A. E.

Baconsky
Imn ctre necunoscui
Am trit ntotdeuna printre oameni umili,
Necunoscui i mereu contopii n mulime,
Mari i mici, veseli i triti, uri i frumoi,
Cuteztori i venic nelinitii ca plopii,
Cu pieptul larg ntmpinnd furtunile,
Sau melancolici visnd la pierdutele umbre,
Dormitnd ntre vaga prere de ru
Pentru cele ce n-au fost s fie
i calmele sperane viitoare.
Lor le-am fost flaut dezndjduit,
Tulnic de sear lin i fluier nebun;
Rznd i plngnd, ateptnd primvara,
Ghicind ziua dup formele norilor,
ntorcndu-m n amurg pe strdue obscure,
Din anii mei o parte i-am petrecut cntnd.

Am trit ntotdeuna printre oameni umili,

Cei care-nal orae i schimb temeliile lumii
Dup ei venic umbl vntul i ploaia
Srutndu-le urmele. Cu funtea nclinat,
n faa lor mrturisindu-mi darul,
Nu strig cuvinte goale, ci-a vrea s-i simt trecnd
Prin visul meu ca printr-un cmp deschis
Cu neneltoare orizonturi,
S treac mereu chiar dac nu-i vor da seama
C merg printr-un inut ce le aparine.
Numele meu s treac ntreg asupra lor,
S rmn ca fntna pierdut n es,
Pe care niciodat nu tii cine-a zidit-o,
Singur ntre civa ulmi ori salcmi,
La rscrucile vremii.
Temei de plns s nu-i fiu nimnui,
Dect dac prin lacrimi s-ar risipi durerea -
Ci pururi s fiu unde sunt unde-am fost totdeuna,
Prin lume cntre rtcitor.

nainte de vreme crunt ca o salcie,

Stau n amiaza zilei uimit de-atta soare,
i m ntorc mereu pe unde-am fost,
Printre cei fr nume,
i singur m confund cu fiecare.