Poezii filozofice

Cândva arborii aveau ochi de Ana Blandiana

Cândva arborii aveau ochi,

Pot să jur,
Ştiu sigur
Că vedeam când eram arbore,
Îmi amintesc că mă mirau
Ciudatele aripi ale păsărilor
Care-mi treceau pe dinainte,
Dar dacă păsările bănuiau
Ochii mei,

Asta nu îmi mai aduc aminte.

Caut zadarnic ochii arborilor acum.
Poate nu-i văd
Pentru că arbore nu mai sunt,
https://www.versuri.ro/w/vf17
Sau poate-au coborât pe rădăcini
În pământ,
Sau poate,
Cine ştie,
Mi s-a părut numai mie
Şi arborii sunt orbi dintru-nceput..
Dar atunci de ce
Când trec de ei aproape
Simt cum

1
Mă urmăresc cu privirile,
Într-un fel cunoscut,
De ce, când foşnesc şi clipesc
Din miile lor de pleoape,
Îmi vine să strig -
Ce-aţi văzut?..
Nu am moarte cu tine nimic de Grigore Vieru
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi

De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,

Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.

2
Bobârnacul de Marin Sorescu

Nimeni nu poate să-și dea seama

Ce efect poate avea acest
Bobîrnac,
Nimeni nici măcar dumnezeu nu poate
Să-și dea seama,
Care a renunțat de mult la forțele obscure,
El lucrînd cu forțele supranaturale
Și cu puterile înzecite.

Să zicem că împing scama asta

Dîndu-i un bobîrnac la moacă.
Ea se prăbușește și se izbește de talpa de înger
Care tocmai trece prin aer
Îngerul răstoarnă un avion
Și căderea lui trage cerul
Ca pe o prelată.

Ecoul se amplifică, se amplifică

Stelele încep să țipe
Simțind cerul frigîndu-le de sub tălpi
Și totul se amplifică
Și totul se ridică la pătrat
La cel mai mare pătrat posibil -
Sub ochii noștri.

3
Stau și eu așadar și desăvîrșesc
Mici acțiuni, după puterile mele
Fac bobîrnace - ca s-o spun pe șleau -
Bobîrnace pentru zilele negre de repaus
Pentru zilele negre de moarte
Cînd nu se va mai mișca nimic
Și orice putere colosală va fi de prisos
Și doar un bobîrnac venit din urmă
Mai poate declanșa fericit
Mașinăria.

Ca să fii rege de Benone Burtescu

Ca să fii rege
Ca să fii rege peste animale,
nu-i cine ştie cât.
Trebuie doar să fii
mai puternic decât ele.
Şi-atât.

Ca să fii rege peste păsări

este puţin mai greu.
Dar frumos.
Trebuie să zbori mereu
mai înalt decât ele
şi niciodată mai jos.

Ca să fii rege peste flori

4
trebuie să suporţi la hotare
mărăcinii şi spinii
şi mai ales,
trebuie să înmiresmezi către lume
mai mult decât crinii.

Ca să fii rege peste înstelare

trebuie să te aşezi printre luceferi
călător spre Orion
şi, reprivindu-te de jos,
să fii mai luminos
decât oricare.
Şi fără tron.

Ca să fii rege peste ape şi vânt

trebuie să înveţi osanale ca îngerii
şi să le aduci pe pământ
alinare pentru lacrima corbilor
din Valea Plângerii.

Ca să fii rege peste oameni

este mai greu decât toate altceva.
Trebuie să trăieşti şi să mori pentru ei,
învăţându-i ce înseamnă a iubi,
a ierta.

Dar, cel mai minunat,

este să poţi fi rege peste tine însuţi,

5
atunci când alegi binele,
fie din bucuria altuia,
fie din plânsul tău.

Şi să încheiem înţelept şi frumos.

Şi, mai ales, cum se cuvine.
Încoronarea ta o face Hristos
când mergi pe drumul dinspre rău spre bine.

În clipa aceea,
Veşnicia te cumpăneşte.
Dacă vrei să fii rege, alege binele!
Hei! Grăbeşte!

În fiecare zi de R. Vulpescu

În fiecare zi, ne batem joc

De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, în loc,
Ramîne un desert de disperare.

Ne amageste lenea unui vis

Pe care-l anulam cu-o sovaire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne rasucim pe-un asternut posac,

Însingurati în doi, din lasitate,
6
Mintindu-ne cu guri care prefac
În zgura sarutarile uzate;

Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,

Pe-o nepermis de joasa treapta trista:
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai stim ca dragostea exista.

În fiecare zi, ne batem joc

De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, în loc,
Ramîne un desert de disperare.
Alte titluri:
Cimitirul era ok de Marin Sorescu
Lăsați-mă să zbor de Laurean Graf
Același gând de Nichita Stănescu
Aud de Ana Blandiana
Între pământ și cer de Constantin Sandic
Acum vom sta de Nichita Stănescu
Despre prietenie de Marin Sorescu
N-am inimă de Iv cel Naiv
Pricina de Marin Sorescu
De ce ai dat Doamne? de G. Vieru
Poate că mă visează cineva de Ana Blandiana