Destin Noi ne iubim pe paturi de-mprumut Pe-o canapea ingusta,fara perna Crezand ca aventura de-un minut Devine lesne

"dragoste eterna". Noi ne iubim pe scena,-ntr-un decor: Pe-un sac-umplut cu paie-dintr-o piesa Eu par un ceas truver,ratacitor, Tu esti o ora magica printesa. Speram cu disperare amandoi Ca ni-e deajuns o-mbratisare-n fuga Si ca statutul nostru de eroi Nu poate-apoteoza sa-i distruga. Noi ne iubim visandu-ne-n secret Perechea pasionata si celebra Traind in moarte, fara de regret, Un scurt si iluzoriu act de febra. Noi ne iubim...dar cuplu consacrat, Culcat calm,in culcus fara alarme, Am deveni doar intr-un simplu pat In care-am invata si cum se doarme. poezie de Romulus Vulpescu

Romeo Morari Asemanari Eu toamnei te aseaman tot mai mult... ca soapta ei, eu glasul ti-l ascult: Ai vocea clara ca o dimineata; te-nvalui in mister ca seara-n ceata; ai izbucniri sagalnice, cochete si-n zambet - lume-ntreaga de regrete; ai stropi de roua ce-i ascunzi sub pleoapa si ochii tai in departari se-ngroapa; ai nostalgii ca in amurguri, seara si te-nfiori ca sub arcus - vioara; ma ametesti ca vinul din podgorii si-apoi te duci ca-n vantul serii - norii... ... si ma intreb mereu: care e doamna care ma fascineaza: tu sau toamna?

Romeo Morari Pereche (De ziua ta) De ziua ta norocul ti-l descantec De ziua ta eu iti doresc senin De ziua ta - viata fie-ti cantec Iubita mea din Pontul Euxin. De ziua ta - garoafe prin cuvinte De ziua ta - un fericit camin De ziua ta ti le doresc fierbinte Iubita mea din Pontul Euxin. De ziua ta tu esti aici, in mine Cu falfairi rotunde si fluide Iubirea mea subjuga, nu ucide... Pereche de pe maluri Euxine.

Geo Dumitrescu - Ar fi bine sa uiti ... Du-te acasa, prostule, Nu-ti mai pierde noptile (Cntec lautaresc) - Ar fi bine s-o uiti ! i spuneam inimii, uit-o, ti spun! i strigam furios, asaza lespezi nalte de liniste n urma ei, uit-o!, suflnd ncet, da zbor papadiei straine ... - Usor de zis! Mi-a raspuns nicicnd n-a fost dat nimanui a uita focul n care piere arznd. - Uitati-o! le strig ochilor pentru Dumnezeu, alungati-o din lacrima si din lumina, uitati-o, va spun ! - Eram niste cratere stinse, mi-au spus, lumina nu mai gasea drumul spre noi. Ca niste afumate rani de glont, spre lume atinteam sticloase ntrebari ncremenite. Doar ea, buzele ei, aburind usor geamul subtire, uscat, lumini reaprinse n ferestrele reci. Doar ea lumini fierbinti, n mijlocul carora tolanita, domneste. Nu-ncerca, n-ai cum s-o alungi, orb vei ramne alunga-ti ochii, lumina, caci numai o data cu noi va pleca si ea de la tine. - Uitati-o, uitati-o ! le strig disperat minilor, uitati-o, voi, ciudate vietati electrice, linistitele mele unelte : de-acum nainte, cuprindeti vazduhul n brate, haraziti mngieri doar obrazului pufos al poamelor, al pruncilor, doar ntinderii albe a hrtiei, si rotunjiti-va palmele n jurul marului si-al portocalei, de-acum nainte, cuprindeti de mijloc doar arborele din drum, tacut si statornic. - Uit-o si tu, i strig sngelui,

ntoarce-te acasa, prostule, aduna-ti apele n matca lor veche si, cntnd, lasa unda sa-ti joace n voie pe prundurile multicolore ale vietii ... - Zadarnic, zadarnic ! mi spune n-ai cum sa-ntorci, nu mai poti alege unda grabita a rului din vnatul val nestatornic al marii n care s-a pierdut fara urma ... - Uit-o ! mi strig disperat mie nsumi, fugi, goneste, scapara-ti pasii departe spre zare, ncotro vezi cu ochii, fugi, nu te mai uita n urma, azvrle peste umar pieptenele : dese paduri nalte s-or asterne ntre tine si ea! fugi, azvrle oglinda : lacul ntins, cu nemarginirea-i de ape, va neca amintirea ei ... Fug, alerg ... Zadarnic alerg, o, zadarnic : oglinda umeda a lacului cu ochii ei calzi, luminosi, ma priveste, iar soapta padurii adnci ma tot cheama cu glasul, cu vorbele ei, si toti arborii, arborii dragi, spre mine ntind o, arborii mereu spre mine ntind bratele ei.

Lucian Blaga Dorul Setos ii beau mirasma i-i cuprind obrajii cu palmele-amndou, cum cuprinzi n suflet o minune. Ne arde-apropierea, ochi n ochi cum stm. i totui tu-mi opteti: Mi-aa de dor de tine! Aa de tainic tu mi-o spui i dornic, parc-a fi pribeag pe-un alt pmnt. Femeie, ce mare pori n inim i cine eti? Mai cnt-mi nc-o dat dorul tu, s te ascult i clipele s-mi par nite muguri plini, din care nfloresc aievea venicii.

Magda Isanos Saruta-ma Saruta-mi ochii grei de-atta plns, Doar sarutarea ta ar fi n stare S stinga focul ru ce i-a cuprins, S-i umple de iubire si de soare. Saruta-mi gura, buzele-nclestate Ce vorba si sursul si-au pierdut. Iti vor zambi din nou inseninate Si-ndragostite ca si la-nceput. Saruta-mi fruntea, gndurile rele Si toate indoielile-or s moara, In loc vor naste visurile mele De viata noua si de primavara.

Vasile Voiculescu Sonet 188 (CLXXXVIII) M uit cum cade noaptea, aluzie la moarte, i lumea-i cat duhul n lmpile aprinse; Reintr n vis viaa, ptrunde de departe, Ca o mireasm, somnul, n crnurile stinse. Eu stau mereu n bezn: lumina mea-i la tine i ochii mei o alta nu vor sa mai primeasc. Cum iroseti aiurea plcerile divine ? Nu i-a rmas o umbra de cuget s-i opteasc Cum dragostea-mi, mai mare ca venica natur, i-a zmislit adncul din nou, n zeci de fee? M-am despoiat n tain, de-nalta-nvestitur, Ca s-i mbrac unica i goala-i frumusee; Te-am nvat iubirea, semeul zbor n slav, S pier ca scorpionul de propria-mi otrav.

Lucian Blaga Izvorul noptii Frumoaso, i-s ochii-aa de negri nct seara cnd stau culcat cu capu-n poala ta mi pare c ochii ti, adnci, sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste vi i peste muni i peste seuri acoperind pmntul c-o mare de-ntuneric. Aa-s de negri ochii ti, lumina mea.

Nichita Stanescu De dragoste Ea sta plictisita si foarte frumoasa parul ei negru este suparat mna ei luminoasa demult m-a uitat, demult s-a uitat si pe sine cum atirna pe ceafa scaunului. Eu ma inec n lumine si scrsnesc n crugul anului. Ii arat dintii din gura, dar ea stie ca eu nu rd, dulcea luminii faptura mie, pe mine ma infatiseaza pe cnd ea sta plictisita si foarte frumoasa si eu numai pentru ea traiesc n lumea fioroasa de sub ceresc.

Lucian Blaga Nu-mi presimti? Nu-mi presimti tu nebunia cnd auzi cum murmur viaa-n mine ca un izvor nvalnic ntr-o peter rsuntoare? Nu-mi presimti vpaia cnd n brae mi tremuri ca un picur de roua-mbriat de raze de lumin? Nu-mi presimti iubirea cnd privesc cu patima-n prpastia din tine i-i zic: O, niciodata n-am vazut pe Dumnezeu mai mare!?

Nichita Stanescu Cantec fara raspuns De ce te-oi fi iubind, femeie vistoare, care mi te-ncolceti ca un fum, ca o vi-de-vie n jurul pieptului, n jurul tmplelor, mereu fraged, mereu unduitoare? De ce te-oi fi iubind, femeie ginga ca firul de iarb ce taie n dou luna vratec, azvrlind-o n ape, desprit de ea nsi ca doi ndrgostii dup mbriare? De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic, soare cprui rsrindu-mi peste umr, trgnd dup el un cer de miresme cu nouri subiri fr umbr? De ce te-oi fi iubind, or de neuitat, care-n loc de sunete gonete-n jurul inimii mele o herghelie de mnji cu coame rebele? De ce te-oi fi iubind atta, iubire, vrtej de-anotimpuri colornd un cer (totdeauna altul, totdeauna aproape) ca o frunz cznd. Ca o rsuflare-aburit de ger.

Mircea Dinescu Mai stii Mai tii cum te strigam pe-atunci icoan cu picioare lungi veneai pe ru sau ru erai curgeai n mine pn-n rai cu limba preschimbat-n bici vnam pe coapse iepuri mici coseam prin pulpe fn mieriu erai mireasm, eram viu Dar of of of desi de ochi acum de mine trag trei popi carnea-mi miroase de pe-acum a scnduric de salcm pe cnd mnzete muti din cai mie rna-mi spune hai, mie ulcica-mi zice blid, iubire-mr rostogolit