ANOTIMPUL MORT

Nu am nevoie de imagini de-ale mele ca sa tiu minte cum am fost odata! Asa mi-a spus odata-o fata ce nu o cunosteam (desigur c-a folosit o alta exprimare), cand i-am cerut sa imi arate cum arata. Prea tare nu ma`interesa oricum, nici n-am cerut vreun fel de lamurire sau vreun motiv si-am continuat sa mai traiesc asa inca vreo sau ! ani, cre"and c-o fi o frumusete in interior. #ar iata-ma a$uns ceva mai mare, un pic mai somnam%ul si, din ce in ce mai constient. Am inceput sa ma intre% (ce-i drept, mult mai tar"iu fata de ea) de lucrurile ce a"i noi le numim fotografii au oare-nsemnatate`universala. &unt ele oare garantul ca pe viitor, cand vom da pagina cu pagina deoparte din al%um si ne-om uita la ele ne vom simti mai %ine' (are vederea unui prieten mort ne va insenina' &au poate ne-om aduce-aminte de cand eram copiii sau tineri si asta ne va alina putin din %oala ce se c)eama %atranete' *oate acestea tare m-au speriat si de atunci am "is asa+ cred ca-i mai %ine de-oi tine-n suflet noian de amintiri si el sa-mi fie singurul al%um. &a rasfoiesc mintal foile pline de %ucurii si viata, cat si pe cele mustind de-amar si de-ntristare. #eci m-am decis sa-mi fac portrete-n litere si ele sa-mi aduca`aminte de cum am fost, cum m-am sc)im%at, si comparand cu ce-am a$uns, sa pot sa spun de am trait sau nu degea%a.

I
In timp ce muream pentru o ultima data toamna era pe sfarsite si nu mam putut abtine sa nu ma gindesc la "tine" ca la o persoana detasata de "noi", desprinsa pe eci si fara reo sansa de-a re eni, ca la o barca naufragiata si pastrata in amintire doar de pescarusii ce au a!ut-o plutind"""cand a" Lasa acum nisipul sa ma acopere, e prea tar!iu sa aduni norii si sa le coman!i o furtuna instantanee" O furtuna care sa faca ce# $a spele o amintire putin amara din memoria-ti de fier# %ii serioasa, nu are nici un rost si nu ar face bine nimanui& poate doar putin rau celor ce ne-au a!ut" Asta in ca!ul in care am fost a!uti reodata si nu am 'ucat intr-una din piesele tale de teatru, cu usile si sufletele inc(ise" Totusi tin minte ca ne-au a!ut cati a si ei s-ar putea supara" Acum, capti in acest e)il uscat, muribund pe pla'a murdara a unei mari imaginare, secat de tot ce a fost uman, animat doar de dorinte nereali!abile, nu pot sa nu ma intreb* cine ai fost tu# $tiu cum, cand si as putea spune c(iar "de ce" ne-am cunoscut, stiu de asemenea cum te pictea!a ploaia de iulie, cum ra!i printre cioburile sparte ale oglin!ilor mele fumurii, cum desene!i frun!e prin par de fiecare data cand ma ise!i" $tiu multe, deci de ce ma intreb acum daca te cunosc# +and ai plecat si de ce stiu prea bine, la fel cum stiu si ce s-a intimplat intre caderea primei frun!e pe fata plictisita a lacului si caderea celei de a doua, doar la un an distanta" ,eci, daca stiu atitea, ce caut printre nisipul infinit, mergand cu pasi agale, imaginari pe o carare atit de cunoscuta, temandu-ma totusi la fiecare cotitura sa nu apari de unde a, si cu ocea ingri'orata sa ma intrebi* "Iar ratacesti prin ise inutile# Unde ai fost aseara# te astept de prea multa reme si ploi gri, grele au inceput sa cada de cand ai plecat"" Acum c(iar nu ma mai intorc, asa am cum facut in atitea si atitea dati, cand c(emat ca prin is de mii de culori sclipitoare ma intorceam fara sa stiu daca asta reau sau daca asa trebuie" Nici nu cred ca rei sa re in, sa aparem din nou pe acea scena patetica a celor multi si sa ne 'ucam cu constiincio!itate rolurile fade, intr-o piesa la care nici nu am citit scenariul" Oricum, nici daca prin absurd am dori amindoi acest lucru si cei asunsi ar ur!i un plan de-a ma reincarna unde a printr-un colt al cufarului tau, pe care-l tii inc(is cu sapte lacate in piept, tot nu s-ar putea" ,rumul ce l-am apucat e singurul drum care este cu ade arat cu un singur sens, de pe care nu poti re eni la fel de esel sau de trist cum ai plecat" drumul fara ploi plapande, placeri ieftine sau nori de!bracati de pre'udecati& e calea fara gropi, ce lin o parcurgi fara sa iti dai seama ca de mult ai plecat de acasa, ca oc(ii si cugetul nu iti mai sunt de copil, ca serile in peste tine flaminde precum lupii& e strada fara trotuare, fara indicii sau semne despre cum trebuie sa porti cra ata, fara morti penali!ati pentru nerespectarea regulilor de circulatie, fara gardieni omnipre!enti si omnipotenti" Acum, ca am un punct de edere perpendicular asupra marii, multe imi par mai clare si putini corbi ma mai sifonea!a fara reun scop anume, pe care sa nu il stiu sau patrund" ,e tine au rut sa ma scape sau sa ma .curete/ cum s-au e)primat ei" Primul impuls a fost sa accept, sa ii las puna alul dulce al uitarii

peste toate cu intele, gesturile si !imbetele tale patate iremediabil de ultimele ran'ete, scrasniri din dinti si oboseli accentuate" $-au oferit sa-ti smulga petalele cu gri'a dinauntrul meu" $tiam ca asta nu ma a'uta cu nimic, din moment ce radacina inca ar fi ramas infipta adanc in mine" ,in cand in cand mai ploua, si asa c(ipul ti se deformea!a, marea ! arcolindu-se puternic sub forta nesta ilita a milioanelor de picaturi care te desenea!a in moduri la care nu m-as fi gindit niciodata, nici c(iar in clipele de ura ie ce le-am .trait impreuna/" Natura desfigurea!a mult mai gra decat o poate face mina omului si c(iar mintea sa per ersa si intortoc(eata" Ai obser at reodata cum arata frun!ele unui copac dupa doar 01 de !ile de toamna# $unt de nerecunoscut* botite, sfisiate si mai presus de toate demorali!ate, tarate prin noroiul sacru al unei generatii demne de mila" Anotimpurile te pot duce pe culmile disperarii sau ale e)ta!ului, doar prin prisma factorului i!ual si sen!iti , pictand ade arate tablouri pline de orori, bantuite de anturi glaciare si aspre sau infatisindu-ti campuri intinse, insorite si primitoare, usor mangaiate de !efirul caldut si bland" Asta ma face sa cred ca tu ai fost anotimpul meu suprem, anotimpul etern sc(imbator, esnic facut sa ma uimeasca" M-ai maltratat de atitea ori de cate m-ai facut sa !bor, fara pene sau aripi, sa cant si sa danse! fara reo mu!ica de acompaniament" Prima data cand m-ai a!ut in ploaie ai cre!ut ca ma oi uda, insa te-ai inselat" Nu era decat sora mea care a trecut pe la mine sa ma salute, sa mai stam putin de orba" Atunci mi-ai pus prima intrebare demna de un raspuns din partea mea" Mi-ai soptit, parca cu frica si uimire in glas* .Pe ingeri nu ii uda ploaia#/" ,e nu ar fi curs apa de pe mine siroaie, ti-as fi putut raspunde sincer la intrebare" Insa tu nu ai obser at ca eram uscat doar la suprafata, ca in interior erau rauri in olburate ce se c(inuiau arsindu-se in mari inspumate, imense si totusi neincapatoare pentru cate as fi a ut de spus" +and ti-am spus ade arul m-ai intrebat daca nu mi-au ruginit cuiele" M-am aruncat atunci fara scapare si nesilit de nimeni in oceanul de ne ino atie si noblete ce mi se desc(isese in fata" La cuie am renuntat ca un netrebnic demult, poate doar ura sau indir'irea sa-mi rugineasca, alte stigmate nu mai posed, din pacate" Nu dupa multe po esti am aflat ca nepri(anirea si nobletea sunt doar o masca intinsa mestesugit peste o mlastina ino ata, pacatoasa si nerecunoscatoare, adormita doar pentru o perioada de timp, infrinta doar pentru un is de dragoste de catre apele limpe!i ale i! orului inocentei"

II
Imaginea!a-ti un rai de flori, pe care sa poti calca cu gandul, fara teama de a le impietri aripile, fara con ingerea ca sigur se or este'i la toamna" Un taram fara toamna, fara morti care plutesc in aer si se i!besc asur!itor, in tacere, de pamint, fara luminari ce se sting prea de reme rapuse de respiratia putreda a antului rece" Un aer fara de antul ce duce sperantele departe si se cuibareste in suflet, ca sa nu mai plece de acolo niciodata, sa sape si sa tot sape in gol cu mii

de lopeti spirituale ne a!ute si nemaipomenite" Imaginea!a-ti lebede in custi mari, egetale, care sa poata canta la comanda fara sa moara sau sa traiasca" $telele purtau coroane ce nu a eau sa putre!easca si in noaptea umeda si infinta, simteam ca sunt singura pre!enta trecatoare, efemera si in acelasi timp ireproductibila dupa disparitia din spectrul intelegerii umane" Nu meritam pe nimeni si nimeni nu ma merita, nimeni nu-mi putea cere sa-i pun la dispo!itie o iata intreaga pentru a-l intelege si pentru a ma intelege" .In toamna asta cu totii suntem martiri, fericiti tributari ai unei specii pe cale de disparitie/, m-a imbatat stupid un gand" $i poate ca nu degeaba am strabatut iile atitora si am trait ascuns printre placerile butoaielor de ste'ar, poate ca nenumaratele calatorii pe campuri de un galben patriotic si scufundarile in apa tare a neamului nu au fost doar simple e)cursii in trenul tineretii& poate ca toate au un sens, ce a mai presus de mine, de tine, de noi amindoi si de culoare" Poate, doar POAT-, ca ele m-au naufragiat pe tarmul tau si pe tine mi te-au adus plutind pe barci de (artie in portumi" Altfel poate ar fi aratat raiul, poate nu ar fi fost decat o notiune aga, gri si stearsa, predata prost ani si ani de-a randul de mii si mii carturari, fara de note mu!icale si fara de nuante de speranta sau disperare" Imaginand si creionand la nesfarsit lumi fantastice traim intr-o clipa cat altii nici nu au cura'ul sau puterea sa traiasca" 2isand la nesfarsit fantasme fara numere si pla'e goale, fara de turisti ne apropiem din ce in ce mai mult de specia la care cand a cu bucurie si mandrie ne afiliam in orisice moment" Acum, cand multi ne-au parasit ca sa culeaga fructe din arbori nestiuti, fructe ale caror efecte sedundare nici un c(imist nu poate ca sa le g(iceasca, am mai ramas putini care ne-a enturam prin padurile intortoc(eate ale gandului si prin aile, cateodata seci, ale ratiunii" Putini am mai ramas, multi fost-am oare la3nceput# Asa se crede, asa ne place noua sa ne imaginam, asa isam frumos c3odata eram capabili sa nastem din desert paduri imense de portocali si in noroi sa ne pastram curati, integri ca si nuferii"

III
Intinde-te pret de-o idila la umbra mea si lasa-ma sa iti despic muntele si sa tra erse! unul din multele rauri ce curg in tine, precum m-au indemnat in secret unii si altii" +aci ce e mai frumos in a te sti atat cat reau in orice clipa, in a te cunoaste atat incat sa pot sa te re ad si maine fara de!gust sau fara urma de regret# +um poti sa spui ca stralucesti cand esti o stea printre3alte mii si mii de stele# +um poti sa minti ca ar!i si raspindesti lumina fara ca tu reodata sa fi cunoscut mi!eria, noaptea sau intunericul# M-a muscat o floare si m-am gandit sa !bor pe sub pamint, sa sangere! pe tine, sa nastem o floare de sudoare si roua, s-o crestem la ba!a tamplei tale, so (ranim cu suferinta si durere, sa facem din ea romanul tineretii noastre, carte plina de asteptari si lungi siruri de de!amagiri glorificate"

,ar deodata ne-am prefacut in sculptura, cu i! de toamna moale curgandu-ne nebuneste prine enele de marmura" In piatra s-au transformat si gandurile noastre, dantelarii atent si migalos lucrate cu dalta de un mester nebun, ase!a-te cu mila si re erenta in le itatie, in 'urul nostru plutind precum o fac apoarele pe marile linistite ale acestui desert" 4apada ne-a fost daruita noua drept mantie cu care sa ne acoperim diferitele goluri din interior, insa ei au luat-o drept un act de lasitate alba" $i s-a lasat noaptea5 O noapte destul de lunga incat sa ne poata cuprinde pe amindoi cu bratele-i de groa!a, a ca!ut intuneric in noi, peste noi si cel mai gra 6 o be!na ca de pacla s-a tesut pe nesimtite intre noi" $angele prea obosit sa curga prin mine mi s-a strans tot in oc(i, sa ada el poate prin intunericul greu, sa a'unga el poate la tine cu mesa'ul meu" ,ar tu ai ramas surda la c(emarea sa, la tanguita-i po este de dragoste pe care in atatea randuri ai ascultat-o cum pe remuri ascultai po estile bunicii la gura sobei" In remuri de acum uitate, se pare, te-nfiorau literele staco'ii ale sfarsitului de secol si poe!iile sangerii te-na aluiau precum un cantec soptit in noapte si demn de a fi ridicat la rangul de imn" Am ramas doar eu si imaginea ta, cre!uta stea, inc(ipuita, tacuta lumanare ce-mi obosea gandurile si imi rascolea infometata iitorul, la fel de nesigur ca si marea" Praful indignarii, refu!ul constant al omeniei si rafalele puternice de mi!antropie ce in nenumarate randuri mi-au lo it corabia, te-au ingalbenit ca pe o fotografie care cu cat trece timpul de ine mai pretioasa, ca un in ce odata cu trecerea iernilor se rein entea!a pe sine insusi fara ca noi sa putem face nimic, nimic altce a decat sa pri im isatori la inca un fapt ce ne depaseste, la inca o minune care degeaba incercam sa o trecem in cartea noastra de aur la capitolul .in entii/" +aci asta faci, prin nepre!enta ta* te sc(imbi, te rein ente!i in asa fel incat intr-o !i, nu foarte departe in iitor, nu te oi mai tine minte asa cum erai, ci cum ai fi putu fi5

IV
In rai e)ista oare disperare si frustrare# +a n-ai putut sa iei mai multi cu tine .acolo sus/# -)ista mila si compatimire pentru cei ce inca sufera pe stra!i sau pentru cei ce-s prinsi inca-ntre lumi, idei si dogme, platind# Platim cu sange, platim cu flacari ce am facut, gandit sau ceea ce n-am spus si n-am facut" ,ar pe pamint e)ista fericire# O clipa plina de lebede, de toti cei dragi uniti de-un singur gand, de tot ce-a fost si e pierdut pe eci# Ne indem sangele si focul pentru-o idee ce-odata ne-a animat si plini de iata am plecat in cautarea ei" ,ar de cele mai multe ori ne indem pe praf, pe praful ticalos al altuia mult mai pre'os ca noi, ne indem inimile pe mese de operatie murdare, ne indem anii ce fug si nu se mai intorc pentru acei ce credem ca or compensa aceasta lipsa-n iitor, ne indem5 insa nu ne cumpara cine am rea& ne iau de pa taraba sangele in pungi di ersi .mistificati/ sa-l puna-n banci"

V
+eata cobora imperturbabil si in aluia muntele, cobora gratios ca o printesa pe scarile palatului, ca o boala incurabila asupra unui copil prea mic sa isi dea seama ce i se intimpla, prea mare pentru a putea profita de aceasta sansa unica in iata5 in moarte" Acele bra!ilor erau in aluite& incet, incet imbracau (aina gri a de!nade'dii, (aina ce le aducea umil in dar - uitarea" In scurt timp dispareau printre fasiile lic(ide, de plumb ce ing(iteau totul pe masura ce inaintau, de orau culorile, topindu-le intr-o masa omogena de cenusiu laptos" $i in 'urul meu5 ninsoare 6 puternica, superba si esnica" In mine5 ant puternic, surd to aras al calatoriilor mele nocturne si ilu!orii, patimas prieten al noptilor aride& dar in acelasi timp etern memento al conditiei mele" Afara, sub suflarea lui aspra fulgii 'ucau nebuneste un dans demult uitat de oameni, un dans nepasator fata de goliciunea partenerilor, neincre!ator in utilitatea scenei, dar mai presus de toate* iu7 In acelasi peisa', doi demoni ai uitarii de sine, abstracti si ine)plicabil de frumosi, se intrepatrundeau doar pentru mine" +eata continua sa coboare& grea cortina ce cadea peste o scena prafuita pe care multi inca o cred locul marilor premiere, peste o scena care insa nu mai este decat o adunatura de scanduri batute in cuie, un esafod imens pentru maruntii actori, nefericitii comedianti care isi dau seama de acest lucru" 4apada continua sa cada, in timp ce eu, carboni!at de frica, strigam in parasire, in marele pustiu manufacturat c(iar de mainile mele* .,ama uite+ am primit in sfarsit florile de pe mormant! &unt gata sa vor%esc si sa te-ascult./ $i de atunci dulcea isare m-a cuprins cu miile de brate ne a!ute cu care stie ca m-am obisnuit de'a" 4apada din mine, frigul interior, pe toate le topeste toamna" Acum antul meu nu mai imbie fulgii la dans, ci mandru ridica in aer frun!ele moarte, ca sa imprastie pretutindeni parfumul de neuitat al amintirilor" Toamna 6 singurul anotimp ce poate fi fotografiat in culori, caci toamna suntem noi* staco'ii, aurii sau portocalii, indiferent de culoare inca pastram in noi erdele primordial si aducem oricui 8 rea sa ada9 aminte ca odata am fost ceea ce acum parem a fi"

VI
+iorile se pregatesc de recolta, fug prim fum si ceata, isi ingana parintii si se uita un la alta de parca moartea ar fi suprema declaratie de dragoste, iar ura unica floare demna de pus pe morminte" Pe campurile triste oamenii s-au strans in numar mare sa-si intimpine mortii" Trebuiau sa cada o data cu frun!ele, dar iata* plopii intind brate goale spre cer si ei nu au aparut" Prima !i a lui noiembrie trebuia sa fie de sarbatoare* sa se manince si sa se bea, insa cenusa sperantelor lor, a incercarilor lor incununate de esec le-a fost singurul aliment si unica bautura pentru al catelea an la rand" Nici ei nu mai stiu de cand asteapta sa le cada din cer o minune care sa aduca cu ea trupurile celor disparuti de pe pamint"

In purgatoriul iselor morga e animata* odata ce primul cada ru intra pe usa, celelalte ii or urma mai de reme sau mai tar!iu, purtand in ele ori speranta !ilei de maine cand or straluci spre groa!a si disperarea defunctului posesor, ori poate reo scrisoare de gratiere din partea singurului in masura sa faca acest gest simplu, dar totusi maret" In noi se tot sapa gropi abisale, cei sortiti isi iau cuminti in primire locul, bucurosi la gandul ca de : noiembrie or putea .cadea/ in iata celor dragi, ca o ploaie rece si gri pe taramurile inalte ale $cotiei" Aici 'os, in crematoriu, lucram intens, ardem pe ruguri de patima dorinte, ise si tot felul de porniri .necu incioase/ ce ne-ar putea impiedica intr-o buna !i sa pierdem spectacolul mortuar ce il asteptam de atatia ani" Nimeni nu a a ut cura'ul sa ridice cortina funerara ca sa edem si noi ce se afla dincolo de recolta si de asteptarile noastre, la ce altce a am putea na!ui inafara de fatidica !i de : noimebrie" Poate ca dupa lanurile ce ne orbesc e)ista si altce a, ce a mai iu, ce a ce nu creste din pamint, ce a ce nici macar n-atinge pamintul decat rareori si atunci doar pentru o clipa, cat isi scutura aripile pentru a se inalta din nou deasupra firii noastre si a-si continua drumul profetic, drum fara marca'e sau indicatoare, un drum inteles doar de copii" Ingerii, tracasati de atatea cereri nu reusesc sa le indeplineasca pe toate la timp, pier!andu-si din clienti astfel" Nu pot sa faca graul sa incolteasca de :; ori pe an si nu pot plange la comanda, tot la fel cum nu pot !ambi la cerere, la simplul indemn al unei rase monosilabice, neingaduitoare si atat de slabe" Plecati cu diferite treburi prin lume toata !iua, seara cad sleiti de puteri peste intreaga omenire imprastiata pe campuri" $i cad in fiecare !i, nu doar de : noiembrie"

VII
+ateodata, iarna, ma culc pe nisip si ise! la cum ar fi sa scriu despre trandafiri* din tocu-mi lung si subtire sa cada potop de petale imense, rosii pe (artia ornata cu spini" +ateodata cade !apada si ma acopera, cre!and ca sunt reun fiu uitat de al ei si eu ma prefac si intru in 'oc, nesocotind timpul" In camera plina de umbre miscatoare am in atat ca isul inrourat printre gene la rasaritul soarelui nu trebuie sters cu mana aceasta omeneasca" Trebuie sa a em rabdare, ca aripi de satin sa ina sa culeaga rodul noptii, durerea ei de o clipa si s-o duca departe" +ateodata stim asta dar in cele mai multe dimineti uitam cu desa arsire si ne ucidem fara de stire" +ateodata nelinistesti marea cu ale tale cu inte" Mai bine taci si asculta (o(otele din adancuri si in ata ca noaptea si dragostea cad doar peste putini" Atunci c(eama-ti toti porumbeii gandurilor tale si uita-ma prin parul tau, printre-ale tale frun!e sa ma pierd usor, usor sa rede in copil" +ateodata noaptea aud soapte* in mine, langa mine si pentru mine" $au cel putin asa doresc sa cred" +aci de nu am crede in soapte in ce altce a am putea sa ne punem speranta# +ateodata ma gandesc ca mi-ar putea cadea capul impreuna cu soarele la sfarsitul unei !ile marete pentru multi, insa nu si pentru mine" Atuncea cad fara sa reau intr-un alt .eu/ si ma scufund fara scapare intr-o mare de erori umane"

,e acolo ies cu greu, ud de speranta, golit de mortii din interior, gata sa dau piept cu frun!ele de afara, cu antul si cu ploaia" +ateodata o ise!, din ce in ce mai rar, dar cand o fac ma umple cu picaturi minuscule de iata, pe care le adun constiincios intr-un potir mesterit din oasele de ieri si poleit cu praful sandalelor profetului" +ateodata, din ce in ce mai des, dimineata ma sterg la oc(i5

VIII
Plangeau cu nerusinare castanii, afara era mai cald ca inauntru si-n mine ca!use o noapte neagra, de nepatruns si murdara din cale-afara" ,in cate ise am impartit intr-o parte si-n alta pe drumul incoace nu mai tin minte nici o ara, nici macar trei !ambete" Pri it mai mult cu gura decat cu oc(ii, ascultat mai mult de pietre decat de oameni, orbind mai mult cu limba decat cu sufletul 6 asa am a'uns prin naufragiu pe tarmurile unei ase!ari fara de mare, batand la portile unui castel de noroi" Mureau pe nesimtite copiii 8ai 2ioricai, ai 2ioletei, ai Ro!ei si ai multor altor foste fiice ale pamintului, cand a cre!ute ra'itoare, acum stiute docile pasari de curte9 cand mi-a fost ceruta prima minune" A face minuni este similar cu a face dragoste* dupa ce termini se gasesc multi care sa conteste re!ultatul sau c(iar insasi pre!enta sa" Asa ca m-am decis sa le ofer un secol in sc(imbul unei clipe de tacere" ,in cei doi trandafiri pe care i-am cumparat, am reusit sa e)trag doua po esti de dragoste despre nisipul din noi si despre antul ce asteapta sa il spulbere definit " Am pictat camerele cu a'utorul unei c(itari si arul, putin de!acordat, s-a ase!at pe pereti mai bine decat ma asteptam" +easul aducerii aminte am reusit sa il dau putin inapoi pentru ei, caci pentru mine nu mai era cu putinta* de'a incepusem sa retraiesc episoade din iata mea ce le cre!usem demult uitate"

IX
#e ce ma minti si spui &unt fericita' -and eu vad clar ca strangi din dinti si esti ma)nita. Noi doi in prin-plan. .n fundal orasul se scurge incet si gri printre picaturile de ploaie strivite de geam. Perdeaua murdara nu este de a$uns sa acopere tot ce se intimpla in lumea de afara si nici sa ascunda privirii trecatorilor tot ce se intimpla in spatele ferestrei. *igara s-a stins, insa fumul ei inca patea"a atmosfera si-asa incarcata de plum% si alte cuvinte grele. .ntre noi doi+ o musca / invartindu-se )aotic si fara vreun scop, vina sau remuscari. Noi doi / vinovati si plini de remuscari ne invartim )aotic in $urul ei, prinsi intr-o )ora a%surda, fara de reguli. ,e ce sa te ascult cand taci# ,e ce sa tac cand trebuie s-ascult# 2reau sa ascult cand reau, nu sa orbesc cand trebuie" Intre noi doi !boara (aotic cu inte spuse fara de oie, cu inte mincinoase si ino ate, in aluite intr-un fum greu, la fel de inecacios ca si noptile murdare de ara petrecute printre picaturile de ploaie, in spatele unor ise stinse de demult, insa cre!ute inca aprinse5 de noi doi" Tigara nu am terminat-o" $per sa par fericita macar pentru inca un fum sau doua"