Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
G A N DI R E A
Gandirea are doua mari componente, una informationala si alta operationala, prima dezvaluindu-ne latura ei de continut (faptul ca dispune de unitati informationale despre ceva anume obiecte, fenomene, evenimente), cea de-a doua latura functionala (faptul ca implica transformari ale informatiilor in vederea obtinerii unor produse care, prin depasirea situatiei problematice, sa asigure adaptarea la mediu).
Latura informationala este constituita din ansamblul notiunilor si conceptiilor ca forme generalizate de reflectare a insusirilor
obiectelor si fenomenelor. Un concept este un raspuns comun la o clasa de fenomene al caror membri manifesta cateva trasatur i comune (Osgood, 1953, p.666). La randul sau Munn (1965) considera ca un concept este procesul care reprezinta asemanarile unor obiecte, situatii, evenimente, altminteri diferite. Conceptele sunt produse ale rationamentelor si odata dezvoltate joaca un rol important in gandirea ulterioara conceptele sunt condensari de experiente trecute (p.237). Vinacke caracterizeaza mai amplu conceptele referindu-se la continutul, modalitatile de utilizare si nivelul lor de structurare in mintea omului. Cele sapte caracteristici ale conceptului stabilite de el sunt urmatoarele: 1) conceptele nu sunt date senzoriale, ci sisteme care sunt produse de raspunsurile noastre la diferite situatii trecute caracteristice; 2) utilizarea lor inseamna de fapt aplicarea experientei trecute la situatia actuala; 3) conceptele reunesc datele senzoriale independente; 4) la om cuvintele sau alte simboluri sunt mijloacele de legatura ale elementelor independente ale experientei noastre; 5) conceptele au doua moduri de utilizare: cea extensiva, comuna pentru toti oamenii, si cea intentionala, care variaza de la individ la individ; 6) un concept nu este obligatoriu rational; 7) un concept poate exista fara a fi formulat intr-o maniera constienta (dupa Delay si Pichot , 1969, p.242). Rosch (1975) definea conceptul ca prototip al obiectului, iar Changeux (1983) arata ca el este o imagine simplificata, scheletica, redusa la trasaturile esentiale formalizate ale obiectului desemnat (p.179). Pentru logicieni conceptele definesc clase de obiecte date sau construite, ele fiind comune pen tru toti oamenii. Pentru psihologi, ele sunt sisteme de raspunsuri invatate, care permit organizarea si interpretarea elementelor fur nizate prin perceptiile noastre si care influenteaza comportamentul, indiferent de toate stimularile venite din mediu, permitandu-ne sa aplicam automat experienta noastra trecuta la situatiile prezente (Delay si Pichot, 1969, p.241). In mintea omului conceptel e nu sunt izolate, ci inlantuite unele de altele, formand sisteme conceptuale.
Latura operationala a gandirii cuprinde ansamblul operatiilor si procedeelor mentale de transformare a informatiilor, de relationare
si prelucrare, combinare si recombinare a schemelor si notiunilor, in vederea obtinerii unor cunostinte noi sau rezolvarii unor probleme. Gandirea foloseste doua categorii de operatii: unele sunt fundamentale, de baza, fiind prezente in orice act de gandire si constituind scheletul ei (analiza, sinteza, comparatia, abstractizarea, generalizarea, concretizarea logica), altele sunt instrumentale, folosindu-se numai in anumite acte de gandire si particularizandu-se in functie de domeniul de cunoastere in care este implicata gandirea. In randul acestora din urma intalnim mai multe modalitati si procedee operationale care se clasifica in perechi opuse.