NOAPTEA Pe pamint, noaptea coboara in umbre Pe-o scara cu totul de-argint Si fiece treapta`o-apropie de lume: De muntii de aur, de cupru

si zinc. Ne stie pe toti dupa fata si nume: Pe cei care trag, pe cei care-mping, Ne-mbraca pe toti in nuante prea sumbre Cand vine tiptil si astrii se sting. Murim fara a sti ca in noapte-i lumina, Ca negrul adanc e-o lipsa de alb, Ca-n bezna e bine sa cauti o mana, Ca trebuie s-o-ntinzi celor ce cad, Ca tot ce e lut sfarseste in tina, Ca de-ai sa musti, vei fi muscat, Ca noaptea ce trece o sa revina, Ca scara de-argint nu-i pentru urcat...