Splendoare în iarbă
nimeni nu plange de foame
Deşi nimic nu poate aduce înapoi
ora
splendorii în iarbă , a gloriei în
floare,
nu vom plâ nge, ci vom gă si
putere în ce-a ră mas în urmă.
Sa fii poet sis a te cheme
William Wordsworth –
Will_I_am_words_worth
Pablo Neruda-Omul invizibil
Eu rad,
surad
cu gandul la vechii poeti,
ador toata
poezia scrisa,
toata roua,
luna, diamant, picatura
de argint scufundata,
pe care fratele meu din
vechime,
a adaugat-o trandafirului,
dar
surad;
ei totdeauna spun : „eu",
la fiece pas,
orice li se mttmpla
ei spun totdeauna „eu" ;
pe strazi
trec numai ei
sau aleasa inimii lor,
nimeni altcineva ;
nu trec pescari,
nici librari,
nu trec zidari,
nimeni nu cade
de pe vreo schela,
nimeni nu sufera,
nici nu iubeste,
numai sarmanul meu frate,
poetul ;
toate lui i se intampla,
lui si celei iubite ;
nimeni nu traieste,
numai el singur,
socoate ca-i deosebit
sau de manie,
nimeni nu sufera-n versul lui
fiindca nu poate
sa-si plateasca chiria;
si nimeni, in poezie,
nu-i zvarlit in strada,
cu paturi si scaune,
iar in fabrici, de-asemeni,
nu se intampla nimic,
nimic nu se-ntampla,
se fac umbrele, pahare,
arme, locomotive
se extrag minerale,
scormonind infernul,
se face greva,
soldatii vin
si trag,
trag in popor,
adica
in poezie ;
dar fratele meu
poetul
e-ndragostit
ori sufera;
pentru ca sentimentele lui
sunt marine,
iubeste porturile indepartate,
pentru numele lor,
si scrie despre oceane
pe care nu le cunoaste ;
el trece pe lnga viata
plina ca un stiulete, de boabe,
fara sa stie,
sa o dezghioace ;
coboara si suie
fara s-atinga pamantul,
iar uneori
se simte foarte profund
si tenebros ;
e atat de imens
incat nu incape in sine insusi ;
se incurca si se descurca,
se proclama damnat,
de-abia isi mai poarta crucea
tenebrelor;
de intreaga lume;
mananca in fiece zi,
dar n-a vazut nicicand
un brutar,
nici n-a intrat in vreun sindicat
al brutarilor,
si astfel sarmanul meu frate
devine obscur,
se suceste, se rasuceste
si se socoate
interesant;
interesant,
acesta-i cuvantul.
Eu nu-s mai presus
decat fratele meu,
dar surad,
pentru ca merg pe strazi
si singur eu nu exist;
viata curge,
ca toate fluviile,
eu sunt singurul
invizibil;
nu sint umbre misterioase,
nu-i intuneric,
toata lumea-mi vorbeste,
toti vor sa-mi povesteasca,
imi spun despre rudele lor,
despre mizeriile lor
si bucuriile lor;
toti trec si
toti imi spun cate ceva,
si cate lucruri nu faptuiesc !
Despica lemne,
inalta fire electrice,
framanta, pana-n toiul noptii,
painea de fiece zi;
cu un drug de fier
perforeaza pamantul,
pana-n adancuri,
si transforma fierul,
in chei si zavoare ;
se urca la cer si poarta
scrisori, suspine, saruturi;
in orice poarta
e cineva, si privesc inspre stele, Nu pot sa traiesc
cineva se naste ma-ntind in poiana. Trece fara viata,
sau ma asteapta cea pe care-o o ganganie ca o vioara ; sa fiu om, fara om ;
iubesc; pun palma si alerg, si vad, si aud,
si eu trec si lucrurile toate pe un san gingas si cant.
imi poruncesc sa le cant; sau pe soldul Stelele n-au
eu nu am vreme, celei pe care-o iubesc ; ce-mparti cu mine;
trebuie la toate sa ma gandesc : privesc catifeaua singuratatea nu are
sa ma-ntorc acasa, intinsa nici floare, nici fruct.
s-alerg la partid... a noptii tremuratoare Dati-mi, pentru viata,
Ce pot sa fac ? cu inghetatele ei constelatii. vietile toate ;
Totul imi porunceste Atunci dati-mi toata durerea
sa spun, simt ca-n sufletul meu se inalta lumii intregi,
sa cant si sa cant mereu. valul misterelor. o voi preface-n speranta.
Totul e plin Copilaria, Dati-mi
de visuri si freamat. plansul prin colturi, bucuriile toate
Viata-i o lacra trista adolescenta. chiar pe cele mai tainice,
plina de cantec; Si vine somnul caci, de n-ar fi asa,
se deschide si dorm cum le-am afla ?
si-n zbor se isca ca un butuc. Trebuie sa le dezvalui.
un card, Adorm, Dati-mi
de pasari de indata, lupta
ce vor sa-mi spuna ceva cu stele sau fara stele, de fiece zi,
si se lasa pe umerii mei. cu dragostea sau fara dragostea caci ea este cantecul meu.
Viata este o lupta, mea. Si astfel vom merge uniti,
ca un fluviu ce-nainteaza Si cand ma scol, alaturi,
si oamenii noaptea s-a dus. oamenii toti:
vor sa imi spuna, Strada s-a desteptat cantecul meu ii uneste,
vor sa iti spuna mai devreme ca mine : cantecul omului invizibil
pentru ce lupta merg la lucru ce canta cu oamenii toti.
si daca mor, fete sarace; si,
pentru ce mor. pescarii se-ntorc cu picioarele instelate,
Iar eu trec si nu aflu timp de la ocean ; trupul limpede al primaverii.
pentr-atata viata. minerii trec
Eu vreau in bocancii lor noi,
ca toti sa traiasca intrand in mina. Serghei Esenin
in viata mea, Totul traieste,
sa cante in cantecul meu. toti trec, Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Eu n-am importanta, toti umbla grabiti. Toate trec ca floarea spulberată.
eu n-am timp Iar eu de-abia am vreme Veştejit de-al toamnei mele frig,
pentru chestiunile mele. sa ma imbrac, Nu voi mai fi tânăr niciodată.
Noaptea si ziua trebuie sa alerg : N-ai să mai zvîcneşti ca pân-acum
trebuie sa insemn ce se petrece nimeni nu poate Inimă răcită prea devreme
si sa nu uit pe nimeni. sa treaca fara ca eu sa stiu S-o pornesc din nou desculţ la
E-adevarat ca, deodata, incotro merge si ce drum,
obosesc i s-a intamplat.
Stamba luncii n-o să mă mai
cheme.
Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii
O, pierdutul prospeţimei har
Cu vioiul clocot al simţirii!
În dorinţi încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar,
viaţă ?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.
Toţi suntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fagii frunzele deşarte…
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc şi că mă duc spre
moarte.
(Traducere George Lesnea)
Radu GYR
Nu pentru-o lopata de
rumena pâine,
nu pentru patule, nu
pentru pogoane,
ci pentru vazduhul tau liber
de mâine,
ridica-te, Gheorghe, ridica-
te, Ioane!
Pentru sângele neamului
tau curs prin santuri,
pentru cântecul tau tintuit
în piroane,
pentru lacrima soarelui tau
pus în lanturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-
te, Ioane!
Nu pentru mania scrâsnita-
n masele,
ci ca sa aduni chiuind pe
tapsane
o claie de zari si-o caciula
de stele,
ridica-te, Gheorghe, ridica-
te, Ioane!
Asa, ca sa bei libertatea din
ciuturi
si-n ea sa te-afunzi ca un
cer în bulboane
si zarzarii ei peste tine sa-i
scuturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-
te, Ioane!
Si ca sa pui tot sarutul
fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe
usi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ti ies
inainte,
ridica-te, Gheorghe, ridica-
te, Ioane!
Ridica-te, Gheorghe, pe
lanturi, pe funii!
Ridica-te, Ioane, pe sfinte
ciolane!
Si sus, spre lumina din
urma-a furtunii,
ridica-te, Gheorghe, ridica-
te, Ioane!
“When I touched her body,
I believed she was God.
In the curves of her form
I found the birth of Man,
the creation of the world,
and the origin of all life.”
― Roman Payne
Să dăm cu-al vorbei zar...
Mă-ntrebi
a cui poruncă-anume
Limba
smintitului aprinde?
Să dăm cu-al vorbei zar
Precum grădina mea
Cu mirt şi chihlimbar
Abia, abia, abia.
Să trăncănim, de vrei,
Cu ce ceremonie
Sunt frunzele de tei
Stropite cu lămâie.
Acele lunii, cine
Le lăcrimă-n vergele,
Printre ecluze pline
De geam cu jaluzele?
Şi flori îmi presără
Pe preşul de la uşă?
Scoruşul scutură:
Cursivă jucăuşă?
Ai să mă-ntrebi: dar
cine
Dă lunilor lungime?
Şi cui mărunt nu-i pare
Nimicul şi îl doare?
Şi cine-n arţar,
prostul,
A pus atâta fast,
Şi nu-şi părăsi postul
De la Ecleziast?
Şi buzelor de dalii
Ai să mă-ntrebi – din
humă -
Cine le suflă: „Gata, 1931 Drumul cotea spre muntele
Căzu şi-ntâia brumă!” Măslin.
Iar frunzele răchitei Din „A doua naştere” (1930 Iar jos – un râu care
Pe-alei, pe la spitale, – 1931) Kedron se cheamă.
Le vântură pe dale?
Traducere de Marin Sorescu Şi dintr-o dată drumul se
opri:
Zici: cine porunceşte? Calea de lapte-aici hotar
Păi, zeii cu firi şi-a tras.
crunte, Alarmă falsă Măslinii-ncărunţiţi şi
Puternici peste În zori harababură, argintii
fleacuri, Ciubere şi covete, În aer dau să facă primul
Stăpâni peste-amănunte. Şi jilave apusuri, pas.
Seri ude ciuciulete.
Ghicită-i bezna morţii? Era grădina nu ştiu cui
Nu ştiu, dar viaţa, Şi lacrimi înghiţite-n aici.
doamnă, Suspine de-nnoptare. Le spuse El, deodată: Nu
I-atât de-amănunţită, Locomotiva cheamă plecaţi.
La versta nu ştiu care. Sunt trist de moarte
Ca liniştea de toamnă. astăzi, ucenici,
Şi iar amurguri sparte, Rămâneţi pe aproape, mă
Din „Sora mea – viaţa” vegheaţi.
(1917, vara) În curtea cu minuni
Septembrie împarte
Ştiute stricăciuni. El renunţase fără-
Traducere de Marin mpotrivire,
Sorescu Şi-n liniştea tomnoasă, Precum întorci un lucru
Aşa ca un delir, de-mprumut,
De peste râu se lasă, La slavă, la minuni,
Un glas de cimitir. dumnezeire,
Grea cruce să iubeşti pe Şi-acum era ca noi, un om,
unii... Cu văduva ce plânge şi-atât.
Mă simt de un temei,
Grea cruce să iubeşti pe De parcă-ntregu-mi sânge Păreau îndepărtările, în
unii. Ar trece-n glasul ei. noapte,
Dar tu – ce simplă! De- Ţinutul nefiinţei,
nţeleg Din tindă văd, prin umbră pustiit,
Secretul frumuseţii tale, De geam, an nou s-arată De parcă toată lumea era
Enigma vieţii o dezleg. Cu clipa cea din urmă goală,
Într-una amânată. Grădina doar fiind de
S-aude, primăvara, foşnet locuit.
De adevăruri, cum răzbat. Croindu-şi drum din partea
Ca aerul îţi e-nţelesul, De sus, dinspre coline, Şi tot privind în hăurile
Ca el de dezinteresat. Prin groaza frunzei, negre,
moartea Ce nu încep şi nu sfârşesc
Freamătul viselor s-aude Se uită fix la mine. defel,
Atunci – şi parcă le şi Să-l ocolească implora pe
vezi. 1941 Domnul
În rândul marilor Acest pahar ce-l bănuia
temeiuri, Din „Trenuri timpurii” spre El.
Tu, precum aerul, te- (1936-1944)
aşezi. Abia sfârşi, aşa, de nu
Traducere de Marin Sorescu ştiu unde,
Uşor e: te trezeşti, din O şleahtă de golani –
suflet oşteni, popor,
Zvârli pleava vorbei, Făclii şi săbii – iar în
vechi cusururi, Grădina Ghetsemani faţă Iuda,
Curat s-o duci de-aici- Pe buze cu sărutul
naite, Cu licărirea stelei ce-o trădător!
Să nu te mai mânjeşti de-a privim
pururi. E cotitura drumului de-o
seamă.
Dar Petru-atunci sări la Vin veacurile-n şir la
cuţitari, judeacată.
Zbură chiar o ureche, ce
să facă?! Versuri din romanul
Aude: Nu cu sabia repari. „Doctorul Jivago” (1946 –
Tu, Petre, fiule, ţi-o 1953)
bagă-n teacă!
Traducere de Marin Sorescu
Şi El le zice: V-a fost
dar anume
Pe vremea mea să fiţi, şi
Ninge
voi dormiţi! Ninge, ce mai ninge!
Bătu şi ceasul fiului de Floarea de muşcată
lume. Şade-n drum mirată,
El se predă celor Gerul o atinge.
nepocăiţi.
Ninge. Totul zboară,
Şi-n rugăciuni a prins să Strada, cotitura.
nu-l mai doară. Treptele pe scară
Se-ndepărtară oleacă de Au pornit de-a dura.
ceilalţi.
Discipolii, cuprinşi de Ninge. Spre pământ
toropeală, Bolta nesfârşită:
Tot moţăiau pe margine de Cu sumanul rupt,
şanţ. Bolta peticită.

Socoţi că legiuni de Cerul coborî,

îngeri, Petre, Stă ca un nerod,
N-ar fi putut Preabunul a- Sus în capul scării,
mi trimete? Doborât din pod.
Şi nu-mi clinteau un fir
de păr hainii Abia fu Crăcinul,
Şi toţi ar fi în praful Anul nou s-arată,
Palestinii. La o depărtare
Numai de o şchioapă.
Ci cartea vieţii tocmai a
ajuns Ninge. Flori de gheaţă
La pagina aceea când Cu zăpada-n pas,
murim. Treci la fel tu, viaţă,
Şi trebuie acum să se Ce ne-ai mai rămas?
îmtâmple
Aşa cum este scris în ea. Poate că şi anii
Amin. Se succed grămadă
Ca aceste vorbe
Vezi, secolele merg şi Scrise pe zăpadă...
merg ca-n pilde.
Din mers, pot ele să se- Plantele-s mirate,
aprindă, jar. Drumu-i buimăcit.
Spre slava ei cea prea Omu-a-ncărunţit.
înfricoşată Ninge peste toate.
Pogor în chinul groapei
voluntar. Din „Când se limpezeşte”
(1956 – 1959)
Şi mă înalţ apoi după trei
zile, Traducere de Marin Sorescu
Şi, tot aşa, ca plutele pe
apă,
Convoi prelung, ieşind din
întuneric,