil s\ le compar\m f\r\ s\ ne scufund\m `n patos. Dar `n acela[i timp: ce se ridiculizeaz\? Unde este ironia? n ros-ul zdrav\n? Ar fi stupid. Sf`nta Tereza? Ar fi [i mai stupid. Este ca [i cum ironia ar fi sub`n]eleas\, dar numai ca nuan]\ a trans-ironiei11 La fel ne-am putea `ntreba [i noi, `n cazul fluturilor-insecte din psalmul lui Stratan. S\ fie vorba de o inten]ie ironic\ acolo? {i dac\ da, ce se ironizeaz\? Fluturii din insectarul ceresc? Ar fi pueril. ngerii care aplaud\, `n cor, realiz\rile dumnezeie[ti? Dumnezeu aplaud`ndu-[i `ngerii, fermecat de simpaticele apari]ii celeste, metamorfozate `n fluturi? Omul care aplaud\ exuberan]a Crea]iei, prin care lumea se umple de `ngeri-fluturi? Dac\ este ironie, nu poate fi vorba dec`t despre o nuan]\ a trans-ironiei, a[a cum spunea Epstein despre pasajul din Erofeev. Fondul r\m`ne unul grav de-a lungul `ntregului ciclu, iar asemenea inserturi trans-ironice nu fac dec`t s\ dea mai mare greutate laturii grave a psalmilor. Nu poate fi cu des\v`r[ire scoas\ din calcul [i posibilitatea ca imaginea `ngerilor-fluturi din insectarul ceresc s\ fie un caz de umor involuntar, mai ales c\ aceast\ imagine brumarian\ face not\ discordant\ cu absolut tot ceea ce se `nt`mpl\ `n Psalmii reali. Asta ar `nsemna c\ nu este vorba de o sc\pare, `ntre ghilimele, a vocii poetice din psalmi, ci o sc\pare f\r\ ghilimele a autorului. Automat, ar c\dea `ntreaga teorie a trans-ironiei [i a noii sentimentalit\]i. Prefer totu[i s\ pun sc\parea `n lumina inten]ionalit\]ii pentru c\, de regul\, Ion Stratan `[i ]ine bine `n fr`u textele. Voi l\sa `ns\ o porti]\ deschis\ [i spre aceast\ posibilitate. Am insistat pe cazul poeziei lui Ion Stratan deoarece deplasarea spre o alt\ paradigm\ cea a noii sentimentalit\]i, dac\ s-ar dovedi c\ terminologia propus\ de Epstein pentru poezia rus\ este potrivit\ [i `n cazul celei romne poate fi un fenomen mult mai spectaculos dec`t pare la prima vedere. Ar fi unul din primele semne c\ ironia, v\zut\ de aproape to]i comentatorii poeziei romne recente ca un indiciu clar al trecerii spre paradigma postmodern\, poate la fel de bine deveni `nsu[i semnul dep\[irii acesteia, fie din cauza muta]iilor subtile pe care le-ar suferi (glisarea spre trans-ironie), fie din pricina trecerii sale `n rezerv\ dup\ dou\zeci [i cinci de ani de z`mbet/r`njet/grimas\. ntr-un moment `n care termenii contractului dintre scriitor [i cititor12 trebuie renegocia]i, pentru c\ nici unul, nici cel\lalt nu mai poate fi acela[i de dinainte de 1989, se cere o relectur\ a acelor scriitori care s`nt ei `n[i[i ni[te mae[tri ai relecturii. O relectur\ autentic\, `ns\, care s\ fac\ abstrac]ie de cli[ee canonizate, purtate din volum `n volum f\r\ a fi vreodat\ puse sub semnul `ntreb\rii. Fiind vorba de o relectur\ a relecturii, am putea vorbi, dup\ modelul propus de Epstein, despre trans-lectur\. Prefer totu[i s\ afirm, mai simplu, c\ unele mituri ale postmodernismului romnesc trebuie deschise unei discu]ii obiectivate. Iar o punere `n discu]ie a postmodernismului, `n acest moment, nu poate s\ nu ia `n calcul [i posibilitatea trecerii spre altceva, orice ar `nsemna acest altceva.
1 {t. Aug. Doina[, Pentru o nou\ genera]ie poetic\, Romnia literar\, 50/1979. 2 Ioan Buduca, Realitatea social\ [i tinerii scriitori, Ateneu, nr. 5, mai 1984. Gheorghe Cr\ciun, `n antologia sa, Competi]ia continu\. Genera]ia 80 `n texte teoretice, va propune titlul Banda lui Mebus. 3 Radu G. }eposu, Istoria tragic\ & grotesc\ a `ntunecatului deceniu literar nou\, Ed. Eminescu, 1993, p. 18. O prim\ variant\, mult abreviat\, a aceluia[i text a fost publicat\ `n Amfiteatru, nr. 10, octombrie 1989. 4 Conceptualismul rusesc are tr\s\turi specifice, diferite de cele ale conceptualismului occidental. Ceea ce `ncercau s\ fac\ arti[tii conceptuali[ti ru[i `nainte de 1990 era o demascare a limbii de lemn, `n varianta sa literar\ sau `n cea plastic\ pancarte, afi[e etc. care glorificau realiz\rile m\re]e ale socialismului. Ruptura dintre idee [i reprezentare st\tea `n centrul acestei poetici iar sloganul, sintagma sau propozi]ia denudat\ de orice urm\ de sens erau instrumentele pe care le foloseau conceptuali[tii ru[i. 5 El rezerv\ un capitol `ntreg acestei direc]ii, Charms of Entropy and New Sentimentality: The Myth of Venedikt Erofeev, `n volumul Russian Postmodernism: New Perspectives on Post-Soviet Culture, Berghahn Books, 1999, pp.423-456. 6 Epstein citeaz\ aici din proza sau, din perspectiva lui Epstein, poemul `n proz\ lui Venedikt Erofeev, Moscova la cap\t de linie (1969). 7 Mircea C\rt\rescu, Postmodernismul romnesc, Ed. Humanitas, 1999. 8 Ion Stratan, Mai mult ca moartea, Editura Axa, 1997. Trebuie s\ atrag aten]ia [i asupra acestui titlu de volum. Din nou afirmat\ ca atare, apare una din acele mari teme revolute despre care vorbea C\rt\rescu: moartea. 9 Radiografiat, scheletul nominal al acestui psalm se dovede[te a fi compus doar din cuvinte care ar putea fi acceptate [i de cel mai conservator cititor de poezie (aripi, `nger, lumin\, g`nd, `mbr\]i[are, adev\r, moarte etc.). Aceasta duce, negre[it, la o oarecare redundan]\: `ntr-un text de dimensiuni reduse, cum este acesta, apar de trei ori cuvintele s`nge, via]\, lacrimi, piatr\/pietre [i de dou\ ori cuvintele cer, cuv`nt [i `n]eles. 10 Ion Stratan, Argument, `n Aer cu diamante, Ed. Litera, 1982, p. 82. 11 Mihail Epstein, Charms of Entropy and New Sentimentality: The Myth of Venedikt Erofeev, `n volumul Russian Postmodernism: New Perspectives on Post-Soviet Culture, Berghahn Books, 1999, p. 438. 12 Sintagm\ preluat\ din Vernon Shetley, After the Death of Poetry. Poet and Audience in Contemporary America, Duke UP, Durham & London, 1993.

RADU ANDRIESCU
Scriitorii romni au insistat, `nc\ de la sf`r[itul anilor 70, asupra rolului ironiei `n paradigma cultural\ care `ncepea s\ se contureze la noi. {tefan Aug. Doina[ men]iona, `n 1979, printre instrumentele de care f\ceau uz tinerii poe]i de atunci, ironia, sarcasmul [i procedeele parodice1. Ioan Buduca afirma, `n 1984, c\ noutatea literaturii tinere ar fi definibil\ prin urm\toarele: con[tiin]a parodic\ a textului [i con[tiin]a ironic\ a realului2. La sf`r[itul anilor 80, Radu G. }eposu declara c\ noua paradigm\ se prefigura `n asumarea deliberat\ a totalit\]ii culturale3 de c\tre poe]ii genera]iei 80, asumare care se realiza `ns\ printr-o permanent\ infuzie de ironie. Ar putea fi date foarte multe astfel de exemple, dar nu este cazul s\ insist aici asupra locului pe care `l are ironia `n teoria postmodernismului. mi propun, `n schimb, s\ folosesc un exemplu autohton pentru a vedea dac\, odat\ trecut pragul dinspre postmodernism spre o alt\ modalitate de a percepe literatura, am putea vorbi despre o anume revenire la seriozitate, o categorie deocamdat\ dispre]uit\ la noi. Acest lucru s-a `nt`mplat, spre exemplu, `n cazul conceptuali[tilor ru[i4, care s-au `ndreptat, la sf`r[itul mileniului trecut, spre ceea ce Mihail Epstein nume[te noua sentimentalitate5. Epstein vede `n noua sentimentalitate o posibil\ deschidere spre teritoriul aflat dup\ postmodernism, iar unul din conceptele cheie pe care criticul american de origine rus\ le lanseaz\ este acela de trans-ironie, concept pe care `l define[te `n felul urm\tor: Trans-ironia are acela[i efect asupra ironiei pe care `l are ironia asupra seriozit\]ii, [i anume `i modific\ sensul. [] Nu se poate spune c\ trans-ironia restaureaz\ acela[i nivel al seriozit\]ii care a existat `naintea inject\rii [textului] cu ironie. Dimpotriv\, trans-ironia respinge at`t seriozitatea trivial\ c`t [i ironia vulgar\, stabilind un nou punct de vedere punctul de vedere al lui Dumnezeu6. Se simte ironia (sau trans-ironia) lui Epstein `n aceast\ ultim\ propozi]ie. P`n\ c`nd vom ajunge la dezvolt\ri similare `n lirica noastr\, am putea s\ ne `ntreb\m dac\ nu s-a `nt`mplat deja, la unii dintre poe]ii optzeci[ti, o muta]ie radical\ spre un discurs serios, `n cel mai curat sens al cuv`ntului. Un caz interesant mi se pare cel al lui Ion Stratan, poet care, fiind printre cei patru lunedi[ti inclu[i `n volumul colectiv Aer cu diamante, este plasat de c\tre Mircea C\rt\rescu `n cercul superior al postmodernismului romnesc, printre acei pu]ini poe]i care scriu `ntr-o manier\ definitorie pentru anii optzeci. Cu at`t mai spectaculoas\ este `ntoarcerea sa c\tre temele fundamentale care, dup\ cum afl\m din eseul-manifest al lui C\rt\rescu7, au fost discreditate `n `ntreaga literatur\ a lumii (moarte, nefericire, etc.). ntoarcerea se face prin depunerea tuturor armelor din arsenalul postmodern (ironie, pasti[\, intertext, autopersiflare etc.) [i prin adoptarea unei posturi umile, timide `n fa]a unor adev\ruri sp\imoase [i a unei realit\]i care o transcende pe cea imediat\, palpabil\. Singurul element care ar putea

ianuarie 2004

Cronici din tranzi]ie

~ntre Big Brother [i Circe

paginilor scrise cu mai bine de zece ani `n urm\, poate c\ unele dintre elementele paratextuale, unele dintre citate, dintre trimiterile mitologice (ce for]eaz\ o lectur\ simbolic\) ar fi putut fi l\sate deoparte. Un astfel de subiect delicat nu putea fi, `n vremuri de cenzur\ [i autocenzur\, dec`t `nv\luit `n sugestii, `n fond tratat insuficient. Or, se pare, chiar dac\ textul prelucrat de Gabriela Adame[teanu este unul rotund, `ncheiat, tocmai senza]ia de insuficien]\ o determin\ s\ revin\ asupra lui. Formula scrierii fragmentate, cu dezvolt\ri poematice, menite s\ surprind\ fluxul con[tiin]ei personajelor este p\strat\. {i Savantul (Traian Manu) [i Christa s`nt personaje scindate, m\cinate de obsesii: am`ndou\ dezvolt\ un discurs ra]ional de suprafa]\, o gesticula]ie relativ coerent\, potrivit\ statutului lor social, `nd\r\tul c\rora fantasmele trecutului, `ntre]inute de traume fundamentale (provocate de r\zboi, de isteria fascist\, pe de o parte, [i de fuga din aberanta lume comunist\, de cealalt\) prolifereaz\ la modul somnambulic. Experien]ele comune (foamea, frigul, umilin]a, pierderea familiei, frica terorizant\) nu-i apropie pe cei doi so]i, ci, dimpotriv\, conduc la o criz\ a comunic\rii: fiecare se `nchide `n povestea lui (cu o anumit\ voluptate autovictimizant\), derul`nd-o pe ecranul min]ii sale ori de c`te ori constr`ngerile ra]ionale sl\besc. De[i au cunoscut experien]a exilului (`n cele dou\ forme ale sale, `nstr\inarea printre ai t\i [i pierderea r\d\cinilor), am`ndoi sufer\ (precum tinerii germani plictisi]i v\dit de pove[tile de dincolo ale b\tr`nului savant) de o anumit\ `nchidere autist\. Chiar [i atunci c`nd rememoreaz\ secven]e, pl\cerea recompunerii lor, a redistribuirii accentelor [i a tu[elor estompeaz\ interesul pentru Cel\lalt: chiar aflat `n cea mai apropiat\ vecin\tate, interlocutorul este uitat, abandonat, transformat `ntr-un pretext pentru monologul interior ce devine, a[ spune, un pharmakon. Otr\vurile sale, distilate prin rememor\ri succesive, `ntre]in echilibrul precar al acestor personaje. ~n ce m\ prive[te, a[ fi preferat `n locul unei simetrii ce `mpinge la o interpretare idelogic\ fascism vs. comunism o dezvoltare a analizei psihologice, o mai bun\ conturare a vocilor c\r]ii (Savantul, Christa, Daniel), ceea ce ar fi `nsemnat, probabil, [i o mai mare individualizare (nu numai stilistic\) a secven]elor de monolog interior sau, de ce nu, g\sirea unei formule narative care s\ estompeze redundan]a. Prozatoarea nu va modifica `n mod sensibil destinul eroilor s\i: exist\ c`teva ajust\ri ale partiturii personajului feminin, ce `i confer\ acestuia mai mult\ consisten]\, `ns\, `n mare, evolu]ia celorlalte r\m`ne aceea[i. Cea mai important\ schimbare fa]\ de textul din 1989 este introducerea `n roman a unor note informative, a unor file din dosarul de la Securitate al lui Traian Manu. Nu [tiu exact c`t de mult a fic]ionalizat prozatoarea `n aceste secven]e; e posibil ca `n ~nt`lnirea s\ fie reproduse documente reale (`n fine, c`t pot fi ele de reale!), schimb`ndu-se doar numele/ pseudonimele conspirative ale ]intei [i ale turn\torilor s\i, dup\ cum am putea avea o construc]ie `n spiritul [i cu retorica specific\ a dosarelor de Securitate. Dar nu aceasta este problema esen]ial\. O anumit\ nedumerire mi-a trezit `ns\ avertismentul Orice asem\nare cu persoane [i situa]ii reale este pur `nt`mpl\toare. Cum el nu mai poate fi pus pe seama dorin]ei de a p\c\li cenzura (dac\ astfel de stratageme ar fi putut s\-i `n[ele vigilen]a!), cum `n aceea[i confesiune de scriitor citim c\ subiectul ~nt`lnirii, primele informa]ii vii i-au fost oferite autoarei de c\tre Mihai Botez (pp. 308-309), nu-mi mai r\m`ne dec`t s\-l consider semnul unui joc auctorial, de evitare a conven]iei veridicit\]ii. Documentele s`nt un contrapunct la reveriile Savantului, subliniind dimensiunea kafkian\ a unei lumi `n care supravegherea e continu\, iar ceea ce pare a fi realitate este de fapt rezultatul monstruos al unor `nscen\ri meticuloase, dar [i inocen]a Savantului ce accept\ invita]ia de a reveni `n lumea p\r\sit\ cu decenii `n urm\. De fapt, m\ [i `ntreb dac\ nu cumva aceast\ incapacitate a lui Traian Manu de a percepe r\ul [i falsitatea rela]iilor cu emisarii de dincolo de Cortina de Fier, de a descifra inten]iile din spatele curtoaziei reprezentan]ilor regimului comunist nu este doar simulat\, f\c`nd posibile anumite compromisuri. Poate m\ `n[el, `ns\ mi s-a p\rut c\ `ntrez\resc [i o inten]ie ironic\ a autoarei `n fragmentele care pun fa]\ `n fa]\ credulitatea (real\?, jucat\?) a Savantului [i interpret\rile lucide, ie[irile sarcastice ale Christei, care percepe c`t se poate de bine cameleonismul prietenilor-informatori [i interesele unui regim ce se dore[te cau]ionat de cei exila]i. De altfel, dup\ aventura grotesc-[tiin]ific\ din patria-mum\, eroul nu poate sc\pa de senza]ia s`c`itoare c\ totul a fost o `nscenare, c\ rubedeniile sale [i amicii plini de solicitudine erau mai degrab\ actori, cu biografii construite, care nu f\ceau altceva dec`t s\ respecte indica]iile de regie ale Securit\]ii: Poate o s\ vi se par\ o simpl\ fantezie, dar [tiu c\ atunci, `n clipa aceea, mi-a trecut prin minte prima oar\ un g`nd care mi-a tot revenit Oare cine s`nt to]i ace[ti oameni? m-am `ntrebat. Cu cine stau eu de fapt, de vorb\? S`nt chiar urma[ii celor care mi-au fost c`ndva apropia]i la fel de apropia]i cum mi-a]i devenit voi? Sau s`nt doar ni[te str\ini, preg\ti]i s\ joace acest rol? (p. 142) {i dac\ Ithaca e iluzorie, produsul unui Big Brother mult mai diabolic dec`t Circe?
FOTO: GABRIEL CUCUTEANU

GABRIELA GAVRIL
Romanul ~nt`lnirea, ap\rut `n 2003 la Editura Polirom, este, dup\ cum afl\m [i dintr-un text l\muritor al autoarei, o rescriere a nuvelei omonime publicate `n 1989, `n volumul Var\-prim\var\. Subiectul `ntoarcerea Exilatului `n ]ara p\r\sit\, `ncercarea sa de a recupera un timp pierdut, fragilitatea dezr\d\cinatului a obsedat-o pe prozatoare. Motto-ul din Mircea Eliade trimite `n chip v\dit la experien]a ini]iatic\ a Exilatului, la c\l\toria sa ulisean\, la obsesia recuper\rii Centrului (ca re`ntemeiere a fiin]ei etc), la descifrarea semnelor pres\rate la tot pasul, la nevoia de a g\si sensurile ascunse, obnubilate de accidentele contingentului, ale r\t\cirii. Secven]e din epopee revin leitmotivic `n cuprinsul romanului (marcate [i grafic, prin bold), titlurile capitolelor (Calypso `mb\tr`nindCalypso `[i are povestea ei, Adev\rata Ithac\, Ulise crede `n prietenie, Nausicaa `n dou\ ipostaze [. a), m\rturisirile Savantului ce [i-a abandonat preocup\rile clasiciste insist\ `ntr-at`t pe dimensiunea intertextual\ a c\r]ii, `nc`t cititorului `i r\m`ne doar un culoar str`mt cu prea multe indicatoare de direc]ie (de[i numai una se `ntrevede) prin care s\ p\trund\ `n carte. Dac\, a[a cum ea `ns\[i precizeaz\, autoarea a lucrat mai cur`nd cu foarfeca (p. 307) asupra

Succesul unei c\r]i despre `ngeri

OLGA COJOCARU
Poate cea mai a[teptat\ apari]ie a anului care tocmai a trecut a fost cartea lui Andrei Ple[u, Despre `ngeri1. Lans\rile `n diferite centre universitare ale ]\rii au umplut amfiteatrele cu studen]i, cadre didactice, speciali[ti `n diferite domenii, oameni doritori de cultur\, `n general. Explica]ii pentru interesul deosebit manifestat de cititori fa]\ de acest eveniment ar fi u[or de g\sit. Prestigiul autorului, carisma sa, erudi]ia sa, tema abordat\, dezinvoltura stilistic\ [i c`te altele. Nu m\ voi opri acum la ele. Trebuie `ns\ s\ precizez de la `nceput faptul c\ aceast\ carte care, dup\ spusele autorului, a avut o gesta]ie `ndelungat\ [i vede lumina tiparului cam t`rziu, c`nd angeologia e deja la mod\, este rezultatul unui studiu intermitent. N-am scris a[adar, `n pacea unei benedictin\ a unei chilii c\ptu[ite de c\r]i citim `n Cuv`ntul `nainte n-am avut calma suit\ de idei a cercet\torului tradi]ional. Am scris g`tuit, respir`nd greu, `n intersti]iile l\sate libere de felurite urgen]e [i tensiuni centrifugale. Ceea ce fusese prefigurat de prelegerile ]inute la Facultatea de Filosofie din Bucure[ti cu c`]iva ani `n urm\, proiectul ce l-a b`ntuit mai bine de zece ani pe scriitor a prins `n sf`r[it corp. |la cu `ngerii cum, autoironic, se prezint\ Andrei Ple[u s-a putut astfel elibera de un proiect acaparant. Structurat\ `n dou\ p\r]i, prima Introducere `n angelologie, iar a doua Experien]e, taton\ri, lecturi, cartea lanseaz\ cititorii `ntr-o aventur\ a cunoa[terii eului prin `nger [i a `ngerului prin propria noast\ persoan\. Cu siguran]\, foarte mul]i dintre cititorii acestei c\r]i nu au v\zut `ngeri (dup\ propria sa m\rturisire, nici autorul nu a avut acest privilegiu), a[a cum presupun c\ nu s-au g`ndit foarte des la rolul acestor fiin]e near\tate. Se [tie `n mare c\ `ngerii exist\ undeva, mai mult sau mai pu]in aproape de noi, vegheaz\ o anume entitate lumea, individul, au o structur\ fizic\ (de regul\ aspectul unui prunc) [i cam at`t. Citind Despre `ngeri, multe dintre aceste convingeri s`nt demolate. Nev\zutul este, poate, perceptibil la nivelul altor sim]uri dec`t v\zul. Nu avem nevoie de o cunoa[tere empiric\ pentru a crede `n existen]a anumitor lucruri, cel pu]in nu `n cazul `ngerilor, c`t mai degrab\ de o sondare a fiin]ei umane. ~ngerul se spune `n prima parte a c\r]ii este un dublu ceresc al omului, un model al perfec]iunii acestuia. El reprezint\ totodat\ liantul `ntre contingent [i trascendent, mesagerul (gr. angelos `nseamn\ ambasador) c\tre Creator. Uluitoare este dubla apropiere a `ngerului at`t de Dumnezeu c`t [i de om: pe de-o parte, el este purt\tor al cuv`ntului divin, imagine a Celui de dincolo de cer [i, de cealalt\ parte, sf\tuitor [i `nso]itor al omului, at`t `n via]\ c`t [i `n moarte. Certitudinile credinciosului ar fi o dovad\ a existen]ei `ngerilor: el [tie, f\r\ umbr\ de `ndoial\, dar nu are instrumentarul necesar pentru a-[i exporta credin]a. Existen]a sau non-existen]a nu pot fi dovedite pe cale ra]ional\, ci doar prin impulsul dat de suflet, prin privirea cu inima, ce dep\[e[te vederea obi[nuit\. Cele care nu se v\d pot fi cunoscute prin imagina]ie (imaginatio vera), dar o imagina]ie care s\ poarte `n sine credin]a. Un capitol special `i este dedicat c\lug\rului, v\zut ca un analogon terestru al `ngerilor, transmuta]iei salvatoare, ascezei ca o cale de intrare `n comuniune cu `ngerii. Andrei Ple[u nu se simte st`njenit de poeticitatea unor secven]e, prefer`nd-o discursursului sceptic-ra]ional. ~n mai multe locuri din carte, se adreseaz\ cu ironie unui virtual cititor ra]ional care nu [i-ar ascunde ne`ncrederea `n angelitatea c\lug\rilor (sau, poate, Andrei Ple[u `ncearc\ s\ adoarm\ `n sine vocea ra]iunii sceptice?): Simt venind, dinspre dumneavoastr\, oarecari efluvii de scepticism, ambalate `n argumentele nemiloase ale bunului sim]. V\ `ntreba]i, probabil, dac\ o via]\ de genul acesta e, omene[te, posibil\, dac\ `n cazul c\ posibil\ e totu[i igienic\ [i acceptabil\ din unghiul g`ndirii s\n\toase [i dac\ e vreo leg\tur\ `ntre c\lug\rii pe care `i ve]i fi cunoscut [i modelele despre care tocmai v-am vorbit. Chiar dac\ nu-]i r\sar `n minte aceste `ntreb\ri mai prozaice [i, `n cele din urm\, nu sim]i nici o pornire s\ fii de partea bunului sim] [i nici s\-i `mp\rt\[e[ti revoltele s`nt destule pasaje `n acest erudit eseu care `ndeamn\ la reflec]ie. A doua parte a c\r]ii reia unele dintre temele dezb\tute `n cea dint`i (cum ar fi cele referitore la t\cerea `ngerilor sau lumea `n oglind\) [i abordeaz\ altele noi

suferin]a imaculat\ a `ngerului [i ecoul cosmic al faptelor noastre `n cer, `ngerii ca modele diurne ale lumii, intelectul ca `nger sau lupta lui Iacob cu `ngerul ca argumentare a confrunt\rii continue pe care o are omul cu mesagerii divini. Scris\ pe un ton oarecum didactic `n prima parte [i, poate, mai sofisticat, `n cea de-a doua, Despre `ngeri trebuie citit\ `n spiritul provoc\rii lansate de autorul ei: M\ g`ndeam, la un moment dat m\rturise[te Andrei Ple[u s\ scriu pe prima pagin\ a c\r]ii: A nu se citi de speciali[ti!.
1

Andrei Ple[u, Despre ngeri, Editura Humanitas, 2003

ianuarie 2004

10

Proz\

Dumnezeu mai este

comuni[ti cu aceea[i `n]elegere cu care vorbeau de pelicani. Tinere]ea lui }iparu r\m\sese acolo, `n regimul care murise [i acum putrezea `ncet odat\ cu oamenii s\i `ntr-un fel de gol istoric vicios care `n gazete se cheam\ postcomunism. Dar cine nu ]ine la tinere]ea lui. Atunci puterile `l ascultau [i grijile erau departe. ntr-un singur an mi-am acoperit casa cu stuf [i miam luat covoare [i frigider, sc`ncea el. {i acuma `l am. Numai c\ face ca un vapor. Kinderii s-au mai rostogolit o dat\ [i mi-am sim]it cafeaua pe degetele de la picioare. M-am trezit bucur`ndu-m\ c\ nu era fierbinte [i mi-am spus c\ `n definitiv, `ntre mine [i b\tr`n poate c\ nu e mare diferen]\. Venea de la tratament, de la Techirghiol, n\vodul `i dislocase mijlocul. La v`rsta mea nu mai ie[i pe mare, ehei. Da de unde pensie? n capital\ ar fi fost unul din nenum\ra]ii paznici de scar\ `n blocurile noii burghezii, acei b\tr`ni `n dou\ schimburi care `[i b`rfesc ur`t locatarii cu mer]anele [i manelele lor. ]i beau sufletu, `]i beau via]a ta, `]i dau sufletu, `]i dau via]a mea. Sau [i mai r\u, ar fi sf`r[it milog pe treptele unei b\nci, ca la biseric\, afar\ unde s`nt bancomatele. Aici avea un br`u lung, `l desf\[ura demonstrativ pentru ca apoi s\-l str`ng\ pe el, moale [i cald c`t toate procedurile de la Techirghiol, unde doctorii s`nt ni[te bandi]i, numai cu m`na `n buzunar. {i el, de unde?, dac\ nu mai e morun, p\strug\. Numai c`rlige goale. P\i de unde chilo]i, dac\ nu avea, a zis Bebe c`nd a t\cut b\tr`nul [i tovar\[ii l-au b\tut cu to]ii pe spate, a[a, da, b\i balamucule, asta era dovada, uite c\ nu min]ea, am crezut c\ te dai mare, ha, ha. El s-a sim]it `ncurajat [i plusa, cum a pus-o peste un scaun cu sp\tar, cu fundul `n sus. B\ie]ii erau de p\rere c\ asta se ud\ [i Bebe se c\uta `ndelung prin buzunare [i cu chiu cu vai ie[ir\ trei beri, c`t scot eu pe-o proz\ `n gazetele literare. O dat\ le-o pun la am`ndou\, ce p... mea! Avea obiceiul s\ [i-o ia martor la ispr\vile sexoase, care erau toat\ via]a lui. n definitiv [coala cum-necum se terminase, de vreme ce era obligatorie, iar acum era timpul lui s\ ias\ pe mare `n locul b\tr`nului care nu se d\ o dat\ dus, o s\-l scoat\ apa la mal `ntr-o zi. P\i dac\ nu te mai ]ine cheresteaua, du-te tataie, nu mai `ncurca, ce p... mea. La mine `n cartier onanistul \sta mic ar fi sp\lat parbrizele la intersec]ii [i poate `ntr-o zi ar fi intrat ucenic la un service. Marinarul a tras din nou clopotul de limb\ [i iar\[i nici un r\spuns. Atunci o huidum\ s-a aplecat peste Bebe [i s-a f\cut umbr\ [i b\ie]ilor le-a luat piuitul. Ar trebui s\-i s\ru]i picioarele, balamucule, [i ei [i sor\-si, c\ s`nt ni[te sfinte pe l`ng\ un pu]oi ca tine. n ciuda violen]ei verbale era de un calm ciudat, ca unul care luase o decizie [i mai departe era doar o problem\ de timp. Pentru c\ aici e prea mult\ lume, a spus uit`ndu-se la mine care nu f\ceam parte din lumea lor [i `n general din nici o lume. Nimenea nu vorbe[te a[a despre femeia care acum era a lui, chit c\ erau numai vorbe goale de pu]oi. {uiera `n surdin\ [i ]inea tot timpul o m`n\-n buzunar. n clipa aceea mi-am dorit s\-l loveasc\, numai s\ tac\ odat\, s\ tac\ to]i [i poate vom auzi ceva care s\ aib\ o noim\. Ei da, el a mai f\cut pu[c\rie c`nd cu alcoolistul de la cherhana care `i fura la c`ntar, la icre negre. A[a c\ nu-i e fric\ nici de poli]ie, nici de judec\tor, nici chiar de guvernator, care e cel mai mare t`mpit din c`]i s-a v\zut. Aici `i d\du [i }iparu dreptate, \sta a oprit pescuitul la stavrid cu de la el putere [i noi ce sa facem, c\ \la mare nu mai e, numai c`rlige goale, p`n\ la urm\ o s\-i ia careva g`tul. P\i `nainte `]i d\dea statul scule, barc\ [i bilet la b\i... (...) Iat\-m\ la a doua tinere]e, cu m`na-ntins\. Marele Blond [edea ca [i atunci la birou, doar c\ nu mai era de furnir ci de mahon [i pe fereastr\ nu se mai vedea ceafa lui Lenin, care fusese dat jos cu macarau, numai soclul: scria pe el ceva despre libertate. Nici vechea ma[in\ de scris Olivetti nu mai era, `i luase locul un Pentium de ultima genera]ie. Marele Blond urm\rea fluxul de [tiri `ncet, foarte `ncet, parc\ citea pe silabe, pe litere [i eu st\team acolo, cu m`na `ntins\, pentru c\ nu mai g\seam nici o solu]ie de via]\; literatura se terminase, cuvintele nu mai f\ceau doi bani, iar cetatea filmului era o ruin\ care presta servicii pentru studiourile str\ine. Toate filmele cu picioare-n gur\ se mut\ la noi. {i la fel decorurile ieftine de epoc\. Marele reporter care n-a putut face niciodat\ literatur\, voia s\ m\ pedepseasc\. {i pedeapsa trebuia s\ fie pe m\sura anilor `n care lipsisem [i el trebuise s\ scoat\ pe tarab\ tot felul de uciga[i, care de care mai odios, parc\ era campionat [i perver[i [i g\ini violate. {i acum c`nd lucrurile se a[ezaser\ [i puteai s\ renun]i la copii cu dou\ capete [i la puii n\scu]i vii, eu veneam s\ zic d\ [i mie... Mi-a dat totu[i [i `nc\ o pagin\ `ntreag\ despre Sf`ntu turistic. Oamenii vor s\ viseze c\ pot s\ stea la plaj\ f\r\ s\ se `nghesuie `n sta]iuni, cu 50 de euro pe zi. S\ se `ndoape cu chiftele de [tiuc\ [i ardei umplu]i cu somotei, dre[i cu dafin [i seara file de morun. S\ mearg\ cu barca la insula Sacalin, poate s\ [i v`sleasc\ pu]in [i s\ vad\ pelicani `n libertate. Uite ce face Rex Hunt pe Discovery, the wonderfool world of fishing. Nu trebuia dec`t s\ respect termenul de predare, chestie care `ntotdeauna mi-a pus probleme, pentru c\ mi-a luat mult\ vreme s\ `n]eleg ceva despre oameni, c`t de c`t. Ori aici exact a[a nu se punea problema, nu trebuia dec`t s\ consemnez mirificul b\l]ilor, nisipul de aur, pensiunile, tarifele, meniurile [i orarul trocariciului, tractorul cu remorc\ care duce lumea la plaj\. P\rea destul de simplu, m\ hot\r`sem s\ m\ folosesc de o familie medie ca de un erou colectiv. M\n`nc\ pe[te cu burta [i face plaj\ pe nisipul cel mai fin. i g\sisem [i un titlu economic: Bunica pl\te[te trocariciul. Cum vi se pare? Este c\ `]i vine s\ te duci [i tu? Este? S`nt [i eu bun la ceva... * Era totu[i o pedeaps\ subtil\, rafinat\. Durerea atroce urma s\ vin\ mai t`rziu, ca `ntr-un supliciu chinezesc. Marele blond m\ trimitea pe mine, care l-am l\sat singur cu jegul pe tarab\, care l-am tr\dat, m\ trimitea exact acolo unde, cu mul]i ani `n urm\ a scris primul s\u reportaj. {i i s-a p\rut lui atunci c\ pescarii `[i ur\sc via]a. Marea care ucide. Sau te cru]\ [i te preface, la treizeci de ani, `ntr-un hoit s\rat, ispr\vit. Acolo m\ arunc\ el ast\zi, s\ scriu despre trocarici. Tatiana [tia toate felurile din pe[te [i m\ `ndopa cu ele; `n fiecare zi m\ umfla cu altceva. Abia m\ t`ram p`n\ la umbl\toare, care era absolut neecologic\. Dac\ Uniunea vrea s\-[i fac\ `ntr-o zi vacan]ele aici ca-n Grecia, s\ fac\ toalete. Un amplu program de investi]ii nerambursabile `n closete. Cred c\ l-a[ putea coordona. n spate este porcul Vadim. {i `n spatele lui e salcia cu ciori. Vadim are un cote] de doi pe doi `n care nici nu se poate `ntoarce. De aceea st\ tot timpul cu r`tul spre cas\ [i cu fundul spre salcie. Zace pe o r`n\, prea gras s\ se mai ]in\ pe picioare. Este un ma] gros, uria[, ale c\rui dejec]ii se scurg direct la r\d\cina salciei, o usuc\ pu]in c`te pu]in. Ureea a f\cut din ea un fel de schelet de lemn negru, la care trag foarte bine ciorile. S`nt vreo sut\ [i se ciorov\iesc `ntre ele. Dar nu de asta `l ur\[te Tatiana. Vadim este un buhai inocent, de vreo dou\ sute de kile, care `i m\n`nc\ [i urechile. T\r`]ele sunt at`t de scumpe [i ea nu are p\m`nt. A avut pu]in peste Dun\re [i la dat. Trebuia s\-[i `ngroape b\rbatul cu ceva. Vadim nu [tie, nenorocitul. La c`teva ceasuri, zi sau noapte nu conteaz\, `l apuc\ o foame apocaliptic\ pe care [i-o comunic\ `n urlete guturale, sinistre, zici c\-l taie, acompaniat imediat de ciori. Nu `nceteaz\ p`n\ nu i se umple troaca. Pe urm\ r`g`ie pu]in [i adoarme. C`nd se treze[te url\. Pe urm\ m\n`nc\ [i iar doarme. {i tot a[a, p`n\ la Cr\ciun c`nd, `n sf`r[it, Dumnezeu `l va ierta. Se spune c\ Dumnezeu nu mai este. Tatiana nu crede. Trebuie doar s\-i [tii semnele. Uite, nu mai departe ast\ iarn\.

R|SVAN POPESCU
Un fel de cea]\ pe creier. Ea se ridica din apa sc\zut\, `nghi]ea pasagerul [i oamenii de pe punte cu pove[tile lor cu tot. Era ca un ecran `ntre mine [i ceilal]i, o p`sl\ alb\, l\ptoas\ prin care eram nevoit s\-i aud dar nu [i s\-i v\d. Dus de curent `ntr-o lume care nu m\ interesa, doar c\ nu aveam `ncotro. S\ mai am`n ceva nu se mai poate, era un poem [i eu ajunsesem exact la fel. Tot mai pu]in pe[te, se lamenta mo[ }iparu. Acum dou\zeci de ani b\rcile se `ntorceau pline de morun [i p\strug\ [i ceg\. {i fiecare avea burta cu icre, d\dea pe afar\. Turi[tii aveau p\reri `mp\r]ite. Dup\ unii era de vin\ poluarea sau legile proaste, se pescuise haotic, se concesionase aiurea, pe [p\gi grele, s`ntem `n Romnia. Ei, desigur corup]ia, nu zic nu. Dar [i braconierii sau guvernatorul Deltei, t`mpit mai mare nu se exist\, c`nd vorbe[te el de scumpiri asistate. Ce bine ar fi dac\ [i-ar ]ine gura, ce lini[te de `nceput de lume. Kinder, komm zurck, spuse cineva `n german\ [i un ghem de copii se rostogoli la picioarele mele, unde se `ntindea lan]ul ancorei. Erau trei la fel, f\r\ s\ fie gemeni, [i al patrulea pe drum, la fel de blonzi, de gra[i [i cu ochii la fel de alba[tri. P\reau lega]i cu fire nev\zute astfel `nc`t distan]a `ntre ei era mereu aceea[i, se mi[cau `n acela[i timp `n jurul unui punct nev\zut care se deplasa pe punte `nainte [i `napoi. Acum ghemul blond era tras `napoi cu furie, printre picioarele pasagerilor [i bagaje, ag\]at de glasul poruncitor, kinder komm zurck. {i a[a i-am tras-o [i ei [i lu sor\-sa, zise un glas imberb, s\ aib\ ce-[i povesti, ce p... mea. Dar tovar\[ii lui se `ndoiau, e[ti de balamuc, Bebe, s\ mori dac\ i-ai v\zut chilo]ii. {i d\deau o sticl\ de la unul la altul. A[a mi-am dat seama c\ s-a deschis bufetul [i m-am dus s\-mi iau o cafea. S\lcie [i c\l`ie, ziceai c\ e cu ap\ din Dun\re [i poate c\ [i era. Mi-am c\utat alt loc s\ nu-i mai aud, dar puntea era at`t de `n]esat\ `nc`t tot l`ng\ tambuchiul ancorei am ajuns. Un matelot `n picioarele goale s-a frecat de oamenii adormi]i p`n\ la clopotul de cea]\ [i l-a b\tut de dou\ ori, dong, dong. N-a r\spuns nimeni, semn c\ eram singuri cel pu]in p`n\ la Mahmudia. Ne-am apropiat totu[i de mal [i se vedeau s\lciile cu r\d\cinile scoase din ap\, ca ni[te picioru[e, ai fi zis c\ s`nt gata s\ plece undeva. nainte `]i d\dea statul barca, `]i d\dea scule, l-am auzit din nou pe mo[ }iparu, era la fel de dogit ca [i vasul. Se t`rau `mpreun\ pe apa cenu[ie [i c`r]`iau, ]]], ]]]. Nimic, da nimic, a[a ho] de patron, nici miniu de plumb, nici plas\, nici fir, trebuie s\ aduci totul de acas\. La bord erau [i oameni cu preten]ii, care mergeau la Sf`ntu s\ m\n`nce natural [i s\ fac\ nudism. Ei `l `n]elegeau pe }iparu [i vorbeau despre o rezerva]ie de

ianuarie 2004

Proz\
O furtun\ cum n-a mai fost. Toat\ marea era la cer. {i to]i erau negri c\ le face praf sculele si c`rligele, ascu]ite pentru morun, [i plasele sub]iri, de scrumbie [i talienele pentru stavrid. {i nimeni nu putea s\ fac\ nimic: beau [i-[i fr`ngeau m`inile, ce ne facem noi, ce-o s\ fie cu noi. C\ nu-]i d\ niminea un de[t. La radio cotele apelor coboar\ mereu. Mie `mi pare r\u de Ceau[escu, `l c\ina Tatiana. Uite azi e 23 august, ce frumos ie[ea flota cu stegule]e [i tr\gea `n sus [i to]i beau bere popular\. A prins `ncredere `n mine, nu [tiu de ce. Ce-a avut cu el de l-a omor`t? Da, [tiu. ]i d\dea statul scule, barc\... Tatiana este hahol, ]ine calendarul \l vechi. Toate praznicele nu doar cele trecute cu ro[u. La noi nu s`nt ru[i, ci ucrainieni, zice cu orice ocazie. A observat c\ turi[tilor nu le plac ru[ii. Ei ne-au adus comunismul. Ucrainienii n-au nici o treab\. Mihali este pescar la c`rlige, `n locul lui taic\-su. Iese `n larg cu barca lui barca de cin[pe crivace. i poart\ hainele, pantalonii de postav tocit, sp\l\cit. Doar tricoul de salvamar al lui. Asta da, i-ar fi pl\cut, salvamarii nu fac nimic [i s`nt plini de fete. M\ ia deoparte, la c`rcium\, s\ dau [i eu o t\rie. Hai c\ nu-mi face pagub\. El nu bea la teras\, c\ cost\. Nu bea el cu turi[tii, la Tante Marina. Cu pescarii, la varice. Nu-i dec`t o curte lung\ din stuf, cu dou\ mese lungi din lemn negeluit [i f\r\ scaune. A[a beau b\rba]ii, d-anpicioarelea, care nu mai poate se las\ pe vine cu spatele de gard. Rachiul n-are nume, n-are marc\, nici timbru fiscal. Alcool trecut prin miez de p`ine, botezat cu ap\; dac\ e[ti turist po]i s\ orbe[ti, r`de el. Sugem din ni[te ]oiuri cu g`tul lung de sticl\. Un ]`n]ar a c\zut acolo, `n\untru, e clar c\-i pun zah\r. Lui Mihali i-a mers bine, a dus un neam] la Sacalin s\ pozeze pelicanii [i nu s-a prins poli]ia de frontier\. Nu v\ uita]i `n gura maic\-mi, c\ e `napoiat\. Nu [tie s\ scrie, nici s\ citeasc\. Altfel ar fi avut [i ea pensie de urma[. A[a, dac\ e proast\, a `mbrobodit-o \ia, a pus cruce pe ce-a vrut ei. Acu tre s-o ]in\ el. Noroc! Ce bine e s\ bagi o vodk\ `n tine. B\tr`na e z\lud\. Crede c\ eu s`nt un om ales, care i-am fost trimis s\-i fac pensie. Nu c\ nu e `ntreag\. Acuma o ]ine el, Mihali, abia-abia. Da c`nd s-o `nsura? Am [i io o via]\, se miorc\ie [i mai rade un rachiu. Sta]i jos, c\ face]i varice, ha, ha! }`n]arii `n ochi, `n gur\... Soarele se culc\ drept `n mijlocul Dun\rii, `nro[e[te apele. Mihali iese din apatie. Pa[tele [i Cristosu cui a zis s\ se duc\ el. Uite aicea st\tea, la masa asta. {i odat\ s-a ridicat. Luase tare la bord, ha, ha. Cum cine, ta-su. Nu v-a spus a b\tr`n\? P\i cine s\-[i pun\ pielea-n saramur\ pentru ni[te plase? Mihali e convins c\ din cauza ei s-a dus, c\-i m`nca zilele. L-au g\sit dup\ o lun\. Nici carne nu mai avea p\ el, nici fa]\, nimic. Ni[te zdren]e p\ ni[te oase. Dumnezeul m\-sii ! Tatiana pl`nge c`nd `l aude hulind. Acum arde omizile din pomi. A aprins un [omoiog `n v`rful unei pr\jini [i le arde cuiburile. De c`nd e n-a mai v\zut at`tea omizi, s-au suit [i-n dud, care are iod, i-a spus ei o cucoan\. Mihali nu [tie semnele. O lun\ l-au c\utat pe Dimitri `n van. Se f\cuse prim\var\ [i plecau c`te cinsprezece b\rci s\ v`nture apa. P`n\ la Pa[ti l-a strigat de parc\ era prin gr\din\: Dimitri, idi suda! L-au g\sit c`nd nu mai credea nimeni. Mie poate s\-mi spun\: nici ea. Uite, nu mai credea. Se secase. Doar se ]inea de p\r prin curte. Doamne, dac\ ar fi avut [i ea o c\snicie nenorocit\, ca at`tea alea, cu din]ii spar]i, dar el o dat\ nu a ridicat m`na. L-au g\sit tocmai la Sulina `ntr-un c`rlig ag\]at de br`u. Br`ul f\cut de ea. {i oric`t l-au b\tut valurile [i oric`t l-a sucit [i l-a r\sucit curentul de fund el a r\mas acolo, at`rnat de br`u, ca copilul de m\-sa. Dumnezeu mai este... * n declara]ia lui Mihali scrie c\ s-a dus la m\-sa beat [i-a luat-o la omor. n declara]ia mea scrie c\ dormeam, n-am v\zut, n-am auzit. Adev\rul e c\ nu m-am mi[cat din pat, doar mi-am acoperit urechile cu palmele p`n\ c`nd zbieretele au `ncetat. Turi[tii de la pensiune au mers revolta]i peste poli]ai acas\, nu pentru asta dau ei zece euro pe zi. Ei `n]elegeau s\ nu fie veceuri, dar nu s\ nu fie lege. Poli]aiul era nou, nici undi]\ n-avea. Abia terminase [coala de agen]i, prima promo]ie civil\ [i `nc\ ]inea minte cursul de drepturile omului. n consecin]\, nu s-a dus cu bulanul dup\ Mihali, a[a cum `l `nv\]ase mili]ianul I-a pus c\tu[ele regulamentar [i l-a trimis pachet la Tulcea, unde un procuror la fel de t`n\r i-a f\cut acte pentru violen]\ `n familie [i judec\torul ia dat o amend\ c`t barca lui cu cincisprezece crivace, barca lui ta-su. N-a avut cu ce s\ achite, a[a c\ p`n\ la coad\ a pl\tit maic\-sa cu banii lua]i de la mine pe cas\mas\. Altfel, el intra la pu[c\rie [i ea murea de foame. Nimic nu pricep din dreptatea voastr\, zice femeia cu obid\. * Marina `l a[teapt\ pe Marin. Ce nume mic pentru un ziarist at`t de mare. Se mai salt\ din pseudonim, ca pe v`rfuri: Sala. Sala, sula, vorba lui Bebe. S`nt r\u. Nici ea nu e Marina, ci Mariana, dar aici toate se rusific\, ceva de speriat. Blondul a p\r\sit-o c`nd a realizat c\ nu poate tr\i dec`t singur. De atunci s-a mai `nsurat de dou\ ori [i de fiecare dat\ a ajuns la aceea[i concluzie. Are o vil\ uria[\ la marginea ora[ului. mparte casa cu dou\ pisici. Se spune c\ pisicile iubesc casa, nu st\p`nul. Sorin spune c\ e mai bine a[a... n urma divor]ului, ei i-a r\mas casa de vacan]\. El a adus-o la Sf`ntu, unde [i-a `nceput cariera at`t de norocoas\. A fost reportajul ce l-a lansat. Pescarii care `[i ur\sc via]a. De jur-`mprejur natura se `ntrece pe sine. Soarele, fluviul, nisipul de la cap\tul lumii. {i la mijloc ei, ca un miez mohor`t. Nu, ast\zi nu s-ar mai putea scrie a[a ceva, c`nd avem trocarici. {i `n proiect, haznale ecologice. Marina are un plan cu gunoiul. Pentru c\ la Sf`ntu ]\ranii `[i arunc\ gunoiul `n balta din spate, balta cu ra]e. Ra]ele m\n`nc\ gunoiul [i fac ni[te ou\ curioase, cu g\lbenu[ul decolorat. La urm\, ]\ranii m\n`nc\ ra]ele de s\rb\tori. Desigur, exist\ [i turi[tii sub]iri care vin la Sf`ntu s\ fac\ nudism. La Vama Veche `[i spun vamaio]i. Aicea cum dracu `[i spun sfin]ii? Ei prefer\ s\ se duc\ prin stuf dec`t s\ calce `n asemenea closete improvizate, paradisul mu[telor. Cu rigurozitate `[i str`ng gunoiul menajer `n pungi pe toat\ durata sejurului. Pleac\ `mp\ca]i. Dar gazdele arunc\ pungile `n balta din marginea satului, la ra]e. n casa ei goal\, cu daliile p`n\ la stre[ini, Marina viseaz\ s\ construiasc\ o groap\ de gunoi. Spune c\ vrea s\ fac\ asta `nainte de a `nchide ochii. A studiat pe

11

cont propriu tehnicile de reciclare. O `ncurc\ plasticul [i cutiile de bere. Dar o solu]ie se va g\si, civiliza]ia o g\se[te `ntotdeauna. Oamenii ]in la ea pentru c\ a dat bani la reconstruc]ia bisericii, era o paragin\ [i se spune c\ `l pl\te[te din buzunar pe popa cel nou, care altfel n-ar sta. nainte venea [i pleca cu pasagerul. E t`n\r [i se zice despre el c\ e cel mai mare braconier. Poli]ia se face c\ nu vede. {i iar\[i [i iar\[i, Domnului s\ ne rug\m... Are o voce ad`nc\, de bas [i atunci c`nd iese `n u[ile `mp\r\te[ti, cu anteriul aurit, femeile se topesc. Tatianei nu-i place, c\ icoana Proorocului Ieremia e plin\ de praf, acolo unde s\rut\ ea. {i nu [tie o iot\ graiul hohol, `l pomen[te pe Dimitri `n romne[te. Tocmai a pus de cafea. Face o cafea oribil\, ca pe vremuri c`nd nu se g\sea dec`t amestec, [i fierbea za]ul de trei ori. Nu s-a putut dezb\ra de acest obicei, i-a intrat `n s`nge. ns\ o iube[te pe Marina pentru programul ei de asisten]a b\tr`nilor pe duc\. Din banii pe care-i face cu terasa [i devotamentul ei agasant, de fiin]a moral\, Marina ]ine `n via]\ vreo cincisprezece muribunzi. Le face supe de pui [i le cump\r\ medicamente, napolitane cu cacao [i `n general tot ce n-au avut `ndeajuns. Mi-a f\cut teoria despre asistarea trecerii dincolo, o noapte `ntreag\ `n care am dat gata trei sticle de gin. E singurul om din Sf`ntu care bea gin. {i `l a[teapt\ pe Marele Blond. Se va `ntoarce, nu se poate altfel, merit\ asta dup\ c`t s-a rugat cu cerul [i cu p\m`ntul. Erau at`t de tineri [i frumo[i [i nebuni la cap\tul lumii [i tot a[a beau gin `n noaptea de smoal\. Doar lumina de lupanar a farului trecea peste trupurile lor sleite. Crede c\ eu `i sem\n pu]in, poate pentru c\ am lucrat at`]ia ani cu el, p`n\ iam `ntors spatele [i m-am dus dup\ marea literatur\. Nu exist\ marea literatur\, cum nu exist\ nimic mare, nici adev\r, nici sens. Doar dureri lume[ti, de oameni cu vise mici, dar care puse cap la cap ajung ceva de nu po]i duce. Mica a f\cut pneumonie pentru c\ eu am condus cu geamul deschis. Marina `l a[teapt\ pe Blond, chiar dac\ el a albit, [i zice mersi c\-i mai st\ p\rul `n cp, Tatiana nu-l mai a[teapt\ pe Dimitri, bine c\ l-a `ngropat `n p\m`nt, c`nd nu mai credea. Mihali o bate de c`te ori se `mbat\ pentru c\ nu poate sc\pa de ea. }iparu se usuc\ pe uscat. Bebe a[teapt\ cu]itul pentru c\ la o bere s-a l\udat c\ s-a culcat cu gemenele. B\tr`nii singuri, pe care Marina `i ajut\ s\ treac\ dincolo, nu mai vor s\ plece, acum au ciocolat\... St\team `ntin[i pe spate cu ochii `n cer [i sticlele la picioare, `nvinse. Stelele jos, s\ le iei cu fruntea. Farul clipea la fel la tot ce ziceam. Marina vorbea [i vorbea, Heidegger are dreptate, omul e f\cut din griji, ridica vocea peste greierii care che-

mau toamna [i singura cale de a o face s\ tac\ a fost s\-i acop\r gura cu a mea. Oh, c`t mi-am dorit asta, c`t am a[teptat [i doar nu-]i `nchipui c-au lipsit ocaziile, nu te gr\bi, te rog, c`t am a[teptat, mi-am dorit s\ fie exact a[a, doar c\ nu cu tine, [i c`t m-a dezam\git el nu se poate spune, tu n-ai nici o vin\, a fost bine, at`t de bine. Iart\-m\, nicic`nd n-a fost apa mai sc\zut\, nuferii se `nneac\-n n\mol, hai s\ facem valuri. Dar sexul n-a rezolvat nimic, `n orice caz nu pentru mult\ vreme. Problema mea, spuse ea c`nd [i-a rec\p\tat suflul, problema, ca s\ nu-i spun infirmitate, este c\ mi se pare, adic\ nu mi se pare, n-ar fi nimic, dar s`nt convins\, s`nt sigur\... Problema mea e c\ oamenii se t\r\sc peste tot `n jurul meu, se t`r\sc de la o zi la alta [i eu `i v\d [i nu pot s\ fac nimic, da nimic, [tii ce-i aia nimic?! Nici m\car nu pot s\ pun asta `n cuvinte, ca tine. {i nu mai suport... Nu e nici o fatalitate, i-am spus. Nici un destin [i nici un zeu. Doar limitele noastre. Ne juc\m rolul cum putem [i la urm\ ne c\r\m. Asta-i tot... Aproape c\ n-am sim]it palma. Doar d`rele unghiilor ad`nci pe obraz. M\ lovise cu palma deschis\, s\ r\m`n\ urme c`t voi tr\i. Nu e bine s\ fii lucid, nici sincer. A[tepta s\ m\ ridic [i s\ plec cum f\cuse [i cel\lalt. Era sigur\ c\ va fi iar\[i r\nit\, asta i se `nt`mpl\ `ntotdeauna. {i atunci am r\mas. Uneori m\ g`ndesc c\ de-asta m-a trimis `n locul lui care o abandonase, a[a cum [i eu `l p\r\sisem pe el. Oricum, n-o s\ scriu Bunica pl\te[te trocariciul. A[a cum poate n-o s\ mai scriu nimic. {tiu c\ le-am p\r\sit [i atunci cuvintele m-au l\sat [i ele. At`tea c`te au fost, le-am risipit prin ziare, filme [i advertising. Ca o ejaculare precoce. Mi-a fost mai u[or Nu [tiu, poate este doar o problem\ de energie, care s-a ispr\vit. Asta este [i nu are rost s\ am`n. Nici pe cine s\ dau vina. Nu, n-o s\ m\ ocup de groapa de gunoi sau de cantina s\racilor, sta]i lini[ti]i c\ nu m\ prinde]i. Ce ar urma? Cecenii, refugia]ii cubanezi, refugia]ii palestinieni, fomi[tii nord-coreeni... E ceva f\r\ cap\t. Cred c\ mi-ar pl\cea s\ lucrez la far. Am auzit c\ l-au f\cut obiectiv militar, dar Marina are rela]ii. Sus, totul pare at`t de `ndep\rtat, `nc`t nu m\ mai doare nimic. Singur cu marea goal\, `n lumina aceea indiferent\. F\r\ nici o leg\tur\, suspendat, scos din timp, extras. Poate cuvintele se vor `ntoarce ca [i morunii. Am scris at`t de pu]in, at`t de pu]in... De ce s\ fiu consumat? Eu nu s`nt poet\, s\ expir la patruzeci. Poate c\ Tatiana are dreptate, Dumnezeu mai este. S-a l\sat undeva la fundul lucrurilor, ca un za]...

ianuarie 2004

12

Jurnal

Jurnal suedez III (1990-1996)

GABRIELA MELINESCU 20 februarie, 1990
~n tot ce fac [i g`ndesc compar ceea ce este cu ceea ce a fost. M\ g`ndesc uneori la anul 1973, un an decisiv pentru mine. Incon[tient m-am `ndep\rtat de tinctura celor care `mi aduseser\ mult\ suferin]\. (Tinctura casa sufletului, Jakob Bhme) Am ocolit locurile [i persoanele care au jucat `n filmul suferin]ei mele. Nefericitele vizite la spitalele unde m-am umilit s`nger`nd p`n\ `n apropierea mor]ii m-au luminat asupra propriei mele voin]e care se l\sa u[or `nl\n]uit\ de tenebroase pasiuni [i prietenii d\un\toare. Amabilii doctori [i dragele surori medicale care uneori `mi ]ineau tov\r\[ie, `n timpul vizitelor c`nd rudele [i prietenii bolnavilor veneau cu flori [i fructe, pentru c\ scaunul de l`ng\ patul meu era mereu gol, mi-au povestit c\ eu apar]ineam unei grupe sangvine speciale, cea numit\ mister c\reia `i apar]inea chiar Isus Christos, dup\ proba f\cut\ `n zilele noastre folosindu-se giulgiul din Torino `n care Domnul a asudat cu pic\turi de s`nge. Mul]i contest\ acest fapt pentru c\ Isus a tr\it o mie de ani `nainte ca aceast\ grup\ sangvin\ s\ apar\. Neg`ndindu-se c\ poate chiar el a fost primul mutant pe planul sangvin. ~n orice caz aceast\ grup\ rar\ este grupa sfin]ilor, a persoanelor spirituale cu darul vindec\rii (healing) dezvolt`ndu-se din grupa A (a v`n\torilor) [i B (a nomazilor) care vor s\ `mbr\]i[eze toate laturile vie]ii, afirm`nd-o, f\r\ s\ se g`ndeasc\ prea bine la urm\rile acestei atitudini. Farmecul acestor persoane e inefabil, adev\ra]i zdrobitori de inimi d`ndu-se ca exemple: pre[edintele Kennedy [i Marilyn Monroe, a c\ror existen]\ tragic\ e `nconjurat\ de un luminos mister. Mi s-a vorbit mult despre complica]iile biologice ale acestei grupe sangvine de tranzi]ie c\tre ceva necunoscut. ~n acel an `ntunecat (1973) nu aveam nici un plan concret dec`t cel secret de a m\ perfec]iona, dar nu [tiam precis `n ce [i cum. Sora mea, Tatiana, n\scuse o fat\, Raluca. Familia noastr\ amazonic\ era salvat\ pentru un moment. M-am tras din haosul micilor prietenii [i aventuri dezam\gitoare. Caracterul meu era prea dominant [i extremist [i detestam cea mai mic\ minciun\ `n rela]iile de prietenie [i cele intime. ~n singur\tate caracterul meu s-a ameliorat eram prieten\ cu to]i oamenii, dar `ntre noi trebuia mereu s\ existe o distan]\ apreciabil\, o perspectiv\. Eram r\nit\ [i m\ vindecam prin contemplarea lumii, implic`ndu-m\ c`t mai pu]in. Citeam texte din filozofia indian\ (Bhagavad-Gita, Samkhya-Karika, TarkaSangraha) `n traducerea, bogat\ `n note, a excep]ionalului Sergiu Al-George, carte ap\rut\ la Editura {tiin]ific\ `n 1971. C`nd nu citeam, desenam pe foi mari de ambalaje tot ce mi se d\dea din subcon[tient. Dup\ exemplul desenelor halucinante ale lui Victor Brauner, v\zute la traduc\torul A.I. Deleanu, c`nd `i luam un interviu despre arta traducerii sonetelor lui Shakespeare. So]ia lui, M\riuca, mi-a dat `n m`n\ acele desene, s\ le v\d de aproape [i s\ v\d interiorul substan]ei de vis din care se compuneau. ~n una din toridele zile ale verii bucure[tene `n care m\ perfec]ionam citind Gita [i desen`nd sub hipnoza provocat\ de desenele lui Victor Brauner, m-a sunat traduc\torul Ion Com[a spun`ndu-mi c\ un editor suedez a venit la Uniune [i dorea s\ m\ vad\ [i pe mine. Am fost uimit\ nimeni nu m\ invitase niciodat\ la asemenea `nt`lniri. Pre[edintele scriitorilor avea prefera]ii [i preferatele lui pe care `i trimitea tot timpul `n str\in\tate, mul]i vor scuipa mai t`rziu pe amintirea lui, gest meritat pentru c\ `i judeca pe scriitori dup\ judec\]i extrem de subiective, conjuncturale. Am stabilit o `nt`lnire [i m-am dus la Athene Palace pe o zi dogor`toare, `mbr\cat\ `n alb pentru a combate canicula gata-gata s\ topeasc\ nervii [i creierii bie]ilor oameni. Editorul mi-a prezentat-o pe so]ia lui, Christine, [i pe cei doi fii, Yves [i Alain, care au plecat imediat l\s`ndu-ne singuri. Editorul Ren Coeckelberghs mi s-a p\rut din prima clip\ extrem de antipatic, snob, cu idei pline de provocare. La sf`r[it mi-a d\ruit o agend\ frumoas\ pe care era imprimat\ emblema lui: un coco[ de lupte cu gheara ridicat\; sub imagine erau ni[te versuri care mi-au fost traduse din suedez\: E[ti un coco[ obi[nuit c`ntecul t\u preveste[te zorile `n fiecare diminea]\: Cucurigu! trezindu-i pe oameni. Datoria ta nu e una obi[nuit\. Acest poem mi-a pl\cut mult. Am z`mbit. El mi-a `ntins m`na cu prietenie spun`ndu-mi c\ numele lui `nseamn\ `n flamand\: coco[ pe munte. Dup\ c`teva luni de la plecarea editorului, a fost trimis la Bucure[ti celebrul fotograf Lutfi Ozkok pentru a face portrete de scriitori pentru arhiva bibliotecii Nobel. Lutfi a venit la redac]ia Luceaf\rului [i m-a fotografiat [i pe mine, la biroul redac]iei unde lucram. Anul urm\tor, 1974, exact pe 31 martie, ziua de na[tere a lui Nichita, Ren a venit la Bucure[ti, m-a sunat s\-mi arate fotografiile lui Lutfi. Acea zi de neuitat a fost `nceputul unui [ir lung de `nt`lniri [i desp\r]iri, vreo dou\zeci, lucru care a scandalizat nu numai securitatea, dar [i serviciile de contraspionaj [i SEPO, serviciile secrete din Suedia. Ren era tro]kist, publicase operele lui Tro]ki `n toat\ Scandinavia [i era v`nat de sovietici. Intrasem `ntr-o umbr\ deas\, eram urm\rit\ pas cu pas. O supraveghere dubl\ `n care erau implica]i: rudele, prietenii, vecinii [i cei de care habar nu aveam. Prietenii lui Nichita veneau la mine prevenindu-m\ de pericolul de a fi sinucis\, idee convenind tradi]iei sinuciga[e din familia mea. Cinismul cunoscu]ilor colegi m-a zguduit cel mai mult. Jucam o partid\ de [ah cu miza vie]ii. Scrisorile mele, foarte scurte, dar cu un desen simbolic nu ajungeau toate la destinatar. Dosarul meu (pe care vreau s\-l citesc `ntr-o zi) trebuie s\ fie nu numai voluminos, dar [i altfel dec`t altele dat fiind obiceiul meu de atunci: a desena mai mult dec`t a scrie, a folosi primul alfabet al lumii pentru a face via]a [i mai amar\ persecutorilor mei. O singur\ fraz\-cod, un SOS, trebuia folosit `n cazul cel mai dureros, fraza suna frumos: Bach se angajase bucuros la un drum lung, pe jos, pentru a-l auzi pe Buxtehude. Eram obligat\ s\-i scriu lui Ren destul de rar. To]i ochii erau pe mine chiar la po[t\. Sim]eam c\ se apropia de mine ceva nedefinit un nor `ntunecat cu margini de lumin\. Nu `n]elegeam nimic din plasa de sentimente care se aruncaser\ peste mine. Eram prizoniera unei st\ri de spirit care amenin]a s\-mi distrug\ echilibrul. Nu-l citisem `nc\ pe Spinoza [i nici pe Epictet sau pe ceilal]i stoici greci. Poemul indian Gita m\ ghida `n ad`nc spre o iubire mai mare [i c\utarea perpetu\ a unei st\ri de spirit luminoase. Singura persoan\ cu care puteam s\ comunic, nu prin sentimente, ci printr-o percep]ie intuitiv\ special\, Nichita, m\ ura acum, devenise du[manul meu. De[i eu f\cusem totul ca s\ r\m`nem prieteni. Aveam impresia c\ vrea s\ se r\zbune pe mine. ~[i mobiliza to]i prietenii securi[ti ca s\ m\ `mpiedice s\ plec din ]ar\. Pe toate planurile vie]ii mele `[i arunca umbra lui grandioas\. Numai c\ el se `n[ela amarnic eu r\m`neam mai departe un adev\rat prieten. Pentru toat\ via]a. Nu m\ cuno[tea dec`t superficial, cu toate c\ fiin]a din ad`ncul lui [tia precis rangul meu elevat, descenden]a mea spiritual\ dintr-o genera]ie de femei care au tr\it dedic`ndu-se efortului spiritual, renun]`nd total la valorile lumii. Toate astea `mi vin acum `n minte dup\ lectura Jurnalului lui Vaslav Nijinsky (cel necenzurat de so]ia lui, Romola), ap\rut la Penguin Press cu o prefa]\ de Joan Acocella [i cu notele excelente ale traduc\torului `n englez\, Kyril Fitzlyon. Avusesem prilejul, mai demult, s\ citesc ceva despre zeul dansului `ntr-un album Rodin, d\ruit de Ren cu ocazia vizitei la Millesgarden, `n Stockholm. Eram `mpreun\ cu mama lui Ren, Linnea, care ne plictisea cu gelozia ei suedez\. Din p\cate, la ea chiar [i sentimentele aveau na]ionalitate. Atunci am v\zut pentru prima oar\ statuile Nijinsky, `n bronz, sculptate de Rodin. ~n catalogul expozi]iei era [i articolul scris de Rodin (un r\spuns r\spicat dat detractorilor lui Nijinsky care-l [tampilaser\ cu dou\ cuvinte: erotic\ bestial\) dup\ spectacolul baletului Dup\ amiaza unui faun cu muzic\ din Debussy. Rodin scria: Nijinsky posed\ frumuse]ea frescelor [i statuilor antice, el este modelul ideal la care fiecare pictor [i sculptor a visat vreodat\. Se spune c\ `n acest balet (coregrafiat de `nsu[i Nijinsky) el a `ntruchipat chiar sexualitatea [i a dansat cu erec]ie. Am desenat mi[c\rile corpului faunului imaginat de Nijinsky (dup\ sculpturile lui Rodin) pentru a `n]elege frumuse]ea [i geniul dansului. Citind jurnalul lui Nijinsky descop\r acum ad`ncimea g`ndurilor [i a sentimentelor care stau `n spatele artei, a talentului s\u. Felul s\u ideal de a se apropia de oameni era tocmai acea percep]ie intuitiv\ care m-a ghidat [i pe mine c\tre alte fiin]e care mi-au schimbat via]a. ~mi mai plac la Nijinsky: vegetarismul, faptul c\ a fost coleg de clas\ cu Chagall (care poveste[te despre talentul de desenator al lui Nijinsky, `n cartea lui, Ma vie, la pagina 90), pacifismul, marea admira]ie pentru Gandhi [i tendin]a schizofrenic\ a unor st\ri mentale speciale av`nd cauze multiple. Una din ele fiind [i faptul c\ dup\ ruptura cu Diaghilev [i c\s\toria cu Romola (care era n\scut\ `n Ungaria) este izolat de limba rus\ [i de cea polonez\, limbile copil\riei lui. ~n]eleg acum, ca mul]i al]i cititori, c\rui tipar uman apar]in, tip uman care trebuie aprofundat cu grij\. Jurnalul lui Nijinsky a devenit o cheie pentru anumite angoase a tr\i pe mai multe planuri, pe mai multe niveluri lingvistice, a g\si un ad\post plin de consolare `n exersarea desenului, `n culorile pline de lumin\ ale aquarelle-lor. {i apoi, un lucru esen]ial despre iubire, despre imposibilitatea ei: nu ne putem d\rui nim\nui pentru c\ ne apar]inem `n `ntregime. Singura solu]ie fiind prietenia f\r\ margini, sem\n`nd cu iubirea pentru acel Dumnezeu locuind `n noi, din cauza Lui, Nijinsky se sim]ea uneori fiind el `nsu[i Dumnezeu, iubindu-i pe oameni, pe cei de care se putea apropia prin acea percep]ie intuitiv\ profund\. Iubirea omeneasc\ este pus\ `n lumin\ clar\: ea `ncepe

ianuarie 2004

Jurnal
printr-o c\ldur\ incendiar\ care se transform\ `ntr-o bucat\ imens\ de ghea]\. M\ `ntorc mereu la trecut, rememor`ndu-l, ca s\ `n]eleg tonul vie]ii mele de acum. Atunci, `n 1974, c`nd mi s-a schimbat via]a prin `nt`lnirea cu Ren, tonul sem\na cu cel din muzica lui Gustav Mahler. Ren `mi d\ruise multe discuri: Das Lied von der Erde (C`ntecul despre p\m`nt) ca [i Kindertoten lieder (C`ntecele despre moartea copiilor), ca [i Simfonia a cincea [i Simfonia a [asea (`ntr-o neobi[nuit\ tonalitate) pe care le ascultam tot timpul, tr\iam `n tonul lor puternic [i disperat. Le ascultam toat\ noaptea, `ngrozit\ c\ o cheie se va r\suci `n broasc\ [i cineva va n\v\li, violent, `n apartament. Auzeam clar pa[i care se apropiau [i se `ndep\rtau de u[a mea. Singurul ajutor ar fi fost vecinii mei, Pia [i Alec Paleologu. Dar aveam dreptul s\-i `ngrozesc [i pe ei, mai ales c\ Pia a[tepta un copil [i Ilinca era ea `ns\[i o feti]\ cu problemele vie]ii ei noi mama ei se rec\s\torise, Ilinca nu mai era copilul l\sat singur acas\ pe care eu `l consolam vorbindu-i dulce dup\ u[\ sau [terg`ndu-i lacrimile [i d\ruindu-i colec]iile mele cu Pif. Nu puteam s\ implic pe nimeni `n greut\]ile mele personale, mai ales la ora lupului, `n plin\ obscuritate. declan[a prin `mplinirea dorin]ei acestuia o catastrof\ cosmic\. Dureri `n bra]e [i `n co[ul pieptului. Dureri premonitoare, avertiz\rile corpului care `n cur`nd va trece bariera, g\sindu-se brusc `n casa b\tr`ne]ii, [i de acolo mai departe, `n necunoscuta regiune `nvecin`ndu-se cu ]ara care nu se vede. Eforturile mele de a m\ ]ine pe picioare `n fiecare diminea]\ sunt mari. Pur [i simplu mi-ar pl\cea s\ m\ ab]in de la zi [i s\ tr\iesc numai noaptea c`nd totul e f\r\ unghiuri ascu]ite, numai curbe, arcuri de umbr\, m\t\suri [i catifea. A venit din Danemarca Edith, recomandat\ de prietena mea, pianista Ingrid (Lindgren) pentru a aranja masa la care am invitat `n jur de optzeci de persoane. ~mi place de ea, e frumoas\ [i plin\ de mister. A studiat muzica `n tinere]e, apoi a lucrat `n restaurantul familiei din Skagen. Ea aranjeaz\ toate s\rb\torile pentru celebri muzicieni din Stockholm. Vorbim despre lucruri practice [i m\ uime[te faptul c\ nu va costa ochii din cap pentru a s\rb\tori nu numai jum\tatea mea de secol, dar [i `ntr-un fel a aduce `n prezent amintirea lui Ren, pentru fiii lui [i prietenii mei. Facem liste cu tot felul de produse de cea mai bun\ calitate, exact ca `ntr-o nuvel\ de Karen Blixten, Banchetul lui Babette, ocazie bun\ pentru Edith de a ar\ta `nc\ o dat\ apogeul artei culinare [i pentru mine generozitatea. Banii primi]i de la Lionel pentru aniversarea mea erau pentru a-mi cump\ra o bijuterie sau o blan\ scump\. Dar ele nu intr\ `n stilul meu: nu-mi place luxul! Andrei (Bart) m\ sun\ tot timpul: se g`nde[te la moarte, glumind. De exemplu spune c\ dac\ va muri `mi va rezerva un loc pe un nor, al\turi de el, poate c\ acolo `i voi fi accesibil\... R`d cu ochii umezi, pentru c\ prietenul meu va r\m`ne un taur orice s-ar `nt`mpla p\r]ilor glorioase ale corpului s\u. Femeile sunt pentru el, da, ni[te vaci frumoase, d`nd lapte gratis! Asta m\ face s\ m\ g`ndesc la Elvis care, `ntrebat de ce nu se c\s\tore[te, a r\spuns sur`z`nd: De ce s\-mi cump\r o vac\ dac\ primesc lapte gratis! Aflu despre eforturile pre[edintelui Iliescu de a-l promova pe poetul s\u favorit, Marin Sorescu, pentru premiul Nobel. Nu e nimic r\u `n asta, dar b\nuiesc `n eforturile pre[edintelui o dorin]\ acut\ de a se auri el `nsu[i. Va avea loc la Stockholm o s\rb\toare `n care poetul va fi pus `ntr-o lumin\ puternic\. Aflu de la Lionel despre eforturile so]iei sale de a-l `mpiedica s\ vin\ la Stockholm pentru aniversarea mea. A c\zut bolnav la pat, a[a deodat\. Cred c\ e o vr\jitorie, din nord, vr\jitorie la fel de eficace precum [i cea din sud! ~l consolez pe Lionel c\ poate veni dup\ aniversarea mea c`nd va fi la fel de bine primit, ca `ntotdeauna. Dorin]a lui `ns\ e aceea de ai cunoa[te pe to]i prietenii no[tri, poate de a-i converti [i angaja `n traducerea c\r]ilor lui `nc\ nescrise. Cu Edith `n pia]a de l`ng\ biserica Hedvig Eleonora s\ cump\r\m un saumon de cinci kile, un pe[te de vis cu o piele de argint pe tot corpul ceresc! Apoi `n magazinele cu mirodenii unde miroase ca `n paradisul oriental. Inger (Johansson) a venit [i ea de la Lund pentru a ne ajuta la prepararea banchetului. C`nd ne aflam `n buc\t\rie sun\ telefonul de la Bruxelles: Lionel se afl\ pe

13

August, 1992
Lumina parc\ s-a schimbat brusc, seam\n\ [i mai mult cu mierea florilor de salc`m. Toat\ noaptea am fost cu Ren `n cimitir, eram parc\ `n cimitirul din Luzern, cel din jurul catedralei, cu arbori de sute de ani. Cobor`nd spre centrul ora[ului ne opream des s\ citim pietrele funerare. Uneori eram chiar cu Lionel c\ut`nd anumite inscrip]ii `n care se scria c\ mor]ii s-au stins din via]\ `n numele Domnului. Sim]eam susurul v`ntului printre frunzele marilor ar]ari tr\ind `ntr-adev\r marea magie a locului. Andrei (Bart) m\ sun\ nelini[tit doctorul i-a recomandat opera]ia care-l va umili pe fostul Don Juan. Acum, fiul s\u, Daniel, r`de de tat\l lui, un fel de r\zbunare tardiv\, pentru c\ Andrei nu s-a c\s\torit cu mama lui [i nici m\car nu i-a dat numele lui, ci numai chipul arz\tor pasionat, de evreu meridional contrast`nd at`t de mult cu numele lui de familie at`t de suedez [i blonde]ea mamei sale. Nu [tie `nc\ nimic de inten]ia lui Andrei de a face din Daniel un adev\rat evreu `nt`i circumcizia [i studiile necesare, limba ebraic\ [i apoi trecerea pe numele lui, ca o nou\ na[tere, spiritual\. Nu trebuie s\-i cerem nimic lui Dumnezeu, numai s\ ne ]in\ `n iubirea [i nu `n m`nia lui. Numai El [tie c`t de pline de vanitate sunt dorin]ele noastre [i c`t de nepreg\ti]i suntem pentru noile schimb\ri din existen]a noastr\. Recitesc din Metamorfozele lui Ovidiu, despre Faeton, sau Icarus fiul soarelui. El a f\cut o lung\ c\l\torie pentru a verifica spusele mamei sale cum c\ ar fi fiul Soarelui. Ob]in`nd confirmarea chiar din gura tat\lui s\u atunci s-a aprins dorin]a s\ fie chiar ca el [i i-a cerut s\ conduc\ [i el carul sau faetonul divin pe bolta cereasc\. Tat\l i-a explicat riscurile acestei aventuri, dar cum era plin de iubire pentru fiul s\u a cedat p`n\ la urm\ d`ndu-i instruc]iunile necesare pentru a nu produce o catastrof\. Fiul era at`t de gr\bit s\ fie ca tat\l s\u [i pasionat s\ conduc\ faetonul ceresc `nc`t s-a aruncat `n aventura cosmic\ lu`nd foc [i c\z`nd lamentabil sub ochii tat\lui `ntristat. Nici m\car Soarele nu putea s\ reziste dorin]ei fiului iubit. De[i [tia c\ va

aeroport, cu Ralph care `mi poveste[te c\ Lionel a `nceput deodat\ s\ tremure. A fost dus apoi acas\, tri[ti c\ nu pot veni la s\rb\toarea mea, pentru c\ Lionel nu se simte bine, totu[i m\ binecuv`nteaz\ cu o voce plin\ de c\ldur\ [i vitalitate, spun`nd c\ vor veni luni. ~n aceea[i zi, pe c`nd Fanny (Kuritzen) aranja masa de jucat poker, s-a sunat la u[\, un domn `nalt, cu alur\ atletic\ mi-a dat un pachet mare din partea ambasadorului rom=n din Stockholm: Istoria literaturii rom=ne de C\linescu, `n englez\! Sunt uimit\, n-am fost niciodat\ la ambasad\ [i nu l-am cunoscut pe domnul ambasador. Iau pachetul mul]umind. ~n acela[i timp sosesc telegrame [i buchete de flori pentru a-mi ura via]\ lung\ [i fericit\, de la institu]ii [i de la prietenii care nu pot veni la petrecere.

Iulie, 1996
E frumos, peste tot numai lumin\ [i verdea]a c`ntat\ `n toate psalmurile suedeze. E anotimpul `n care m\ simt ca o salamandr\ arz`nd `n foc. Se vede pe mine c`t de mult iubesc acel nimic `n care includ pe to]i prietenii [i cuno[tin]ele, toate animalele, toate florile [i vegetalele de pe p\m`nt, toate mineralele cu nume studiate mai demult. C`nd m-am `ntors din parcul din centrul Stockholmului to]i oamenii mi-au z`mbit pe strad\, a fost ceva unic, pentru c\ oamenii aici nu se uit\ unii la al]ii dec`t foarte rar, le e fric\, cum `i era lui Strindberg, de ochiul r\u al necunoscu]ilor. ~n aceast\ stare euforic\ m-am pus s\ fac ordine `n cas\, mi-am pus m\nu[ile galbene de cauciuc [i am luat aspiratorul... S-a sunat la u[\ [i am deschis, crez`nd c\ e po[ta[ul. Era Rune (Gomer) cu un buchet mare de l\cr\mioare! Alt\dat\ obi[nuia s\ mi le pun\ `ntr-un s\cule] at`rnate de clan]a u[ii, dar acum a venit personal s\ mi le dea. M-am uimit, e un domn foarte serios, a fost [eful poli]iei din Stockholm, acum e `n comitetul de conducere din biserica Adolf Fredrik. O cunosc pe so]ia sa, Dagmar, o personalitate. S-ar putea spune c\ ne simpatiz\m foarte mult. Dar acum Rune vrea s\-mi arate c\ e vorba de mai mult dec`t simpatie [i asta m\ intimideaz\ [i m\ pune `ntr-o jen\ f\r\ nume. I-am ar\tat aspiratorul [i mi-am scos m\nu[ile, invit`ndu-l `n cas\. S-a scuzat, evident, dar toat\ fiin]a lui vorbea parc\ de o iubire nepermis\, dup\ legile stricte `n care el a tr\it. Atunci mi-a

venit ideea de a-i ar\ta plan[ele mari cu p\s\ri, ale lui Rudbeck, [i asta a fost ca o bun\ disonan]\ canaliz`nd aten]ia obosit\ de intensitatea sentimentelor, c\tre ceva odihnitor. Rune mi-a spus cu amabilitate c\ mi-a dus lipsa, n-am fost la mis\ `n ultimul timp... M-a bucurat c\ cineva `mi remarc\ lipsa de la slujb\, asta chiar m-a flatat. I-am d\ruit o plan[\ mare cu bufni]a, Le grand duc, pentru el [i Dagmar, asigur`ndu-l de prietenia [i simpatia mea, mul]umind pentru flori [i dorindu-i numai binele. Dup\ plecarea lui am sim]it o `mpuns\tur\ `n inim\ la g`ndul c\ poate Rune venise ca s\ primeasc\ ceva, pu]in\ c\ldur\ care s\-i calmeze b\t\ile inimii aprinse misterios. Dar ceva m-a re]inut, am devenit puritan\, m-am cenzurat nepermis de mult? M-am g`ndit la Dagmar? Sentimentele unui om de [aptezeci de ani, un gentleman, frumos, ar\t`nd ca un b\rbat de patruzeci de ani, sunt luate `n r`s aici, `n Suedia. Ca scriitor, iubindu-i pe oameni [i tot ce ]ine de infernul [i paradisul naturii lor, am avut un hiatus `n a-mi exprima clar c\ldura omeneasc\, m-am cenzurat [i m-am r\nit drept `n inim\. Cu Dan Shafran [i so]ia lui, Doina, pentru a o `nt`mpina pe Ileana (M\l\ncioiu) pe aeroportul Arlanda. Ileana [i cu mine ne vom duce la Festivalul de poezie de la Visby, [i va sta c`teva zile la mine. Ileana a ap\rut `mbr\cat\ cu maieul alb d\ruit de mine, cu scrisul lui Strindberg pe piept, frumoas\ ca o adolescent\, serioas\ [i original\ `n tot ce spune [i face. Am f\cut o petrecere la mine unde am invitato [i pe editoarea Ilenei, Ingrid Svensson. M-am sim]it bine, am stat cu Ileana p`n\ t`rziu dep\n`nd amintiri din tinere]ea noastr\ [i din timpul `n care eu n-am mai fost `n ]ar\. Ileana vorbe[te `n a[a fel `nc`t am impresia c\ eu am pierdut melodia limbii, acel flux vital, plin de pitoresc [i nea[teptate crea]ii ale limbii vorbite. Cu rom=nii din Suedia vorbesc altfel, dar cu cei din ]ar\, trebuie s\ captez tonul nou, pentru c\ `ntre timp limba s-a mi[cat mult, s-a schimbat subtil, ca un subtil corp fonetic [i chiar fotonic spiritual. Facem planuri pentru a nu pierde timpul a vedea c`t mai multe lucruri din Stockholm [i `mprejurimi, a ne p\stra prospe]imea `n comunicare [i chiar `n ochii cu care ne vom vedea zilnic.
Fragmente din volumul cu acela[i titlu, `n curs de apari]ie la Editura Polirom

ianuarie 2004

14

Jocurile lecturii

Trei vie]i ale lui Proust (I)

romanesc `n care ar trebui s\-l integr\m. Pe de o parte, apreciaz\ Philippe Lejeune, pactul romanesc nu este indicat cu claritate la `nceputul c\r]ii, iar de aici a plecat tendin]a de a indentifica pe autor cu naratorul. Pe de alt\ parte, de[i naratorul, personaj `n acela[i timp, nu are nume, este introdus\ o singur\ dat\, e drept, ipoteza ca el s\ capete prenumele autorului de pe copert\, Marcel. Aceast\ bizar\ intruziune a autorului func]ioneaz\ totodat\ ca pact romanesc [i ca indice autobiografic, [i instaleaz\ textul `ntr-un spa]iu ambiguu. (Le Pacte autobiographique, editions du Seuil, 1975, p. 29). Ambiguu sau nu, spa]iul, construc]ia lui [i personajele lui se pot dispensa de biografia autorului, de[i apelul la aceasta poate aduce, `n anume cazuri, explica]ii suplimentare. C`t prive[te biografia ca atare, ea nu are sens, dac\ mai e nevoie s\ o mai repet\m, dec`t din perspectiva operei. Cum ? Fiecare biograf o face `n felul lui, consecvent cu principiile enun]ate sau cu derog\ri de la ele. ~nceputul c\r]ii lui George D. Painter ne d\ iluzia unui stil c\linescian-balzacian: intrarea casei `n care s-a n\scut Louis Proust [] este format\ dintr-o bolt\ simpl\ evoc`nd dubla arc\ roman\ care se vede `n pridvorul lateral al bisericii din apropiere. Ar fi totu[i gre[it s\ deducem de aici c\ e ceva eclesiastic `n arhitectura caselor din Illiers; ar fi mai drept s\ spunem c\ e ceva domestic `n arhitectura bisericii Saint-Jacques. Dar cei din familia Proust se `nt`mpla s\ aib\ oarecari leg\turi cu biserica: c`nd Louis Proust s-a `nsurat cu Virginie Tarcheux, pe la 1827, s-a instalat `n place du March la nr. 11, `n fa]a bisericii [i acolo vindea concet\]enilor mirodenii, zah\r, a]\, sabo]i [i lum`n\ri de seu etc. (vol. I, p. 31). Nu va continua `n acest stil trec`nd de la descriptiv la epic, `[i va pune `n valoare doar talentul portretistic [i va combina asiduitatea biografului cu calit\]i interpretative ale operei, ale evolu]iei scriitorului. Erudi]ia se desf\[oar\ la nivelul `ntregului, p\trunz`nd p`n\ `n cele mai mici am\nunte, cu r\bdarea descoperirii a tot ce ]ine de via]a social\, familial\, amoroas\. Sub acest raport cartea lui George D. Painter este ne`ntrecut\. Ea are, bine`n]eles, `n vedere leg\tura cu opera. Opera]ia nu e de respins, chiar dac\ uneori s`nt urm\rite elemente ne`nsemnate care nu trec dincolo de valoarea documentului de arhiv\ personal\. Ceea ce ridic\ semne de `ntrebare e tendin]a de-a pune `n paralel cadrul, evenimentul din via]\ cu modul `n care au fost transpuse `n roman, sau crede biograful c\ au fost transpuse. Ce anume a p\strat romancierul, ce a schimbat, cum a schimbat. Nu cum au procedat Maurice Bardche sau Jean-Yves Tadi, cercet`nd schimb\rile succesive din laboratorul strict al scriitorului, ci o confruntare via]\oper\ care duce nu o dat\ la confundarea celor doi termeni. Se ajunge astfel c\, pentru a reconstitui plimb\rile familiei la Illiers, Painter citeaz\ din roman, nu se `n]elege cu ce inten]ie. Exemplele se `nt`lnesc la tot pasul `ntr-o curioas\ combina]ie a realului cu fic]iunea. Un alt pericol care amenin]\ acest tip de expunere este proiec]ia `nsu[irilor atribuite de narator personajelor imaginate asupra persoanelor cunoscute de omul Proust. A c\uta posibilele modele pentru construc]ia unui personaj pentru a afla cine a putut inspira crearea unui personaj ca Albertine biograful ajunge la o performan]\ detectivist\ este o opera]ie de oarecare utilitate `n descifrarea modalit\]ii de lucru a romancierului, de[i f\r\ relevan]\ din perspectiv\ artistic\. Meritele biografiei trebuie g\site `n descifrarea mobilurilor care au determinat comportamentul omului, acolo unde nu se pot formula dec`t ipoteze, nicidecum concluzii. Painter pune `n mi[care psihologia, ajung`nd la rezultate care, f\r\ a fi o noutate, se remarc\ prin coeren]\ [i corectitudine `n abordarea integral\ a problemelor. Episoadele cele mai negre ale biografiei, profanarea memoriei p\rin]ilor, experien]ele cu [obolanii s`nt privite cu un ochi rece de diagnostician al patologiei homosexualit\]ii, a[a cum exist\ o patologie [i a heterosexualit\]ii. Era firesc s\ se acorde un spa]iu amplu homosexualit\]ii, rela]iilor cu mama `n acela[i spirit al psihologiei. Coresponden]a ap\rut\ ulterior nu a infirmat supozi]iile avansate asupra leg\turilor cu prietenii, cunoscu]ii mai mult sau mai pu]in apropia]i, cu evolu]ia/involu]ia preferin]elor. E greu de spus `n ce m\sur\ practicarea heterosexualit\]ii era o alegere deliberat\ `ntruc`t `n incon[tient ar fi fost prezent\ ideea e[ecului care `i l\sa cale liber\ homosexualit\]ii. Proust era foarte realist `n rela]iile cu femeile, era convins c\ banii `l scuteau de orice preambuluri, la bordel cerea s\ i se aduc\ buiote cu ap\ cald\, s\ i se asigure o atmosfer\ care s\ `mpiedice declan[area crizelor de astm. C\ astfel aten]ia era deviat\ de la adev\rata sa natur\ este adev\rat, dar, cu toate apelurile la t\cere din coresponden]\ (tombeau), nu se sfia s\ se afi[eze cu cei care i-au fost nu numai prieteni, Reynaldo Hahn `n primul r`nd. ~n Jurnal Andr Gide `[i manifest\ nemul]umirea c\ Sodoma este denun]at\ de un sodomist [i `l nume[te pe Proust mare maestru `n disimulare. Marele Gide, inovator `ntr-ale romanului, nu f\cea distinc]ie `ntre personajul narator [i autorul de pe copert\. Biografia ne ajut\ totu[i `ntr-un asemenea caz s\ `n]elegem unele tr\s\turi ale personajului care, de[i `[i atribuie o perfect\ normalitate, e gelos pe femeile cu care se `nt`lnea Albertine `nainte de a b\nui c\ amanta lui practica amorul safic. George D. Painter se ocup\ cu insisten]\, dat\ fiind frecventa invocare a freudismului, de raporturile mam\-fiu, aduc`nd elemente care clarific\ at`t episoade strict biografice, c`t [i momente din evolu]ia scriitorului, nu `n ultimul r`nd abandonarea romanului aproape terminat Jean Santeuil [i `nceperea lucrului la ~n c\utarea timpului pierdut dup\ moartea p\rin]ilor. Interpretarea nu este scutit\ de excese simplificatoare. Iubirea pentru mam\ a fost total\, traversat\ de puseuri ale geloziei, dar care nu au mers p`n\ la ostilitate, nu putem considera boala/bolile, homosexualitatea, mondenitatea ca moduri de r\zbunare sau substitu]ii ale iubirii. Boala, mai exact bolile au fost [i imaginare, pe fondul ipohondric al pacientului, dar [i prea reale, moartea la numai cincizeci [i unu de ani e o dovad\ care nu are nevoie de comentarii. Caracterul organic al homosexualit\]ii rezult\ pregnant din pateticul fragment consacrat rasei blestemate cu caracter semiconfesiv, de unde rezult\ tragismul condi]iei celui care descoper\ c\ se afl\ `n categoria proscri[ilor. C`t despre mondenitate, ea a reprezentat un atribut constant, nu a renun]at la ea nici c`nd lumea saloanelor l-a deziluzionat, nici c`nd lucrul la roman solicita sacrificarea `ntregului timp avut la dispozi]ie. Exager\rile de interpretare vin tot din confuzia via]\-oper\, de ast\ dat\ din transferul datelor unui personaj din Pl\ceri [i zile asupra omului Proust sau din solidarizarea lui cu Henri van Blarenberghe despre care publicase articolul Sentimente filiale ale unui paricid. Locul operei `n etapele existen]ei este bine marcat, f\r\ interferen]e for]ate, Painter este [i un critic avizat atunci c`nd dep\[e[te tenta]ia coresponden]elor literar nesemnificative. ~n viziunea lui, Jean Santeuil ar fi putut fi scris conform cerin]elor pactului autobiografic. Afacerea Dreyfus rupe `nc`ntarea provocat\ de familia Guermantes [i de lumea ei, Proust `[i descoper\ voca]ia prin intermediul lui Ruskin. Biograful [tie s\ g\seasc\ formule norocoase Acest minunat e[ec pentru Jean Santeuil, ofer\ o suit\ de portrete `n care tr\s\tura ma`tresse face cas\ bun\ cu pitorescul detaliilor. Antologic e portretul, desf\[urat pe o pagin\, al lui Montesquieu, un hidalgo spaniol, un duelist, str\mo[ul s\u dArtagnan, un papagal negru url\tor [sic], o fat\ b\tr`n\ furioas\, cel mai mare poet `n via]\ (I, p. 177), marionet\ tras\ de sfori de un alter-ego, pederast bizar, estet extravagant v\z`nd `n Proust un probabil rival activ. George D. Painter `[i reprim\ la timp puseurile dictate de harul de critic [i istoric literar `n favoarea biografului. A rezultat o carte care, f\r\ s\ constituie o plac\ turnant\ `n exegeza proustian\, este exemplar\ prin volum de informa]ii, sistematizare, demonstra]ii riguros preg\tite, pe scurt, un titlu fundamental `n sectorul bibliografic acoperit. (va urma)
FOTO: GABRIEL CUCUTEANU

LIVIU LEONTE
La ora actual\ bibliografia proustian\ se situeaz\ pe un neverosimil loc `n topul celor mai comentate opere [i personalit\]i, al\turi de Biblie, Napoleon [i alte c`teva, pu]ine, titluri [i nume la care s-au adunat comentariile de-a lungul secolelor. E vorba, desigur, de exegeza la roman, preg\tirea, etapele p`n\ la forma oarecum definitiv\ l\sat\ volumelor publicate postum. Via]a scriitorului ofer\, aparent, mai pu]ine zone de interes `n dimensiunea exterioar\, desf\[urat\ pe spa]ii mici, din apartamentele pe care le-a tot schimbat p`n\ la hotelurile [i restaurantele unde se deplasa, de obicei, noaptea. Interiorul omului Proust, `n schimb, r\m`ne p`n\ ast\zi surs\ de ipoteze dificil reductibile la un numitor comun [i la nesf`r[ite semne de `ntrebare. Despre via]a scriitorului au l\sat m\rturii [i interpret\ri cei care l-au cunoscut, citabile p`n\ ast\zi r\m`n textele lui L. Pierre-Quint sau Andr Maurois. Prima biografie universitar\, cum o caracterizeaz\ autorul `n prefa]\, apar]ine lui George D. Painter, volumul `nt`i ap\rut la Londra `n 1959, cel de al doilea `n 1965. Sub raportul document\rii, biografia lui Painter e aproape imbatabil\, de[i cele dou\zeci [i unu de volume ale coresponden]ei publicate de Philip Kolb nu ap\ruser\ `nc\, fiecare detaliu al existen]ei este men]ionat, folosit pentru `n]elegerea vie]ii dar [i a operei. Care e metoda cea mai potrivit\ de a le pune `n valoare? Greu de r\spuns, fiindc\ Proust a f\cut cu `nver[unat\ perseveren]\ distinc]ia dintre cele dou\ euri, chiar dac\ textul respectiv a r\mas `ntre manuscrisele publicate postum. Deosebirea se g\se[te la Bergson, pentru literatur\ a formulat-o printre primii, dac\ nu cel dint`i, Mihail Dragomirescu, dar Proust a avut-o `n vedere ori de c`te ori a polemizat cu Sainte-Beuve [i a sa metod\. A polemizat e un fel de a spune, `ntruc`t Sainte-Beuve nu mai era `n via]\ c`nd adversarul se r\zboia cu el. George D. Painter `[i teoretizeaz\ procedura atunci c`nd statueaz\ `n cel de al doilea volum rela]ia dintre eul empiric, superficial [i cel profund: Sarcina biografului este, din contra [polemizeaz\ [i el cu SainteBeuve] formarea [i rela]ia celor dou\ euri pe care le distinge Proust. El trebuie s\ descopere `n spatele m\[tii cotidiene a artistului via]a profund\, via]a secret\ din care a extras opera; s\ arate cum, prin fiin]ele [i locurile aparent nesemnificative ale universului exterior, ele descoper\ un sens ascuns [i universal pentru a face din el tema c\r]ii lui; `n sf`r[it, s\ reveleze cititorului drama provocat\ de contrastul [i interac]iunea dintre via]a sa cotidian\ [i via]a sa infinit mai profund\ `n calitate de creator. (p. 160-161 din vol. II al traducerii franceze de c\tre G. Cattani [i R. P. Vial, Mercure de France, 1966). Toate bune `n teorie, numai c\ proba de foc o trece practica reconstituirii biografice. S`ntem de acord de mult c\ ~n c\utarea timpului pierdut nu e autobigrafie, ce este a ar\tat foarte bine Philippe Lejeune. Autorul Pactului autobiografic, oprindu-se la romanul proustian, a demonstrat de ce acesta nu corespunde `ntru totul pactului

ianuarie 2004

Literatura, ce poveste!

15

Trei linkuri din Literatura, ce poveste!

aceast\ cauz\ t\inuit\ interzice men]ionarea numelui s\u. A omite `ntotdeauna un cuv`nt, s\ recurgi la metafore inepte [i la perifraze vizibile este, poate, modul cel mai eficace de a-l indica. Este modul `ntortocheat pe care l-a preferat, `n fiecare dintre meandrele neobositului s\u roman, piezi[ul Tsui Pen. Am confruntat sute de manuscrise, am `ndreptat gre[elile introduse din neglijen]a copi[tilor, am prev\zut planul acestui haos, am restabilit, am crezut c\ restabilesc ordinea primordial\, am tradus `ntreaga oper\: sus]in c\ nu folose[te niciodat\ cuv`ntul timp. Explica]ia este v\dit\: Gr\dina potecilor ce se bifurc\ este o imagine incomplet\, dar nu fals\, a universului a[a cum `l concepea Tsui Pen. Spre deosebire de Newton [i de Schopenhauer, `nainta[ul dumneavoastr\ nu credea `ntr-un timp uniform, absolut. Credea `n ni[te nesf`r[ite serii de timpuri, `ntr-o re]ea `n cre[tere [i vertiginoas\ de timpuri divergente, convergente [i paralele. Aceast\ curs\ de timpuri care se apropie, se bifurc\, se scurteaz\ sau se ignor\ secole la r`nd, cuprinde toate posibilit\]ile. Nu tr\im `n majoritatea acestor timpuri; `n unele tr\i]i dumneavoastr\, dar eu nu; `n altele, eu, nu dumneavoastr\; `n altele, am`ndoi. n aceasta, `n care `mi sur`de o `nt`mplare norocoas\, dumneavoastr\ a]i ajuns la casa mea; `ntr-altul, c`nd dumneavoastr\ a]i str\b\tut gr\dina, m-a]i g\sit mort; `ntr-altul, eu spun exact aceste cuvinte, dar s`nt o eroare o fantom\.2 n timpul acesta, ca [i Borges de altfel, am avut [ansa s\ `nt`lnesc la vremea potrivit\ O mie [i una de nop]i [i [tiu c\ via]a continu\ c`t timp mai ai ce s\ poveste[ti urechii timpului, timpanelor seriilor tale temporale. Tr\ie[ti c`t mai ai ce [i mai po]i povesti. Fiecare {eherezad\ piere pe pierderea limbii sale. n fond, ce spune Borges pe limba lui Ts`ui Pen, `n traducerea lui Albert, este un lucru de o simplitate genial\. n fiecare oper\ s`nt ascunse, predestinate, rezumate, sintetizate, toate operele. n fiecare moment al unui timp, putem `ntrevedea `ntreg viitorul. Este ceea ce va re-descoperi Culianu plec`nd nu de la vechi chinez\rii, precum Borges, ci de la similitudinea func]ional\ dintre computer [i mintea noastr\. Oric`nd putem desena harta unei serii spirituale, a unei opere, a unui curent, a spiritului omenesc `n `ntregime, chiar cu mult\ vreme `nainte de instalarea efectiv\ a formelor de relief. 3 Dac\ am deslu[it setul de reguli [i mecanismul de generare, desigur! Ceea ce poate fi dificil, dar acum nu imposibil, cel pu]in pentru o parte a seriilor spirituale, dac\ nu pentru `ntreaga poveste a spiritului. De altfel, ar fi p\cat ce-am mai l\sa viitorimii? Risc\m s\ rul\m gr\bit, anticipat Programul [i s\ provoc\m re-`ntoarcerea, re-`nceperea. Am epuiza `nainte vreme istoria eternit\]ii. Vremea nu a venit, dar timpurile se apropie! Nimic mai `n afara voii Domnului. Care ne-a d\ruit libertatea f\r\ de care n-am fi nimic, libertatea f\r\ de care Domnul nu poate s\ se desf\[oare, iar programul, Marele Program s-ar bloca, stop`nd accesul spre splendoare. Este reconfortant s\ constat c\ datoria noastr\ [i libertatea noastr\ se confund\ p`n\ la indistinc]ie. E reconfortant s\ afli c\ planul Domnului nu te las\ pe dinafar\, c\ Marele Plan te cuprinde! E la fel de consolator s\ [tii c\ fiecare Lume, fiecare stabilitate provizorie trebuie s\ mearg\ p`n\ la cap\t, [i nu poate merge p`n\ la cap\t f\r\ tine, f\r\ exerci]iul libert\]ii tale, cu care ai fost d\ruit de la `nceputuri. {i, astfel, din stabilitate provizorie `n stabilitate provizorie, curge programul, Marele Program, `n fabuloasa ma[in\rie incorporal\, cu centrul pretutindeni [i circumferin]a nic\ieri.4 c\ avem prejudecata de a g`ndi spa]ial: spa]iul fizic, cel simbolic, cyberspa]iul. Trei dimensiuni, toate egal justificate [i egal consistente, pentru c\ toate coboar\ din Program. Deocamdat\ trei, `ntr-o singur\, aceea[i, Lume poate nu am reu[it s\ descifr\m tot Programul! Ar fi putut fi [i a patra, timpul. P`n\ nu demult a [i fost. Dar, dac\ viteza luminii nu este constanta lui Einstein, despre timp nu [tim `n realitate `n care? `n cea fizic\, probabil? nimic? Iar noi tr\im, dup\ puterile noastre, `n toate, ne sim]im bine `n interiorul lor, nu sesiz\m diferen]e, dec`t poate, la `nceput, de nuan]\. G`ndim, ne hr\nim, citim sau scriem, facem dragoste, ne plimb\m, admir\m r\s\ritul soarelui sau clarobscurul unui tablou, ascult\m muzic\, bem whisky 12 years old, ]inem un discurs elevat, p\l\vr\gim, vis\m apele `nspumate ale m\rii, ne arunc\m aevea `n valuri. Tr\im. n trei realit\]i, `n trei spa]ii avem impresia, poate nu adev\rat\, dar productiv\ tocmai prin acest malentendu, c\ [i `n timp. {i e bine. Sau, cu un cuv`nt a c\rui sonoritate exotic\ m\ obsedeaz\, e stra[nic! De ce n-ar fi c`nd, `n locul unei Lumi s\race, de jalnic\ meschin\rie, te treze[ti vie]uind `ntr-una `mbog\]it\, exuberant\, pasionant\, de o luxurian]\ neverosimil\. nc\ o dat\ arborele din fa]a ferestrei, arborele din amintirea mea din copil\rie, arborele de tranzi]ie al lui Mondrian [i fo[netul frunzelor pe un disc cu muzica naturii, cump\rat c`ndva dintr-un mic butic din Copenhaga. {i, de aici, spre Arborele Gnozei sau spre sistemul arborescent de alegeri din mecanismul func]ion\rii spiritului omenesc [i al alegerilor solu]iilor din realitatea simbolic\ `n versiunea celui pe care ne-am obi[nuit s\-l numim ultimul Culianu.5 Am mai vorbit/scris despre asta!
1 J. L. Borges, Gr\dina potecilor ce se bifurc\, `n Opere, 1, ed.citat\, pp.317-318. 2 J. L. Borges, op.cit. p.319. 3 I. P. Culianu, Arborele Gnozei. Mitologia gnostic\ de la cre[tinismul timpuriu la nihilismul modern, Nemira, Bucure[ti, 1998. V. [i H-R. Patapievici, Ioan Petru Culianu: o mathesis universalis, potfa]\ la Gnozele dualiste ale Occidentului, Nemira, 1998, pp.345-377. 4 Cititorul ager, cel care nu strig\ pe loc blasfemie, va fi observat c\ am reluat concentrat, `ntr-o formulare potrivit\ epocii noastre, argumentele clasice ale existen]ei lui Dumnezeu, cu tot cu atributele Sale. 5 ntoarcere la textul principal, revenire la primul pasaj despre Culianu, trecere la linkul urm\tor. Aici, ca [i `n Program, ca [i `n vie]ile noastre, se poate alege. Inclusiv oprirea lecturii!

LIVIU ANTONESEI Cele dou\ infinit\]i ale literaturii

Infinitatea Literaturii/Bibliotecii/ Simbolotecii e lesne acceptat\ de sim]ul comun. De la multiplicitate la infinitate nu este dec`t un singur pas logic [i spiritul `l poate parcurge. Dar o singur\ oper\, cum s-ar putea bucura, oare, de acest apanaj? Mai ales c\, `n mod tradi]ional, s`ntem obi[nui]i s-o privim ca realitate `nchis\, terminat\. Chiar vorbim despre rotunjimea ori sfericitatea care ne plac, care ne impresioneaz\ prin caracterul lor definitiv, implacabil. {i, atunci, cum poate fi ea, `n acela[i timp, infinit\? Nu e un joc de cuvinte, un paradox de doi bani? ndrept`ndu-m\ iar\[i spre Borges, `ndr\znesc s\ scriu c\ nu. Iat\ un pasaj din Gr\dina c\r\rilor ce se bifurc\: n toate fic]iunile, ori de c`te ori un om se `nt`lne[te cu diverse solu]ii, alege una [i le elimin\ pe celelalte; `n cea a lui Tsui Pen, aproape de nep\truns, le alege `n acela[i timp pe toate. Creeaz\ astfel, diferite viitoruri, diferite timpuri, care se `nmul]esc, de asemenea, [i se bifurc\. n cartea lui Tsui Pen, s`nt tratate toate aceste posibilit\]i; fiecare este punct de plecare pentru alte bifurc\ri. C`teodat\, potecile acestui labirint converg: de exemplu, dumneavoastr\ ajunge]i la casa aceasta, dar `ntr-unul din trecuturile posibile, dumneavoastr\ s`nte]i du[manul meu, iar `ntr-altul prieten. Dac\ v\ resemna]i cu pronun]ia mea de nevindecat, vom citi c`teva pagini.1 De fapt, atunci c`nd scrie, autorul se afl\ mereu `n aceast\ situa]ie de alegere [i alege, efectu`nd un decupaj `n infinitele posibilit\]i, `n nesf`r[ita poten]ialitate. Unii Queneau `n O sut\ de mii de miliarde de poeme, Cortazar `n {otron , chiar dac\ nu acoper\ `ntreg domeniul poten]ialit\]ii, extind enorm gama lecturii, suger`nd exemplar nem\rginirea unei singure opere. Pentru toate permut\rile solicitate de primul caz, nu ajunge o via]\. Cel mai utilizat procedeu, inclusiv `n literatura poli]ist\, este cel al finalurilor duble ori multiple, `ntre care cititorul este liber s\ aleag\. Except`nd opera imaginat\ de Borges, acestea nu s`nt dec`t palide sugestii pentru infinitatea intrinsec\ a operei. Ea exist\ integral, `n fond, `n doar dou\ momente al elabor\rii, c`nd autorul selecteaz\ o linie continu\ din gr\dina potecilor ce se bifurc\, [i al lecturii, c`nd cititorul inteligent [i liber se poate bucura de la fel de mult\ libertate ca [i autorul, poate chiar de mai mult\! Desigur, cu minima condi]ie s\ nu fie excesiv de respectuos cu cele scrise la carte, s\-[i p\streze libertatea de op]iune `n momentul post-op]iunii. Dar s\ revin la gr\dina lui Tsui Pen. Opera sa este infinit\ pentru simplul motiv c\ e o poveste a timpului, mai exact a seriilor temporale infinite. A[a trebuie s\ arate un/orice discurs realist despre timp! S\-l ascult\m pe Albert, ordonatorul labirintului lui Tsui Pen: Gr\dina potecilor ce se bifurc\ este o ghicitoare uria[\ sau o parabol\, a c\rei tem\ este timpul;

FOTO: JEAN LEFAUX

Dimensiunile realit\]ii
Avem un obicei prost c`nd spunem realitate, ne imagin\m c\ aceasta cuprinde doar ceea ce este vizibil [i consistent, ne referim, prin urmare, doar la un segment, o dimensiune a realit\]ii pe care, uneori, dintr-un salutar totu[i scrupul de exactitate, o denumim [i realitate material\. Precizarea e util\, chiar dac\ pentru unii reprezint\ un pleonasm greu suportabil, iar pentru al]ii o contradic]ie `n termeni. mpotriva fanilor materialit\]ii totale a realit\]ii cel mai bine s-a pronu]at un poet cu un fabulos sim] al realului, dar al realului integral, nu limitat la o singur\ dimensiune, cea mai vizibil\. Vizibilitatea nu confer\ prin nimic surplus de realitate, dac\ ne amintim c\ e produsul unei iluzii provocate de rotirea accelerat\ a electronilor `n jurul nucleului. n golurile nem\rginite, ceva mi[c\, iar mi[carea este rezultatul codurilor ce ]in unul de energie, cel\lalt de informa]ie. Dar s\ m\ uit la Ren Char, pentru care lucrurile s`nt cum nu se poate mai clare: Voi crede]i `n porcii vo[tri/care exist\./Eu cred `n zeii mei care nu exist\. Sigur formularea lui Char nu e at`t exact\, c`t polemic\, pentru c\ [i porcii exist\ la fel de mult ca [i zeii. ns\, Char era excedat de o fals\ ierarhie, cum s`nt toate ierarhiile de altfel, pentru c\ nu po]i vorbi despre nivele, ci doar despre dimensiuni ale realit\]ii. n urie[a sa mizericordie [i `n nelimitata sa bun\voin]\, Dumnezeu (Programul) nu putea stabili ierarhii, nici nu avea de ce. Toate exist\ cu egal\ justificare ontologic\ [i aceea[i consisten]\, pentru simplul motiv c\ toate de la acela[i izvor se trag, iar acesta nu poate introduce inegalit\]i `ntre f\pturile sale. Exist\, prin urmare, o dimensiune material\ a realit\]ii, at`t de spectral\ dup\ cum a dovedit [tiin]a recent\!, exist\ una fantasmatic\ `n capetele noastre tari, aparent consistente, ilustrat\ de oceanul de g`nduri, vise, reverii, imagini etc. O realitate declan[at\ conform codului genetic din Marele Program. Exist\ o realitate simbolic\, produs ([i) al celei fantasmatice, ilustrat\ `n artele, [tiin]ele, vorbirile noastre, [i depus\ pe diferite suporturi materiale. n fine, urmeaz\ realitatea simbolic\ f\r\ suport material, cea numit\ de noi cyberrealitate ce are [i marele merit de a dovedi c\ suportul material este indiferent. Cine spune computer ori re]ea, nu [tie de fapt ce vorbe[te. Ochelarii nu s`nt suportul realit\]ii simbolice, ci un instrument de acces la aceasta atunci c`nd avem vederea slab\. ~n cel mai bun/r\u caz, suportul poate fi socotit programul dar acesta, cu siguran]\, nu e material, cum n-a fost nici nt`iul! Realitate fizic\, realitate simbolicfantasmatic\, cyberrealitate. Sau, pentru

Despre stabilit\]iile provizorii

Etern este Programul. Lumile, alternative [i succesive, prezint\ doar stabilit\]i provizorii, indiferent de miliardele de ani conven]ionali ce ies la socoteal\ astronomilor, geologilor [i biologilor. Noi, cei care ne z\rim `ntre noi de c`teva zeci de mii de ani, cu vie]ile noastre spectrale, cu piramidele noastre antice [i moderne, cu operele m\re]e, cu pasiunile uria[e, tr\im o asemenea stabilitate provizorie. Trebuie s\ ne socotim cu totul ne`nsemna]i? Trebuie s\ adopt\m scepticismul [i imobilitatea? Trebuie s\ g`ndim doar la imensa r\ceal\ a spa]iilor goale [i infinite? Nimic mai gre[it dec`t a[tfel de reac]ii.

ianuarie 2004

16

Est-Vest

Rom nii e d\[tep]i

Cine se teme de globalizare? (V)
ace[ti oameni vor avea [ansa s\ studieze n condi]ii la care aici nici n-ar fi putut visa. E n joc reu[ita (sau ratarea) lor profesional\. Cine ar renun]a la o asemenea [ans\ n schimbul unor promisiuni vagi [i rezervate, pline de dac\ [i atunci cnd. La nceputul deceniului al treilea, imediat dup\ Marea Unire, Nicolae Iorga, savant de geniu [i politician dimpotriv\, a f\cut un tur prin Statele Unite, convingndu-i pe emigran]ii no[tri s\ se ntoarc\ n Romnia, devenit\ Romnia Mare. Acas\ to]i! V\ g\sim loc de munc\; nu v\ pierde]i printre str\ini! clama el. Dar, dincolo de promisiunile sale, istoria a decis altfel: Romnia a suferit [i ea de pe urma crizei economice, a guvern\rii legionare, a dictaturii regale [i militare, a r\zboiului [i comunismului. ~ntre 1931 [i 1932, n timpul unei guvern\ri avndu-l chiar pe Nicolae Iorga prim-ministru [i ministru al Instruc]iunii Publice, ncas\rile statului snt tot mai reduse... salariile func]ionarilor publici, n multe regiuni, nu se pot pl\ti dect cu ntrzieri, uneori de luni de zile. Acela[i Iorga, care cu c]iva ani n urma i chema pe romni acas\, ca s\ le ofere de lucru, le spune acum produc\torilor agricoli ndatora]i la b\nci, care vin s\ i se plng\ c\ nu [tiu ce s\ mai fac\: ~n cazul acesta, arunca]i-v\ n mare1. Si-a[a mi-am amintit de un comentariu al unui venerabil cadru universitar la adresa unui tn\r preparator plecat pentru un doctorat n Fran]a: Las c\ vine el napoi. O s\-i dau ni[te ore s\ se sature... S\ pun\ osu la treab\ [i s\-i ias\ Parisu din cap! Tn\rul nu s-a mai ntors. Evident, nu din acest motiv. Atunci cnd judec\m cli[eele comportamentale care ghideaz\ o societate, nar trebui s\ ignor\m bancurile, fiindc\ ele reflect\ mentalitatea unei comunit\]i. Dincolo de efectul umoristic, poate ar trebui s\ ne pun\ pe gnduri faptul c\, cic\, ntr-o zi dracii din iad se adunaser\ la o pauz\ de ]igar\, iar responsabilii de la cazane se plngeau unul altuia care mai de care: Of, toat\ ziua cu ochii pe ei! Se ca]\r\, se urc\ unii peste al]ii, gata-gata s\ ias\ afar\! ~i pocnesc cu linguroiul, dar degeaba: o iau de la cap\t. Amar\ via]\ am apucat... Numai un dr\cu[or st\tea n col]ul grotei [i zmbea. Tu ce-ai de zmbe[ti? l ntreab\ un coleg. P\i eu n-am nici o treab\, toat\ ziua dorm. Cum a[a? se mir\ ceilal]i draci. Eu am grij\ de cazanul cu romni. {i? Lucru mare: cum d\ unul s\ ias\ afar\, se strng ceilal]i [i-l trag de picioare n jos. Cum altfel s\ judec comentariul unui cet\]ean de pe strad\: Uite c\ \[tia to]i se duce cu burse n str\in\tate [i nu le mai pas\ de ]\ri[oara lor? Chiar a[a: degeaba e d\[tep]i romnii, dac\ la telectuali nu le pas\ de ]ara lor. S\rac\ ]ar\ s\rac\... Brncu[i, Ionesco, Mircea Eliade, George Enescu sau ca s\ revenim la timpurile noastre Andrei {erban, Dorin Tudoran, Matei C\linescu, Toma Pavel [i al]i arti[ti sau profesori care predau la universit\]i din str\in\tate (ca s\ nu mai vorbim de tinerii care abia acum ncep s\ se afirme) au fugit cu to]ii. Au refuzat s\ m\nnce pinea de acas\ [i s\ plece spinarea cu elegan]\, s\ se prefac\ surzi cnd li se spune c\ munca lor nu valoreaz\ nimic sau s\ mul]umeasc\ slugarnic pentru o slujb\ cu care abia [i-ar duce zilele, eventual ntr-un laborator cu aparatur\ din 1950, dar care mai merge nc\. N-are rost s\ ne ascundem dup\ degete: noi, romnii, ca [i alte popoare din estul Europei, suferim de un complex de inferioritate fa]\ de fra]ii no[tri mai civiliza]i din Occident. Noi sntem balcanici, ei au construit catedrale. Noi ne-am vrea europeni, ei trebuie s\ ne aprobe europenitatea. Noi avem veceuri slinoase, aurolaci, ]igani [i cer[etori, ei toalete parfumate, legalizarea drogurilor, drepturi ale rr(omului) [i asisten]\ social\. Asemeni insului care st\ n curent, pe coridorul unui tren aglomerat, [i prive[te cu invidie la ferici]ii care au prins un loc n compartiment, sim]im c\ e nedrept s\ fie a[a, dar n acela[i timp privim cu ochi vulturesc ca nu cumva vreun alt nedrept\]it s\ ocupe primul loc liber naintea noastr\. ~i admir\m pe nem]i, i ironiz\m pe bulgari, care la rndul lor i admir\ pe nem]i [i i dispre]uiesc pe romni. Din astfel de frustr\ri se na[te na]ionalismul populist, care ncearc\ s\ ne conving\ c\ locul de pe coridor e cel mai bun [i cel mai vechi, c\ acolo, pe holul rece, este de fapt adev\rata Europ\ [i c\ frustra]ii snt de fapt privilegia]i, doar c\ nu-[i dau seama. Mai interesan]i din punct de vedere logic snt cei care ncearc\ s\ ne conving\ c\ [i coridorul, un loc urt de to]i c\l\torii, este n realitate tot n compartiment sau c\ important e trenul, care ne duce pe to]i n aceea[i direc]ie. ~n fine, interesan]i snt [i cei care, din confortul compartimentului nc\lzit, ne asigur\ c\ n curnd se va face loc [i pentru noi, doar europeni sntem cu to]ii. Doar c\ unii snt mai europeni dect al]ii. Sincer, a[ vrea s\ v\d o Europ\ unit\, un spa]iu imens de veche civiliza]ie n care fiecare locuitor s\ poat\ circula liber, s\ se opreasc\ unde vrea, s\ doarm\ unde vrea, s\ munceasc\ unde vrea (sau unde g\se[te), f\r\ s\ se uite de sus sau de jos la europeanul de lng\ el. Exist\ ns\ cteva aspecte care, f\r\ a compromite generoasa idee de uniune european\, mi sun\ teribil de fals. Am asistat oricum s-ar masca faptul n sine n limbaj diplomatic la conturarea unui nucleu tare, eurocentric, al U.E., menit s\ ia decizii n numele unei organiza]ii cu caracteristici federaliste [i s\ impun\ m\suri [i direc]ii de dezvoltare n rndul unor state euro-periferice. Astfel, modul n care decurge procesul de integrare, de[i unul logic, nu mi se pare deloc [i democratic. Nu e neap\rat vorba de ruptura istoric\ dintre cele dou\ forme de cre[tinism sau civiliza]ie. Nu cred c\ selec]ia criteriilor de ierarhizare a unei Europe unite merge n istorie cu mai mult de 100 de ani n urm\. De aceea, privesc cu amuzament argumentele privitoare la latinitatea sau cre[tinismul romnilor (de exemplu), care nu au nici o valoare. Falia istoric\ pe care s-a construit Europa unit\ este una a secolului al XX-lea. Despre ea scrie un autor sloven, Ale Debeljak, n volumul ~n c\utarea nefericirii2: Lumea post-comunist\ nu particip\ activ la dezbateri, adic\ este rupt\ de posibilitatea de a influen]a substan]ial rezultatul negocierilor n leg\tur\ cu identitatea economic\, cultural\ [i politic\ pe cale de a se na[te n Europa secolului al XXI-lea. Dac\ a[a stau [i vor mai sta lucrurile, exist\ riscul osific\rii raporturilor ntre na]iunile europene pe cadrele de acum: nv\]\ceii mereu verifica]i la teme [i profesorii convin[i c\ solu]iile lor snt mereu infailibile. De aici se na[te att ct este euroscepticismul balcanic. A[ vrea s\ nchei totu[i cu dou\ istorioare, legate de contactul meu direct ca est-european cu S.U.A., pe de o parte, [i cu U.E., pe de alt\ parte. Odat\ ajuns n Statele Unite, to]i americanii cu care intram n vorb\ voiau s\ afle de unde vin (accentul m\ tr\da), iar cnd aflau, i bu[ea un entuziasm pe care nu-l n]elegeam: O, din Romnia? Minunat! ~n alte cazuri, i auzeam vorbind, la fel de prietenos, cu al]i imigran]i: Din China? Minunat! Din India? Minunat! Din Tanzania? Minunat! [.a.m.d. Mi-a trebuit ceva vreme s\-mi dau seama ce era a[a de minunat: faptul c\ eram str\ini [i acum tr\iam al\turi de ei n America, proasp\t emigra]i, lund-o de la cap\t, a[a cum f\cuser\ str\mo[ii lor. La ntoarcere, ajun[i pe aeroportul din Amsterdam, am dat o rait\ prin ora[. Dar, nainte de asta, a trebuit s\ trecem pe la un birou vamal, unde vame[ul ne-a privit lung pa[apoartele romne[ti. Ne-a ]inut ceva timp, iar eu [i cu Alina, ajun[i n spa]iul Schengen, am uitat de degajarea din Statele Unite [i am redescoperit atitudinea u[or umil\ [i speriat\ a esticului sc\pat din ]arcul balcanic. Omul [i-a chemat un coleg, i-a spus ceva cu Rumnien n coad\, s-au mai uitat o dat\ la pa[apoarte [i au rs mi s-a p\rut u[or batjocoritor. Dar am trecut... uff! Probabil c\, n raportul ciudat [i ntortocheat pe care l ntre]ine romnul cu S.U.A., pe de o parte, [i cu U.E., pe de cealalt\ parte, cam aici se ascunde diferen]a: n percep]ia str\inului. ~n America, est- [i vest-europeni, asiatici, africani [i indonezieni, eram un fel de pionieri, colegi peste timp cu acei str\mo[i. Istoria lor era [i istoria noastr\, a tuturor indivizilor sosi]i pe continentul american ca s\ o ia de la cap\t. ~n Europa Occidental\ sntem prizonierii propriei noastre istorii, inclusiv a celei prezente. Romni, bulgari, srbi, to]i sntem locuitorii unor ]\ri mici, pline de barbari gata s\ invadeze imperiul civiliza]iei occidentale. propos, [tie cineva unde se termin\ Europa?
1 Apud Constantin C. Giurescu Amintiri Editura Sport-Turism, Bucure[ti, 1976, p. 279. 2 Editura Polirom, Ia[i, 2002.

RADU PAVEL GHEO

Nu cred c\ popoarele pot fi ierarhizate conform unui coeficient de inteligen]\. Sntem un popor s\rac, dar inteligent, cli[eu pe care l aud pn\ la exasperare, m\ ngrijoreaz\ tocmai fiindc\ denot\, pe lng\ superficialitate, un complex de inferioritate supracompensat. Cred, totu[i, c\, n condi]ii de trai (cite[te: de supravie]uire) asem\n\toare celor din r\zboi, omul e nevoit s\-[i foloseasc\ mai serios creierul, singura arm\ care st\ la ndemna oricui [i pe care nimeni n-a reu[it nc\ s\ pun\ un impozit direct. Din aceast\ perspectiv\, romnul descurc\re], care caut\ metode tot mai sofisticate de a se strecura pe lng\ legile unui stat ce pare pornit mpotriva cet\]enilor s\i, se aseam\n\ cu savantul care pleac\ n Occident n c\utarea unor locuri unde s\-[i poat\ folosi la maximum capacitatea intelectual\ sau cu sportivii care trag tare, spernd s\ fie b\g\]i n seam\ [i achizi]iona]i (ca puii de Gostat) de vreun club sportiv din str\in\tate. Nivelele de abordare snt diferite, dar problema r\mne aceea[i. Fiecare este nevoit s\ c[tige o pine; ct mai alb\, dac\ se poate. Poate c\ snt mai pu]in idealist dect n adolescen]\, dar nu pot n]elege indignarea celor care comenteaz\ r\uvoitor declara]iile laurea]ilor romni de la competi]iile interna]ionale de matematic\ sau informatic\. Beneficiari ai unor burse n str\in\tate, cei mai mul]i au declarat c\ nu au de gnd s\ se ntoarc\ n ]ar\. Practic, [i tr\deaz\ patria pentru pinea amar\ ([i pufoas\) a str\in\t\]ii. Cu un asemenea prilej, americanii [i n general occidentalii au ar\tat nc\ o dat\ ceea ce snt cu adev\rat: ni[te ho]i de creiere, incapabili s\ fac\ ceva f\r\ inteligen]a romnilor [i a altor genii din ]\rile s\race. Dar lucrurile nu stau chiar a[a. ~n Statele Unite ignorarea elementului etnic sau na]ional este subn]eleas\; cei de acolo prefer\ s\ ia n calcul talentul, eficien]a [i inteligen]a, fiindc\ acestea snt elementele care pot aduce profit (economic, cultural etc.), nu apartenen]a la un neam sau altul. Este o form\ de democra]ie pe care nc\ ne este greu so n]elegem, dar care a f\cut ca mul]i profesori de valoare de la universit\]ile romne[ti s\-[i g\seasc\ loc ([i satisfac]ii profesionale) acolo, peste ocean. (~n parantez\ fie spus, mi amintesc c\ prin 1990-1991 s-au g\sit unii, pleca]i din ]ar\ nainte de 1989, care ar fi dorit s\ predea n universit\]ile romne[ti. Li s-a dat de n]eles, f\r\ prea multe polite]uri, c\ nu este nevoie de ei. Ar fi periclitat pozi]ia celor afla]i la posturile lor de zeci de ani.) Popula]ia SUA este constituit\ n propor]ie de peste 95 % din imigran]i sau urma[i ai imigran]ilor. ~ntr-un spa]iu mprosp\tat permanent cu indivizi gata s\-[i ia via]a de la cap\t, libertatea individului [i sistemul meritocratic asigur\ vitalitatea unui stat care are mare grij\ de cet\]enii s\i. ~n ceea ce-i prive[te pe indivizii de excep]ie implica]i n exodul creierelor de care se tot vorbe[te, lucrurile stau [i mai simplu. ~n Europa Occidental\ sau n Statele Unite

1,

ianuarie 2004

Est-Vest

17

Picnic la marginea drumului: Gombrowicz, Milsz, Kolakowski & Michnik (I)

Spre deosebire de Gombrowicz, Milsz se va `ntoarce `n ]ara sa natal\, dup\ 30 de ani, `n plin\ glorie, ca laureat al premiului Nobel. Cei doi s`nt socoti]i a fi liderii exilului polonez; fapt este c\ ei se vor `nt`lni foarte des, la Paris, `n paginile celei mai influente publica]ii poloneze din str\in\tate din perioada r\zboiului rece Kultura. Nu vor fi prieteni, se vor suspecta uneori unul pe cel\lalt, dar se vor respecta reciproc. Gombrowicz `l respecta pe Milsz at`t de mult `nc`t nu se poate ab]ine s\ nu spun\ despre el c\ este o for]\ de prim ordin. E un scriitor cu o misiune bine definit\, chemat s\ accelereze ritmul nostru ca s\ ajungem din urm\ epoca [i `nzestrat cu un minunat talent, perfect potrivit pentru a-[i `ndeplini propria-i soart\. Dispune de ceva rar [i valoros ca aurul, pe care l-a[ denumi voin]a realit\]ii, precum [i de sim]ul punctelor nevralgice ale crizei noastre (subl. mea, C.P.), dar [i c\, atunci c`nd nu e de acord cu strategia intelectual\ aleas\ de Milsz, eu nu polemizez aici cu Milsz acest arm\sar purs`nge polemizez cu atelajul lui, cu acel car plin de scrupule pe care i l-a ag\]at propriul lui trecut. La r`ndul s\u, Milsz, f\r\ s\-i aduc\ vreodat\ vreun elogiu deplasat, scrie despre Gombrowicz `n 1984, `ntr-un articol publicat `ntr-un volum intitulat Gombrowicza Krztycy, c\ `n timpul vie]ii, a fost un m\sc\rici, iar dup\ moarte un rege spiritual, c\ci este mare nevoie de regi spirituali. n timpul vie]ii un scr`ntit, un `ng`mfat, un snob, un arogant, iar dup\ moartea lui se face auzit\ vocea profesorului Pimko: De ce `l admir\m pe Gombrowicz? [i r\spunsul vine unanim: Pentru c\ este un mare scriitor. ntre 1959 [i 1968, Leszek Kolakowski a fost liderul catedrei de istoria filosofiei de la Universitatea din Var[ovia. ns\, `n 1966, ideologul care a `ncercat s\ dea, la nivelul discursului, Poloniei, un marxism cu fa]\ umana va fi `ndep\rtat din partidul (unic la acea vreme `n Polonia) `n care se `nc\p\]`nase s\ cread\ (subl. mea, C.P.) mult\ vreme. {i, `n 1968, va fi izgonit din ]ar\. Mai `nainte `ns\, `ncep`nd cu 1956, Kolakowski a stigmatizat f\r\ nici un echivoc totalitarismul stalinist, a formulat diagnosticuri independente, a evaluat `n nume personal dreptatea lumii din jur (Adam Michnik). Cei care alc\tuiau Partidul aveau mai mult\ `ncredere `n poli]i[ti (subl. mea, C.P.) dec`t `n filosofi, noteaz\ Norman Davies `n epilogul comentariului s\u referitor la contextul `n care probabil cel mai vehiculat nume de filosof polonez al secolului al XX-lea a fost alungat din ]ar\. ({i, `ntruc`t, prima destina]ie a exilului lui Kolakowski a fost Oxford, N. Davies va ad\uga c`[tigul celor de la Oxford [i paguba Var[oviei). n fine, `n 1964, un t`n\r de numai 18 ani, numit Adam Michnik, este arestat de oficialit\]ile comuniste. Discipol al lui L. Kolakowski, Michnik va mai face `nchisoare de alte c`teva ori; `ntre altele, `n 1981, pentru tentativ\ de r\sturnare prin for]\ (subl. mea, C.P.) a institu]iilor oficiale ale Republicii Populare Polone. Despre acest episod, Czeslaw Milsz scria: Internat `mpreun\ cu mii de al]i polonezi dup\ proclamarea legii mar]iale din 13 decembrie 1981, Michnik a petrecut aproape trei ani `n `nchisoare. C`nd i sa oferit libertatea `n schimbul plec\rii din Polonia, a refuzat. Extraordinara lui disciplin\ i-a permis s\ scrie `n celul\ (de[i nu era singur) dou\ c\r]i de eseuri. Aceste c\r]i ni-l relev\ drept un critic literar de prim\ m`n\ [i un istoric dotat cu un stil mult mai viu dec`t al universitarilor. El reprezint\ cea mai buna tradi]ie a intelighen]ei poloneze, aceea a liberalismului [i a toleran]ei. Criz\ ([i punctele ei nevralgice), poli]i[ti, filosofi, m\sc\rici, tentative de r\sturnare prin for]\ a institu]iilor politice ale Republicii Populare Polone iat\ o mic\ list\. O list\ care include cuvinte ori formule f\r\ vreo semnifica]ie anume `n afara contextelor din care ele au fost smulse. {i totu[i: Milsz are un sim] ie[it din comun pentru nevralgiile (deci, crizele) timpurilor noastre; filosoful Kolakowski e mult mai pu]in pre]uit dec`t un poli]ist de c\tre regimul comunist; Gombrowicz e un m\sc\rici (care nu ar trebui s\ ofere, cu arogan]a-i caracteristic\, lec]ii despre independen]a spiritului, mai ales c\, `n loc s\ participe la r\zboi al\turi de compatrio]ii s\i, a optat s\ tr\deze, fugind `n Argentina, la ad\post); nu `n ultimul r`nd, ceea ce spune [i face Adam Michnik este periculos pentru acelea[i autorit\]i oficiale (`nc\ [i mai mult, vorbele lui au a[a de mare putere `nc`t pot duce la `ncerc\ri de r\sturnare prin for]\ a institu]iilor publice). {i totu[i, din nou: nici unul dintre cei patru nu pleac\ (`ntr-un fel sau altul, c\ci Michnik nu a emigrat, la propriu, niciodat\) de bun\-voie ca s\ `nt`lneasc\ personajul principal al acestui eseu exilul. Fiecare dintre cei patru [tia ceea ce scrisese venerabilul lor `nainta[, Adam Mickiewicz: noi nu am g\sit fericirea `n exil, pentru c\ `n ]ara noastr\ nu mai exist\ fericire. n ]ara lor existau doar presiuni teribile ale Istoriei; or, presiunile externe conduc la auto-explorare. {i, pe cale de consecin]\, la `nstr\inare. Dar exilul nu are doar o singur\ condi]ie, ci dou\. C\ci, nimic nu te apropie de matc\ mai mult dec`t experien]a `nstr\in\rii. n cuvintele lui Mircea Eliade dintr-unul dintre ultimele sale eseuri publicate `n timpul vie]ii: vocea noastr\ interioar\ autentic\ se releva doar prin `ndep\rtarea de matc\; cel care ne-o reveleaz\ este un str\in. Sau, parafraz`nd pu]in: cel care ne-o reveleaz\ este traiul printre str\ini. Exilul este, `n aceast\ direc]ie de interpretare, nu doar minus, traum\, handicap, stare de anomalie, refugiu frustrant [i provizoriu, ci [i o terapie pentru schizofrenia interioar\, un catalizator de identit\]i, o form\ de `mplinire prin Reac]ie. Probabil c\ exilul interior este un mise-enabyme pentru Marele ([i necru]\torul) Exil. ntr-o formulare fericit\ a unui filosof rom`n contemporan (Adrian Paul Iliescu), exilul interior este `nc\perea din dos a pr\v\liei; cu alte cuvinte, locul unde se `ntrerupe comer]ul cu cel\lalt. Probabil c\ aceasta este preludiul clasic [i inevitabil al oric\rei forme mai ample de exil. Probabil c\ a[a au `nceput [i cei patru. Exila]i, mai `nt`i, `n ei `n[i[i; `nseta]i de decisivitate. De goana modern\ dup\ decisivitatea alethic\. Probabil c\ nu doar Camus avea dreptate atunci c`nd spunea c\ exist\ at`ta tragic, c`t\ con[tiin]\ a tragicului exist\, ci [i cei care au `n]eles (majoritatea, pe pielea lor) c\ exist\ at`ta exil, c`t\ con[tiin]\ a exilului exist\. Dac\ vom calcula dup\ aceast\ ultim\ m\sur\ istoria contemporan\ a Poloniei, putem, cu temei, s\ ajungem la ideea c\ exist\ mult exil `n aceasta. Mai precis: c\ exist\ multe exiluri `n aceasta. C\ci, doar cuv`ntul exil este unic. n fapt [i `n fond, exist\ exilul lui Gombrowicz, exilul lui Milsz, exilul lui Kolakowski, exilul lui Michnik {i, `mpreun\ cu acestea, con[tiin]a acut\ a fatalit\]ii biografice, a acestei fracturi de destin. O con[tiin]\ [i acest aspect este neap\rat de subliniat m\rturisit\, la modul tulbur\tor de fiecare dat\, `n fiecare dintre cele patru cazuri. ntr-un volum omagial tip\rit la Oxford University Press, To Begin Where I Am, Czeslaw Milsz publica un scurt eseu intitulat Note despre exil, `n care pune c`teva accente memorabile la aceast\ problem\. Pentru cel care [i-o asum\ ca atare, pentru cel care are con[tiin]a ei, experien]a exilului, spune Milsz, fisureaz\ paradigma cultural\ cu care acesta vine; apoi, o sparge [i, `n cele din urm\, o `nlocuie[te cu o alta. n noua patrie `n care locuie[te, exilatul este liber; liber s\ vorbeasc\, dar nimeni nu `l mai ascult\ [i, mai mult dec`t at`t, el `nsu[i a uitat ce avea de spus. Va trebui, prin urmare, s\ se reinventeze; s\ `[i schimbe ochii, g`ndirea, va trebui s\ capete o nou\ deta[are. De asemenea, cur`nd, el va `n]elege c\ disperarea este inseparabil\ de primul stagiu ale exilului. Mai apoi, `n cazurile fericite, [i-o va putea domestici; dar, `i va fi aproape imposibil s\ scape de ea. Nu va putea s\ `[i uite limba pe care o vorbe[te (ba chiar, `n exil, rezonatele cuvintelor vor fi mai ample), dar va putea `nv\]a suficient de bine o alta, at`t de bine `nc`t s\ viseze `n ea. {i, nu `n ultimul r`nd, cel exilat va cobor` `n miezul infernului `n momentul `n care va `ncepe s\ se examineze pe sine. Ajuns aici, va `n]elege ceea ce a spus Camus anume, c\ unicele paradisuri s`nt cele pe care le-am pierdut. Unul dintre acestea patria. ntr-un memorabil pasaj despre `nstr\inare, Martin Buber, filosoful evreu care a copil\rit la Lvov, nota c\ uneori, c`nd se `nfioar\ sim]ind `nstr\inarea dintre Eu [i lume, omului `i vine ideea c\ ar exista un mijloc de sc\pare. Astfel, `n ceasul r\u al miezului de noapte, c`nd zaci prad\ co[marului unui vis treaz, c`nd bastioanele s-au surpat [i abisurile url\, tot mai p\strezi `n ad`ncul chinului t\u sentimentul c\ via]a `nc\ mai exist\ [i c\ ai putea s\ revii la ea dar cum? La fel e omul c`nd, reflect`nd, se `nfioar\ [i calculeaz\, complet derutat. Dar, poate c\ a p\strat undeva, o dat\ cu neplacuta [tiin]\ a ad`ncurilor, sensul adev\ratei direc]ii, aceea care, prin sacrificiu, duce la reviriment. Gombrowicz, Kolakowski, Milsz, Michnik to]i posed\ (sau au posedat) nepl\cuta [tiin]\ a ad`ncurilor. {i, la fel, to]i [tiu care este nordul sensul adev\ratei direc]ii. Sensul adev\ratei direc]ii pentru ei este Polonia paradisul pierdut, nu doar pentru ei, ci [i pentru ea `ns\[i. Sau, mai plastic, paradisul lor pierdut este o Polonia adormit\ `n ea `ns\[i. De aceea, `mprumut`nd inconfundabila formulare a lui Witold Gombrowicz, ei izbesc `n Polonia cu un ciomag. Textul lor e ca un ciomag. Polonia adormit\ este perceput\ de cei patru ca un blestem; Polonia lovit\ cu ciomagul poate s\ mai aibe o [ans\. {ansa ei este trezirea dintr-o lume de co[mar, cvasi-total controlat\ [i terifiant de perfect\. Textul lor este ca un ciomag care izbe[te `n for]a credin]ei care rezist\ prin violen]\. C\ci, ]inta constant\ a discursurilor (mai mult cu miz\ politic\ dec`t literar\) celor patru este Polonia narcotizat\ de ([i sufocat\ sub o) ideologie `ntru totul nefast\.

CRISTIAN P|TR|{CONIU
Exile accepted as a destiny, in the way we accept an incurable illness, should help us see through our self-delusions
(Czeslaw Milsz - To Begin Where I Am)

Acest eseu `ncerc\ s\ semnaleze patru momente excep]ionale ale culturii poloneze contemporane reprezentate de W. Gombrowicz, C. Milsz, L. Kolakowski [i A. Michnik. Mai exact: el `ncerc\ s\ aduc\ `n prim plan rela]ia pe care cei patru au avut-o cu exilul (acesta fiind, `ntr-un fel, un al cincilea personaj principal al eseului. n filigran, miza acestui eseu este aceea de a prezenta con]inutul unei tradi]ii importante pentru istoria cultural\ [i politic\ polonez\: aceea a individualismului. A g`ndirii individualiste, liberale.Titlul eseului este omonim cu cel al unei nuvele celebre care a stat la baza scenariului unui film nu mai pu]in celebru (C\l\uza), dar, direc]ia sa este cu totul alta dec`t al celui originar. La marginea drumului este condi]ia exilatului, dar [i aceea a celui care alege s\ se rup\ de confortul prejudec\]ilor [i s\ `ncerce s\ `n]eleag\ pe cont propriu. C`t despre cel\lalt cuv`nt, picnic, el e mai degrab\ o sugestie: e mult mai bine (inclusiv mai igienic) s\ m`nc\m la marginea unui drum, dec`t pe drum Gods Playground. A History of Poland este numele uneia dintre cele mai respectabile lucr\ri de istorie a Poloniei scrise vreodat\. Dintre textele de gen scrise de un str\in, ea este, probabil, cea mai venerabil\ [i, totodat\, cea mai cunoscut\. Autorul ei, britanicul Norman Davies, putea s\ aleag\ cu greu un alt titlu mai potrivit-ironic, mai paradoxal [i mai precis, `n acela[i timp. C\ci, pentru o bun\ parte a istoriei sale moderne [i contemporane, Polonia a fost, `ntr-adev\r, terenul de joac\ al lui Dumnezeu. Miza acestui eseu este, `n ultimul r`nd, aceea de a formula [i, la modul sumar, de a demonta unul dintre argumentele cele mai puternice care `ntemeiaz\ [i sus]in afirma]ia precedent\ (anume: problema totalitarismului); `n primul r`nd, el vrea s\ puncteze patru momente esen]iale pentru Polonia a ceea ce s-ar putea numi rezisten]a `n fa]a terorii istoriei. Cele patru momente decisive reprezint\ tot at`tea forme de exil. Exilul (`n fapt, exilurile) ca unic\ modalitate (doar aparent defensiv\, precum va rezulta din cele ce urmeaz\) de a te sustrage (fatalmente, doar par]ial) celei mai mari dintre dihaniile modernit\]ii: ideologia globalizant-totalizatoare. La `nceputul celui de-al doilea r\zboi mondial, Witold Gombrowicz va pleca `n Argentina `n exil, unde va r\m`ne pentru mai bine de dou\zeci de ani. C`nd se va `ntoarce `n Europa, nu va reveni `n Polonia, ci `n Fran]a. n 1951, Czeslaw Milsz va p\r\si [i el Polonia, aleg`nd exilul.

ianuarie 2004

18

Est-Vest

Exilatul Iosif Brodski/ Joseph Brodsky

Enciclopedia radiofoniei rom=ne[ti
Toamna trecut\, la `mplinirea a 75 de ani de radiofonie rom=neasc\, Editura Casa Radio a oferit cititorilor/ascult\torilor s\i o pl\cut\ surpriz\ prin editarea volumului I din CD-ROM-ul Enciclopedia radiofonic\ rom=neasc\ (perioada 1928-1944). Este un CD interactiv ce pune la dispozi]ia celor interesa]i un bogat material documentar, cu [i despre Radioul Na]ional: 650 de imagini (fotografii [i scan\ri de documente din arhiva Societ\]ii Rom=ne de Radiodifuziune), aproximativ 11 ore de material audio (`nregistr\ri istorice din Fonoteca S.R.R., realizate pe discuri decelit); 4000 de pagini material scris (cele trei volume din Bibliografia Radiofonic\ Rom=neasc\, anii 1928-1944, colec]ia Tezaur, Magister, Orele culturii.) Con]inutul CD-ului este structurat pe [ase sec]iuni distincte, fiecare put`nd fi accesat\ cu u[urin]\ de c\tre utilizatori. Pot fi ascultate documente sonore rare, adev\rate comori ale Fonotecii de aur a S.R.R., precum conferin]ele sus]inute la microfonul Radioului de Nicolae Iorga, Octavian Goga, Liviu Rebreanu, Elena V\c\rescu, Ion Minulescu, Nicolae Titulescu, `nregistr\ri de excep]ie ale emisiunilor de teatru radiofonic sau ale concertelor prezentate de Forma]iile Muzicale ale Radiodifuziunii. Acest CD-ROM este biletul dumneavoastr\ de acces la comoara Societ\]ii Rom=ne de Radiodifuziune Arhiva scris\ [i Fonoteca de aur. Nu ezita]i s\-l folosi]i!

El a murit `n ianuarie, la `nceput de an

MARINA VRACIU
John Donne a adormit. {i-n somn la el Dorm versuri, rime, splendide [i slabe, p\cat, desfr`u `n ele s`nt la fel, [i toate dorm, ascunse `n silabe (trad. E. Iordache) A[a `[i `ncepea, `n 1965, `n fosta URSS, Iosif Brodski (1940-1996), elegia la moartea lui T. S. Eliot. ~i citea pe atunci (spun prietenii s\i din tinere]ea leningr\dean\) pe poe]ii englezi dintr-o edi]ie de la `nceputul anilor 1930 a lui Sviatopolk Mirski. Mai t`rziu, cineva i-a d\ruit un paper-back Penguin, care i l-a revelat pe W. Auden. A `nv\]at pe de rost poeziile [i a `nceput s\ compun\ `n stilul lor. ~n limba du[manului, `n limba `n care avea s\-[i c`[tige o anumit\ bun\stare mirean [i notorietatea interna]ional\, `n care s-a ambi]ionat s\ creeze, `n vers [i proz\. Poezia sa adev\rat\ spun unii ar fi `ns\ cea scris\ `n limba matern\. Exerci]iul din elegia amintit\ evoc\ discursul poetului americano-englez [i trimite la un text al lui Auden scris la moartea lui W. B. Yeates, precum [i la cel de-al doilea, adres`ndu-se unui alt irlandez, J. Swift. Asemeni poe]ilor metafizici, redescoperi]i la `nceputul secolului al XX-lea de cel omagiat `n versurile de mai sus, Brodski schi]a portrete autoironice cu compasul imagina]iei. ~i citea apoi Annei Ahmatova compozi]iile sale lungi, asculta `mpreun\ cu Doamna opera preferat\, Didona [i Enea de H. Purcell. Descoperindu-[i de timpuriu voca]ia de poet, Brodski a frecventat diverse cercuri de poezie din ora[ul natal. Aleksandr Ku[ner, unul dintre poe]ii leningr\deni cei mai respecta]i, `l a[eza, acum [ase ani, c`nd prim\ria Petersburgului luase hot\r`rea s\ organizeze un muzeu `n cl\direa `n care poetul a ocupat, `mpreun\ cu p\rin]ii, celebra camer\ [i jum\tate, printre clasici. Mai pu]in gr\bi]i sau doar mai tempera]i, al]ii (Elena Sedakova) `l privesc cu o oarecare rezerv\, f\r\ a `ndr\zni totu[i s\-i conteste influen]a asupra poeziei contemporane. Ce aduce `ns\ Iosif Brodski sensibilit\]ii noastre obosite, dar `nc\ avide de poezie? {ocul viziunii sale care une[te cerul cu p\m`ntul? Asemeni lui Donne, cel adormit, i-a scris despre iubire, cu patim\, unei auguste M. B. Nu s-a sfiit s\ rosteasc\ pe stadion, `n fa]a unor tineri, discursuri `nfl\c\rate. ~[i citea predecesorii din nou `n fa]a studen]ilor , desf\c`ndule pas cu pas urzeala textelor, cu inteligen]\ [i inspira]ie. Desf\[ura `n fa]a ochilor celorlal]i un fascinant spectacol al lecturii: cei care l-au intervievat au consemnat formul\ri uluitoare despre poezie, limb\, lume, via]\, despre propriul s\u destin. ~n rezonan]\ cu lecturile sale, a scris Marea Elegie c\tre John Donne (tradus\ de E. Iordache `n singurul volum ap\rut la noi, Din nic\ieri, cu dragoste, Timpul, Ia[i 1994), a exersat ode dup\ modelele secolului al XVIII-lea rus (A. Cantemir, G. Derjavin). Sim]ea, dup\ cum `i m\rturisea unui prieten rev\zut peste ani, la New York, c\ epoca lui Pu[kin `i este mai apropiat\ dec`t `nceputul secolului al XX-lea. *** ~n 1965, Joseph Brodsky nu [tia c\ engleza avea s\ devin\ limba ]\rii care urma s\-l adopte (SUA, din 1972, c`nd fusese for]at s\-[i p\r\seasc\ patria pentru cinci ani, hot\r`nd mai apoi s\ nu o mai revad\), dup\ cum nu [tia c\ avea s\ moar\ la New York [i s\ fie apoi dus pe insula San Michele din Vene]ia, ora[ul cel mai iubit dup\ Leningrad. Dar `n 1965 scria deja despre exil: despre exilul poetului, despre exilul sufletului din via]a p\m`nteasc\. Revenise din lag\rul de munc\ de la Norinskoe, recheam\ `[i voi spune. (Scrisori c\tre un prieten de la Roma, din Mar]ial, trad. E. Iordache, Op. cit.) Brodski a scris mult patru volume de versuri `n rus\, eseuri critice [i autobiogafice, dou\ piese de teatru, prefe]e, `n englez\ [i rus\, a tradus din c`teva limbi. A `nv\]at cu `nd`rjire engleza, ajung`nd s\ (re)fac\ versuri [i s\-i `ndrume pe vorbitorii nativi `ntr-ale prozodiei1. ~n prima jum\tate a vie]ii sale, `n vremuri tulburi, poetul a locuit `ntr-un ora[ de o frumuse]e aparte, construit ca o sfidare [i ca un vis. La o margine de imperiu. Via]a sa se contureaz\ pe fundalul Leningradului din 1950-1960, `ntre exil, construirea unei noi existen]e `n ]ara adoptiv\ [i ne`ntoarcerea `n patrie2. Dup\ un proces care, `n final, a dus la exil, Brodski a devenit, asemeni lui C. Milsz [i Z. Herbert, cunoscut [i publicat `n Fran]a, Anglia, SUA, ]\rile care l-au adoptat `nc\ `nainte de plecarea sa `n Occident3. Dup\ spusele lui L. Loseff, descenden]a poetic\ a lui Brodski este impresionat\, cuprinz`nd autori diferi]i, nume cvasinecunoscute `nc\ la noi, dar prezente deja `n antologii occidentale, precum: Elena U[akova, Viktor Krivulin, Iuri Kublanovski, Elena Schwartz, Aleksei Par[nikov4. ~n ciuda acestui fapt, Brodski a fost ([i a r\mas, `n parte) ne`n]eles de cititorul (-critic) anglofon, care `i repro[eaz\ exact ceea ce, din perspectiva tradi]iei poetice ruse[ti, este o calitate a discursului poetic: densitatea ideilor [i a tr\irilor, transmis\ prin metric\, rim\, metafora extins\ [i compara]ia nea[teptat\.Voci consacrate, din [coala [aizeci[tilor sau disiden]i, Bella Ahmadulina, prietenii de alt\dat\, poe]ii E. Rein, A. Naiman, I. Gordin, N. Gorbanevskaia, A. Ku[ner, Vl. Ufland `i recunosc `ns\ meritele `n crearea unui nou limbaj poetic. Criticii li se al\tur\. Exil, limit\, imperiu, timp [i limb\ s`nt cuvinte cheie pentru ansamblul existen]ei [i crea]iei brodskiene, pentru cel care a murit la o margine de lume, `mplinind parc\ destinul `nscris `n numele s\u (brod, vad, probabil traducerea ebr. perez).

I.L. Caragiale, Momente [i schi]e `n interpret\ri celebre

~nainte de a asculta CD-ul cu Momente [i schi]e `n interpret\ri celebre ap\rut la Editura Casa Radio `n Integrala I. L. Caragiale, s\ facem pu]in\ geo metrie aplicat\ dramaturgiei. Axioma 1: Orice actor cu talent comic, care se respect\, are `n repertoriul s\u cel pu]in un rol din galeria de personaje, creat\ de nenea Iancu. Teorem\: Un actor poate cu noa[te consacrarea [i recunoa[terea unanim\ juc`nd `ntr-un spectacol dup\ o pies\ de Caragiale. Reciproc\: Acel spectacol va r\m`ne memorabil [i va intra `n istorie! Axioma 2: Caragiale va fi acela[i mereu: mare, unic, inegalabil, actual tot timpul! Interpretarea este cea care face diferen]a. Acum asculta]i cele 8 momente de pe acest CD `n interpret\ri celebre [i ve]i `n]elege ce `nseamn\ diferen]a. Presta]iile unor actori precum Toma Caragiu, Marin Moraru, {tefan B\nic\, Octavian Cotescu, Costache Antoniu, Ion Lucian, Dem R\dulescu, Vasilica Tastaman, Radu Beligan, Marcel Anghelescu sunt antologice, f\c`nd astfel ca spectacolele de teatru radiofonic `n care au fost distribui]i s\ devin\ comori ale Fonotecii Radioului. La fel se poate aprecia [i contribu]ia regizorilor: David Esrig, Constantin Moruzan, Ion Vova [i Sic\ Alexandrescu.

giunea Arhangelsk, unde fusese trimis pentru vina (?!) de a fi fost doar poet. Biografia scriitorului este una scindat\: metamorfozarea celui care a p\r\sit [coala `n clasa a opta [i a lucrat ca laborant, l\c\tu[, fochist, fotograf, a cercetat cadavre de de]inu]i la morg\, a c\l\torit, `n expedi]ii geologice, [i pe un vas comercial `n primul str\in Poet Laureat [i bibliotecar al Bibliotecii Congresului SUA [i laureat al Premiului Nobel pare de neimaginat. A fost chiar [i profesor la Ann Arbor, Michigan, unde a ]inut lec]ii uluitoare de creative writing. Amhurst, locul de unde Emily Dickinson nu a plecat niciodat\, a devenit pentru o vreme [i refugiul s\u. Z\pezile de acolo `i vor fi amintit de geroasa lun\ ianuarie [i `i vor fi adus `n minte locurile natale. Acolo se `nt`lnea cercul Nobel descris [i de al]i refugia]i Derek Walcott, Czeslaw Milsz, Zbigniew Herbert. Iat\ cum evoca Seamus Heaney prietenia eternilor exila]i, poe]ii, precum [i figura [i presta]iile lui Brodski: Nimeni nu g\sea pl\cere mai mare `n a enun]a reguli, acest lucru av`nd ca rezultat faima sa cresc`nd\ de profesor. ~n particular, insisten]a lui ca studen]ii s\ `nve]e [i s\ recite c`teva poezii pe de rost a avut o influen]\ considerabil\ asupra [colilor de compozi]ie (Creative Writing Schools) peste tot `n Statele Unite, iar felul `n care s-a f\cut ap\r\torul formei clasice, concentrarea sa asupra problemelor de metric\ [i rim\, precum [i locul `nalt pe care `l acorda unor poe]i non-moderni[ti precum Robert Frost [i Thomas Hardy au dus `n mod spectaculos la rede[teptarea unei memorii poetice mai pu]in recente. Punctul culminant a fost O propunere lipsit\ de modestie din 1991, c`nd a ac]ionat `n calitate de Poet Laureat al Bibliotecii Congresului. De ce nu s-ar tip\ri poezia `n milioane de copii, `ntreba el, at`ta timp c`t o poezie v\ ofer\ o mostr\ perfect\ de inteligen]\ uman\ `n func]iune, spun`ndu-le cititorilor s\i fi]i ca mine. Pe deasupra, `ntruc`t poezia face uz de memorie, este de folos viitorului, f\r\ s\ mai vorbim de prezent. Poate face ceva [i pentru ignoran]\ [i este unica asigurare pe care o avem la dispozi]ie `mpotriva vulgarit\]ii din inima omului. De aceea ar trebui s\ fie la `ndem`na oricui `n aceast\ ]ar\ [i la un pre] mic. (Seamus Heaney, laureat Nobel 1995) *** Un articol scris la moartea poetului relua c`teva texte printre ele, unul compus `n manier\ clasic\: Vino s\ bem vin, s\ gu[ti o p`ine cald\, /sau o prun\. {i s\-mi spui ce mai e-n lume./ Pentru noapte-]i voi a[terne `n livad\,/ A[trii nop]ii cum se

1 Poezia lui Iosif Brodski spunea Iuri Lotman este legat\ organic de akmeismul petersburghez. Aceast\ leg\tur\ este dubl\: cu lumea din care cineva provine [i una cu cea din care pleac\. ~n acest sens, cel mai exact [i direct, poezia lui Brodski este akmeist\: ea reprezint\ negarea akmeismului Annei Ahmatova [i a lui O. Mandel[tam `n limbajul akmeismului ahmatovian [i cel al lui Mandel[tam. 2 Men]iunea poet englez din The Oxford Companion to English Literature, (A. S. Byatt, ed.) 2000 `i certific\ dublul statut. Peste ani, `n eseurile sale at`t de apreciate de critica anglo-american\ (de mul]i chiar mai mult dec`t poeziile sale!), Brodski a reconstituit etape [i epoci ale existen]ei sale `n ora[ul natal, Leningrad. 3 Iat\ ce scria, `n 1990, Iuri Lotman, analiz`nd culegerea de poezii compuse de Brodski deja `n America, Urania: Exilul poetic a precedat celui biografic, iar biografia pare s\ fi ocupat locul ce-i fusese preg\tit de poezie. Dar ceea ce f\r\ biografie ar fi fost un topos literar, adic\ ar fi `nceput [i s-ar fi sf`r[it `n cadrul textului, datorit\ caracterului real al celor tr\ite [i sim]ite a irupt `n afara paginii cu versuri, umpl`nd spa]iul autor text cititor. Numai `n aceste condi]ii autorul unor versuri tragice devine o personalitate tragic\ (1982) (trad. M.V.). 4 Scriind despre postmodernismul rus, un important critic ruso-american, M. Epstein, con[tientiza via]a dubl\ a specimenului hibrid (ameroros) care a fost, `n parte, [i Iosif Brodski [i, din nou, influxul (stilistic) regenerator imprimat de rus\ limbii engleze.

ianuarie 2004

Est-Vest

19
z\,/ S-au dus, nu i-am putut re]ine./ Acum singur\tatea-i treaz\/ {i `n natur\, [i `n mine. (Boris Pasternak - Doctor Jivago). Versurile s`nt destul de sugestive sub presiunea regimului, intelectualului care dore[te s\-[i p\streze libertatea `i r\m`ne s\ aleag\ `ntre dou\ singur\t\]i: cea a exilului sau una printre ai s\i. *** ~n cunoscuta publica]ie Nov`i mir apare [i impresionanta scriere a lui A. Soljeni]in, Arhipelagul GULAG. Cartea este un monument `nchinat celor 66 de milioane de victime f\cute de regimul totalitar comunist rusesc `ntre anii 1916-1958. Dup\ 1975, apare ultimul volum, de[i autorul c\r]ii ia Premiul Nobel `n 1970. Premiul nu este ridicat de Soljeni]`n deoarece, dac\ ar fi acceptat aceast\ distinc]ie, revenirea `n ]ar\ i-ar fi putut fi refuzat\. {i totu[i, `n 1974, este arestat [i expulzat din patria care, `n 1990, `i red\ cet\]enia. De[i `n prezent locuie[te `n Rusia, actuala politic\ a statului continu\ s\-l minimalizeze, s\-l marginalizeze. Omul intellighent al lui Soljeni]`n continu\ s\-i deranjeze pe cei care accept\ promiscuitatea, complicitatea cu puterea.

Scriitorii slavi [i Puterea Ro[ie

IONELA PETRACHE
Comunismul slav secolului al XX-lea a f\cut din via]a personalit\]ilor care au avut norocul s\ se nasc\ `n aceast\ perioad\ o adev\rat\ Golgot\. Cei care au ales calea exilului s-au afirmat, ceilal]i, r\ma[i pe meleagurile de ba[tin\, au devenit incomozi pentru sistemul totalitar [i au fost elimina]i prin felurite metode (dar toate eficace!). Din nefericire, situa]ia a fost asem\n\toare [i `n Romnia acelei perioade. Culturii slave nu i-au lipsit niciodat\ personalita]ile, dar regimul ro[u a `ncercat s\ demonstreze c\ omul nu este dec`t produsul necesit\]ilor sale materiale, a c\utat s\-l distrug\ prin propaganda orwellian\ [i prin GULAGURI. Valoarea sup\r\, deranjeaz\ puterea absolut\, deoarece adev\rata personalitate este, prin defini]ie, necolabora]ionist\: sugrumat\ `n exterior, `[i cl\de[te `n interior o lume a sa, datorit\ c\reia va rezista. Nedori]ii iau calea exilului (dac\ reu[esc) singura op]iune posibil\ `n cazul `n care vor s\ supravie]uiasc\ fizic [i psihic. Pentru intelectuali, t\cerea impus\ de putere este echivalent\ cu moartea. Dac\ se hot\r\sc totu[i s\ r\m`n\ `n ]ara natal\ [i s\ `[i expun\ ideile, pl\tesc cu via]a s`nt asasina]i sau s\ se sinucid. S\ ne amintim doar de Osip Mandel[tam, mort `n 1938 `n lag\r, de Boris Pasternak care, `n 1930 (anul `n care Maiakovski se sinucide), era recunoscut `n fosta URSS drept lider al poeziei ruse, iar `n 1958 era amenin]at cu exilul pentru ca, spre sf`r[itul vie]ii, s\ fie pentru regimul opresiv o buruian\ literar\ sau o oaie par[iv\. Familiile unor scriitori precum Anna Ahmatova sau Marina }vetaeva s`nt arestate. Marina }vetaeva se sinucide `n 1941. Scriitorii ([i nu numai) care nu emigreaz\ [i nu se adapteaz\ s`nt distru[i (chiar `n sensul cel mai concret al cuv`ntului!), cei care pleac\ spre z\ri democratice ob]in recunoa[terea interna]ional\. Brodski alege America [i, `n 1987, ia Premiul Nobel ca [i polonezul Cz. Milsz. Din Polonia, alege calea exilului [i Z. Herbert care ar fi meritat acela[i distins premiu ca [i compatriotul s\u. Din Bulgaria pleac\ Tvetan Todorov [i Julia Kristeva importan]i critici literari care au transmis Occidentului valorile formalismului rus [i au contribuit la constituirea grupului Tel Quel. Tot din acest\ ]ar\ pleac\ Georghi Markov, asasinat `n 1976 la Londra de Serviciile Secrete. (De men]ionat `n aceast\ scurt\ trecere `n revist\ este [i destinul lui V. Havel, fostul pre[edinte al Republicii Cehe). Lista celor afirma]i dincolo de hotarele slavilor poate continua. Dar ce se `nt`mpl\ cu cei r\ma[i? ~n prezent se vorbe[te din ce `n ce mai rar sau, mai bine spus, aproape deloc despre marile talente din cultura slav\. Din Rusia lui Dostoievski [i Tolstoi, nu ajung p`n\ la noi dec`t ecouri slabe ce nu mai atrag aten]ia cititorului rom=n. Comunismul a c\zut (cel pu]in oficial) acum c`tva timp [i se presupune c\ exist\ libertate de exprimare S\ fi sec\tuit Puterea Ro[ie chiar de tot lumea slav\? La editura Polirom, `n anul 2000, a ap\rut romanul lui Boris Pasternak, Doctor Jivago. Traducerea `i apar]ine lui Emil Iordache [i este recunoscut\ reu[ita acestei variante `n compara]ie cu cele date de al]i autori. Poeziile de la sf`r[itul volumului au mai fost traduse [i de Marin Sorescu acum c`tva timp. Pasternak nu p\r\se[te fosta Uniune Sovietic\, dar r\m`ne un caz cu o evolu]ie aparte `n peisajul literaturii secolului trecut. Dac\ `n 1930 este un poet recunoscut [i `n gra]iile lui Stalin, `n 1946 e `nvinuit de A. Fadeev `n cadrul unei [edin]e a Consiliului de Conducere al Uniunii Scriitorilor de izolare de popor [i nerecunoa[tere a ideologiei comuniste. Devenise incomod [i a[a a r\mas [i dup\ moartea lui Stalin, p`n\ ce a trecut `n lumea umbrelor (1960). Destinul romanului Doctor Jivago este [i el unul c`t se poate de interesant: `ncheiat\ `n 1955, cartea este publicat\ mai `nt`i `n Italia (1957). Prima edi]ie `n limba rus\ (pirat!) apare `n Olanda `n 1958, an `n care autorul prime[te Premiul Nobel. ~n URSS, romanul e publicat abia `n 1988, `n revista Nov`i mir (num\rul 1 - 4). Doctor Jivago este un roman despre genera]ia lui Pasternak. Numele Jivago vine de la r\d\cina unei forme occidentale slave a cuv`ntului ce `nseamn\ via]\. Prin personajul s\u complex, Pasternak `[i propune o recuperare a individualit\]ii [i a valorilor spirituale: Jivago nu recunoa[te, nu accept\ Puterea Ro[ie ce dore[te s\-i ia locul lui Dumnezeu. Erosul devine pentru el o cale de salvare, o modalitate de a rezista constr`ngerilor sistemului. Iubirea pentru Lara [i pentru Tania `l ]ine `n via]\ [i `i d\ un motiv serios de a nu abandona `n lupta pentru supravie]uire. C`nd cele dou\ femei dispar din via]a sa, Iuri se pr\bu[e[te, nu numai social, ci [i psihic, cuprins parc\ de un r\u interior pe care nu-l mai poate ]ine `n fr`u. Totul pare pierdut, dar pe drumul Golgotei apare totu[i o lumin\; se pare `ns\ c\ speran]a vine (`ntotdeauna?) prea t`rziu. {i totu[i structura personalit\]ii nu e complet, ireversibil, alterat\ de violen]\: firescul a fost r\sturnat [i distrus, dar ordinea poate rena[te din haos. Omul poate fi constr`ns `n ceea ce prive[te ac]iunile sale, dar g`ndul nu poate fi oprimat, iar cuv`ntul nu poate fi ucis. C`nd individul se opune mecanismului alienant, sistemului, `nsingurarea este inevitabil\: Ai mei de mult se-nstr\inea-

S\racul film bogat

Filmul romnesc `ntre 1905 1948
ALEX ACIOB|NI}EI
Nu to]i cei care doreau s\ fac\ film se `nt`lneau cu norocul regizorului Jean Mihail. Acesta, desprins definitiv de teatru, av`nd bine `nv\]at\ lec]ia `nainta[ului s\u Leon Popescu [i a studiourilor vieneze, `[i dezvoltase un stil bine `nchegat, manipul`nd cu for]\ at`t legile schimb\toare ale tinerei arte c`t [i bugetele unor produc\tori bine inten]iona]i. Existau `ns\ [i regizori de teatru, cu un poten]ial imaginativ colosal, care avansaser\ proiecte diferitelor case de produc]ie. De cele mai multe ori, aceste proiecte nu se realizau pe motiv c\ resursele financiare ale acestor case se alimentau mult mai bine din produc]ia de [tiri, publicitate [i din achizi]ionarea de filme str\ine. Investi]ia `ntr-o comedie mut\ rom=neasc\ era costisitoare [i riscant\, mai ales c`nd exista posibilitatea de a cump\ra, la pre]uri convenabile, kilometri `ntregi de pelicul\ cu Charlot sau Stan [i Bran. Acesta era marele handicap al cinematografiei rom=ne[ti de atunci, silit\ s\ se dezvolte dezl`nat [i f\r\ nici un fel de sprijin din partea statului. Succesele veneau exclusiv din riscul particularilor `n condi]iile `n care ace[tia nu erau organiza]i `n mari trusturi cinematografice sau `n mari cluburi, ci `n case care rezistau c`teva luni sau c`]iva ani. Nu pu]ine au fost cazurile c`nd s-au `nfiin]at case de produc]ie destinate realiz\rii unui singur film, acestea autodesfiin]`ndu-se ulterior. Dat fiind acest context anarhic `n care se dezvolta cinematografia noastr\, ne `ntreb\m totu[i cum de a reu[it ea s\ str\luceasc\ de at`tea ori, trimi]`nd la festivaluri titluri ce s-au b\tut cu pelicule fran]uze[ti sau nem]e[ti pentru primele locuri [i cum de a reu[it s\ impun\ o manier\ de joc actoricesc cunoscut\ `n toat\ Europa? R\spunsul s-ar traduce `n talentul, voin]a [i orgoliul oamenilor de film de alt\dat\. ~ntre ei exista o solidaritate curioas\, necalculat\, de o spontaneitate nespecific\ individualismului oamenilor de art\. Aproape to]i con[tientizau c\, `n lipsa unor cadre cu adev\rat stimulative pentru genul cinematografic (a[a cum se `nt`mpla `n unele ]\ri occidentale sau de peste ocean), nu conta `n primul r`nd num\rul de capodopere realizate c`t cantitatea, avalan[a de generice pe care scria `n rom=n\. Se turna mult film `n Rom=nia anilor 20, iar amplasamentul studiourilor nu constituia monopolul Bucure[tiului. Avem de a face cu studiouri la fel de bune la Cluj, Bra[ov, Timi[oara sau Arad. Dar cine ar fi investit cu adev\rat `ntr-o comedie rom=neasc\? Tot particularii. {i, mai straniu, particularii care nu aveau nici o leg\tur\ cu cinematografia. Acesta este [i cazul comediei mute N\b\d\ile Cleopatrei de E. Labiche, al c\rei regizor, Ion {ahighian, l-a convis pe un mo[ier nu prea bogat s\-[i semneze numele pe genericul viitorului succes, la pozi]ia Produc\tor. Dispun`nd de un buget mai mult dec`t penibil, {ahighian [i-a elaborat cu ingeniozitate o strategie prin care reu[ea s\ manipuleze situa]iile aparent f\r\ ie[ire. {i cum s\ nu par\ f\r\ ie[ire urm\toarea scen\: tot staff-ul de filmare, deplasat la adresa unui mic ateneu popular de cartier unde regizorul `nchiriase o sal\, se confrunt\, umilit, cu atitudinea cinic\ a patronului de local care dublase tariful. De pe o zi pe alta! Atunci, de ce s\ nu se nasc\ experimentul, sf`ntul experiment ce se pare c\ a `nso]it adeseori cinematografia noastr\ de atunci? Ambi]io[i, cei din echip\ au decis s\ turneze scenele de interior sub cerul liber. Sc\pau de plata curentului electric. Dar erau total dependen]i de buletinul meteo. Au ocupat fosta gr\din\ de var\ Ra[ca, au amenajat un podium turnant de unde camera de luat vederi se putea orienta dup\ mersul soarelui, prelungind orele de filmare [i permi]`nd o egalitate `n repartizarea luminii. Desigur c\ acest truc era posibil [i datorit\ utiliz\rii perdelelor de p`nz\ cu scopul de a filtra lumina [i de a ob]ine anumite efecte de imagine. Montate pentru filmare, decorurile au spupravie]uit `n aer liber timp de o s\pt\m`n\. Necazul lui {ahighian a fost o ploaie toren]ial\ petrecut\ `n noaptea dintre 10-11 iunie 1925, care a distrus aproape tot decorul. Oricum bugetul, chiar dac\ era redus, permitea refacerea mobilelor. La vizionarea pentru pres\ nu s-a dest\inuit nici unui ziarist c\ interioarele fuseser\ turnate `n exterior. Coridoarele casei personajului George Azureanu (interpretat de Jean Georgescu) p\reau c\ nu au deasupra lor cerul liber. ~n momentele `n care camera trebuia s\ surprind\ vreun plafon, se recurgea la filmarea secven]ial\, plafonul fiind filmat separat iar leg\tura dintre imagini nefiind deloc brusc\. Al\turi de Georgescu, mai jucau baritonul Nic. Soreanu [i actri]a de variet Br`ndu[a Groz\vescu, al c\rei nume, lansat `n film

aici, avea s\ str\luceasc\ peste numai c`]iva ani, pe genericele marilor filme realizate la studiourile Joinville-ului de c\tre mon[trii ai regiei precum Ren Clair sau Jean Cocteau. ~n grupa rolurilor secundare, intrau numai nume mari ale scenei rom=ne[ti ca Gh. Ciprian, Mircea Pela sau Floria Capsali. Rolul Cleopatrei a fost `ncredin]at fran]uzoaicei Charlotte Brodier, venit\ ini]ial `n Bucure[ti pentru un proiect la teatrul de revist\ Alhambra. Scenele de exterior ale filmului au fost realizate portul Constan]a [i `n Bucure[ti, l`ng\ Podul Ciurel. Evit`ndu-se prinderea `n cadru a D`mbovi]ei, se simula, parodic [i `ntr-un spirit comic de bun gust, un pustiu egiptean pe nisipul c\ruia se desf\[ura una din fanteziile personajului George Azureanu. Acesta, `mbr\cat `n costumul unor epoci `ndep\rtate (dar cu guler tare la g`t remarca un ziar al vremii), o salva pe Cleopatra urc`nd-o `ntr-o superb\ ma[in\ Ford. Aceste scene erau totu[i cel mai u[or de creat. Cel mai dificil de realizat a fost inserarea `ntre cadre a unui text antrenant, care s\ compenseze lipsa unor bune [coli de mimodram\, a[a cum erau peste ocean. Toat\ ac]iunea filmului porne[te de la jocul unor intelectuali care, neav`nd cu ce se `ndeletnici `ntr-o noapte de var\, scornesc pove[ti, unii despre al]ii, substratul acestor pove[ti fiind de fapt mici acuze benigne. Vizionarea pentru pres\ a deschis drumul unor cronici favorabile care au propulsat filmul pentru reprezenta]ii [i peste ocean. Este, de altfel, primul film rom=nesc de fic]iune care ruleaz\ pe ecranele new-yorkeze. Nici ziari[tii lor, nici ai no[tri nu au [tiut adev\rul despre filmarea cadrelor de interior. De abia `n 1930, `ntr-un interviu acordat cineastului [i filmologului Traian Popescu-Tracipone, pentru revista Rampa, Ion {ahighian se dest\inuie: Da, domnule, filmam sub o ar[i]\ Nimeni nu trebuia s\ [tie, m\car p`n\ la premier\, c\ nu mai aveam o le]caie (), studioul nostru era rupt `n fund!

ianuarie 2004

20

e-Interviu

Literatura electronic
tefan Blan i Adrian Buz n dialog cu Andrei Mladinescu
1. Cum defini]i literatura electronic\? 2. Care este anul de na[tere al literaturii electronice rom=ne[ti? 3. Care este ra]iunea de a exista a literaturii electronice? 4. Cu ce se deosebe[te literatura electronic\ de cea publicat\ pe h`rtie? 5. Care s`nt avantajele [i dezavantajele literaturii electronice? 6. Cum este privit\ literatura electronic\ `n Rom=nia? 7. Care este viitorul literaturii electronice? (A.M.) tip\rit\. Cu alte cuvinte, literatura electronic\ este... literatur\. 5. Prin `ns\[i natura suportului electronic, o carte publicat\ pe internet este automat distribuit\ celor 619 milioane de surferi ai web-ului (cifra reflect\ situa]ia din septembrie 2002). Este de la sine `n]eles c\ nu to]i vor citi o anume carte, dar ea exist\ acolo, pe un raft virtual, de unde poate fi luat\, deschis\ [i citit\ de practic to]i ace[ti 619 milioane de oameni. Un al doilea avantaj este manevrabilitatea ei. Mii de c\r]i `ncap pe un singur CD-ROM, care, la r`ndul s\u, `ncape `n buzunar. CD-ROM pe care `l pot lua cu mine [i accesa oriunde. De asemena, c\r]ile electronice au incorporate dic]ionare [i aparate de c\utare care ofer\ un grad de accesibilitate net superior c\r]ii tip\rite. Atunci c`nd vine vorba de studiul literaturii, formatul electronic bate f\r\ drept de apel literatura publicat\ pe h`rtie. Al treilea avantaj al literaturii electronice este costul ei de publicare [i distribuire, considerabil mai mic dec`t cel al c\r]ilor publicate pe h`rtie. Cele 32 de volume ale Enciclopediei Britanice cost\ 1395$, `n timp ce, sub forma de CD-ROM sau DVD, pre]ul coboar\ la doar 70$. De asemenea, o revist\ publicat\ pe internet (Rom=nia literar\ este un astfel de exemplu) poate fi citit\ gratuit pe internet iar un editor poate publica o revist\ sau o carte pe internet practic f\r\ s\-l coste nimic: exist\ situri care ofer\ gratuit spa]ii generoase pe serverul lor [i r\m`ne la alegerea editorului ce [i c`nd s\ publice. Dezavantajul major al literaturii electronice este acela c\ nici unul dintre noi nu prefer\, `n ultim\ instan]\, s\ citeasc\ pe computer. Fiecare dintre noi are acces la Shakespeare pe internet, gratuit [i chiar cu un aparat de note rar accesibil `n form\ tip\rit\, dar fiecare dintre noi are o edi]ie pe raft. ~mi amintesc un text `n care George C\linescu descria dispozi]ia natural\ a trupului de a se adapta lecturii. Astfel, `n pozi]ie erect\, se citesc texte informative, `n timp ce poezia sau romanul presupun orizontalitatea impresionabil\. La ora actual\, computerul ofer\ pu]ine alternative [i nici una care s\ `mbine `mb\ierea spiritual\ cu una fizic\. Dintre toate computerele, RCA Ebook Reader-ul se apropie cel mai mult de formatul c\r]ii. Este compact, tactil seduc\tor [i, printr-un sistem de iluminare (backlight), ofer\ experien]a unic\ de a citi pe `ntuneric. Un alt dezavantaj al suportului electronic este imunitatea temporal\. ~n fa]a princepsului Remember, de Mateiu I. Caragiale, tr\iesc o emo]ie care este imposibil\ `n fa]a computerului. Exemplarul meu are, pe coperta a doua, un ex libris pe jum\tate distrus, care, m`ng`indu-l, `mi d\ o certitudine perisabil\; pagina de titlu poart\ un nume scris cu creionul [i `n a c\rui grafie visez via]a fostului proprietar; prima liter\ a textului are o dantel\rie al c\rei albastru este lucrarea celor aproape optzeci de ani care au trecut de la publicare ei; de asemenea, are un miros unic; oric`t de ciudat sun\, acest ultim regret mirosul este cel mai profund. Poate pentru c\ este imposibl de parafrazat, poate pentru c\ este, `n ultim\ instan]\, imposibil de descompus [i pentru c\, mai primitiv dec`t alte sim]uri, are linie direct\ cu subcon[tientul. Obiectul electronic nu are nimic din toate acestea, r\m`n`nd constant sie[i. ~ntr-un fel, cartea nu `mb\tr`ne[te o dat\ cu mine, nu apar]ine ordinii mele temporale. Par]ial, acest lucru se explic\ prin relativa noutate a c\r]ii electronice. Probabil c\, pe m\sur\ ce apar noi computere [i programe de citire, vom privi nostalgic la cele de acum [i vom descoperi c\, de fapt, aveau o via]\ a lor. Totu[i, `n registrul senzorial, cartea electronic\ a c`[tigat, o redut\, o redut\ auditiv\. Unele computere de citire au incorporat un MP3 care permite acompanierea lecturii cu muzica dorit\. 6. Ca orice lucru nou, literatura electronic\ a fost privit\, la `nceputurile ei, cu reticen]\, `n primul r`nd fa]\ de computer. Mul]i dintre scriitorii [i criticii consacra]i s`nt, din punct de vedere computericesc, analfabe]i. Acest lucru a f\cut ca literatura elelctronic\ s\-[i creeze proprii ei critici, care, tineri fiind, nu au astfel de timidit\]i, dar nici experien]a literar\ a celor care conduc unele reviste tip\rite. Un alt obiect al reticen]ei `l const\ tocmai tinere]ea celor care au populat mediul electronic [i a c\ror relativ\ lips\ de experien]\ este compensat\ prin entuziasm. ~ntre timp, cultura rom=neasc\ s-a deschis fenomenului, astfel `nc`t au ap\rut prezent\ri ale fenomenului electronic `n Adev\rul, Focus Vest, Observator cultural, Orizont, Rom=nia literar\, Vatra, pentru a aminti doar c`teva. Reticen]a a pierdut teren, astfel `nc`t, literatura electronic\ `ncepe s\ fie privit\ ca un fenomen firesc al culturii rom=ne[ti. 7. Literatura electronic\ va vie]ui at`ta timp c`t ra]iunea ei de existen]\ r\m`ne valid\. Cum nevoia de exprimare a noilor scriitori este permanent\, literatura electronic\ va continua s\ le ofere un spa]iu de afirmare. Pariul meu este c\, mai devreme sau mai t`rziu, cartea electronic\ va lua locul c\r]ii tip\rite (iar asta spre regretul meu), dar nu at`t de cur`nd pe c`t se a[teapt\ unii. Formatul electronic va `nlocui h`rtia abia atunci c`nd va fi g\sit un suport suficient de atr\g\tor, util [i convenabil, lucru care cu siguran]\ se va petrece, dar nu at`t de cur`nd pe c`t au prezis unii. La ora actual\, exist\ prea multe solu]ii tehnice, lucru care dovede[te, indirect, c\ nici una nu are o preponderen]\ asupra celorlalte. Solu]ia final\, `n opinia mea, va combina un program asem\n\tor cu Microsoft Reader [i un computer apropiat de RCA Pe l`ng\ nume noi [i un alt mod de citire, literatura electronic\ va l\sa mo[tenire un sens mai larg, mai plin, al cuv`ntului realitate. Cuvintele virtual/virtualitate s-au n\scut tocmai prin opozi]ie cu real/realitate. ~ntre timp `ns\, realitatea a sf`r[it prin a `nghi]i virtualitatea. mediul electronic `l pune la dispozi]ie, dar care, `n virtutea acestei tendin]e, s`nt `mpinse c\tre o zon\ experimental\. ~n mod sigur, defini]ia are g\uri este Caragiale... sau Platon electronic dac\ apare pe un suport digital? [i ea nu reprezint\ dec`t o conven]ie acceptat\ la un anumit moment. 2. Nu pot afirma cu t\rie c\ punctul zero este un moment precis. A fost o perioad\ a culminat cu anul 1998 `n care ceva se `nt`mpa `n web. Se organizau biblioteci (texte ale unor autori rom=ni clasici sau contemporani) sau colec]ii de linkuri bine structurate (a[a ar\ta revista Norii la origine), existau [i o mul]ime de situri de autor, multe reviste culturale pe h`rtie aveau deja arhive on-line. Cred c\ 1998 e anul `n care a ie[it ceva din supa primordial\ de octe]i: atunci s-a lansat Agora OnLine, prima revist\ rom=neasc\ exclusiv electronic\. La scurt\ vreme, a avut loc o explozie, webul cultural rom=nesc a prins form\, s-a concretizat sub forma numeroaselor reviste [i biblioteci, cele mai multe au rezistat p`n\ ast\zi, ne dau voie s\ vorbim despre o literatur\ electronic\ rom=neasc\. Momentul na[terii literaturii electronice este legat [i de invazia internetului `n societatea rom=neasc\. ~n 1998, sistemul de `nv\]\m`nt era deja conectat la re]eaua roedu, iar pia]a abunda `n furnizori de internet. Dezvoltarea a mers `n paralel, siturile culturale, revistele electronice [i-au format un public pe m\sur\ ce `n web s-a desenat un spa]iu din ce `n ce mai larg [i mai diversificat de limb\ rom=n\. 3. Care-i ra]iunea literaturii? O `ntrebare care, totu[i, nu poate s\ piard\ din vedere anumite caracteristici tehnice ale literaturii electronice, dar acestea nu pot constitui ra]iunea ei. Nu avem un capitol separat. Nici un autor nu scrie pentru c\ scrie `n mediu electronic. El scrie pentru c\ scrie. {i, dac\ scrie bine, public\ acolo unde simte c\ e primit mai bine sau unde consider\ c\ se aude mai bine, `[i creeaz\ reflexe, afinit\]i, ambi]ii, la Timpul, la Apostrof sau la Respiro. O parte dintre proiectele literare din mediul electronic au fost ini]iate de rom=nii din diaspora. Web-ul era spa]iul/mijlocul unde/prin care ei puteau s\ fie al\turi de autorii rom=ni din ]ar\ `n timp real. Dar nici acest fapt nu constituie o ra]iune a literaturii din mediul electronic, ci este, mai degrab\, tot un efect al ei. Literatura s-a n\scut `naintea bit-ului, a[a cum s-a n\scut `naintea tiparului, dac\ vorbim despre ra]iune/nevoi, atunci ar trebui s\ vorbim despre cele umane, at`t c`t mai exist\ ele sau mai `nseamn\ ceva. 4. Cu nimic. Distinc]ia este fals\, sus]inut\ de aceea[i team\ de ma[in\. Exist\ o deosebire de ordin tehnic, din care decurg anumite avantaje [i dezavantaje. Nu exist\ mai multe literaturi, exist\ doar Literatur\. ~n momentul `n care toat\ lumea va `n]elege acest lucru, probabil c\ vom fi mult mai c`[tiga]i. O gam\ `ntreag\ de opacit\]i, rigidit\]i, confuzii [i temeri a f\cut ca literatura publicat\ `n mediul electronic s\ fie digerat\ mai greu, s\ fie v\zut\ la `nceputurile ei ca o caricatur\ a literaturii pe h`rtie, iar proiectele desf\[urate `n mediul electronic drept o manifestare a ambi]iei autorilor refuza]i h`rtiei de a-[i face loc `n lumea literar\. Literatura electronic\ nu este altceva dec`t aceea[i literatur\. Proiectele electronice au coagulat o serie de nume lansate, `n curs de lansare sau aflate la debut, ce-i drept, av`nd toate `n comun o u[oar\ dezam\gire fa]\ de literatura pe h`rtie, de orbitele, politicile conjuncturale,

~n fa]a princepsului Remember de Mateiu I. Caragiale, tr\iesc o emo]ie care este imposibil\ `n fa]a computerului {TEFAN B|LAN
1. Literatura electronic\ este o formul\ prescurtat\ pentru literatura ap\rut\ pe suport electronic. Aceasta-i defini]ia larg\ a literaturii electronice: literatura citit\ cu ajutorul unui computer (desktop, laptop, handheld, RCA eBook Reader, hiebook, Franklin eBookMan) [i av`nd ca suport internetul, CD-ROM-ul sau DVD-ul (mai rar, floppy-discul) [i diverse programe cum ar fi Adobe Acrobat, Microsoft Reader, Palm Reader. Conform acestei defini]ii, care nu vizeaz\ cu nimic natura literaturii, ci suportul ei, un text publicat pe h`rtie, transferat apoi pe suport electronic devine literatur\ elelctronic\. Cum acest lucru produce confuzie `ntre literatura publicat\ pe h`rtie [i cea pe suport electronic, defini]ia ar putea fi rescris\ astfel: literatura electronic\ este literatura ap\rut\ exclusiv pe suport electronic. ~ns\ nici aceast\ defini]ie nu-i f\r\ cusur. Astfel, un text ini]ial publicat pe internet `nceteaz\ de a fi literatur\ electronic\ `n momentul `n care apare pe h`rtie? Totu[i, din ra]iuni practice, am s\ revin la defini]ia restr`ns\: literatura publicat\ exclusiv pe suport electronic. 2. R\spunsul depinde de defini]ia pe care o d\m literaturii electronice. Dac\ ne referim la literatura publicat\ pe suport electronic, atunci ea poate fi anul 1995, an `n care Rom=nia literar\ [i-a `nceput apari]ia pe web. Acest `nceput al literaturii electronice rom=ne[ti se leag\ de numele domnului Corneliu Ionescu, un matematician de profesie care a pus ro]ile `n mi[care, practic de unul singur. Dilema [i-a `nceput apari]ia `n 1996. Dac\ ne referim la literatura electronic\ publicat\ exclusiv pe suport electronic, probabil c\ punctul de pornire este anul 1998, an `n care Agora On-line `[i `ncepe apari]ia pe internet. ~n fine, `n anul 2000 a avut loc o explozie a publica]iilor electronice cu Norii, electr@, Respiro etc. 3. Ra]iunea e dubl\. Pe de o parte, este vorba de nevoia de exprimare a noului val de scriitori, veche de c`nd literatura. Pe de alta, revolu]ia tehnic\ din domeniul comunica]iilor a f\cut posibil\ o nou\ pia]\ literar\. Pe de o parte, avem necesitatea, pe de alta, calea ei de satisfacere. 4. Diferen]a este de ordin tehnic: literatura electronic\ [i cea tip\rit\ apar pe suporturi diferite. ~n cele din urm\, natura literaturii electronice este aceea[i cu cea

Chiar dac\ peste c`teva zeci de ani manualele [colare vor avea nevoie de baterii, literatura va ar\ta la fel ADRIAN BUZ
1. Din comoditate, numim ast\zi literatur\ electronic\ orice fel de text publicat `n mediul electronic (internet, suport digital), vorbim despre un text literar curat, f\r\ alte `nzestr\ri sau artificii tehnice. Aceast\ aproximare este, totu[i, acceptat\ ca defini]ie, `n orice caz, tinde s\ fie, de[i ea nu reu[e[te mai mult dec`t o localizare a textului respectiv. Mult mai aproape de o defini]ie a literaturii electronice se afl\ acele produc]ii care folosesc al\turi de textul propriu-zis arsenalul multimedia (imagine animat\ sunet interactiviate) pe care

ianuarie 2004

Recitiri
stagn\rile, polemicile, oboseala, ciocnirile absurde de orgolii [i prejudec\]ile care se consum\ pe h`rtie. ~ntr-un fel, s-a produs [i o redistribuire a volumului literar `n momentul `n care un nou spa]iu a fost descoperit. Principiul vaselor comunicante. ~n nici un caz mediul electronic nu presupune o alt\ literatur\. 5. Pur tehnice [i, `n mare parte, relative. Avantajele decurg unele din altele [i practic ajung la o desf\[urare surprinz\toare. Al\turi de puterea de acoperire, de posibilit\]ile uria[e de stocare, de o serie `ntreag\ de facilit\]i care u[ureaz\ munca de cercetare, studiul, de viteza de circula]ie, se poate pune nu at`t costul de produc]ie neap\rat mai mic al unui volum virtual, c`t controlul [i simplificarea procesului [i deci scurtarea timpului prin care acesta se ob]ine. Volumul virtual este o op]iune producerea lui `nseamn\ mult mai pu]in\ b\taie de cap, el poate `nlocui cu succes marketingul deficitar, distribu]ia caraghioas\ [i multe alte accidente [i neseriozit\]i care se produc prin edituri [i tipografii. Pe de alt\ parte, se vorbe[te despre insuficien]a tehnic\, nu to]i cititorii dispun de un calculator cu o leg\tur\ stabil\ la internet. O statistic\ `n acest sens nu este lipsit\ de relevan]\, dar mult mai important este faptul c\ societatea rom=neasc\ a `n]eles c\ internetul [i tehnica pe care o presupune s`nt un standard al civiliza]iei mileniului trei [i, `n ciuda oric\ror neuniformit\]i [i decalaje sociale [i economice, [i-l dore[te. Un alt dezavantaj des reclamat `l reprezint\ disconfortul lecturii pe ecran. E real, dar nu `ntr-at`t `nc`t s\ ne fac\ s\ respingem textele electronice. Cine cite[te, cite[te indiferent de suport, un aspect care ]ine mai degrab\ de capacitatea de adaptare [i de pasiunea fiec\ruia dintre noi. Pot s\ renun] la o lectur\ lene[\ pe faimoasa canapea, `n favoarea uneia mai pu]in relaxate, dac\ textul respectiv m\ captiveaz\, `mi cere acest sacrificiu. Nu e nevoie de o analiz\ sofisticat\ pentru a `n]elege c\ avantajele mediului electronic compenseaz\ orice dezavantaj al s\u. Iar `n raport cu literatura tradi]ional\, fac apel la asul din m`nec\: un volum tip\rit pe h`rtie ajunge la un tiraj cuprins `ntre 500 [i 1000 de exemplare, s\ zicem, [i acoper\, de cele mai multe ori, o suprafa]\ meschin\; un volum electronic nu are un tiraj propriu-zis, el poate fi desc\rcat de un num\r infinit de cititori [i acest lucru se poate produce din orice str\fund de lume; am convingerea c\, dac\ acolo nu exist\ o leg\tur\ la internet, nu exist\ nici o popula]ie deprins\ cu lectura de orice fel. 6. Fa]\ de acum 2-3 ani, mult mai bine. Literatura electronic\ este privit\, `n sensul c\ este citit\, receptat\ (am evoluat de la acel moment `n care cei de la revista Vatra despicau o distinc]ie teritorial\, vorbind despre diaspora on-line), multe dintre confuzii [i spaime s-au risipit. Chiar dac\ nu de mult, surprinz\tor, un t`nar critic era cuprins de mirare `n fa]a Antologiei Respiro editat\ pe h`rtie: oamenii \[tia vin din mediul electronic... nici un fel de robo]ei pe aici? Simpatice g`nduri `i umbl\ prin minte. A[ spune c\ r\ul a fost f\cut, adic\ lucrurile s-au a[ezat [i mergem `nainte, poate nu perfect, dar ini]iativele electronice au un public, pe de o parte, pe de alt\ parte, se poate spune c\ ne apropiem de o stare normal\ at`t c`t acest lucru `nseamn\ ceva `n Rom=nia anului 2003 , de vreme ce exist\ antecedente `n ceea ce prive[te penetrarea rezisten]ei diverselor foruri culturale, unele chiar premiate, bun\oar\ cazul Noesis. Cu alte cuvinte, am dep\[it faza unei miopii tenden]ioase. C`t despre diapora on-line... diaspora este un termen care, `n v\zduhul f\r\ frontiere al webului, nu prea mai `nseamn\ nimic, senza]ia mea fiind c\, de fapt, mediul electronic era pus la distan]\, chiar dac\ inten]ia general\ era bun\. Ne afl\m `n fa]a unui fenomen necoagulat `nc\ [i trebuie s\ ne adapt\m logica pentru a-l putea `n]elege cum trebuie. 7. Viitorul literaturii electronice este cel al literaturii. Nu poate fi altul, nu avem un capitol separat, de vreme ce distinc]ia se face doar `n baza unor specifica]ii `n c\su]a tehnic\. Chiar dac\ peste c`teva zeci de ani manualele [colare vor avea nevoie de baterii, literatura va ar\ta la fel [i `n centrul ei va sta omul cu preocup\rile, bucuriile, nevoile [i `ngrijor\rile lui la momentul respectiv. Cum vor ar\ta c\r]ile viitorului? Dac\ vor `nlocui `ntr-adev\r volumul electronic [i dispozitivele sale str\vechea carte? Disputa e neserioas\ [i alimentat\ cu orgolii oraculare [i o serie `ntreag\ de toane. Nu cred `ntr-un r\spuns radical, `n indiferent ce direc]ie. ~n ce mod [i cu ce dispozi]ie aranj\m gr\dina ar trebui s\ ne intereseze mai mult dec`t unealta cu care o facem, at`ta vreme c`t [tim s\ nu ne l\s\m supu[i de unealt\, `i `n]elegem pericolele. Literatura electronic\ literatura va supravie]ui at`ta vreme c`t cineva o va scrie [i o va scrie astfel `nc`t cel care nu o cite[te s\ afle din buletinul de [tiri c\ a pierdut ceva. Prefer enerv\rile din jurul acestei utopii.

21

Lecturi humboldtiene (I)

nu-i amintim dec`t pe cei mai proeminen]i. Dup\ cum st\ m\rturie abundenta sa coresponden]\, Humboldt s-a situat `n centrul unei vaste re]ele de rela]ii personale, `n care s-au angrenat mari spirite ale epocii sale (`ntre al]ii Goethe [i Schiller), ca [i speciali[ti `n diferite domenii din `ntreaga Europ\ a vremii, fapt care i-a permis nu doar acumul\ri de cuno[tin]e din cele mei diverse, dar [i precizarea propriilor idei. Interesat `n mod constant de problematica limbajului, a[ezat\ `ntotdeauna `ntr-un context filosofic [i antropologic mai amplu, Humboldt s-a preocupat cu asiduitate de colec]ionarea de material lingvistic din cele mai diverse limbi, unele dintre ele exotice [i necunoscute din ]inuturi neexplorate sau insuficient explorate din Asia, cele dou\ Americi [i Oceania. Mo[tenirea lui Humboldt ca filosof al limbajului [i lingvist const\ din numeroase studii [i articole, cele mai multe dintre ele concepute pentru a fi expuse `n public, la Academia Regal\ din Berlin. De men]ionat c\ majoritatea titlurilor reprezint\ contribu]ii de dimensiuni relativ reduse, dar, `mpreun\, toate alc\tuiesc un ansamblu relativ coerent [i de o mare bog\]ie de idei. Textul cel mai important pentru ilustrarea g`ndirii humboldtiene `n problemele limbajului se intituleaz\ ber die Verschiedenheit des menschlichen Sprachbaues und ihren Einfluss auf die geistige Entwicklung des Menschengeschlechts (Despre diversitatea strucural\ a limbilor [i influen]a acesteia asupra dezvolt\rii speciei umane). De dimensiuni considerabile, lucrarea a fost publicat\ postum de c\tre Alexander von Humboldt, de trei ori `n acela[i an (1836): mai `nt`i, a[a cum fusese conceput\ de autorul ei, ca introducere la un tratat `n trei volume despre limba kawi (ber die Kawi-Sprache auf der Insel Jawa, 3 vol., Berlin, 1836-1839), apoi, ca studiu [tiin]ific, `n volumele II-IV, pentru anul 1832, ale publica]iei oficiale a Academiei din Berlin (Abhandlungen der Kniglichen Akademie der Wissenschaften zu Berlin) [i, a treia oar\, ca separatum, cu titlul de mai sus. ~n afar\ de acest text capital, din ampla list\ de titluri dresat\ de exege]i, vom men]iona, `n ordinea cronologic\ a redact\rii, alte c`teva din cele mai cunoscute texte cu referire direct\ la problemele limbajului: ber Denken und Sprechen (1795-1796), Einleitung in das gesamte Sprachstudium (1810-1811), ber das vergleichende Sprachstudium im Beziehung auf die verschiedenen Epochen des Sprachentwicklung (1820), ber die Aufgabe des Geschichtsschreibers (1821), ber den Einfluss des verscheidenen Charakters der Sprachen auf Literatur und Geistesbildung (1821), ber das Entstehen der grammatischen Formen, und ihren Einfluss auf die Ideenentwicklung (1822), ber den Nationalcharacter der Sprachen (1822), ber das Verbum in den Amerikanischen Sprachen (1823), ber die Buchstabenschrift und ihren Zusammenhang mit dem Sprachbau (1824), Grundzge des allgemeinen Sprachtypus (1824-1826), ber den grammatischen Bau der Chinesischen Sprache (1826), ber den Dualis (1827), Von dem grammatischen Baue der Sprachen (1827-1829), Lettre M. Abel-Rmusat sur la nature des formes grammaticales en gnral, et sur le gnie de la langue chinoise en particulier (Paris, 1827), ber die Verwandschaft der Ortsadverbien mit dem Pronomen in einigen Sprachen (1829), Character der Sprachen 1829), Poezie und Prosa (1835). ~n cele ce urmeaz\, voi face o expunere succint\ a c`torva dintre ideile de mare relevan]\ teoretico-filosofic\ formulate de Humboldt. S\ men]ion\m mai `nt`i faptul c\, Humboldt a `ncetat s\ mai trateze originea limbajului ca pe o problem\ `n sine. Afirm`nd mereu c\ omul este om doar prin limbaj, g`nditorul german subliniaz\ c\, `n `ncercarea de a explica originea limbajului, nu putem de fapt ie[i din istorie pentru a reconstitui o faz\ din existen]a umanit\]ii care s\ fi precedat istoria `ns\[i! Delimit`ndu-se astfel at`t de contemporani ai s\i precum J. G. Herder sau J. Grimm, dar [i de `nainta[i precum G. W. Leibniz, Humboldt modific\ datele discu]iei. Renun]`nd s\ mai caute un moment `n istorie `n care limbajul ar fi ap\rut sau ar fi fost inventat, Humboldt socoate c\, `n principiu, s`nt valabile ambele ipoteze de baz\ referitoare la limbaj, at`t cea a monogenezei, c`t [i cea a poligenezei, dar c\ nu exist\ nici un criteriu care s\ ne ajute s\ distingem `ntre ele. Problema originii limbajului nu poate fi separat\, a[adar, de problema naturii sau a esen]ei sale. ~ntruc`t nu se poate concepe o alt\ form\ de comunicare anterioar\ limbajului [i care s\ fi condus la crearea limbajului, problema referitoare la modul `n care omul [i-a `nsu[it limbajul este de fapt o fals\ problem\. ~n loc s\ imagin\m un loc [i un moment `n istorie (sau `n afara istoriei!), `n care [i c`nd s\ fi ap\rut limbajul, Humboldt propune s\ ne concentr\m asupra `ntreb\rii ce este limbajul [i cum se manifest\ el `n formele specifice care ne stau la dispozi]ie sub form\ de limbi istorice. Aici se afl\ punctul nodal al concep]iei humboldtiene: mutarea accentului dinspre func]ia reflexivdesignativ\ c\tre cea creatoare a limbajului. Definit\ `ntr-o perspectiv\ genetic\, limba nu mai este un obiect pe care `l descoperi sau pe care, eventual, `l inventezi, ci o energie la care participi ca individ, `n cadrul unei colectivit\]i. De asemenea, `n raportul s\u cu g`ndirea, limba nu mai este privit\, cum fusese privit\ de majoritatea `nainta[ilor, ca un mediu `n care se reflect\ g`ndirea, ci `nsu[i factorul formator al g`ndirii. ~ntr-o perspectiv\ organic-integratoare, limba [i activitatea intelectului constituie pentru Humboldt fa]ete inseparabile ale aceluia[i ansamblu originar, care define[te `ns\[i esen]a omului: Limba este organul formator al g`ndului. Activitatea intelectual\, integral spiritual\, integral interioar\, disp\r`nd oarecum f\r\ s\ lase urme, se exteriorizeaz\ `n vorbire prin intermediul sunetului [i devine perceptibil\ pentru sim]uri. Aceast\ activitate [i limba constituie o unitate [i s`nt inseparabile una de alta. Privit\ `n sine, activitatea intelectual\ este legat\ `ns\ de necesitatea de a contracta o rela]ie cu sunetele verbale, c\ci altfel nici g`ndirea nu ar putea s\ ob]in\ claritate, nici reprezentarea nu ar putea deveni concept. Leg\tura indestructibil\ care une[te g`ndirea, organele vocale [i auzul cu limbajul rezid\ irevocabil `n alc\tuirea originar\, cu neputin]\ de explicat altfel, a naturii umane. (ber die Verschiedenheit, p. 50).
FOTO: GABRIEL CUCUTEANU

EUGEN MUNTEANU
Cum se `nt`mpl\ din ce `n ce mai des `n vremea noastr\, marii autori s`nt mai mult cita]i dec`t citi]i. Cazul lui Humboldt este elocvent: pu]in traduse `n alte limbi (exist\ c`te o versiune doar `n rus\, englez\ [i italian\ a principalului s\u text de filosofie a limbajului), textele sale s`nt relativ pu]in cunoscute `n afara spa]iului cultural germanofon, de[i nu exist\ o istorie a ideilor lingvistice care s\ nu `i acorde un loc proeminent [i rari s`nt lingvi[ii sau filosofii care s\ nu fac\ referiri erudite la el. De c`]iva ani, preg\tesc o edi]ie rom=neasc\ a textului s\u capital, tratatul Despre diversitatea limbilor. Reflec]iile care urmeaz\ s`nt prilejuite de documentarea pe care am efectuat-o, `n vederea edi]iei men]ionate, cu sprijinul serviciului german de schimburi academice (DAAD). *** ~n cei doar 68 de ani de via]\ (1767-1835), Wilhelm von Humboldt a reu[it s\ creeze o oper\ cu consecin]e incalculabile nu doar `n istoria cultural\ a ]\rii sale, ci [i `n cea european\. Poet, filolog clasic [i traduc\tor, lingvist [i filosof, om de stat [i diplomat, `ntemeietor al Universit\]ii din Berlin [i, prin aceasta, creator al modelului modern de universitate `ntemeiat pe principiul cercetare [i `nv\]are (Forschung und Lehre), figur\ simbolic\ greu de `ncadrat `ntrun curent ideologic sau o mi[care de idei (s`nt `n personalitatea lui fa]ete iluministe, dar [i unele romantice, iar cultul pentru antichitatea greco-latin\ `l definesc drept un clasic), marele g`nditor este revendicat `n posteritate de speciali[tii `n teoria politic\, de antropologi [i de esteticieni, de pedagogi [i de istorici, dar mai ales de c\tre speciali[tii `n lingvistic\ [i `n filosofia limbajului. ~n ciuda caracterului relativ nesistematic [i pe alocuri obscur al scrierilor sale, ca [i al stilului adesea greoi [i lipsit de str\lucire, factori care `ngreuneaz\ o receptare facil\ a ideilor sale, cei mai mul]i dintre speciali[ti v\d `n Humboldt pe marele deschiz\tor de drum `n domeniul [tiin]elor limbajului, cu toate c\, subliniem `nc\ o dat\, multiplele dimensiuni ale personalit\]ii sale creatoare s`nt greu de distins [i de separat una de alta. C`t prive[te sursele de inspira]ie ale g`ndirii sale, exege]ii numesc, pe l`ng\ g`ndirea greac\ antic\ (Platon [i Aristotel cu prec\dere), filosofia lui Leibniz, Kant [i Fichte, dar [i ideile novatoare ale unora dintre contemporanii s\i, g`nditori precum Johann Georg Hamann (1730-1788), Johann Gottfried Herder (1744-1803), Friedrich Daniel Ernst Schleiermacher (1768-1834), Friedrich Schlegel (1772-1829), sau lingvi[ti precum James Harris (1709-1780) [i Johann Christoph Adelung (1732-1808), ca s\

ianuarie 2004

22
, monoclu, frac, joben, pistol,

Club T

Alexandra Matei sau joaca de-a enervatu

Versurile Alexandrei Matei (16 ani) [ocheaz\, s`nt f\cute anume s\ irite Nota]ii enervate, enervante O luciditate `ntins\ la maximum s`rm\ periculoas\ pe care d`nsa, pu[toaica teribil\, face figuri, se str`mb\, imit\, d\ cu tifla, scoate limba, `[i bate joc de prejudec\]ile noastre puturoase, risc\ s\ cad\ de la `n\l]ime numai [i numai ca s\ ne demonstreze c`t de na[pa e via]a asta plin\ de W.C.-uri, de g\uri, de `njur\turi, de vaci, de lips\ de sens [i de punctua]ie S`ntem `ntr-un univers infantil, plin de cruzimi inutile, ludicul `mpodobind o imens\ poft\ de a distruge tot, p`n\ [i p o e z i a Alexandra Matei are un acut sim] al umorului, o nesf`r[it\ posibilitate de a `nscena situa]ii grote[ti, imprevizibile, un tupeu r\ut\cios de clovn al limbajului Uneori ai impresia c\ cite[ti ni[te indica]ii rapide de regie, date `n b\taie de joc sau replicile unor personaje cam dezaxate, voit dili, doar a[a, ca s\ ne scoat\ din s\rite c\ prea s`ntem serio[i!!! Dragostea func]ioneaz\ rar, b\nuim o cenzur\ zglobie, o paradoxal\ pudoare a acestei adolescente r\t\cite `ntr-o lume concret\, violent\, agresiv\, sc`rboas\ Nu cred s\ m\ `n[el, anun]`nd o poet\ de-o originalitate derutant\care pe mul]i `i va l\sa lamp\!!!

Vou\, -v\, -vi, b\,

Un `nger g\se[te un alt `nger pe strad\ [i zice: B\, tu [tii muzic\ rom=neasc\? Nu! B\, tu e[ti un dr\cu[or curat, b\! S\ [tii! Cel\lalt: g\\-i-na]]]]!!!

hai la Purnicu]a!
B\i, nu fi r\u! C`nd femeile mov coboar\ spre cas\ copiii se-ascund `n rucsacele mici ca s\ nu ias\. eu s`nt o purnic\ f\r\ ochi f\r\ m`ini f\r\ nasturi. te-am visat asear\, [tii?! Nu fi r\u c`nd femeile mov coboar\ spre cas\.

Starea de sil\
M\ duc la mama S\-i scriu `n uter poezii.

EMIL BRUMARU XXX

Se prinde un cap de mort [i se arunc\ la gunoi. Apoi se cheam\ c`inii. Obs: zoro la batr`ne]e are un cap mare [i nasu mic.

eeee-uuuuu
Salut. eu s`nt prima bucat\ din mine.

De ce-o iubesc pe mama elegie

Mama miroase frumos. Mama s-a dat cu crem\ de m`ini pe picioare. Mama m\ ur\[te m-a n\scut a[a `ntr-o doar\ ca s\ nu `l supere pe Dumnezeu. Dumnezeu era frumos [i vesel. Aici e juma de killer de p\pu[\. Un mo[ pl`nge `n poala unei p\pu[i. Am ajuns la cap\t. P\pu[ii `i cad ochii de plastic. obs: o p\pu[\ r`de tot timpul dup\ ce se culc\ cu g\inile.

Asta nare titlu

M\ dau `n balansoar. Mi-e frig! zice eu Nu-i nimic, zice mama tu vezi-]i de treaba ta, eu tre s\ stau pe b\legar.

poveste
Copilu bea cafea.

titlu: dUMNEZEU ~{I SCUIP\ ~N s`n VIRGUL|

Asta e groaznic
Afar\ e frig. C`nd m-am desc\l]at mi-au picat toate degetele. Obs: aceast\ broasc\ zace `ntre paranteze.

omul-negru a venit!
Omul cu p\l\ria de tabl\ st\ `n altar [i m\n`nc\ semin]e. Petri[or! zise femeia cu ochii. Petri[or! E ora zece.

Vedenie auditiv\
Aud mereu 2 oameni care se ceart\, se scuip\; latr\ c`inii, bre; parc\ ai fi maricica, parc\ a[ fi m\ta, g`nde[te-te, poate [i pe ea o cheam\ maricica, du-te dracului! Dumnezeu `[i ia vaca [i o duce la p\scut. M-am s\turat, aud 2 oameni care se ceart\, Dumnezeu nu are ce face, de aia `[i duce vaca la p\scut `n fiecare zi. M\ doare-n pix, las\-i s\ se certe, ce treab\ am eu cu cearta lor?

poezia: `n cer nu exist\ veceuri

anun]: se caut\ tractorist\!!! veta [i petri[or Poezie cu g\uri

prima gaur\: Aici e cur\]\torie de pixuri. a-treia-gaur\: Eu nu vreau s\ fiu femeie. a- doua-gaur\: gr\dina-m-a[. a-patra-gaur\: ~mi pip\i stomacul cu m`ncarea. ultima: mi s-au `nchis toate g\urile. Sesam, deschide-te! El `ntinde m`na. fumeaz\ o ]igar\ [i scuip\. ~ntinde s`rma. ~[i taie s`nii cu lama. Aici s-a c\cat Alecika. Ruga]i-v\ pentru ea! zice [i pleac\. Zidesc intrarea. S-a-nchis, zic, Biserica e plin\ de ap\, s-a-nchis, zic, pun`ndu-mi s`nii la loc.

eu am spus!
Un om a murit `n bra]ele altui om. Cel mort a `nceput s\ pl`ng\ `n hohote. Hal`p-hal`p!

la sec]ie
S-a spart un cal din care curge o sticl\. Zdrang! spuse poli]istul. Terminat.

gest pur
Pe strad\ a trecut un balon {i mi-a dat un copil albastru.

***
Omor`t I Tata a omor`t un om [i l-a t\iat cu fier\str\ul. Omort II Eu am o musc\ pe care a m`ncat-o pisica. Omort III Tai pisica, scot musca {i mu[c. Omort IV Tata m\ taie cu fier\str\ul. M\ doare-n musc\.

desigur, totul porne[te de la [osete

Lunga devia]ie a atmosferei culturale vine de la b la c. vaca: eu vreau s\ m\ uit pe fereastr\. M: m! zise Mi]u. Obs 0: aici tr\ia bunicu]a care avea doi ani fix. Obs 1: micul-dejun e cam gros la bor[ Obs 2: l`ng\ trotuar au c\zut 2 m\nu[i f\r\ m`ini Obs 3: pisicile miaun\, [chiopii nu. Obs 4: un pe[te cu un ochi mare `n cap. Obs 5: baba-oarba `[i ruja fiecare parte a corpului pe `ndelete. Obs 6^1: tu `mi dansezi step `n stomac. Invita]ie: {[[[[t!

Nu s`nt dili. `mi fac injec]ii cu s`nge

Un `nger c\l\re[te o vac\. Ea rage tare. Eu nu s`nt dili!, zbiar\ `n demen]\ un copil care fuge pe strad\. Obs: porumbeii zboar\ `ntotdeauna c`te [apte.

fata cu must\]i
Veta `[i r\dea musta]a. veta vetu]a [i ventuza Ar trebui s\ fim ferici]i c\ ne cad din]ii, c\ ni se umplu gurile cu vat\ ca s\ nu mai cer[im de m`ncare, c\ ni se scriu manifestele pe h`rtie igienic\ Pe mine m\ vor m`nca viermii! Veta. Pe mine m\ cheam\ Veta! Pe tine cum te cheam\? Pe mine m\ cheam\ Vetu]a. Pa, Veta! Pa, Vetu]a!

Enumera]ie:
Copil care `nva]\ [i respir\. Eu care vorbesc singur\ pe strad\.

linie crea]\
Las c\ pun eu m`na pe voi, b\!!!!

autoportret cu fa]a la perete

B\, ai blugi? Desigur, am [i boc\ncei! Obs: eu aveam 2 papuci cu care m\ `nc\l]am diminea]a.

eu m`ncam numai lapte c`nd eram mic\

Mo[ Lup-Crai-tu-c`]i ani ai? zeceplusunu. tu-m\-n Dumnezeu pe mama dracului! zise Alecika [i disp\ru `n p\dure

moc
B\, tu ai moace? Da!

ianuarieie 2004

Accente

23

Abatere sau inova]ie ?

IULIA MAZILU
A doua edi]ie a volumului Corectitudine [i gre[eal\: Limba rom=n\ de azi, semnat de Valeria Gu]u Romalo (ed. Humanitas, 2002), preia organizarea [i materialul faptic al textului edi]iei din 1972. Se adaug\ un capitol despre ortoepie: Acordul dintre scriere [i pronun]are datorit\ cre[terii `n societatea rom=neasc\ actual\ a ponderii comunic\rii publice. Dac\ `n prima edi]ie materialul utilizat acoper\ o perioad\ relativ scurt\ de timp (1969 - 1970), cel avut `n vedere `n aceast\ a doua edi]ie reflect\ o perioad\ de aproximativ un deceniu. Volumul con]ine cinci p\r]i: Corectitudine [i gre[eal\, Gramatic\, Lexic, Ortoepie [i Limba rom=n\ actual\. Autoarea fixeaz\ limitele de desf\[urare a termenilor corectitudine [i gre[eal\, dar introduce [i conceptul de limb\ literar\, la care se raporteaz\ toate situa]iile de comunicare invocate. Consider\ c\ eroarea sau abaterea este unul dintre principalele motoare ale dezvolt\rii limbii, f\r\ s\ se poat\ pune semnul identit\]ii `ntre gre[eal\ [i schimbare `n limb\. Limba este un joc cu foarte multe reguli [i se deosebe[te de multe jocuri prin particulitatea c\ aceste reguli nu s`nt imuabile, nu s`nt fixate o dat\ pentru totdeauna (p. 14). De aceea nu este suficient\ identificarea gre[elii: pentru ca aceasta s\ fie evitat\, se impune explicarea ei. Printre factorii care genereaz\ erorile s`nt enumera]i cunoa[terea insuficient\ a limbii, comoditatea vorbitorilor [i analogia. Valeria Gu]u Romalo precizeaz\ c\ formarea limbii literare implic\ l\girea no]iunii de abatere lingvistic\. Norma limbii poate fi `nc\lcat\ prin introducerea elementelor familiare, de limb\ vorbit\, pe de o parte, dar [i prin folosirea `n cadrul unui stil a elementelor altui stil. Se face distinc]ie `ntre gre[eli ce se impun [i cap\t\ caracter de inova]ie - [i gre[eli cu caracter izolat. Gre[elile de acord ocup\, dup\ cum semnaleaz\ [i autoarea, primul loc `ntre cele mai des remarcate. Acordul presupune dezvoltarea unor rela]ii, de dependen]\ de cele mai multe ori, bazate pe prezen]a unor concordan]e formale `ntre dou\ sau mai multe cuvinte. Cele mai frecvente gre[eli s`nt produse de dezacordul `ntre subiect [i predicat: Ei vine, Aici se vinde ziare, Copiii merge etc. sau de confuzia `ntre subiect [i complement: M\ doare picioarele. Teama de dezacord produce de asemenea devieri de la norma limbii: ~n ceea ce privesc filmele am [i eu o p\rere. (corect: ~n ceea ce prive[te filmele am [i eu o p\rere.) hiperurbanism sau hipercorectitudine. S`nt identificate gre[eli care ]in de rec]iune, cum ar fi omiterea unor prepozi]ii, de pild\ prepozi]ia pe `n exemple de genul: Copiii care i-a]i v\zut s`nt fra]i. (corect: Copiii pe care i-a]i v\zut s`nt fra]i.). Prepozi]ia [i conjunc]ia prezint\ restric]ii de natur\ gramatical\, dar [i restric]ii de natur\ semantic\. Se remarc\ adesea `ntrebuin]area unei prepozi]ii `n locul alteia (din pentru dintre, despre pentru de, datorit\ pentru din cauza). ~ntr-un subcapitol dedicat substantivului, se subliniaz\ o anumit\ instabilitate flexionar\ a acestuia, care permite utilizarea unor forme paralele: case/c\[i, viruse/virusuri/viru[i, hotele/hoteluri, chibrite/chibrituri, una dintre forme av`nd caracter literar, cealalt\ caracter popular [i regional. Un exemplu potrivit pentru a ilustra gre[elile care implic\ pronumele ar fi seria pronominal\ tu/dumneata (mata) /dumneavoastr\. Aceste forme indic\ persoana cu care se vorbe[te. Devierea de la norm\ vine din ignorarea rela]iilor sociale dintre persoanele implicate in comunicare. Trebuie f\cut\ distinc]ia dintre familiar [i reveren]ios, dintre oficial [i neoficial. O problem\ ridicat\ de verb este folosirea imperativului. Se `nt`lnesc forme de genul nu f\!, nu zi! nu (te) du! `n locul celor corecte: nu face! etc. Unele adverbe dob`ndesc o deseobit\ r\sp`ndire (doar), altele s`nt folosite gre[it mai `n mai a venit sau mai se spal\. Construc]ia frazei prezint\ multiple restric]ii lingvistice. S`nt semnalate izolarea subordonatei de propozi]ia regent\, omiterea conjunc]iei subordonatoare, construirea f\r\ subiect a unor propozi]ii av`nd predicat nominal. Autoarea eviden]iaz\ existen]a unor restric]ii semantice `n combinarea cuvintelor. Gre[elile provin din neaten]ie sau insuficienta cunoa[tere a sensului cuv`ntului care conduce spre combina]ii lexicale neobi[nuite. Formul\ri aberante vin [i din dorin]a de exprimare plastic\. Op]iunea pentru neologisme sau cultisme deriv\ din dorin]a de exprimare mai `ngrijit\, mai literar\. Se caut\ termenul mai pu]in familiar, solemn, cult sau tehnic. Dac\ acesta nu este `ns\ bine cunoscut, exist\ riscul de a-l folosi gre[it ajung`ndu-se la formul\ri de genul s\v`r[esc cump\r\turi. Apare [i fenomenul contrar, c\utarea cuv`ntului vechi, adic\ a arhaismului. S`nt folosite adesea cuvinte vechi care apar]in limbajului bisericesc (`nchin\ciune, l\ca[). Elementele argotice apar abundent `n comunicarea oral\ [i scris\ av`nd o atrac]ie deosebit\ `n r`ndul tinerilor. Termeni ca bi[ni]\, a drincui, ultrarapid vin pentru a evita o exprimare prea banal\, prea [tears\, prea cotidian\. Lexicul se caracterizeaz\ prin marea sa capacitate de schimbare prin derivare [i compunere. Se opteaz\ `ns\ pentru cuvinte ca scor]o[enie, improvizatoric\, a aluniza care s`nt considerate exager\ri. Limba con]ine [i o serie de `mbin\ri lexicale care, prin folosire frecvent\, devin cli[ee lingvistice: Sun\ la u[\, Sun\ telefonul, din start, la ora actual\, pe mai departe etc. ~n ceea ce prive[te concordan]a dintre scriere [i pronun]are, autoarea subliniaz\ ideea c\ respectarea [i cunoa[terea normelor ortoepice (c`t [i a celor ortografice) condi]ioneaz\ nu numai realizarea unei comunic\ri orale `ngrijite, ci [i a unui text scris corect. Ultimul capitol puncteaz\ ceea ce se `ntelege prin limb\ rom=n\ actual\ [i ofer\ o imagine de ansamblu asupra celorlalte patru capitole. Situa]iile de comunicare semnalate `n carte s`nt preluate din limbajul publicistic (radio, televiziune, pres\) [i din vorbirea cotidian\. Abaterile lingvistice luate `n discu]ie nu s`nt doar identificate, ci [i explicate. S`nt punctate `n carte 517 reguli. Gre[eli au existat [i vor exista `ntotdeauna, unele dintre ele se impun [i devin norm\, altele doar atrag aten]ia. Pentru un t`n\r `n formare, un intelectual sau pentru un simplu vorbitor de limb\ rom=n\, cartea Valeriei Gu]u Romalo constituie un punct de reper `n evaluarea [i autoevaluarea limbii vorbite [i scrise.

?
de ALEXANDRU & MIHAI VAKULOVSKI

~n amintirea imaginar\ (Marta Petreu)

Unde e[ti Domine? Evele tale frigide r\t\cesc prin noroaiele toamnei tr\nc\nesc pe baza neantului Am martori pentru nep\sarea ta fa]\ de cele lume[ti ~n amintire doar `n amintirea imaginar\ bate un v`nt senzual aduc\tor de fulgi uria[i: ce c\lu[ potrivit ce eden `mi scurmam `n z\pad\

Unde?
Maria Chirilov (pensionar\, mulg\toare, 66 de ani): ~n aer. fost\

Arcadie Suceveanu (vicepre[edintele Uniunii Scriitorilor din RM): Trebuie s\ m\ mai g`ndesc Fr\s`nica Oprea (sanitar\, 53 de ani): Pe p\m`nt, Doamne, unde? Maria Calughin (elev\, 16 ani): ~n sufletul [i cugetul nostru. Damian B\b\l\u (lemnar, 67 de ani): Nu m\ pricep la a[a ceva. Grigorie Holban (profesor de educa]ia fizic\, 40 de ani, baptist): Dumnezeu e atotprezent. Iat\, eu am s\ m\ rog pentru tine. D\nu] Vla[in (profesor de teologie, 25 de ani): ~n z\pad\. Valentina Rotaru (contabil, 47 de ani): Unde? Pe p\m`nt. Victoria }urcanu Pretutindeni. (elev\, 14 ani):

Marta Petreu, autorul: Nu [tiu.

Dantela (Daniel Pi[cu)

Dragul meu, mama cro[eta ceva pentru cine faci dantela aceea am `ntrebat-o dar nu mi-a r\spuns de ce nu mi-o fi r\spuns doar am `ntrebat-o destul de tare chiar prea tare s\ fi b\nuit c\ eu aveam s\ plec atunci s\ fumez o ]igare? Am s-o mai `ntreb o dat\ nu pentru c\ a[ vrea s\-mi r\spund\ ]ie ]i-o fac ci pentru c\ a[ vrea s\-mi r\spund\

Silogismul (in)cultural
majorarea de pre]uri, de impozite, de taxe etc. Ultima amendare legislativ\ `n acest sens, respectiv recenta lege privind Codul fiscal, prevede, prin art. 140 lit. b, ca o noutate `n Rom=nia, TVA de 9% pentru livrarea de manuale [colare, c\r]i, ziare [i reviste. Ne `nv\]asem deja ca pre]ul c\r]ilor s\ fie foarte mare `n raport cu posibilit\]ile noastre de cump\rare, al manualelor [colare deasemenea, dar, `ntr-un pariu imaginar cu op]iunile [i sursele de finan]are ale campaniei electorale curente, nu ne-am imaginat ca tocmai cartea s\ fie cea sacrificat\. {tiu, ne vor spune unii c\ [i `n occident exist\ TVA la carte (nu ne vor spune, `n schimb, niciodat\, c`nd vom avea venituri similare cu a celor din vest), c\, totu[i, puterea de trai la noi a crescut, respectiv economia a `nregistrat progrese conform statisticilor (de[i, statistic vorbind, faptul c\, `n medie, un rom=n m\n`nc\ pe s\pt\m`n\ dou\ g\ini, nu `nseamn\ c\ `n realitate e chiar a[a ci doar c\ unul m\n`nc\ patru g\ini, iar altul nu m\n`nc\ niciuna). Evident, `nsu[irea de a caracteriza cele pe care cei `n cauz\ consider\ c\ nu i-ar putea caracteriza, o definim simplu: demagogie. De asemenea, tot legea mai sus amintit\, prin art. 140 lit. a, prevede TVA 9% [i pentru dreptul de a intra `n muzee, castele, case memoriale, monumemte etc., obiective care, nemijlocit, al\turi de manualele [colare, ar trebui s\ figureze cu titlu gratuit la capitolul educa]ie a tinerei genera]ii. Altceva `ns\ li se preg\te[te [colarilor, o nou\ materie intitulat\ Educa]ie financiar\, din care vor `nv\]a lucruri precum necesitatea statului de a `ncasa d\ri din ce `n ce mai mari, precum [i necesitatea de a fi normal s\ se `nt`mple a[a ceva, `ntruc`t (e bine c`nd spunea cine spunea) democra]ia `nseamn\ birocra]ie, iar birocra]ia trebuie `ntre]inut\ ca bine cet\]enesc absolut.

Pentru cine?
Sebastian Pi[cu (6 ani [i 6 luni, fiul): Pentru tine (arat\ la tat\l s\u - .n.n.). Cristina B\b\l\u (pensionar\, fost\ `nv\]\toare, 63 de ani): Dar poate s-a g`ndit c\ va avea un nepo]el, dac\ ar fi fost pentru feciorul ei avea s\-i r\spund\: Pentru tine. Nicolae Popa (redactor [ef la Basarabia): Pentru andrelele ce danteleaz\. Nastasiu Zinaida (50 de ani, profesoar\): Pentru sine ori pentru nor\ (giulgi). Ciprian Cisma[ (19 ani, student la construc]ii): Pentru mine. Denisa Mirena Pi[cu (20 de ani, student\, fiica): cu drag. Dina Hrenciuc (42 de ani, bibliograf, scriitoare, so]ia): Pentru nora ei! Pi[cu (sora): Pentru mine. Pi[cu (mama): Pentru copiii mei. Daniel Pi[cu (autorul): Pentru doamna Ionescu vecina!

FLORIN }UPU
Din punct de vedere economic (la rom=ni expresia economie e mai mult paradoxal\ a economisi, a administra, a eficientiza s`nt totuna cu a economisi din ce `n ce mai pu]in, a administra din ce `n ce mai prost, a regresa), ne-am obi[nuit c\ forma cea mai palpabil\ de a percepe o schimbare e similar\, de regul\, cu

ianuarie 2004

24

Flash

Din revistele altora

~n spa]iul presei culturale, evenimentul sf`r[itului (sau `nceputului) de an este demisia `n bloc a redac]iei Dilemei [i `nfiin]area de c\tre demisionari a Dilemei vechi. A[adar,

Dilema a murit, tr\iasc\ Dilema veche!

De vin\ s`nt, se [tie, modific\rile impuse Funda]iei Culturale Rom=ne, care a devenit Institutul Cultural Rom=n [i a fost pus\ sub controlul pre[edin]iei [i al guvernului. {i cum cine pl\te[te, comand\ muzica m\ tem c\ la Dilema am putea auzi sonuri cunoscute, poate chiar de vreo dou\zeci de ani. S\ sper\m c\ nu. Altfel, `n ultimul (?) num\r al Dilemei (559/ 19 dec. 2003), merit\ citit cu aten]ie sondajul de opinie efectuat `n dou\ licee din Bucure[ti pe tema referendumului pentru modificarea Constitu]iei. Tinerii liceeni, din genera]ia care p\rin]ilor le pare `ntotdeauna mai neserioas\ dec`t a fost genera]ia lor la aceea[i v`rst\, se dovedesc `n mare parte limpezi `n g`ndire, con[tien]i de ceea ce se petrece `n Rom=nia contemporan\ [i siguri pe ei. De unde or fi r\s\rit tinerii \[tia, c\ b\tr`nii `n]elep]i, avu]ia ]\rii, tot la nea Nelu z`mbesc? Ei, ce-i drept, au [i ei mici sc\p\ri. Cum ar fi adolescentul care zice c\ nu va vota Constitu]ia pentru c\

tatea revistelor culturale) s`nt (sau s`nt soma]i s\ fie) aten]i la cei tineri, nu [i invers. Nu e deloc vesel. A[a e, dar din alte motive: am `nt`lnit prea mul]i scriitori tineri care citiser\ cam tot ce era important de citit prin literatura rom=n\ (inclusiv optzeci[ti [i nou\zeci[ti) [i prea mul]i scriitori consacra]i `nainte de 1989 care n-ar fi `n stare s\ numeasc\ zece (sau m\car cinci) autori tineri remarca]i dup\ 1989. Iar imaginea literaturii rom=ne contemporane (s\ coment\m asupra sensului adjectivului contemporan?) o dau totu[i tinerii. A[adar, disimetria de care vorbe[te Cronicarul e provocat\ de ignoran]a cop]ilor fa]\ de activitatea necop]ilor [i nu invers. De aceea are dreptate {erban Foar]\. Iar

cop]ii care fac majoritatea revistelor literare

s`nt doar o dulce iluzie. Orice revist\ literar\ care se respect\ are o echip\ format\ din in[i de toate v`rstele. Inclusiv Rom=nia literar\. Aici nu-i vorba de un conflict `ntre genera]ii, ci doar de o lene a creierului, p`n\ la un punct explicabil\: dup\ ce ai acumulat zeci de ani informa]ii [i ai citit mii de c\r]i, `n speran]a c\ totul se va structura `ntr-un ansamblu culturalistoric ordonat, vin ni[te pu[tani cu ca[ la gur\ care vor s\ schimbe ierarhiile. Numai c\ printre pu[tanii respectivi se ascund clasicii de m`ine. Ca s\ nu mai vorbim de felul cum s`nt f\cute destule reviste literare de la noi, cu echipe `mb\tr`nite, cu texte greoaie [i adesea de circumstan]\, chiar clientelare. Noroc c\ multe din chio[curile de ziare nici nu le preiau, a[a c\ influen]a lor asupra min]ilor necoapte e redus\ zdrav\n. Altfel, `n Rom=nia literar\ 51-52 g\sim multe texte interesante (ale tinerilor [i b\tr`nilor deopotriv\). Cronica lui Marius Chivu la Clepsidra cu z\pad\ a incriminatului {. Foar]\ te `mpinge spre libr\rie, cer[etorul de cafea Emil Brumaru e `n continuare fascinant, iar ancheta Ce anume v-ar face s\ renun]a]i la scris? merit\ urm\rit\ cu aten]ie. Aici am g\sit, printre altele,

s\-[i cl\deasc\ renumele pe seama creatorilor de prestigiu. Modelul C\rt\rescu, sc\p\rile lui C\rt\rescu, toanele lui C\rt\rescu... oameni buni, l\sa]i-l `n pace! Scrie bine, chiar foarte bine, dar dac\ vre]i s\-i face]i altare sau efigii `n cear\, face]i-o `n particular! Sau mai crede cineva c\ mediocritatea dispare atunci c`nd mediocrul `[i leag\ numele de un scriitor veritabil? Acum, ca dovad\ c\ nu doar {erban Foar]\ e atent la tineri, la evaluarea anului editorial 2003, mai mul]i critici de la mai multe reviste enumer\, printre c\r]ile importante ale anului, m\car trei-patrucinci nume de autori tineri. Printre ei ca s\ ne l\ud\m [i c`]iva colaboratori (fo[ti sau actuali) ai seriei noi din revista Timpul, una din revistele f\cute de tineri (`n accep]ia dat\ azi la noi termenului adic\ sub 50 de ani). De citit neap\rat [i textul lui Mircea Platon despre Obi[nuin]a memoriei, ap\rut `n suplimentul Litere, Arte, Idei al Cotidianului din 22 dec. 2003. Pentru o mai bun\ `n]elegere a influen]ei st`ngii [i a comunismului `n Europa Occidental\, e un punct de pornire incitant. Fiindc\

utopia egalitarist\ nu scuz\ prostia, ci o presupune.

E un lucru de care europenii inclusiv est-europenii ar putea s\-[i aminteasc\ acum. E un sfat bun [i pentru pre[edintele Ion Iliescu, care afirm\ (cf. Observator cultural 201-202/ 2004) c\, din 1990 p`n\ azi, organiza]ia guvernamental\ National Endowment din SUA [i George Soros au finan]at doar dreapta politic\, adic\ ...d\deau ajutoare directe la Rom=nia liber\, la GDS, la PN}CD, la PNL, la Liga Studen]ilor. Ehei,

minorit\]ile or s\ vorbeasc\ `n limba maghiar\ [i nu s`nt de acord cu asta.

A, p\i nici eu nu s`nt de acord cu asta! Cum le-ar fi minorit\]ilor ucrainean\, bulgar\, croat\ sau turc\ s\ `nve]e maghiara doar ca s\-i fac\ pe plac Constitu]iei? L\s`nd gluma la o parte, e de remarcat c\ unor rom=ni verzi termenul de minoritate na]ional\ li se pare sinonim cu cel de maghiar. Ce-i drept, de alte minorit\]i am [tiut s\ sc\p\m... Eu, unul, a[ muri de pl\cere s\ aud prin Ferentari Jj, istnem, Pardaiane, mai u[or cu sabia aia ninja, fkete ktyo!

ar fi fost amuzant ca americanii s\ finan]eze st`nga rom=neasc\,

adic\ ce-a r\mas din e[alonul secund al Partidului Comunist Rom=n al lui Ceau[escu. Pe de alt\ parte, din c`te se pare, domnul pre[edinte vede `n organiza]iile studen]e[ti un creuzet al dreptei politice. E, s-au dus vremurile din Fran]a lui 1968, de care vorbea Mircea Platon `n textul amintit mai sus! Dar eu a[ sugera [i o alt\ variant\: de vreme ce bursele [i finan]\rile venite din exterior pentru proiectele din Rom=nia presupun un concurs destul de obiectiv, poate c\ problema reprezentan]ilor st`ngii politice a fost mai degrab\ de incompeten]\ dec`t de incompatibilitate. De[i numele competen]ilor (fo[ti) mini[tri de st`nga Puwak [i Beuran au str\b\tut cu m`ndrie `ntreaga Europ\.

o r\bufnire a lui Mircea C\rt\rescu,

care scrie urm\toarele: ~mi pare r\u, dar am o veste proast\ pentru mult\ lume: nu cred c\ m-ar putea face ceva s\ m\ las de scris. ~n ciuda tonului u[or agresiv, `l `n]eleg pe scriitorul bucure[tean. Nu cred c\ exist\ un loc `n care s\ duci mai greu ca `n Rom=nia povara talentului [i a succesului. Asupra lui C\rt\rescu s-au ab\tut `n ultimii ani toate obsesiile idolatre sau demitizatoare ale celor care s-au obi[nuit

~n acela[i num\r din O.c. num\r dens, cu multe texte interesante citim despre Un nou fond documentar Br=ncu[i (bine`n]eles, `n Fran]a), precum [i transcrierea unei mese rotunde a Centrului Educa]ia 2000^ pe tema politicilor educa]ionale. Din p\cate, cine ar trebui s\ citeasc\ m\ tem c\ n-o s\ aib\ timp, ocupat/]i fiind cu incoerenta catastrof\ numit\ reforma `nv\]\m`ntului. Dac\ totu[i nu e a[a, le amintesc celor interesa]i c\ [i `n num\rul anterior al Observatorului cultural (199-200/ 2003) exist\ un text demn de interes, pe tema reformei `nv\]\m`ntului superior, semnat de cadre universitare din ]ar\ [i din str\in\tate. ~n Observatorul cultural 201-202/ 2004 mai apar [i dou\ replici date de Irina Horea [i Mioara Caragea (pentru cine nu [tie, dou\ traduc\toare de prestigiu) Dianei Crupenschi de la Editura Univers. Poate v\ aminti]i c\, la acuzele aduse de un alt traduc\tor excelent, Liviu Bleoca, conform c\ruia Editura Univers nu le pl\te[te traduc\torilor drepturile b\ne[ti cuvenite [i, de fapt, deja pl\tite editurii de diverse institu]ii (ca finan]are a traducerilor `n discu]ie), r\spunsul editurii a fost c\, de[i `nt`mpin\ dificult\]i financiare, pl\te[te totu[i, numai c\ `n unele cazuri doar par]ial.

Tot cu tinerii are probleme [i Rom=nia literar\.

~n ultimul num\r (dublu) pe anul trecut, Cronicarul revistei comenteaz\ o afirma]ie a lui {erban Foar]\, ap\rut\ `n revista noastr\. Poetul timi[orean avertiza lumea literar\ s\ fie atent\ la tineri. Adic\ i se pare Cronicarului ...doar cei cop]i (care, s\ recunoa[tem, fac majori-

Ce `nseamn\ par]ial la Editura Univers

afl\m acum. Nimic sau 15% din bani deja pl\ti]i de institu]ii din str\in\tate. Acum nu mai amintim despre felul `n care s-a f\cut privatizarea Editurii Univers. Doar ne `ntrist\m c`nd vedem rezultatele. {i nu mai zicem nimic. P`n\ luna viitoare. Temperatus

Responsabilitatea opiniilor exprimate `n paginile revistei apar]ine autorilor

Colegiul de redac]ie:
{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Emil Brumaru, Al. C\linescu Liviu Leonte, Paul Miron, Dan Petrescu, Alexandru Zub.

Redactor [ef:
Gabriela Gavril

Coresponden]i externi:
J. W. Boss (Olanda) William Totok (Berlin). Bogdan Suceav\ (Los Angeles) Mihai Vacariu (Adelaide)

Lucian Dan Teodorovici, Florin }upu, Cristian Dumitriu (tehnoredactor), Paul Dan Pruteanu (webmaster).

www.timpul.ro
Revist\ editat\ de:
Funda]ia Cultural\ Timpul

Redactori:
Radu Andriescu, Georgiana Antoci, Michael Astner, {erban Axinte, Olga Cojocaru, Alina Cr\ciun, Mihai Dasc\lu, Gabriela Haja, Iulia Mazilu, Ioana Militaru, Luciana Moisuc, Ionela Petrache.

Adresa redac]iei:
Ia[i, B-dul Carol I, nr. 3-5 Casa Conachi, cod 700506

Colaboratori:
Radu Pavel Gheo, Florin L\z\rescu, Doris Mironescu, Cristian P\tr\[coniu,

E-mail: timpul@yahoo.com ISSN 1223-8597 Nr. catalog Rodipet 4624

Fondatori:
Liviu Antonesei (pre[edinte) Gabriel Cucuteanu (director general)

REVISTA APARE
ianuarie 2004

CU SPRIJINUL

CONSILIULUI LOCAL IA[I [I AL MINISTERULUI CULTURII