Elemente de inchidere si compartimentare

Acoperisurile verzi beneficii si tehnologie de realizare

Termenul green roof, adic acoperiverde , are un sens destul de general n contextul actual dezvoltrii durabile. Printre noiunile la care se refer se numra :

acoperiurile nverzite, cu suprafaa arpantei/planeului plantat terasele-grdin de pe acoperiurile plane acoperiurile ecologice din stuf, paie, etc acoperiurile care colecteaz i refolosesc apa pluvial (categorie denumit ulterior blue roofacoperi albastru) acoperiurile care colecteaz energia solar izolarea special a arpantei/planeului pentru a minimiza pierderile de energie Articolul prezent va detalia cel mai des utilizat neles al termenului , cel al acoperiurilor nverzite prin plantarea direct a sarpantelor i teraselor superioare. Beneficiile acestei forme de nvelitoare au fost speculate sub diverse forme de-a lungul istoriei, de la bordeiele acoperite cu muchi la cabanele islandeze i japoneze cu acoperiul nierbat.

ns abia acum 50 de ani s-a nascut green-roof-ul modern, nGermaniaanilor 60. Fenomenul a cunoscut apoi o rspndire rapid n multe state europene ce au preluat

Elemente de inchidere si compartimentare

modelul pe fondul problematicii tot mai des vehiculate a sustenabilitii oraelor i reducerii polurii. Scepticismul iniial legat de acest gen de soluie a fost treptat nlocuit de entuziasm pe msur ce tehnologia elimina eventualele neplceri, legate de posibile infiltraii, deteriorri ale structurii sau atragerii de insecte. n timp, prin perfecionarea sistemelor de hidroizolaii, a amestecului de sol pentru scderea ncrcrii i a componenei straturilor intermediare, green roof-ul a ajuns s fie cunoscut doar pentru avantajele pe care le ofer:

Reducerea consumului de energie necesar pentru nclzire/rcire cu pn la 25% prin creterea coeficientului de izolare termic. Purificarea aerului prin reducerea cantitii de praf i particule din atmosfer Posibilitatea colectrii i utilizrii apei pluviale mbuntirea izolaiei fonice a incintelor Creterea numrului de spaii verzi n orae i a calitii imaginii urbane La ora actual avem de-a face cu dou tipuri de acoperiuri verzi : cele obinute prin reconversia arpantelor / teraselor existente, i cele prevzute ca elemente constructive n cadrul cldirilor nc din timpul proiectrii. Din prima categorie fac parte cldiri importante, precum :

Primria oraului Chicago

Elemente de inchidere si compartimentare

GENO Haus, Stuttgart, Germania Problema cu acest tip de acoperiverde , obinut pin reconversie , n cazul teraselor superioare, este vizibilitatea. Datorit faptului c nu au fost preazute de la nceput, ca pri componente ale cldirii, aceste terase nverzite ajung s poat fi percepute din exterior numai din aer, rmnnd de multe ori necunoscute trectorilor cotidieni. Cu a doua categorie de acoperiuri lucrurile stau complet diferit, aspectul estetic fiind mult mai bine speculat, uneori subordonnd chiar volumetria i proporiile construciei pentru a fi pus n valoare. Printre cele mai cunoscute i spectaculoase exemple de acest fel se numra :

coala de art i design din Singapore

Ansamblul Nine Houses, Dietikon, Switzerland

Elemente de inchidere si compartimentare

Primria prefecturii Fukuoka, Japonia

Tipurile de stratificare

a. Acoperisul verde monostrat - este un sistem cu greutate mica si cu pret de cost redus, fiind o solutie care ofera facilitatile unui acoperis verde cu performanta redusa si limitata in timp. Incepand de la suprafata superioara de etansare, acest sistem prevede montarea unui strat de protectie mecanica si a substratului pe care se va dezvolta vegetatia. Materialele utilizate frecvent sunt: sparturi de ardezie expandata, piatra ponce, caramida, zgura sau alte materiale reciclate si ofera performanta de drenaj. Vegetatia care se dezvolta pe acest tip de substrat consta din specii de sedum si muschi. Sistemul nu ofera conditii suficiente de apa si caldura pentru o dezvoltare adecvata a vegetatiei. Pe un acoperis cu panta redusa, in special in timpul iernii, stagnarea prelungita a apei, ca urmare a drenajului ineficient, duce la o scadere a dezechilibrului raportului intre aer si apa la saturatie maxima. Vara, la temperaturi ridicate, care conduc la cresterea evaporarii, substratul se incalzeste reducand umiditatea relativa a aerului. Substratul ramane, o perioada lunga, in conditii de seceta afectand calitatile vegetatiei. b. Acoperis verde in trei straturi cu materiale de drenaj in vrac este, in prezent, o solutie buna pentru orice tip de acoperis, aplicandu-se cu rezultate pozitive in climate diferite. Straturile caracteristice functionale ale acestui sistem sunt: stratul de drenaj cu materialul in vrac; stratul filtrant si substratul de vegetatie.

Elemente de inchidere si compartimentare

c. Acoperis verde cu trei straturi si panouri de drenaj preformate este diferit de sistemul anterior (b) deoarece stratul de drenaj este format din panouri prefabricate din material plastic, preformate, avand diferite forme din diverse materiale. Sistemul este alcatuit din: stratul de drenaj din panouri; stratul filtrant si substratul de vegetatie. Panourile prefabricate performante ofera avantaje si garantii de mentinere in timp a capacitatii sistemului de drenaj.

1. Planseul din beton armat este stratul care suporta incarcarea suplimentara din acoperisul verde gradina. In cazul in care un acoperis verde este proiectat pe o cladire existenta, se va verifica siguranta structurala la sarcini verticale suplimentare a planseului de acoperis. 2. Hidroizolatia, care protejeaza infiltrarea precipitatiilor in structura cladirii, este un strat important in aprecierea viabilitatii acoperisului verde gradina. Alegerea membranelor este influentata de experienta pozitiva cu un produs, conditiile de pe acoperis, buget si usurinta de interventii pentru reparatii. Stratul hidroizolant presupune o singura membrana performanta. Conceptia hidroizolatiilor cu un singur strat pentru acoperisuri cu panta redusa este influentata de economiile de cost datorate simplificarii executiei. Sistemul impermeabil bine executat este o conditie importanta pentru un acoperis verde gradina eficient.

Elemente de inchidere si compartimentare

Membrana hidroizolanta a unui acoperis verde este protejata pentru a nu se degrada de la radiatii ultraviolete, ciclurile de caldura extrema, vant, ploaie, poluare dar si daunele care pot fi produse de activitatile de intretinere. Ceea ce conduce la mentinerea integritatii acesteia este o buna aderenta la suprafata izolata si reducerea transferului de vapori de apa. Conceptia acoperisului verde gradina trebuie sa includa un strat de protectie adecvat care incorporeaza un strat de folie de cupru pentru situatii exceptionale, cum ar fi radacinile invazive sau ingrasamintele excesive. 3. Izolatia termica este asigurata cu placi de polistiren expandat, placi de poliuretan, vata minerala etc. peste care se aplica un strat superior de hidroizolatie. Protectia termica suplimentara furnizata de vegetatie, mediu de plantare si stratul de drenare corect concepute si executate, elimina necesitatea de izolatie termica suplimentara intr-un climat cald, uscat. Acoperisul cald, fara stratul de aer ventilat, este varianta cea mai potrivita pentru executia unui acoperis verde. Sub izolatia termica se recomanda sa se prevada o bariera contra vaporilor, pentru a opri infiltrarea acestora in stratul de izolatie termica, unde pot condensa, marind conductivitatea termica. 4. Stratul de protectie antiradacina - Vegetatia dezvolta sisteme de radacina care pot agresa straturile de impermeabilizare. Caracteristicile de performanta ale materialului, pentru evaluarea compatibilitatii protectiei ca antiradacina, sunt: densitatea, rezistenta la tractiune, alungirea la rupere. Straturile frecvent utilizate pentru protectie suplimentara antiradacina sunt: membrane PVC sudate cu aer cald sau cu solventi chimici si foi mari de polietilena cu densitate marita (greutatea de 300-400 g/m2). Stratul suplimentar antiradacina de PVC poate fi utilizat la majoritatea tipurilor de acoperisuri verde gradina, iar stratul de polietilena este adecvat pentru acoperisurile extensive cu sedum care au intretinere periodica. 5. Stratul de separare, depozitare si protectie mecanica, care urmeaza sa fie aplicat pe intreaga suprafata a elementului de etansare (sau integrat in anti-radacina), protejeaza hidroizolatia contra daunelor si actiunii mecanice din greutatea proprie a straturilor de la partea superioara. Separarea se realizeaza cu un strat geotextil, cu grosimi intre 2-12 mm. Caracteristicile de performanta pentru evaluarea compatibilitatii acestui strat sunt: capacitatea de depozitare a apei, grosimea, greutatea in stare uscata, rezistenta la tractiune.

Elemente de inchidere si compartimentare

Protectia mecanica este necesara si oportuna in timpul executiei acoperisurilor verzi gradina. O alta functiune este separarea fizica a elementului de etansare de materialele drenante, creand un flux de scurgere pe orizontala. 6. Stratul de drenaj este important la sistemul de acoperis verde, in special pentru asigurarea scurgerii apei meteorice. Stratul drenant are de indeplinit functiile de asigurare a scurgerii apei de irigare si a celei din precipitatii in exces pentru a evita stagnarea acesteia cu efecte daunatoare; aerarea sistemului de radacini al plantelor; acumulare si alimentare cu apa a plantelor din stratul de vegetatie. In practica, stratul de drenaj se poate realiza cu doua sisteme: materiale in vrac sau elemente de drenaj din placi prefabricate. Sistemele in vrac au stratul de drenaj alcatuit din lava expandata sau caramida sparta si alte materiale reciclate. Acumularea de apa se realizeaza prin capacitatea materialelor de a retine apa. Stratul de drenaj are o grosime care variaza intre minim 6-7 cm si maxim 12-15 cm, in functie de precipitatiile critice, panta acoperisului si tipul de vegetatie. Drenajul in sistemul vrac are o tendinta de colmatare in timp, ceea ce reduce capacitatea de circulatie a apei. Sisteme de drenaj cu elemente prefabricate sunt realizate din material plastic. Panourile prefabricate se instaleaza simplu si usor in cadrul sistemului acoperisului verde. Grosimea acestor panouri prefabricate (de la 2,5 cm la 4-12 cm) este in functie de panta acoperisului verde, de grosimea stratului suport, de tipul de vegetatie si cantitatea de precipitatii care se estimeaza. 7. Stratul de filtrare are rolul de a preveni trecerea particulelor fine din stratul de sol preparat (mediu de crestere a vegetatiei) in stratul de drenaj si sa ofere ancorarea radacinilor. Materialele pentru aceste produse trebuie astfel alese incat sa impiedice colmatarea, in timp, a stratului de filtrare. Colmatarea stratului de filtrare reduce sau opreste fluxul vertical de drenaj al apei si schimbul de gaze (permeabilitatea presiunii de vapori) intre substrat si stratul de drenaj. Stratul de drenaj este delimitat, la partea superioara, de o bariera care limiteaza schimbul de gaze, conducand, in timp, la distrugerea sistemelor de radacini.

Elemente de inchidere si compartimentare

Materialele folosite sunt, de obicei, geotextile, polietilena / polipropilena netesute sau, de preferinta, termosudate. Caracteristicile necesare pentru acest strat de filtrare sunt: greutate, rezistenta la tractiune, dimensiunea efectiva a porilor, forta de penetrare. Compatibilitatea dintre substratul acoperisului verde si panza de filtru este esentiala pentru a asigura durabilitatea si eficienta acestui strat. Importante sunt valorile critice ale permeabilitatii la apa si deschiderea caracteristica a porilor. 8. Substratul este mediul din care plantele isi extrag hrana si se dezvolta. Solul preparat este acela care da viata unui sistem de acoperis verde.Functia stratului de cultura este interactionarea cu speciile de vegetatie. Stratul de cultura este locul de dezvoltare al sistemelor de radacini, cu functii importante in ciclul de viata al plantelor, ca: ancorarea, absorbtia de apa si saruri minerale, respiratia, acumularea de substante de rezerva si interactiunile cu microorganisme. Caracteristicile fizice ale subtratului depind de: amestecul procentual dintre continutul de nisip, praf si argila, care influenteaza o clasificare dupa granulometrie, in pamanturi nisipoase, prafoase, argiloase; structura (cumularea si dispunerea particulelor in spatiu); porozitate (in functie de textura si structura); permeabilitatea (capacitatea de a evacua apa in exces, in functie de porozitate). Caracterizarea chimica este in functie de reactia pH-ului si permite clasificarea substratului in: acid, alcalin si neutru. Aceasta clasificare va influenta activitatea microbiologica dar si disponibilitatea elementelor minerale, de adaptare a speciilor de plante diferite. Caracteristicile biologice sunt rezumate in: continut de biomasa microbiana si activitatea acesteia (respiratie). Compusii minerali utilizati in componenta substratului sunt: nisip: cu granulatie intre 0,5 mm 3,4 mm, densitate reala mare, retentie de apa scazuta; perlit: material expandat, cu densitate redusa, capacitate de retentie a apei. Disponibilitatea de granulometrii diverse, rezultand comportamente diferite in raport cu retentia de apa; piatra ponce: materiale poroase provenite de la o eruptie vulcanica; are o retentie de apa mai mare;

Elemente de inchidere si compartimentare

vermiculit: silicat de Al, Fe si Mn, extras din depozite naturale; ca urmare a incalzirii expandeaza; capacitate de drenaj buna; argila expandata: produsa prin incalzirea argilei; capacitatea de drenaj buna. Utilizata sub forma de granule, creste retentia de apa; vata bazaltica: poroasa si inerta chimic; deseuri din reciclare: gresie / caramizi zdrobite, granulatie variabila, porozitate buna. Compusii organici din componenta substratului sunt: turba: material derivat din descompunerea ierburilor de mlastina (muschi, frunze). Turbariile sunt originare, de obicei, din zonele reci si umede. Utilizarea turbei ofera un drenaj bun. Matricea este, in general, usoara, cu o sursa mare de substante organice (peste 95%), porozitate mare si capacitate de retinere a apei. fibra de lemn: materiale ligno-celulozice obtinute ca un produs secundar al lemnului, prin proces mecanic la temperatura mare (110-1600C), care descompune materialul de baza. sol conditionat: cunoscut sub numele de compost, este produs prin reactii de bio-oxidare a substantelor organice. Exista diferite tipuri de componenti in sursa de ingrasaminte a compostului, deseuri verzi produse din cele organice, de la exploatarea si intretinerea resturilor vegetale ecologice. Influenta climei se manifesta prin variatiile luminii solare si diferentele dintre radiatia solara si temperatura aerului, ce pot afecta durata si perioadele de crestere a vegetatiei. Tipurile de precipitatii de ploi si zapada afecteaza cerintele anumitor tipuri de plante pe acoperisul verde. Microclimatul este in functie de: orientarea cladirii cat si de prezenta altor cladiri din apropiere, ce vor afecta nivelul de umbrire de pe acoperisul verde construit. 9. Stratul de vegetatie indeplineste o functie similara de racire a acoperisului, prin transferarea eficienta a energiei solare in atmosfera. Vara, temperaturile frunzelor la orice sistem de acoperis verde sunt, de obicei, cu mai putin de 50C mai mari decat temperatura aerului din jur. Dupa acoperirea cu vegetatie a suprafetei de acoperis, se va observa pe inaltimea plantelor o semnificativa racire a acestei suprafete. Factorii in fuctie de care se stabileste selectia plantelor din stratul vegetal al acoperisului verde sunt: obiectivul, caracteristici vegetale, tipuri de plante utilizate.

Elemente de inchidere si compartimentare

Obiectivul: compozitia de diferite plante se traduce fiziologic in trasaturi diferite de performanta. Acoperisurile care imbunatatesc retinerea apei pluviale vor utiliza specii de Sedum, datorita consumului redus de apa. Un acoperis care doreste biodiversitatea (crearea de habitate), poate solicita o combinatie specifica de specii de plante indigene (alese de catre un expert ecologist). Caracteristici vegetale: arhitectura plantei (de exemplu, marimea, forma frunzei si suprafata de acoperire) si fiziologia (de exemplu, transpiratie) vor afecta performanta acoperisului si toleranta la seceta, vant, lumina, umbrire si poluanti. Tipuri de plante utilizate. O gama larga de plante, muschi, ierburi, flori, arbusti si arbori de dimensiuni reduse, selectate in functie de cererea speciala de acoperis verde. Acoperisurile extensive cuprind, in cea mai mare parte, plante de sine statatoare, cu crestere redusa, preponderent pe orizontala, cum ar fi sedum si alte specii rezistente la seceta sau inghet. Este cazul , n acest punct, s demitizam cteva speculaii care se vehiculeaz despre acoprisurile verzi i care fac populaia extrem de reticent la acest gen de soluii : I . Acoperiul verde nu afecteaz i nu compromite structura cldirii : I.1. Apa nu se poate infiltra datorit hidoizolatiei, prezent la nivelul arpantei/terasei fie c aceasta este lsat cu nvelitoare normal (igl, tabl, indril, etc) sau nverzit. Mai mult chiar, plantele rein umezeala din precipitaii, iar straturile de drenaj evacueaz i mai eficient surplusul. I.2. ncrcarea suplimentar , datorit acoperiurilor verzi nu suprasolicita elementele de rezisten, ducnd la deteriorarea n timp a acestora, deoarece :

Orice acoperi este calculat s reziste pn la de 2-3 ori ncrcarea curent , obinuit (datorat greutii proprii, zpezii, etc). n plus, pentru fiecare lucrare de acest gen se obine o evaluare tehnic , efectuat de un inginer constructor, finalizat cu un raport n care se menioneaz exact capacitatea acoperiului respectiv.

Subtratul vegetal utilizat nu este pmnt obinuit. El are o compoziie uoar, reducnd ncrcarea pe m reducnd considerabil solicitrile structurii ; dei multe firme de pe pia folosesc sol fertil, de pdure, compoziia corect a substratului vegetal pentru acoperiuri verzi este : 1. Roc vulcanic cu un grad mare de porozitate, aceasta reine apa necesar plantelor, drennd uor surplusul ;

10

Elemente de inchidere si compartimentare

2. Fibr de cocos aceast fibr vegetal, n contact cu apa devine un substrat organic pentru plante ; 3. Turb este un sol uor, ce asigur scderea pn la jumtate a greutii obinuite a unui m de pmnt obinuit. II. Acoperiul verde nu trebuie ntreinut O alt confuzie frecvent este cea a ntreinerii acoperiurilor verzi. Pentru c multe firme folosesc, din pcate, gazon pentru inverzirea acoperiurilor , aspectul acestora se deterioreaz rapid. Gazonul este extrem de pretenios n privina cantitii de ap oferite, a solului i a operaiilor de tundere. Ori a tunde un acoperi este cel puin hilar i , de multe ori nu doar periculos, ci imposibil. Alegerea corect pentru acoperiurile verzi, n special pentru cele nclinate, este unamestec de ierburi grase, cu precdere sedum , care au o cretere lent , atingnd dimensiuni reduse. n plus, acest tip de vegetaie i reine necesarul de umiditate i nu sufer datorit variaiilor de temperatur i precipitaii. Acoperiul verde a fost reinventat n secolul XX pentru ca noi s ne bucurm de beneficiile sale, nu pentru a ne crea o grij n plus. Din pcate prea puine companii utilizeaz tehnologia corect, din dorina de a micora timpul de execuie i a maximiza profiturile. Acest gen de atitudine descurajeaz, ns, oamenii n a alege soluii sustenabile, ecologice, pentru locuinele lor. Acest articol dorete s atenioneze cititorii dornici de astfel de intervenii n privina posibilelor capcane prin furnizarea unor informaii first hand despre realizarea acestora. n continuare, v prezentm o lucrare de acest gen, efectuat de ctre firma noastr. Deoarece este nc n curs de desfaurare, imaginile au mai curnd un caracter tehnic, urmrind procesul de implementare al acoperiului.

Stratul de drenaj nivelat peste alevole

11

Elemente de inchidere si compartimentare

Aplicarea substratului vegetal

Intinderea si nivelarea substatului

se observa in ordine hidroizolatia acoperis (folie verde), zona perimetrala colectoare cu pietris si substratul de sol

12

Elemente de inchidere si compartimentare

Aplicarea sistemului de irigatii prin picurare

Plantarea sedumului pe suprafata acoperisului

13

Elemente de inchidere si compartimentare

BIBLIOGRAFIE 1. Abram, P., ,,Verde pensile. Progettazione dei sistemi. Manutezione - Gruppo Editoriale Esselibri Simone, Napoli, 2011; 2. Earth, Pledge, Green Roofs: Ecological Design and Construction, 2005; 3. International Green Roofs Institut - Doc. Folke Bjork, Dision of Building Technology, Departament of Civil and Arhitectural Engineering, KTH, Malmo Suedia: Green roofs effect on durability of roof membranes publicatia 006,oct. 2004.

14