ULTIMUL CANTEC Ai sa imi fii ultimul cant Cand apa-ntunecata O sa ma duca spre mormant Si n-am sa am cui sa-i zic

tata. O sa plutim in disperare Fara busola, cer sau stele, O sa murim imbratisati pe mare, Or sa ne bata vanturile rele. Privati de ganduri si-amintiri, Pierduti pe mare, pe furtuna Cadavre cu albastru in priviri, Orbecaind prin intuneric inspre luna. Vom fi deasupra tuturor, pe cer, Dar nu au sa ne recunoasca Nici chiar in noptile cu ger Cand jos, sub noi au sa pluteasca. Vor crede ca venim din vesnicie, Ca noi le-am precedat pe toate, Ca suntem poate o solie Din vremile indepartate. Tu n-ai sa stii cine sunt eu, Iar eu nu am sa pot sa-ti zic pe nume, Ne vom privi la infinit, mereu Veghind peste intreaga lume.