Ce este Comportamentul prosocial

INDEX [+]Psihologie Sociala articole psihologie sociala agresivitatea comportamentul prosocial comunicarea non verbala comunicarea devianta si stigmatizare disonanta cognitiva grupul in psihologia sociala influenta normativa si informationala nonconformism si devianta paradigma lui asch asupra conformismului psihologia sociala a dragostei psihologia sociala si devianta relatiile intergrupuri reprezentarile sociale statusul in psihologia sociala uniformitate si conformism [+] Psihoconsiliere articole psihoconsiliere ce este delincventa juvenila delimitari si caracteristici etapele consilierii principiile consilierii psihopedagogice stiluri parentale [+] Psihoterapie articole psihoterapie ce este depresia cum scapam de depresie stresul simptome cauze tratament CONTACT In psihologia sociala, ca si in alte ramuri ale psihologiei, comportamentele se mpart n comportamente prosociale, i comportamente antisociale. Atunci cand urmarile comportamentelor indivizilor au urmari pozitive asupra lor sau a celorlali, urmri care pot fi sau directe sau indirect, putem vorbi de un comportament prosocial. Comportamentul prosocial, din perspectiva psihologiei sociale se refera la a actiona in virtutea valorilor promovate i acceptate de societate, acele valori pozitive care actioneaz implicit sau explicit la nivelul unui, grup, societate, etc. Cand se refera la comportament, si in special la comportamentele prosociale, psihologia sociala se refera la comportamentul altruist, comportamentul de ajutorare, atractia inerpersonala, prietenia, etc. Comportamentul de ajutorare este o latura a comportamentului prosocial, deoarece este definit ca un act intentionat, efectuat in folosul altei persoane. Pentru comportamentul de ajutorare, intentia este un element cheie. De asemenea, si comportamentul altruist este considerat a fi o subcategorie a comportamentului prosocial. Acestea se refera la actiunile pozitive ndreptate asupra celorlali actori sociali, fr ateptarea de ctiguri personale pentru aceste comportamente, cu alte cuvinte, n psihologia social, comportamentul altruist este o latura a comportamentului prosocial prin care se face bine unei persoane, fr a atepta ceva n schimb. Comportamentele negative, din perspectiva psihologiei sociale pot fi definite ca fiind opuse celor prosociale: angajarea n comportamente sanctionate au neaprobare de grup, societate, etc.

Comportamentul de ajutorare
Comportamentul de ajutorare este considerat o parte a comportamentului prosocial si a fost explicat in psihologia social prin mai multe perspective. Prima abordare a comportamentului de ajutorare ar fi cea biologica, abordare ce afirma c oamenii au o predispoziie de a ajuta pe alii. Aceasta perspectiva biologica a comportamenului de ajutorare vine in contradictie cu teoria evolutionista care leaga supravietuirea speciei ce egoism.

Dar, ca in orice disciplin, i n psihologia sociala prerile sunt mparite cu privire la comportamentul prosocial. Cnd se vorbete de comportament, fie el prosocial sau antisocial, majoritatea pihologilor sociali pun accentul pe latura social, nvat a comportamentului de ajutorare.

Comportamentul prosocial in teoria invatarii sociale

Prin teoria nvrii sociale, comportamentele i au originea n procesul de socializare, prin urmare este nvat. Experimentele efectuate (in special pe copii, aflati la varta invatarii) pentru a demonstra nvarea social a comportamentelor de ajutorare au relevat faptul ca chiar si simpla solicitare de a se comporta intr-un mod adecvat, crete probabilitatea comportamentului de ajutorare. De asemenea, sugestiile privind comportamentul adecvat pot s modeleze conduita ulterioar a copilului. Studiile au mai aratat ca o alta metoda folositoare in determinarea invatarii comportamentelor prosociale este si recompensarea. Exist anse mari ca un comportament recompensat s fie repetat. Dac, ntr-o situaie din viaa cotidian, copiii sunt recompensai pentru c au oferit ajutor, este foarte probabil c o vor face din nou n alte situaii. De asemenea, indivizii pot acorda ajutor doar prin simpla urmarire a unei alte persoane efectuand un comportament de ajutorare. Eperimentele au aratat ca urmarirea unui model caredezvolta comportamente psosociale, determina acelasi tip de comportament si la cel / cei care observ. Acest lucru s-a observat cu precadere la copii, acestia fiind mai sugestibili, si invatarea ociala si prin imitatie fiind spoecifica varstei. Dar totodata imitarea unui comportament prosocial nu inseamna simpla imitare mecanica a acestuia. Indivdul inainte de a aciona, analizeaz comportamentu i urmrile acestuia, i abia dup aceea acioneaz. Abordarea normativa, sustinuta de unii psihologi sociali afirm ca un factor important in modelarea individului si indreptarea acestuia catre un comportament proocial il constituie normele sociale, morme ce sunt invatate de individ, i nu inscute. n psihologia social, pe scurt, norma ete un standard de actiune, un criteriu in functie de care un comportament este acceptat, aprobat sau sanctionat. Definindu-le, am putea spune ca normele sunt "expectante sociale ce prescriu un comportament adecvat" (Boncu S, 2000, Curs de Psihologie sociala).

Empatia n comportamentul prosocial

n cazul comportamentului de ajutorare, ea poate fi privit ca un rspuns emoional la suferina altuia. Empatia nu apare numai n mprejurrile n care cellalt sufer. Numeroase studii au demonstrat c adulii, ca i copiii, rspund n mod empatic la suferina altuia. Majoritatea acestor studii arat c pentru fiinele umane este neplcut s-l vad pe altul suferind. Atunci cnd acordm ajutor, ncercm s facem s dispar sentimentul neplcut pe care ni-l provoac durerea altuia. Unul dintre modelele cele mai cunoscute ale comoportamentului de ajutorare se bazeaz pe aceast idee: indivizii intervin ntr-o situaie de urgen pentru c aceasta declaneaz o stare neplcut de care ei ncearc s scape. Ca urmare, un astfel de comportament nu este deloc altruist, fiind declanat mai curnd de interesul personal. Individul acord ajutor din dorina de a scpa de o emoie neplcut, comportamentul de ajutorare fiind un comportament ce reduce prompt starea de disconfort psihic.

Ce este disonanta cognitiva

INDEX [+]Psihologie Sociala articole psihologie sociala agresivitatea comportamentul prosocial comunicarea non verbala comunicarea devianta si stigmatizare disonanta cognitiva grupul in psihologia sociala influenta normativa si informationala nonconformism si devianta paradigma lui asch asupra conformismului psihologia sociala a dragostei psihologia sociala si devianta relatiile intergrupuri reprezentarile sociale statusul in psihologia sociala uniformitate si conformism [+] Psihoconsiliere articole psihoconsiliere ce este delincventa juvenila delimitari si caracteristici etapele consilierii principiile consilierii psihopedagogice stiluri parentale [+] Psihoterapie articole psihoterapie ce este depresia cum scapam de depresie stresul simptome cauze tratament CONTACT Prima dat s-a detaliat conceptul de disonan cognitiv n 1957, de ctre Festinger, profesor de psihologie la Stanford University, n urma publicrii crii "Cnd profeia d gre". Dei dup aceasta au aprut multe teorii ale disonanei cognitive. Festinger are meritul de a fi primul ce a explicat disonana cognitiv.

Definiia disonanei cognitive

Disonana cognitiv este un termen ce desemneaz un disconfort psihic, disconfort produs de apariia simultan a dou sau mai multe elemente cognitive, elemente ce se neag sau se contrazic reciproc. Ali autori precum Baron i Byrne dau alta definiie pentru disonana cognitiv i anume: "Disonana cognitiv este acea stare intern de disconfort ce apare atunci cnd indivizii observ inconsecven ntre dou sau mai multe atitudini sau ntre atitudini i comportament." Alte definiii referitoare la disonana cognitiv se refera la ca la o "discordan sau contradicie n cunoatere, pricinuit de informaii contradictorii privitoare la acelai obiect, situaie sau eveniment i care este trit de subiect tensional, ca stare de dezechilibru cognitiv, de nelinite psihic". Ali autori au definit disonana cognitiv ca un dezacord ntre atitudine i realitate, n timp ce alii o considera ca fiind tendina i nevoia subiectului de a reduce starea tensional i a realiza echilibrul cognitiv necesar, fie prin obinerea unor noi informaii congruente cu cunoater ea iniial , fie prin schimbarea atitudinii subiectului fa de obiectul, situaia, evenimentul dat.

Caracteristicile disonanei cognitive

Disonana cognitiv are tendina de a se reduce. Conform studiilor lui Festinger, persoana care are n universul su cognitiv dou elemente care sunt n disonan cognitiv, nu va putea pstra

aceast disonan, ci va ncerca s o reduc, modificnd unul dintre aceste elemente pentru a-l face s se potriveasc cu celelalte. Disonana produs prin dezacordul ntre dou elemente de cunoatere este greu de suportat, genernd o tensiune care va determina o dinamic cognitiv orientat exclusiv spre reducerea disonanei. Reducerea disonanei se poate face prin mai multe modaliti. Reducerea disonanei cognitive se poate face deci prin modificarea elementului disonant, prin diminuarea importanei elementului disonant, sau prin adugarea de noi elemente care s creasc consonana. Disonana cognitiv ce se produce prin dezacord ntre dou elemente de cunoatere este greu de suportat, producnd astfel tensiuni ce vor duce la o dinamic cognitiv orientat exclusiv spre reducerea disonanei. Dinamica cognitiv este n strns legtur cu mrimea disonanei. Cu ct distana dintre elementele disonanei este mai mare, cu att eforul pe care l va depune individul pentru reducerea disonanei va fi mai puternic, mai intens. Disonana apare i n cazul n care subiectul este pus s aleag ntre dou elemente, ambele la fel de atrgtoare. n aceast situaie, persoana, pentru a-i justifica alegerea, atribuie mai multe caracteristici pozitive elementului ales. Disonana cognitiv apare i n cadrul interaciunilor intra grupale. Aici cercetrile au artat c un individ i modific percepiile despre un grup n msura n care este acceptat de acest grup. Exist o relaie i ntre disonana cognitiv i stima de sine. Cercetri recente au artat c persoanele cu o imagine de sine pozitiv, precum i cele cu o stim de sine foarte nalt sufer mai mult din cauza disonanei cognitive.

Teoriile disonantei cognitive

Disonana cognitiv privete cunoaterea i relaiile ntre cunotine. Elementele de cunoatere trebuie analizate cu implicaia psihologic, care se refer la legtura dintre dou cunotine, numai dac existena uneia implic existena celeilalte. Din acest punct de vedere putem avea trei situaii: consonan, disonan, neutralitate. Avem neutralitate atunci cnd cele dou elemente cognitive nu fac obiectul unei implicaii psihologice, neputnd fi analizate mpreun. Consonana cognitiv apare atunci cnd unul dintre obiecte poate fi obinut prin implicarea psihologic a celuilalt. De exemplu, ntre "mi este somn" i "dorm" (implicaia psihologic a elemen tului "mi este somn") exist o consonan cognitiv. Pe cealalt parte, dac unul dintre elemente se opune celuilalt prim implicarea psihologic, avem disonan cognitiv. De exemplu, "mi -e somn" este n disonan cu "trebuie s stau de paz". "Trebuie s stau de paz" implicaia psihologic a elementului "mi-e somn" este n opoziie cu acesta. Beauvois i Joule afirm, legat de disonana cognitiv c producerea unei anumite conduite va duce la o raionalizare atunci cnd relativ la aceast conduit elementele de cunoatere disonante sunt superioare elementelor consonante.

O alt teorie asupra disonanei cognitive este avansat de Bem. Conform teoriei lui Bem, atitudinile indivizilor nu sunt dect inferene, explicaiile propriilor lor comportamente. El concluzioneaz deci, c se poate modifica atitudinea cuiva determinndu-l s fac ceva ce nu face n mod obinuit. Conferind propriilor lor acte o anumita valoare, indivizii adopt idei sau motivaii conforme cu ceea ce au fcut.

Ce este Influenta normativa si informationala

INDEX [+]Psihologie Sociala articole psihologie sociala agresivitatea comportamentul prosocial comunicarea non verbala comunicarea devianta si stigmatizare disonanta cognitiva grupul in psihologia sociala influenta normativa si informationala nonconformism si devianta paradigma lui asch asupra conformismului psihologia sociala a dragostei psihologia sociala si devianta relatiile intergrupuri reprezentarile sociale statusul in psihologia sociala uniformitate si conformism [+] Psihoconsiliere articole psihoconsiliere ce este delincventa juvenila delimitari si caracteristici etapele consilierii principiile consilierii psihopedagogice stiluri parentale [+] Psihoterapie articole psihoterapie ce este depresia cum scapam de depresie stresul simptome cauze tratament CONTACT Deutsch si Gerard (1955) au continuat studiile lui Asch, folosind situatii asemanatoare. Ei au facut distinctia ntre doua tipuri de influenta sociala: normativa si informationala. Influenta normativa apare atunci cnd raspunsurile individului sunt urmare a tendintei de a se conforma cu expectantele pozitive ale celorlalti; influenta informationala apare cnd raspunsul individului apare ca rezultat al acceptarii informatiei obtinute de la altcineva ca evidenta despre realitate.

Caracteristici ale influentei normative si informationale

n timp ce influenta sociala normativa rezulta din dorinta de a se conforma expectantelor grupului, influenta sociala informationala este rezultatul valorii (value) pe care o are conformismul asupra individului. El foloseste comportamentul majoritatii ca o sursa de informatie care sa-l ajute sa ia cea mai buna decizie (sa adopte cel mai bun raspuns) pentru situatia n care se gaseste. Desi aceasta distinctie conceptuala ntre cele doua tipuri de conformism este fara ndoiala semnificativa, multi cercetatori nu opereaza aceasta distinctie (Shaw, 1976). Cele doua forte, influenta sociala normativa si influenta sociala informationala pot opera fie mpreuna, fie independent. Un caz n care nu exista influenta informationala ar fi acela n care individul este convins ca el are dreptate si grupul greseste, si n acest caz tinde sa se conformeze motivat de nevoia de a fi acceptat de grup; acest tip de influenta sociala, n care individul adera la norma grupului n ciuda unor puternice rezerve cu privire la legitimitatea acesteia a fost numit si complezenta (Asch, 1951). Interiorizarea descrie o situatie n care conformismul devine o modalitate privata, intima de a accepta norma grupului ca o descriere adecvata a realitatii. Ca atare, complezenta rezulta n

primul rnd din influenta sociala normativa, n vreme ce interiorizarea corespunde influentei informationale. Complezenta persista numai att timp ct grupul exercita o presiune normativa. La rndul sau, Kelman (1958) deosebeste trei tipuri de procese de influenta care apar n conditii sociale diferite. Complezenta, care apare atunci cnd conformismul joaca un rol pur instrumental. Subiectul cauta sa cstige aprobarea grupului, sa evite situatiile dezagreabile care pot rezulta din nonconformismul sau, sa asigure o reglare a raporturilor cu sursa de influenta; n acest caz, propriile credinte nu sunt cu nimic afectate. Procesul de identificare, care apare atunci cnd subiectul doreste sa mentina relatii pozitive cu grupul, pe care l considera atractiv; n acest caz, subiectul crede cu adevarat n ceea ce afirma, pertinent fiind nu raspunsul specific la un continut specific, ci relatia sa cu grupul. Procesul de interiorizare intervine atunci cnd raspunsurile conformiste nu provin nici din controlul social, nici din vizibilitatea grupului, ci numai din invocarea continutului. n acest caz mecanismul consta n integrarea noii informatii n sistemul de valori al subiectului, atunci cnd acesta considera ca informatia are valoare intrinseca

influenta sociala si conformismul

INDEX [+]Psihologie Sociala articole psihologie sociala agresivitatea comportamentul prosocial comunicarea non verbala comunicarea devianta si stigmatizare disonanta cognitiva grupul in psihologia sociala influenta normativa si informationala nonconformism si devianta paradigma lui asch asupra conformismului psihologia sociala a dragostei psihologia sociala si devianta relatiile intergrupuri reprezentarile sociale statusul in psihologia sociala uniformitate si conformism [+] Psihoconsiliere articole psihoconsiliere ce este delincventa juvenila delimitari si caracteristici etapele consilierii principiile consilierii psihopedagogice stiluri parentale [+] Psihoterapie articole psihoterapie ce este depresia cum scapam de depresie stresul simptome cauze tratament CONTACT

Ce este influenta sociala

Nu ar fi o exagerare daca am spune sa toate comportamentele umane sunt rezultatul influentei sociale. Chiar si n experimentele de laborator,n studiile n care subiectii erau izolati, exista interactiunea dintre acestia si experimentator. Efectul acestei interactiuni poate fi considerabil(Shaw, 1976 ). Definitia termenul influenta socialasugereaza mai multe efecte pe care un individ sau un grup le au asupra altui individ sau grup. Aceste efecte se dezvolta doar pentru unele dintre interactiuni si depind n mare masura de maniera n care comportamentul unei persoane determina comportamentul altei persoane.

Procesul influentei socialepoate fi ntlnit att la nivel individual, ct si la nivel grupal sau macrosocial, unde, de fapt, da masura schimbarii sociale. O buna parte din vreme, studiul psihologiei sociale s-a ocupat numai de influenta sociala, considerndu-se ca aceasta nglobeaza totalitatea interactiunilor individului cu grupul. Ulterior, aceasta acceptiune s-a modificat, psihologia sociala contemporana opernd cu perspectiva propusa de Germain de Montmollin (1977), care restrnge sfera influentei sociale la ansamblul modificarilor, judecatilor, opiniilor, comportamentelor, valorilor, modelelor de viata, etc. intervenite ca urmare a interactiunii cu un individ sau cu un grup (Chelcea, 2003).

Ce este conformismul. Definitie, clasificari

n cadrul influentei sociale s-a studiat procese de grup, printre care conformismul, obedienta, inclusiv devianta. O trasatura evidenta a societatilor umane este aceea ca toti, sau cel putin majoritatea membrilor grupurilor social, dovedesc remarcabile similaritati ale comportamentelor, ceea ce nseamna ca, ntr-un fel sau altul, grupul exercita presiuni catre uniformitate. Dar uniformitatea si conformismul, desi sunt n relatie, nu sunt identice. Uniformitatea este o stare a grupului observabila la un moment dat, iar conformismul este rezultatul unui proces ulterior acestei stari, care implica faptul ca indivizii si-au modificat felul lor de a actiona, de a vorbi sau de a gndi, prin armonizare cu ceilalti indivizi.

Ce este conformismul
Conformismul este o forma de influenta sociala, care consta n schimbari atitudinalesau comportamentale, determinate de preluarea voluntara a pozitiei sustinute de majoritatea membrilor grupului de apartenenta. (Chelcea, 2003). Pentru a-si satisface nevoile de securitate si de afiliere, indivizii accepta sa renunte la o parte din libertatea proprie si adopta anumite norme si reguli specifice mediului n care traiesc, situatie reflectata n gradul de conformare manifestat de individ. Cnd indivizii interactioneaza cu ceilalti membri ai grupului, se genereaza presiunea catre uniformitate, si fiecare membru tinde sa se comporte n conformitate cu modelul general propus de ceilalti membri ai grupului.

Presiunea catre uniformitate si conformismul

Festinger (1950) a identificat doua surse majore ale presiunii catre uniformitate, si anume realitatea sociala si locomotia grupurilor. El a indicat ca atunci cnd un individ nu are un obiectiv de baza pentru a determina validitatea credintelor sale, el este dependent de realitatea sociala, realitate care se refera la consensul judecatilor ntre membrii ai caror judecati le respecta, pentru a stabili ncrederea n credintele sale. Lipsa de ntelegere printre membrii unui grup ofera o baza instabila pentru credintele care depind de suportul social, si din acest motiv apar forte pentru producerea uniformitatii. Presiunea catre uniformitate a membrilor grupului poate apare si pentru ca o asemenea uniformitate este de dorit sau necesara pentru ca grupul sa se deplaseze catre anumite scopuri dorite de membrii grupului, dar care nu pot fi atinse dect prin eforturile comune

depuse de membrii grupului. Un individ care nu se conformeaza scopului comun al grupului, poate mpiedica atingerea acestuia, sau poate fi exclus din grup. Desi n acceptiunea uzuala, termenul are uneori conotatii negative, n cele mai multe cazuri, el are o functiefoarte importanta, aceea de a stabili ordinea si stabilitatea n interactiunile cu ceilalti. O alta precizare care trebuie facuta neaparat este legata de distinctia dintre conformism si imitatie. Ctiva dintre primii sociologi, printre care Bagehot, Durkheim si Tarde, au vazut n conceptul de imitatie singura explicatie pentru totalitatea comportamentelor conformiste Unul dintre fondatorii psihosociologiei, Gabriel Tarde considera ca imitatia este elementul esential al vietii sociale. Dupa el exista "imitatia traditie", care lega generatiile ntre ele, si "imitatie moda", care constituia liantul indivizilor din aceeasi generatie. Din nefericire, termenul de imitatie face doar sa numeasca un fapt care poate fi observat de toata lumea, si anume comportamentul unui individ este modelat dupa comportamentul altuia. Imitatia este un comportament se aseamana comportamentului altei persoane. Nimeni nu imita fara ncetare; unii imita mai mult dect altii, sau imita mai mult unele comportamente. Imitatia este o tendinta generala (Shivers,1980), ea se aseamana celorlalte expresii comportamentale deoarece ncorporeaza procese psihologice de baza precum motivatia, perceptia, nvatarea. Actul imitatiei trezeste perceptii interpersonale prin care se recunoaste ca acel comportament care este imitat tinde sa satisfaca unele dorinta ale imitatorului. Comportamentul imitativ este mai probabil sa apara n acele conditii sociale unde sunt dorite anumite abilitati sau caracteristici comportamentale. n ceea ce priveste relatiile interpersonale, este mai probabil ca un individ sa imite pe altul atunci cnd percepe la acesta calitati de superioritate, ca si atitudini care reflecta similaritate cu cel pe care l va lua ca model.

Clasificarea conformismului
O ntrebare care apare n legatura cu conformismul este daca modificarea comportamentului este de durata, daca este interiorizata, sau este doar efectul unei influente sociale tranzitorii. Persista conformismul dincolo de situatia n care s-a produs, sau nu? Aceste chestiuni au fost revizuite de Allen (1965), care a sugerat patru combinatii posibile de conformism: conformism public si acceptare privata, conformism public si neacceptare privata ("private disagreement"), nonconformism public si neacceptare privata, si nonconformism public si acceptare privata. n doua cazuri exista corespondenta ntre raspunsul public si cel privat, n celelalte doua exista discrepante. Cazul de conformism public si neacceptare privata constituie ceea ce literatura de specialitate americana numeste complezenta. n legatura cu sensurile conformismului, Charles Kiesler a stabilit a stabilit existenta a trei sensuri. n primul rnd, mai ales n psihologia simtului comun, conformismul estre vazut ca o trasatura de personalitate. Aceasta expresie a aparut si n unele studii de psihosociologie, desi aceasta conceptie implica anumite responsabilitati. A admite existenta conformismului ca o trasatura de personalitate, nseamna a admite ca o persoana care se conformeaza, se va conforma

ntotdeauna, indiferent de situatie. Apoi conformismul este considerat ca o schimbare cognitiva sau atitudinala, si n ultimul rnd, conformismul este asociat cu respectarea normelor

Manipulare psihologic
De la Wikipedia, enciclopedia liber
Salt la: Navigare, cutare

Manipularea psihologic este un tip de influen social care urmrete schimbarea percepiei sau comportamentului celorlali cu ajutorul unor tactici ascunse, amgitoare sau chiar abuzive.[1] Pentru c manipulatorul i urmrete doar propriile interese, deseori n detrimentul altora, aceste metode pot fi considerate exploatatoare, imorale i neltoare. Influena social nu este n mod necesar negativ. De exemplu, doctorii pot ncerca s conving pacienii s renune la obiceiurile nesntoase. n general, influena social este perceput ca fiind inofensiv atunci cnd se respect dreptul celui influenat de a alege. n funcie de context i motivaii, influena social poate fi considerat manipulare ascuns.

Cuprins
[ascunde]

1 Cerine pentru ca manipularea s aib success 2 Cum i controleaz manipulatorii victimele o 2.1 Dup Braiker o 2.2 Dup Simon 3 Vulnerabilitile exploatate de manipulatori 4 Motivaiile manipulatorilor 5 Condiia psihologic a manipulatorilor 6 Strategia manipulativ de baz a unui psihopat o 6.1 1: Faza de evaluare o 6.2 2: Faza de manipulare o 6.3 3: Faza de abandonare 7 Vezi i 8 Referine 9 Alte referine o 9.1 Cri o 9.2 Jurnale academice

10 Legturi externe

[modificare] Cerine pentru ca manipularea s aib success

Dup Simon, reuita manipulrii psihologice are la baz urmtoarele componente:
1. Manipulatorul i ascunde inteniile i comportamentele agresive. 2. Manipulatorul cunoate vulnerabilitile psihologice ale victimei i determin ce fel de tactici ar putea fi efective. 3. Manipulatorul este de o cruzime suficient pentru a nu da napoi de la vtmarea victimei dac este necesar.

n consecin, manipularea tinde s fie camuflat (relaional agresiv sau pasiv agresiv).[2]

[modificare] Cum i controleaz manipulatorii victimele

[modificare] Dup Braiker

Braiker[1] a identificat urmtoarele moduri de baz prin care manipulatorii i controleaz victimele:

Recompensa pozitiv include lauda, armul superficial, simpatia superficial (lacrimi de crocodil), cereri de scuze excesive; bani, aprobare, daruri; atenie, expresii faciale cum ar fi rsul sau zmbetul forat; recunoatere public. Recompensa negativ include scirea, urlatul, tratamentul silenios, intimidare, ameninri, njurturi, antaj emotional, nvinovire, mbufnare, plnsete i fcutul pe victima. Recompensa intermitent sau parial Recompensa negativ parial sau intermitent poate crea un climat n care persist frica i nesigurana, un exemplu fiind atacurile teroriste. Recompensa pozitiv parial sau intermitent poate ncuraja victima s persiste de exemplu la majoritatea jocurilor de noroc, juctorul ctig bani din cnd n cnd, dar poate pierde n total. Pedeapsa nvarea n urma unei traume folosirea abuzului verbal, a furiei explozive sau a altui comportament intimidant pentru a stabili dominana sau superioritatea; chiar i un singur incident care implic un asemenea comportament poate condiiona sau nva victimele s nu-l supere/confrunte/contrazic pe manipulator.

[modificare] Dup Simon

Simon[2] a identificat urmtoarele tehnici manipulative:

Minciuna: Pe moment e greu de spus dac cineva minte, dei deseori adevrul iese la iveal dup un timp, cnd deja e prea trziu. Un mod de a reduce ansele de a fi minit este de a nelege c indivizii cu unele tipuri de personalitate (n special psihopaii) sunt experi n arta minciunii i a triatului, fcnd frecvent aceste lucruri, deseori cu subtilitate.

Minciuna prin omisiune: Aceasta este o form subtil de minciun, comis prin omiterea unei pri semnificative din adevr. Aceast tehnic se mai utilizeaz n propagand. Negarea: Manipulatorul refuz s admit c el sau ea a fcut ceva ru. Raionalizarea: O scuz prezentat de manipulator pentru comportamentul neadecvat. Raionalizarea este strns legat de spin. Minimizarea: Un tip de negare cuplat cu raionalizare. Manipulatorul spune c comportamentul lui/ei nu este att de duntor sau iresponsabil precum sugereaz altcineva, de exemplu spunnd c o insult a fost doar o glum. Atenia sau neatenia selectiv: Manipulatorul refuz s acorde atenie oricrui lucru care l-ar abate de la agenda sa, spunnd lucruri cum ar fi Nu vreau s aud. Diversiunea: Manipulatorul nu acord un rspuns direct unei ntrebri directe, ci face o diversiune, direcionnd conversaia ctre un alt subiect. Evaziunea: Similar cu diversiunea, dar aici se ofer rspunsuri vagi, irelevante, divagaii sau expresii ambigui. Intimidarea mascat: Manipulatorul i pune victima n defensiv folosind ameninri voalate (subtile, indirecte sau subnelese). Culpabilizarea: Un tip aparte de tactic de intimidare. Un manipulator se adreseaz contiinei victimei i sugereaz c acesteia nu i pas ndeajuns, c e prea egoist sau c o duce prea uor. De obicei, asta face ca victima s se simt prost, punnd-o ntr-o poziie inferioar, provocndu-i anxietate i ndoial de sine. Ruinarea: Manipulatorul folosete sarcasmul i ocara pentru a amplifica frica i ndoiala de sine n victim. Manipulatorii folosesc aceast tactic pentru a-i face pe ceilali s se simt nevrednici i prin urmare, s li se supun. Tacticile de ruinare pot fi foarte subtile, de exemplu o privire aprig, un ton al vocii neplcut, comentarii retorice sau sarcasm subtil. Manipulatorii te pot face s te simi ruinat pentru simplul fapt c ai ndrznit s li te opui. Este o modalitate efectiv de a crea un sentiment de inadecvare n victim. Jucarea rolului de victim ("srmanul/a de mine"): Manipulatorul se portretizeaz ca fiind o victim a circumstanelor sau a comportamentului altcuiva pentru a provoca mil, simpatie sau compasiune. Oamenii care se ghideaz n funcie de contiin i crora le pas nu suport s vad pe nimeni suferind i manipulatorului i este uor s se folosesc de simpatie pentru a obine cooperare. nvinovirea victimei: Aceasta este o tactic eficient de a pune victima n defensiv, mascnd totodat intenia agresiv a manipulatorului.

Jucarea rolului de servitor: Agenda personal este mascat de pretextul servirii unei cauze nobile, de exemplu spunnd c se comport ntr-un anumit fel din supunere sau pentru c se afl n slujba lui Dumnezeu sau a unei figuri autoritare similare. Seducia: Manipulatorii folosesc armul superficial, lauda, mgulirea sau sprijinul fi al altora pentru a le ctiga ncrederea i loialitatea. Proiectarea vinii (datul vinii pe alii): Manipulatorul gsete un ap ispitor, deseori n moduri subtile, greu de detectat. Simularea inocenei: Manipulatorul ncearc s sugereze c rul fcut nu a fost intenionat sau c nu a fcut lucrul de care este acuzat. Manipulatorul se poate preface surprins sau indignat. Aceast tactic face ca victima s se ndoiasc de propria judecat sau chiar de sntatea ei mintal. Simularea confuziei: Manipulatorul face pe netiutorul, pretinznd c nu tie despre ce vorbeti sau c e confuz cu privire la o problem important care i-a fost adus la cunotin. Afiarea furiei: Manipulatorul exprim furie pentru a afia suficient intensitate emoional i mnie pentru a oca victima i a o face s se supun. De fapt, manipulatorul nu este nervos, ci se preface. El vrea ceva i se enerveaz dac nu obine lucrul respectiv.

[modificare] Vulnerabilitile exploatate de manipulatori

Dup Braiker[1], manipulatorii exploateaz urmtoarele vulnerabiliti (puncte slabe) pe care le pot avea victimele:

dorina de a face oamenilor pe plac dependena de a ctiga aprobarea i acceptarea celorlali emotofobia (frica de emoii negative) lipsa hotrrii i a abilitii de a spune nu percepie neclar a identitii (granie personale difuze) autosuficien sczut locus de control extern

Dup Simon[2], manipulatorii exploateaz urmtoarele vulnerabiliti pe care le pot avea victimele:

naivitatea victimei i este greu s accepte ideea c unii oameni sunt irei, necinstii i nemiloi sau e n negare cnd e victimizat contiinciozitate exagerat victima este nclinat s acorde manipulatorului beneficiul ndoielii i s priveasc lucrurile din perspectiva acestuia, n care d vina pe victim ncredere n sine sczut victima se ndoiete de sine, lipsindu-i ncrederea i hotrrea, existnd o probabilitate mare de a intra n defensiv foarte repede intelectualizare victima ncearc din greu s neleag manipulatorul i crede c acesta are un motiv ntemeiat pentru care se comport aa

dependen emoional victima are o personalitate dependent sau docil. Cu ct victima este mai dependent emoional, cu att este mai vulnerabil n faa manipulrii sau exploatrii.

Dup Kantor[3], oamenii care prezint urmtoarele carecteristici sunt vulnerabili n faa manipulatorilor psihopai:

ncredere exagerat oamenii oneti presupun adesea c i ceilali sunt oneti. Se bazeaz pe oameni pe care abia i cunosc, fr s le verifice competena etc. Acetia se ndoiesc rareori de aa-ziii experi. altruism exagerat opusul psihopatului, prea oneti, prea coreci, prea empatici impresionabilitate sunt sedui repede de cei cu arm superficial. De exemplu, voteaz pentru politicianul mincinos care pup copiii. naivitate nu pot crede c n lume exist oameni necinstii pentru c dac ar fi, nu ar fi lsai s acioneze masochism le lipsete respectul de sine i i las incontient pe psihopai s profite de ei, creznd c o merit din cauza unui sentiment de vinovie lcomie cei lacomi i neoneti pot cdea prad unui psihopat care i convinge uor s fac ceva imoral imaturitate au o judecat defectuoas, cred afirmaiile exagerate ale reclamelor materialism exagerat o prad uoar pentru cmtari sau cei care se ocup cu scheme de mbogire rapid dependen psihologic cei dependeni simt nevoia s fie iubii i prin urmare sunt predispui s accepte ceva ce ar trebui s refuze singurtate oamenii singuri pot accepta orice form de contact cu oamenii. Un strin psihopat poate oferi companie uman, dar cu un anumit pre. narcisism narcisitii sunt nclinai s cad prad laudelor nemeritate impulsivitate acetia iau decizii n grab, de exemplu ce s cumpere sau cu cine s se cstoreasc, fr a-i consulta pe ceilali frugalitate exagerat nu pot refuza o afacere chiar dac cunosc motivul pentru care ies att de ieftin btrneea cei n vrst pot deveni istovii i mai puin capabili de a se ocupa de mai multe lucruri odat. Cnd primesc o ofert, e mai puin probabil s se gndeasc c ar putea fi o neltorie. Sunt predispui s ofere bani unei persoane care are o poveste trist. Vezi abuzul de btrni.

[modificare] Motivaiile manipulatorilor

Manipulatorii au trei motivaii posibile:[1]

Nevoia de a-i atinge scopurile i de a ctiga cu orice cost. O nevoie puternic de a avea sentimente de putere i superioritate fa de ceilali. Nevoia de a fi n control.

[modificare] Condiia psihologic a manipulatorilor

Manipulatorii pot avea oricare din urmtoarele condiii psihologice:[1]

personalitate machiavelic tulburare de personalitate narcisic tulburare de personalitate borderline tulburare de personalitate anxioas tulburare de personalitate dependent tulburare de personalitate histrionic comportament pasiv-agresiv personalitate de tip A tulburare de personalitate antisocial

[modificare] Strategia manipulativ de baz a unui psihopat

Dup Hare i Babiak[4], psihopaii se afl tot timpul n cutare de oameni pe care s-i nele. Abordarea psihopatului include trei faze:
[modificare] 1: Faza de evaluare

Unii psihopai sunt prdtori oportuniti i agresivi care vor profita de aproape orice persoan pe care o ntlnesc, n timp ce alii sunt mai rbdtori, ateptnd victima perfect. n ambele cazuri, psihopatul analizeaz constant utilitatea potenial a unui individ - ca surs de bani, putere, sex sau influen. Unor psihopai le place o provocare, n timp ce alii vneaz persoane vulnerabile. n timpul fazei de evaluare, psihopatul este capabil s determine punctele slabe ale potenialei victime, pe care le va folosi pentru a seduce.
[modificare] 2: Faza de manipulare

Odat ce psihopatul a identificat o victim, ncepe faza de manipulare. n timpul acesteia, psihopatul i poate asuma un rol, o masc special creat pentru a prinde la victima respectiv. Un psihopat va mini pentru a ctiga ncrederea victimei. Lipsa de empatie i vinovie a psihopailor le permite s mint fr probleme; ei nu vd nicio valoare n a spune adevrul dect dac i ajut s obin ceea ce vor. Pe msur ce interacioneaz cu victima, psihopatul evalueaz cu grij personalitatea aces teia. Ea i ofer o imagine a trsturilor i caracteristicilor victimei. Unui observator atent, personalitatea victimei poate dezvlui insecuriti sau slbiciuni pe care aceasta vrea s le minimizeze sau s le ascund. Ca student pasionat al comportamentului uman, psihopatul va testa cu grij tria interioar i nevoile care fac parte din eul intim al victimei i eventual va construi o relaie personal cu aceasta. Personajul pe care l joac psihopatul personalitatea cu care victima are o relaie nu exist n realitate. Este construit din minciuni ntreesute cu grij pentru a prinde victima n plas. Este o masc, una din mai multe, creat de psihopat pentru a se potrivi cu nevoile psihologice i ateptrile victimei. Victimizarea are un caracter de prad; duce adesea la un sever prejudiciu financiar, fizic sau emoional. Relaiile adevrate, sntoase, sunt construite pe respect i ncredere reciproc; se bazeaz pe schimbul onest de idei i sentimente. Convingerea greit a

victimei c legtura cu psihopatul are oricare din aceste caracteristici este motivul pentru care acesta are succes.
[modificare] 3: Faza de abandonare

Faza de abandonare ncepe atunci cnd psihopatul decide c victima nu i mai este de folos. Psihopatul/psihopata i abandoneaz victima i trece la alta. De obicei, n cazul relaiilor romantice, un psihopat i va asigura relaia cu victima urmtoare nainte de a o abandona pe cea actual. Cteodat, n aceast faz psihopatul are trei persoane cu care jongleaz:

cea abandonat recent, pe care o pstreaz n cazul n care nu i merge cu celelalte dou; cea pe care o manipuleaz n prezent i care este pe cale de a fi abandonat; a treia persoan, care este ademenit de psihopat anticipnd abandonarea victimei actuale.

Abandonarea poate avea loc subit i fr ca victima s tie c psihopatul cuta pe altcineva. Nu vor exista scuze, sau cel puin nu unele sincere, pentru rul i durerea pe care o provoac.