Metode Naturiste 2

http://www.terapii-naturiste.
com
CUPRINS Medicina naturista 2 Boli profesionale 5 Fructele de padure si sanatatea dumneavoastra 5 Magneziul - secretul zambetului dumneavoastra 6 Cum sa venim de hac sforaitului? 6 Fructe pentru sanatatea noastra: mere, pere, prune, caise si nuci 7 Apa si organismul uman 7 Elixirul tineretii 8 Somnul - cheia unui echilibru perfect 8 Celulita, obezitatea si keratoza foliculara 9 Apa minerala 10 Nutritia celulara 10 Cancerul la san 11 Graul germinat si efectele sale terapeutice 12 Bolile copiilor: diareea si convulsiile febrile 13 Strugurii - delicatesa si medicament 13 Cefaleea 13 Argila - uimitor remediu natural 15 Plantele medicinale 16 Miscarea - izvor de sanatate 16 Maladii infectioase - gripa 17 Stresul si bolile pe care le provoaca 17 Accidentul vascular cerebral (AVC) 18 Migrenele 18 Guta 18 Transformarile alimentelor in tubul digestiv la om 20 Fitoterapia de acasa - Tratamente cu legume si fructe 22 Laptele ciulinilor are proprietati curative 24 Papadia si efectele ei miraculoase 25 Remedii pentru combaterea transpiratiei 26
Page 1 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu
http://www.terapii-naturiste.com
CUPRINS Medicina naturista 2 Boli profesionale 5 Fructele de padure si sanatatea dumneavoastra 5 Magneziul - secretul zambetului dumneavoastra 6 Cum sa venim de hac sforaitului? 6 Fructe pentru sanatatea noastra: mere, pere, prune, caise si nuci 7 Apa si organismul uman 7 Elixirul tineretii 8 Somnul - cheia unui echilibru perfect 8 Celulita, obezitatea si keratoza foliculara 9 Apa minerala 10 Nutritia celulara 10 Cancerul la san 11 Graul germinat si efectele sale terapeutice 12 Bolile copiilor: diareea si convulsiile febrile 13 Strugurii - delicatesa si medicament 13 Cefaleea 13 Argila - uimitor remediu natural 15 Plantele medicinale 16 Miscarea - izvor de sanatate 16 Maladii infectioase - gripa 17 Stresul si bolile pe care le provoaca 17 Accidentul vascular cerebral (AVC) 18 Migrenele 18 Guta 18 Transformarile alimentelor in tubul digestiv la om 20 Fitoterapia de acasa - Tratamente cu legume si fructe 22 Laptele ciulinilor are proprietati curative 24 Papadia si efectele ei miraculoase 25 Remedii pentru combaterea transpiratiei 26 Sanatate curata: patrunjelul si urzica Pentru ca a venit in sfarsit primavara, ne putem bucura de aparitia patrunjelului si urzicilor atat din punct de vedere gastronomic cat si medicinal. Iata cateva informatii utile despre acestea: Patrunjelul (Petroselium hortense), fam. Apiaceae (Umbeliferae). De la patrunjel se folosesc radacinile, frunzele, semintele si uneori planta intreaga. Toate organele plantei au un miros caracteristic, iar radacinile au un gust dulce. Fructele (semintele) contin ulei gras (cca 20%) format din acizi grasi nesaturati (acidul petroselinic), un heterozid flavonic (apiozidul), ulei volatil (2,5 - 5 %), apiol, miristicina, carburi terpenice si derivati cumarinici. Frunzele contin ulei volatil, in care s-au identificat miristicina, felandren, terpinolen, cimol, etc. Radacinile contin hidrati de carbon (7%), substante extractive neazotate, substante minerale, vitamine (B1, B2 si C) si altele. Utilizari Apiozidul imprima fructelor proprietati diuretice si emenogoge. Preparatele empirice din fructe de patrunjel si mai ales din uleiul volatil, pot duce la accidente grave si de aceea ele pot fi facute numai sub indrumarea specialistului. Decoctul din radacini este un bun diuretic. In medicina populara radacinile si frunzele se folosesc sub forma de cataplasme, ca antiinflamator. In unele tari vest-europene este recomandat "vinul pentru inima" in tratamentul insuficientelor cardiace si al bolilor de inima. Acest vin se prepara in felul urmator: 10 tulpini proaspete de patrunjel, cu frunze cu tot, se pun intr-un litru de vin natural, curat, la care se adauga 1 - 2 linguri de otet de vin. Se lasa totul sa fiarba 10 minute la foc mic, dupa care se adauga 300 gr. miere pura de albine si se mai fierbe usor inca 4 minute. Vinul fierbinte se strecoara si se pune in sticle, care au fost clatite cu putin alcool tare. Urzica (Urtica dioica), fam. Urticaceae. Urzica este o planta perena, ierboasa, care are in sol un rizom cilindric, subtire, lung si ramificat de culoare brundeschis si cu numeroase radacini subtiri, pasloase. Produsul contine substante de natura glucidica, amine, steroli, cetone, ulei volatil, substante grase, acizi (formic, acetic, pantotenic, folic), sitosteroli, vitamine (A,C,B2 si
K), clorofila ( 0,3 - 0,8% ),saruri de Ca, Mg, Fe, Si si altele. Substanta vezicanta pentru piele din planta proaspata este alcatuita din acid formic, o enzima si o toxalbumina. Utilizari Produsul obtinut din urzica are o actiune diuretica, hemostatica, trofica, emolienta si expectoranta. Activeaza circulatia sangelui, elimina acidul uric. Este de asemenea stringent, antiseptic, antidiaretic, hipoglicemiant, depurativ si galactogog. Este totodata un produs vitaminizant. Intern, se recomanda in tratamentul bronsitelor si avitaminozelor. De asemenea, frunzele de urzica sunt folosite in bolile de rinichi, ajutand la dizolvarea nisipului din acestia. Elimina clorurile si acidul uric din organism, influentand favorabil combaterea reumatismului si gutei. Datorita vitaminei K, ceaiul de frunze are insusirea de a opri hemoragiile si de aceea se recomanda in tratamentul menstruatiilor abundente si neregulate, a hemoragiilor uterine dupa nastere, etc. Ceaiul de urzica in amestec cu frunze de dud, nuc si teci de fasole contribuie la scaderea zaharului din sange, fiind utilizat in tratamentul diabetului. Extern, se recomanda in tratamentul hemoroizilor hemoragici, a ranilor greu vindecabile, a ulcerului varicos si in supuratii. Se utilizeaza intern sub forma de infuzie care se prepara din o lingura de frunze maruntite la o cana de apa clocotita si se beau trei cani zilnic. Pentru uzul extern se prepara o infuzie concentrata din 20 gr. frunze maruntite la o cana de apa clocotita si se foloseste sub forma de bai sau comprese. De stiut! Morcovul (Daucus carota) este o planta erbacee din familia umbeliferelor, cu radacina ingrosata, suculenta si bogata in vitamina A. Rizocarpii contin zaharuri, vitaminele B, PP si caroten. Este remineralizant, intareste imunitatea, stimuleaza cresterea si regleaza functia intestinala. Dereglarile de alimentatie In fiecare an milioane de oameni sufera de ceea ce americanii numesc "eating disorders", probleme de alimentatie care devin foarte grave, amenintand chiar viata pacientilor in unele cazuri. O vasta majoritate a celor afectati de aceasta problema o formeaza adolescentii si tinerele femei. Motivul pentru care ei sunt cei mai vulnerabili este faptul ca tin diete drastice in dorinta lor de a capata o silueta ideala. Tocmai aceste diete declanseaza dereglarile de care ne-am propus sa vorbim in acest material. Aproximativ 1% dintre adolescente sufera de anorexie nervoasa: infometare pana la moarte, in unele cazuri. Tinerele femei, in procent de 2-3% sufera de bulimie nervoasa: alimentatie excesiva urmata de vome provocate in dorinta de a-si controla greutatea. Aceste dereglari apar si la femei mai in varsta si la barbati, dar intr-un procent mult mai mic. Aveti probleme cu unghiile ? Culoarea unghilor trebuie sa fie roza, nici prea stearsa nici stralucitoare. Unghiile palide pot indica o stare de anemie; cele de culoare galbuie (exceptand cazurile unor fumatori) indica micoze, tulburari ale ficatului sau ale vezici biliare; cele de culoare rosie sau violacee pot indica tulburari in circulatia sanguina. Unghiile albastrui sau violacee pot indica tulburari ale circulatiei venoase sau tulburari pulmonare. Unghiile brune sau negre pot fi urmarea unui accident sau pot indica afectiuni mai grave care cer un consult medical Kiwi - cel mai bogat fruct in substante nutritive Kiwi contine foarte multa vitamina C, fibre, cupru, potasiu, magneziu, vitamina E, etc. In plus are numai 45 de calorii. Este recomandat mai ales iarna datorita proprietatilor lui nutritive. Datorita tuturor componentelor nutritive pe care le contine, consumul de kiwi este foarte indicat pentru a reduce riscul producerii cancerului, a bolilor de inima, previne formarea cataractei, care poate cauza orbirea. Fibrele de kiwi protejeaza impotriva diabetului, a bolilor de inima. Cuprul din kiwi este vital pentru cresterea copiilor, intarirea oaselor, dezvoltarea cerebrala si sanatatea sistemului imunitar. Cuprul este folosit de organism pentru crearea celulelor rosii din sange. Un kiwi contine mai mult potasiu decat o banana. Potasiul are un rol important in controlarea presiunii sangelui si a activitatilor inimii. Magneziul este un mineral vital pentru organism, important pentru formarea oaselor, reglarea ritmului cardiac, relaxarea musculara si functionarea centrilor nervosi. Spre deosebire de alte surse de vitamina E, kiwi este si foarte sarac in grasimi. Kiwi este un foarte bun antioxidant. Kiwi se consuma proaspat, il putem taia pe jumatate si sa-l mancam direct din coaja cu ajutorul unei lingurite, dar putem face si delicioase sucuri naturale, salate de fructe sau tarte. Dereglarile de alimentatie I. Introducere In fiecare an milioane de oameni sufera de ceea ce americanii numesc "eating disorders", probleme de alimentatie care devin foarte grave, amenintand chiar viata pacientilor in unele cazuri. O vasta majoritate a celor afectati de aceasta problema o formeaza adolescentii si tinerele femei. Motivul pentru care ei sunt cei mai vulnerabili este faptul ca tin diete drastice in dorinta lor de a capata o silueta ideala. Tocmai aceste diete declanseaza dereglarile de care ne-am propus sa vorbim in acest material. Aproximativ 1% dintre adolescente sufera de anorexie nervoasa: infometare pana la moarte, in unele cazuri. Tinerele femei, in procent de 2-3% sufera de bulimie nervoasa: alimentatie excesiva urmata de vome provocate in dorinta de a-si controla greutatea. Aceste dereglari apar si la femei mai in varsta si la barbati, dar intr-un procent mult mai mic. Consecintele dereglarilor de alimentatie pot fi grave: complicatii medicale, atac de cord sau sinucidere. Din fericire, faptul ca medicii si cercetatorii din acest domeniu, au facut publice rezultatele muncii lor in
mass-media, i-a ajutat pe multi dintre cei care sufera de aceste probleme si i-a facut sa caute ajutor acolo unde li se putea da. Dar chiar si asa, unele persoane refuza sa accepte ca sufera de aceasta boala si nu fac nici un tratament. Membrii familiei unor astfel de pacienti trebuie sa-i ajute sa accepte faptul ca exista o problema cu alimentatia lor si sa caute un tratament. Anorexia nervoasa Oamenii care se infometeaza in mod constient sufera de anorexie. Aceasta dereglare, care apare de cele mai multe ori la adolescentii aflati la pubertate, implica pierderi in greutate de cel putin 15% din greutatea unui organism normal. Multe persoane care sufera de anorexie se cred de-a dreptul obezi, desi au greutati normale. Uneori ei trebuiesc spitalizati pentru a preveni infometarea. Unul dintre aspectele ingrijoratoare este ca persoanele cu anorexie continua sa creada ca depasesc greutatea normala desi ele sunt doar pielea si osul. Dintr-un motiv neinteles inca, pe acesti oameni ii ingrozeste orice "castigare" in greutate. Mancarea si greutatea devin obsesii. Exista chiar un ritual al refuzului de a manca in fata celorlalti. Nu este neobisnuit ca ei sa stranga retete gastronomice si sa pregateasca adevarate festine pentru familie si prieteni, de care nu se ating. Femeile cu anorexie isi pierd ciclul lunar, iar barbatii devin impotenti in cele mai multe dintre cazuri. Bulimia nervoasa Oamenii cu bulimie consuma mancaruri in cantitati mari dupa care "elimina" excesul de calorii prin vome, abuzand de laxative si diuretice sau facand exercitii fizice in mod obsesiv. Multi dintre oamenii cu bulimie se manifesta astfel in secret, greutatea normala a organismului ajutandu-i sa ascunda boala de ochii celorlalti, chiar perioade indelungate. Familiile, prietenii si medicii au dificultati in a identifica bulimia. Jumatate din numarul celor care sufera de anorexie ajung si la bulimie. Multora le este rusine de obiceiurile lor si nu cauta ajutor decat atunci cand sunt obligati sau amenintati. Hranirea necontrolata (binge eating disorder) Persoanele care sufera de aceasta dereglare simt ca pierd controlul asupra modului in care se hranesc. Ei consuma cantitati mari de alimente si nu se opresc decat atunci cand sunt extrem de satui. Ei intampina greutati in a pierde in greutate si de cele mai multe ori sunt obezi sau au fluctuatii de greutate. II. Complicatiile medicale Persoanele care sufera de bulimie sunt expuse problemelor cardiace. Pacientele cu anorexie risca sa-si afecteze atat inima cat si creierul iar ciclul lunar va fi absent. Vor aparea probleme in respiratie, puls si presiunea sangelui si in functionarea glandei tiroide. Unghiile vor incepe sa se rupa iar parul va deveni fragil, pielea se va usca si va capata o culoare galben-cadaverica. Pot aparea senzatii de sete si urinare frecventa. Dezhidratarea duce la constipatie, reduce grasimile si temperatura organismului scade si nu mai poate rezista la frig. Masa musculara a suferinzilor de anorexie va scadea. Atunci cand dereglarea se accentueaza se va pierde calciu si oasele vor deveni sensibile la rupere. Se intampla uneori ca pacientul sa aiba aritmie cardiaca sau chiar sa ajunga la infarct. Uneori este afectat creierul si se produc schimbari de personalitate. Din fericire totul este reversibil. Totul revine la normal odata cu capatarea greutatii normale. Cercetatorii au descoperit ca multi pacienti cu anorezie sufera si de boli psihice. Unii pacienti sunt depresivi, anxiosi si exista riscul tentativelor de sinucidere. Anorexia este insotita de sindromul obsesiv-compulsiv. Pacientii sunt in general linistiti dar au accese de ostilitate sau se retrag din societate. Bulimia nervoasa - chiar si in cazul celor cu greutate normala - poate afecta grav organismul. Pot fi cauzate rupturi stomacale, infarct sau pierderea unor minerale necesare organismului. Acidul eliminat prin vomele repetate poate afecta stratul exterior al dintilor si pacientii pot capata rani pe maini atunci cand le introduc pe gat pentru a povoca voma.Esofagul se inflameaza, menstruatia devine neregulata si interesul pentru sex scade. Unele persoane care sufera de bulimie, abuzeaza de droguri si alcool. Aceste probleme, combinate cu tendintele impulsive cresc riscul comportamentului suicidal. Persoanele cu tendinte de obezitate au colesterol ridicat, la fel si presiunea sangelui si sunt diabetici. La ei creste riscul imbolnavirii de inima, cancer sau de boli ale sangelui. Starile depresive sunt mai pronuntate. III. Cauze Incercand sa inteleaga cauzele acestor dereglari, oamenii de stiinta au studiat personalitatea bolnavilor, genetica si biochimia, precum si mediul in care traiesc aceste persoane. Ei au ajuns la concluzia ca persoanele care au un respect de sine scazut, cele care se simt neajutorate si se tem sa nu cumva sa devina obeze risca sa sufere de aceste dereglari. Persoanele care se hranesc in mod necontrolat se simt vinovate, sunt depresive si cauta "usurarea" vomitand. Dereglarile de alimentatie tind sa apara mai des in familiile in care mamele au avut aceste probleme. Tinerele fete ajung sa aiba probleme de alimentatie din cauza unor frati supaponderali sau din cauza grijii exagerate a mamelor in ce priveste greutatea fiicelor.. Sportivele si modelele sunt predispuse la astfel de probleme. Sistemul endocrin pare sa fie si el afectat. Acesta regleaza functiile sexuale, pofta de mancare si digestia, cresterea si dezvoltarea, bataile inimii, emotiile, gandirea si memoria. Si alte sisteme reglatorii ale organismului sunt serios afectate: sistemul nervos produce depresii, nivelul serotoninei nefiind cel normal. Asadar, trebuie sa intelegem cat este de important sa revenim la un ritm normal de alimentare, pentru ca ne supunem organismul unor riscuri mai mari decat par la prima vedere. IV. Tratamente
Dereglarile alimentare sunt tratate cu succes daca sunt descoperite repede. Din pacate, persoanele cu astfel de probleme recunosc cu greu ca sufera din aceasta cauza chiar si atunci cand familiile lor se straduiesc sa-i ajute. Persoanele cu anorexie sunt cele mai expuse pentru ca boala este recunoscuta adesea foarte tarziu, cand organismul lor este deja slabit. Persoanele cu bulimie au adesea greutati normale si-si pot ascunde boala de ochii celorlalti. Din aceasta cauza tratarea persoanelor cu dereglari de alimentatie poate fi dificila. Asadar, cu cat boala este mai devreme descoperita, cu atat sansele de vindecare sunt mai mari fara a afecta organismul si in alt fel. Daca dereglarile persista pot aparea probleme foarte grave. Scaderea brusca in greutate poate produce probleme metabolice, depresii clinice, psihoza si exista riscul de producere a sinuciderilor. E important ca familia si prietenii sa sprijine persoana care urmeaza programul complex de tratare. La primul control medicul decide daca pacientul necesita sau nu spitalizare. Din fericire, sunt putine cazurile de acest fel. Pentru ca implica probleme fizice si psihice tratarea pacientilor se va face de catre o echipa multidisciplinara: internist, nutritionist, psihoterapeut si un specialist farmacolog. Terapia de grup poate fi benefica celor ce sufera de bulimie. Terapia combinata este insa foarte eficienta pentru toate cele trei tipuri de dereglari de alimentatie. Problema dificila este tratarea schimbarii de metabolism. Cantitatea de medicamente precum si implicarea mai mult sau mai putin a unuia dintre specialistii din echipa, pare sa varieze de la un pacient la altul. V. Cum sa-i ajutam? Fara sa exageram, tratamentul poate salva viata unei persoane care sufera de astfel de dereglari de alimentatie. Familia, prietenii, rudele, profesorii si medicii joaca un rol foarte important in recuperarea bolnavului. Incurajarile, grija permanenta si perseverenta, ca si buna informare asupra bolii si ale pericolelor pe care le reprezinta ea, pot determina bolnavul sa urmeze un tratament. Familia si prietenii pot apela la spitalele locale si la centrele universitare pentru a afla mai multe informatii despre tratamentul acestei boli. Avand o retea foarte bine dezvoltata in Statele Unite, aceste centre de informare si clinici de specialitate sunt aproape inexistente in Romania. De aceea, daca doriti sa aflati mai multe despre acest subiect veti fi nevoiti sa apelati la un centru din strainatate: Remedii naturiste pentru raceala, gastrita si ulcer Este binecunoscut factul ca supa de pui combate raceala. Cercetatorii sunt pe cale sa dezlege misterul eficientei acesteia. Ultimele teste de laborator au aratat ca deliciosul aliment reduce la jumatate procesele inflamatorii cauzate de activitatea celulelor sistemului imunitar, care fac membranele nasului si faringelui sa produca mucus. Pentru cei care sufera de raceala, aceasta se traduce prin calmarea tusei, stranutului si reducerea secretiilor nazale. Varza alba este un alt remediu naturist uimitor. Acum 40 de ani s-a descoperit in banala varza existenta unei vitamine: Vitamina U, supranumita si "factorul antiulceros". Rezultatul tratamentului impotriva ulcerului gastroduodenal cu ajutorul acestei vitamine este de cele mai multe ori de-a dreptul spectaculos. Simplu si necostisitor, tratamentul consta in prepararea zilnica a unui pahar de suc, prin presarea sau mixarea unei verze de marime medie. Dupa ce s-a preparat sucul pentru o zi, paharul se tine la frigider. Se bea cate o treime de pahar intre mesele principale ale zilei. Ulcerul duodenal se poate vindeca si cu ajutorul cartofilor. Se curata seara doi cartofi de marime mijlocie si se tin in apa rece pana a doua zi dimineata, cand se dau pe razatoarea mica, se pun intr-un pahar, se umple paharul cu apa, se strecoara printr-un tifon si se bea inainte de masa timp de doua saptamani. Otetul de mere este utilizat si in tratarea micozelor: dimineata, la pranz si seara se tine degetul in otet de mere timp de o jumatate de ora. Peste noapte se inveleste degetul bolnav intr-o vata imbibata cu otet de mere, si il infasuram in plastic (degetare taiate de la manusile chirurgicale). Dimineata se racaie partea moarta de sub unghie cu varful unei pile si apoi repetam tratamentul cu otet. Din cand in cand se mai tamponeaza unghia si cu o solutie de alcool iodat. Dupa 3 luni micoza va disparea. Spanzul vindeca varicele, cu rezultate spectaculoase. Puteti cumpara spanzul de la vanzatorii de plante sau de la plafar. Il taiati bucatele mici si le puneti la macerat in otet sau alcool. Se lasa planta la macerat 3 saptamani, apoi se freaca in fiecare seara locul cu varice cu solutia obtinuta. O multime de ceaiurile de plante va poate ajuta sa luptati impotriva gastritei si ulcerului. Unul dintre acestea este obtinut din flori de salcam. Se toarna 1 cana de apa clocotita peste 1 lingura de flori uscate. Se lasa vasul acoperit timp de 15 minute si apoi se strecoara. Se beau 2 cani pe zi, dupa masa. Aceasta infuzie calmeaza arsurile la stomac si poate fi folosita in cure de lunga durata. Ceaiurile din frunze de zmeur ajuta la scaderea aciditatii gastrice. Se toarna 1 cana de apa clocotita peste 1-2 lingurite de frunze uscate. Se lasa vasul acoperit timp de 10-15 minute si apoi se strecoara. Se beau 2 cani pe zi, intre mese. Infuzia din flori de galbenele are actiune calmanta si cicatrizanta. Se toarna 1 cana de apa clocotita peste 2 lingurite de flori uscate. Se lasa vasul acoperit timp de 15-20 minute si apoi se strecoara. Se beau 2 cani pe zi, astfel: prima se bea pe stomacul gol, iar cea de-a doua intre mese. Ceaiul din frunze de patlagina exercita o actiune cicatrizanta si bacteriostatica. Se toarna 1 cana de apa clocotita peste 2 linguri de frunze proaspete sau uscate. Se lasa vasul acoperit timp de 15-20 minute si apoi se strecoara. Se ia cate 1 lingura la 2-3 ore. O alta varianta este administrarea a cate unei jumatati de lingurita de pulbere de frunze, de 2-3 ori pe zi. Desi efectele tratamentelor cu ceaiuri apar dupa cateva luni, puteti fi convinsi ca sunt foarte utile pentru purificarea si intarirea organismului. De asemenea, vindecarea afectiunilor de care suferiti va avea loc fara sa va intoxicati cu medicamente care pot produce alte afectiuni. Tot ce trebuie sa aveti in perioada
tratamentelor este rabdare. Boli profesionale Femeia moderna poate suferi puternice traume psihologice daca, pe langa munca de la serviciu, devine in totalitate responsabila de treburile casnice. Anumite activitati zilnice, considerate a fi "treaba de femeie", cum sunt curatenia, spalatul, calcatul, gatitul sau ingrijirea copiilor induc un stres psihic extrem de puternic. Deseori slujba cea mai dificila este aceea de acasa. Consecintele acestui stres conduc in multe cazuri la boli hormonale, manifestate prin dereglari tiroidiene, etc. Pe plan psihologic, apar foarte frecvent cazuri de nevroze atipice, care pot evolua spre alte boli neuro-somatice, boli cauzate de oboseala si stres. Dintre acestea, ulcerele gastrice si intestinele ocupa primul loc. Multe femei sensibile, de tip melancolic, ajung deseori chiar la ulcere perforate, dupa 8-10 ani de viata sub stres casnic. Activitatile casnice facute din obligatie, fara placere, pot produce, in mod indirect, o avalansa de modificari la nivelul hipotalamusului, care in anumite conditii secreta hormoni cancerigeni. Hormonii anormali pot determina aparitia "nodulilor de san". O femeie obligata sa faca asa-numitele munci feminine de catre un sot neintelegator, isi va gasi refugiul fie in agresivitate, fie in adulter. Impunerea de catre sot a unor activitati de tip casnic la modul "imperativ" poate genera psihologic aparitia frigiditatii. Multi barbati nu inteleg ca a face ordine in bucatarie si a spala vasele nu este obligatoriu un lucru feminin, ci util pentru casa si casnicie. E bine ca treburile casnice sa fie echitabil impartite intre parteneri. Fructele de padure si sanatatea dumneavoastra Una dintre marile bucurii ale verii sunt delicioasele fructe de padure. Cu 125 gr de fragute se asigura o mare parte din necesarul zilnic de vitamina C. Datorita acestei vitamine, precum si celorlalti compusi, fragutele au capacitatea de a mari rezistenta organismului, de a ajuta la eliminarea toxinelor, de a stimula tranzitul intestinal si de a preveni alergiile. Sunt tonice si remineralizante, iar in stari de oboseala sau epuizare fizica fragutele iti furnizeaza energia necesara ca sa te pui rapid pe picioare. Fraguta este foarte putin calorica. Sucul de fragi este un bun stimulent hepatic, are efect antireumatismal si este indicat in litiaze urinare, intoxicatii si ateroscleroza. Zmeura face parte dintre fructele cu continut scazut de zaharuri, fiind si saraca in calorii. Aportul de vitamine si minerale este extrem de diversificat, astfel ca zmeura contribuie eficient la acoperirea necesitatilor nutritive ale organismului. Fructele trebuie consumate la scurt timp dupa recoltare, caci cantitatea de vitamina C se diminueaza rapid. Datorita fibrelor au o actiune marcanta asupra intestinelor (accelereaza tranzitul si combate constipatia). Sucul de zmeura este considerat drept una dintre cele mai gustoase bauturi racoritoare, fiind in acelasi timp un excelent remediu in starile febrile infectioase, iar extern ajuta la vindecarea stomatitei. Poate fi consumata fara probleme si de catre persoanele diabetice Afina s-a dovedit a fi un excelent remediu impotriva diareei, care este o afectiune destul frecventa vara. Efectele sale se datoreaza, in principal, proprietatilor antiseptice si antibacteriene. Afinele sunt recomandate in enterite, cistite si colibaciloza. In plus, protejeaza vasele de sange, previn tulburarile circulatorii (varice, arterita), amelioreaza vederea nocturna si imbunatatesc activitatea ficatului si a veziculei biliare. Extern, afinele ajuta la vindecarea faringitelor, stomatitelor, aftelor si micozelor bucale. Sucul de afine este un pic acrisor, dar foarte placut. Este indicat mai ales in tratamentul infectiilor intestinale. Coacaza este considerata a fi fructul longevitatii, datorita capacitatii ei de a intarzia imbatranirea prematura. O cura de cateva zile cu coacaze este excelenta pentru dezintoxicarea si tonifierea organismului. Sunt foarte bogate in vitamina C. Atat coacazele negre, cat si cele rosii sunt tonice, racoritoare, diuretice, stimuleaza activitatea intestinala si functia hepatica, combat febra si amelioreaza durerile reumatismale. Sucul de coacaze este aperitiv, diuretic si depurativ. Diluat cu apa, este o bautura excelenta in starile febrile. Magneziul - secretul zambetului nostru Ce stiti despre magneziu? Ca este un mineral indispensabil pentru sanatate. Ceea ce poate nu stiti este ca acest mineral detine multe secrete: secretul linistii, zambetului, calmului si multe altele. Absenta lui influenteaza negativ toate starile descrise mai sus. El este cel care protejeaza toate celulele de substante nocive. Rolul magneziului este foarte important: participa la activitatea principalelor functiuni psihologice. Nu numai ca este indispensabil la producerea energiei, dar impiedica si patrunderea elementelor toxice in celule. Magneziul intervine in calitatea reflexelor musculare si nervoase, in buna functionare cardiaca si nu in ultimul rand efectueaza mineralizarea oaselor. Absenta magneziului din organism poate provoca tulburari ale inimii si scheletului. De cele mai multe ori lipsa de magneziu se manifesta prin slabiciuni ale muschilor, stari de oboseala, iritabilitate si mult, foarte mult stres. In ceea ce priveste stresul se formeaza un cerc vicios, caci stresul favorizeaza lipsa magneziului si lipsa magneziului faciliteaza aparitia stresului. De ce ne lipseste magneziul? Pentru ca aproape in toata lumea viata moderna duce la diminuarea magneziului din organism. Marii responsabili ai acestei probleme sunt gazele toxice, poluarea, stresul, pastilele anticonceptionale, unele medicamente, regimurile de slabire, excesul de alcool, mancarea prea dulce sau prea grasa. De aceea trebuie sa mancam in mod curent alimente bogate in magneziu (germeni de grau, soia, cacao, nuci, legume uscate, banane) si sa bem ape minerale. Trebuie inlocuite painea simpla cu paine completa,
deserturile indulcite industrial cu oleaginoase, sifonul cu apa minerala. In caz de sarcina, magneziul este mai important ca oricand, pentru dumneavoastra si pentru bebelus. Cu cat creste nivelul hormonilor cu atat scade nivelul magneziului. In concluzie, niciodata nivelul magneziului nu este mai scazut decat in timpul sarcinii. Suplimentarea cu magneziu in timpul sarcinii, micsoreaza riscurile unor nasteri premature, riscul de hipertensiune arteriala si amelioreaza starea sanatatii in aceasta perioada. Cum sa venim de hac sforaitului? Incercati in fiecare noapte cu disperare sa adormiti? Numarati oile sau porcusorii in gand doar, doar veti reusi sa atipiti? Stiti sigur ca nu suferiti de insomnie si nu va doare nimic. Nu mai exista decat o varianta: partenerul de viata sforaie. Exista oare vreo solutie sa va ajutati singura in aceasta problema? Raspunsul este "da". Si chiar daca informatiile de mai jos nu va vor consola este bine sa stiti ca in lume, o persoana din cinci sforaie. Aceasta afectiune ii atinge in special pe barbati care dau adevarate "concerte" noaptea. Unele dintre persoanele care "sufera" de de aceasta afectiune suporta greu propriul sforait trezindu-se noaptea cu senzatii puternice de sufocare. Dar cel mai greu il suporta cei si mai ales cele care sunt nevoite sa stea cu ochii pe pereti ore intregi pentru ca nu pot adormi. Iata cateva solutii pentru a petrece nopti "tacute": mesele mai usoare si lichidele in cantitate mai mica, oprirea tutunului si un somn sanatos (fara medicamente), ajung de cele mai multe ori pentru a inlatura sforaitul. Atentie insa: daca se folosesc tranchilizante sau somnifere nu este bine ca acestea sa fie oprite dintr-o data. Aceasta oprire se face numai sub supravegherea medicului. In unele cupluri, cand doamna sforaie domnul se intoarce si ii da, nu prea delicat, un cot. Si viceversa. Exista insa un procedeu, mai elegant, dar nu si mai comod pentru cel care sforaie: mingea de tenis. Multe persoane cos pe spatele pijamalei partenerului de viata un buzunaras in care pun o minge de tenis. Se stie ca pozitia dorsala accentueaza obstructia gatului. Tot ceea ce te indeamna sa dormi pe o parte sau pe burta poate avea efect, cateva ore sau macar pana adoarme partenerul de viata. Mingea de tenis jeneaza la spate pe cel care "o poarta" si de aceea acesta simte nevoia sa stea pe o parte sau pe burta. Desi estetic este ridicol, din puncte de vedere practic este ideal pentru partener. Problema este daca acesta accepta acest procedeu.
Pierderea kilogramelor in plus linisteste noptile celor care sforaie. Chiar daca este greu sa slabiti, incercati totusi pentru ca grasimea este o cauza in plus a sforaitului. Exista si un aparat care se fixeaza in nari si faciliteaza trecerea aerului. Acest aparat poate da rezultate foarte bune daca sforaitul persoanei respective nu este datorat problemelor cu gatul, ceea ce este un caz foarte rar. Ceva mai dur si mai neplacut, suportul pentru limba este destinat celor care au baza limbii ceva mai voluminoasa decat in mod normal. Aceste dispozitive sunt foarte incomode si greu de suportat. Asemanator unui plasture, adezivul nazal se lipeste pe nas si printr-o simpla actiune mecanica dilata narile. Acest sistem care nu jeneaza si nu arata urat, usureaza respiratia celor care sforaie, celor raciti sau celor care sufera de rinite alergice. Inteventia chirurgicala nu este complicata si nici dureroasa. Perioada post-operatorie este insa foarte dificila. Pot aparea dureri, modificari ale vocii, iar alimentatia este exclusiv lichida timp de o saptamina. Daca niciuna din metodele de mai sus nu convine partenerului dumneavoastra de viata, dragele noastre nu va ramane decat sa numarati seara de seara oile. Fructe pentru sanatatea noastra: mere, pere, prune, caise si nuci Raspandit in cam toata Europa, marul este considerat regele fructelor. Originar din Persia el se afla si astazi in stare salbatica in Asia Mica. In urma cu 2000 de ani existau aproximativ 30 de soiuri de meri. Astazi cifra acestora a atins 600. Desi se stia ca marul este un fruct foarte important pentru sanatatea noastra inca din antichitate, cercetatorii au descoperit de curand compozitia exacta a acestuia: apa, albumine, grasimi, calciu, fosfor, fier si sodiu, celuloza, hidrati de carbon, potasiu, magneziu si vitamine (A, B1, B2, C). Acum cunoastem cu exactitate care substanta din compozitia marului va avea un efect asupra unei afectiuni sau a alteia. Daca, de exemplu, aveti probleme cu sistemul nervos, este recomandat sa consumati un mar, seara inainte de culcare, fara sa fie urmat de nimic altceva. Daca doriti sa va pastrati dintii albi si sanatosi, atunci trebuie sa stiti ca sucul marului este foarte potrivit pentru asta. Multe persoane consuma mere, dar le curata de coaja. Aceasta este o mare greseala pentru ca ea contine saruri minerale si alte substante de care organismul are nevoie. Aciditatea marului influenteaza pozitiv functiile ficatului, rinichilor, creierului si intestinului. In mod frecvent mamele ale caror copii au diaree nu le dau voie acestora sa manance mere. Desi alte fructe nu sunt indicate pentru astfel de afectiuni, marul face exceptie. Daca dupa ce ati citit mai sus, va doriti sa faceti o cura de mere, aveti grija sa folositi mere coapte date prin razatoare. Nu combinati marul cu zahar, serviti-l asa cum este el in cantitati pe care sa le puteti suporta fara nici un fel de probleme. In timpul tratamentului (care poate dura 2-3 zile) puteti sa serviti paine si lactate, cartofi si oua (cantitati mai mici) fara ca rezultatul acestuia sa fie diminuat. Parul provine din aceeasi zona ca si marul, el fiind raspandit pana in Asia Occidentala. In antichitate, cele 40 de soiuri de pere erau folosite, in general, pentru marmelade. Ea este utilizata si pe post de laxativ. Din cauza continutului ridicat de zahar din continutul perei, ea nu este recomandata persoanelor diabetice. Ceaiul facut din fructe si frunze de par contine glucoza, care ajuta la scaderea durerilor vezicii biliare.
Pentru ca nu este pretentios, prunul este foarte raspandit. Este binecunoscut faptul ca prunele uscate reprezinta un aliment pretios, dar aveti grija sa nu le combinati cu carne, peste sau grasimi, pentru ca ele pot produce tulburari digestive. Pentru ca prunele contin albumina si materii azotoase sunt recomandate persoanelor suferinde de reumatism, arteroscleroza, boli ale rinichilor sau guta. O cura de prune vindeca si cele mai rebele constipatii, cu conditia ca acestea sa fie dezaharisite. Rezultatul curei va fi: regularizarea scaunelor, decongestionarea ficatului, stimularea poftei de mancare si refacerea sanatatii stomacului. Cura de prune se recomanda persoanelor care au o proasta circulatie intestinala, celor care au probleme la ficat si rinichi, etc. In timpul curei de prune nu trebuie sa mai luati si medicamente. Originar din China, caisul s-a raspandit in Europa in urma cu aproape 2000 de ani. Caisele coapte sunt absolut necesare organismului datorita cantitatilor mari de vitamina A. Consumul acestora stimuleaza activitatea plamanilor, ficatului si bilei. Atentie! Daca aveti probleme cu aceste organe, cel mai bine este sa serviti compoturi sau sa curatati coaja caiselor. Nu este recomandat sa consumati caise crude, pentru ca ele provoaca diaree. Desi nu se cunoaste cu exactitate originea nucului, el este la fel de raspandit ca si ceilalti pomi fructiferi. In timp, i-au fost atribuite proprietati magice, dar ce este adevarat despre el este ca fructele sale contin substante usor de tolerat de catre persoanele diabetice. Ele sunt bogate in fosfor, substanta necesara sistemului nervos, oaselor si muschilor. Daca aveti reumatism sau diverse eruptii pe piele o baie cu frunze de nuc va rezolva multe probleme. Un ceai obtinut din frunze de nuc, nuci verzi si miere va evita inflamarea glandelor si veti avea o digestie mai buna. Cataplasmele cu frunze de nuc sunt foarte bune pentru rani, pentru ca au proprietati astringente. Uleiul de nuci elimina viermii intestinali iar dulceata din muguri si miere vindeca anemiile, creste pofta de mancare si elimina tulburarile limfatice. Daca sunteti vegetarieni, atunci nucile (trebuie sa aveti grija sa le curatati bine, pentru a evita o posibila tuse sau raguseala) pot inlocui cu succes carnea din dieta voastra. Aveti grija insa, sa nu amesteca nucile cu branza, fasole sau mazare. Apa si organismul uman Medicina preventiva poate deveni principalul mod de abordare a ingrijirii sanatatii in orice societate. Apa are un rol vital in mentinerea sanatatii organismului nostru. Solutia pentru prevenirea si tratarea bolilor produse prin deshidratare este administrarea apei cu regularitate. Durerea dispeptica este cel mai important semnal pentru organismul uman. Acesta denota deshidratarea. Este semnalul care indica nevoia organismului de apa. Poate aparea atat la tineri cat si la persoanele mai in varsta. Durerile dispeptice, cum ar fi gastrita, duodenita si arsurile, ar trebui tratate numai cu o cantitate suplimentara de apa. Cand acestora li se asociaza ulceratiile, devine o necesitate acordarea unei atentii deosebite regimului alimentar, pentru imbunatatirea ritmului de vindecare a zonei afectate. Apa este, probabil cea mai eficienta substanta care poate reduce durerea. Apa, si numai apa, este ceea ce organismul vrea, ii este necesar si cere. Daca vom cerceta mai atent, putem descoperi si alte semne ale deshidratarii. Sa nu va imaginati ca durerile dispeptice sunt un indicator al unui fenomen local, izolat. In orice caz, ele sunt semnul deshidratarii, semnul nevoii acute de apa a organismului, chiar daca acestor dureri le este asociat ulcerul. Daca dupa administrarea apei durerea dispare, impreuna cu o alimentatie adecvata, ulcerul se poate vindeca de la sine. Colicile intestinale resimtite in partea din stanga jos a abdomenului, in prima faza ar trebui privite ca un alt semn al necesitatii de apa a organismului uman. Colicile din aceasta regiune sunt adesea asociate constipatiei, ea insasi cauzata de o deshidratare persistenta. Una dintre functiile principale ale intestinului gros este extragerea apei din excremente, astfel ca aceasta nu este eliminata prin reziduurile obtinute dupa procesul de digestie a alimentelor. Cand organismul este deshidratat, reziduurile sunt lipsite de cantitatea normala de apa, necesara tranzitului facil. Astfel, constipatia devine una din complicatiile provocate de deshidratarea organismului. Cu fiecare masa luata, mai multa materie reziduala se va aduna in intestin, adaugandu-se la cea deja existenta, ingreunandu-se si mai mult tranzitul intestinal. Acest proces va cauza durerea. Cu o cantitate adecvata de apa, durerea abdominala din partea inferioara stanga, asociata constipatiei, va dispare. Consumand seara un mar, o para sau o portocala va reduce constipatia in ziua urmatoare. Uneori poate aparea o durere puternica in partea dreapta a abdomenului inferior, care mimeaza inflamarea apendicelui si prezinta cateva similitudini cu durerile unei apendicite acute. Alte caracteristici distinctive par sa nu existe; temperatura organismului nu creste; abdomenul nu este dureros si nu exista semne de greata. Unul sau doua pahare cu apa vor indeparta aceste dureri abdominale. Dupa cum vedeti, un simplu pahar cu apa la momentul potrivit, poate rezolva multe probleme. Elixirul tineretii Se spune ca fiecare are varsta pe care o simte! Cu ajutorul unor mici trucuri, vom putea da ceasul biologic inapoi cu cativa ani. Miscarea in aer liber ne elibereaza mintea si sufletul si va mentine organismul tanar. Pe masura ce inaintam in varsta devenim tot mai inflexibili. Pentru aceasta nu trebuie sa pierdem pulsul epocii: nu trebuie sa uitam sa mergem la teatru sau la film, sa citim presa astfel incat sa nu fim "depasite" de vremurile in care traim, sa invatam o limba straina, sa rezolvam cuvinte incrucisate, sa citim o carte buna. Uneori este bine sa incercam
si lucruri despre care, in mod normal, credem ca nu se potrivesc varstei noastre. De exemplu sa mergem intr-o excursie cu cortul, sa mergem intr-o discoteca; cine nu se mai poate bucura de astfel de lucruri parca imbatraneste mai repede. Din cand in cand este bine sa ne rasfatam cu lucruri frumoase, sa ne cumparam singure florile preferate, acestea ne vor incanta deopotriva privirile si sufletul. Hainele noi si moderne ne fac sa ne simtim si sa aratam mai tinere. Nu uitati ca mainile va tradeaza varsta, de aceia este recomandat ca dupa fiecare spalare sa folosim o crema hranitoare, iar o data pe saptamana sa le aplicam o masca. O regula pe care nu trebuie niciodata sa o incalcam este aceea de a ne demachia in fiecare seara. Tenul se regenereaza in timpul noptii si nu o poate face la fel de bine daca tenul nu este curat. Nu va neglijati partenerul, pentru ca o noapte de pasiune inseamna un strop din elixirul tineretii. Trebuie sa ne bucuram cat mai mult de natura, sa mergem cat mai mult pe jos, in aer liber. Astfel, inmagazinam oxigen si lumina, doua elemente esentiale pentru a ne mentine organismul tanar. Chiar si plimbarile prin ploaie pot fi amuzante si reconfortante! Trebuie sa consumam zilnic lactate: ele ne mentin in forma. Datorita calciului pe care il contin, dintii si oasele isi vor mentine structura, iar magneziul ne va scapa de stres. Nu va expuneti prea mult la soare, nimic nu va imbatraneste tenul mai repede decat expunerea indelungata la soare fara sa-l protejati. Cremele nu fac minuni, dar daca ii oferiti tenului ingrijirea adecvata, el va ramane mai mult timp elastic si tanar. Nu lasati toate nimicurile sa va enerveze. Gandirea pozitiva va ajuta sa va simtiti mai bine si sa aratati mai tanara. Cine traieste in permanenta sub stres imbatraneste mai repede. Gasiti-va momente de liniste si de relaxare macar la sfarsitul saptamanii. Nu va culcati prea tarziu, pentru ca cea mai mare speranta de viata o au persoanele care dorm in fiecare noapte 7-8 ore. Stati de vorba cu prietenii, din cand in cand, descarcati-va sufletul si, daca e nevoie, plangeti pe umarul unuia dintre ei. Grijile dvs. nu vor mai parea atat de importante si va veti relaxa. Distrativa si bucurati-i si pe cei din jurul vostru. Organizati o petrecere sau faceti surprize placute celor dragi. Ele va vor bucura si pe dvs. Daca sunteti vesela, va veti simti si veti arata mai tanara. Somnul - cheia unui echilibru perfect Un sfert din viata noastra ni-l petrecem dormind, destul ca sa nu neglijam calitatea acestei activitati care ne asigura armonia fizica si emotionala. Un somn odihnitor are puteri miraculoase asupra organismului nostru cat si a frumusetii noastre, stergandu-ne cearcanele. Efectele reparatorii ale somnului au loc in primele 3-4 ceasuri dupa adormire, indiferent daca aceasta se intampla la orele 22.00 sau 1.00 noaptea. Cele 8 ore de somn incetatenite nu au nici o justificare medicala, unii dintre noi au nevoie de 9-10 ore de odihna, altii numai de 5 ore, diferentele fiind datorate factorilor genetici. Nu atat cantitatea, cat calitatea acestei perioade in care ne reincarcam bateriile conteaza. Pentru a putea beneficia de un somn bun este suficient sa-ti cunosti ritmul organismului si sa respecti cateva reguli. Trebuie sa ne culcam si sa ne trezim la ora potrivita, cand simtim ca ni se "inchid ochii", cascam de-i inghitim pe toti din jur, sau nu mai suntem atenti la conversatia celor din jurul nostru. Din cel moment avem la dispozitie cam 20 de minute pentru a ne "cuibari" in pat ca sa adormim fara probleme. Aceste semne marcheaza debutul unui ciclu de somn. Daca ne opunem cu inversunare si reusim sa depasim momentul, avem de asteptat urmatorul ciclu care isi va face aparitia abia dupa o ora si jumate sau doua, prin semne de oboseala mai intensa. Daca refuzam si de aceasta data, somnul va disparea din nou aparand mai tarziu impreuna cu dureri de cap. Daca vrem sa ne trezim dimineata odihniti si bine dispusi, trebuie sa fim pe faza si sa "facem ochi" exact la finele unui ciclu complet, cand somnul este mai lejer. Atunci esti apt sa-ti incepi ziua, altminteri, cele "inca doua minute si ma scol", multiplicate de fiecare data, iti vor afecta starea sufleteasca, indemnandu-i pe cei din jur sa spuna ca te-ai trezit cu fata la cearceaf. Cand nu dormi bine, trebuie sa descoperi cauza, fiindca nu toate "noptile albe" se aseamana intre ele. Printre insomniile adevarate, cea mai frecventa este cea de seara. Ea este legata de stres, insatisfactie si surmenaj. Insomnia din mijlocul noptii este cauzata, de asemenea, de angoase sau chiar de o masa prea copioasa si bine stropita cu bautura. Insomnia din zori semnaleaza o stare depresiva. Insomnia cronica, o adevarata capcana, marcheaza trecerea de la insomnia pasagera la teama de a nu putea adormi, tocmai aceasta anxietate generand adevarata insomnie. Cercul vicios se strange cand incepi sa apelezi la somnifere care intretin de fapt tulburarea, ele adaugandu-se fricii ca nu vei reusi sa inchizi ochii fara ajutorul medicamentelor. Putem folosi mici secrete pentru a avea un somn bun si linistitor. Seara inainte de culcare sa bem un pahar de lapte caldut indulcit cu miere, el fiind un somnifer natural. Deasemenea, putem face o baie calda si sa bem un ceai calmant (de tei, radacina de valeriana, busuioc, menta sau frunze de portocal). Cel mai adesea este de ajuns sa respectam cateva reguli simple de igiena a vietii pentru ca totul sa reintre in normal. O activitate fizica destul de intensa creste sansele unui somn reparator. Masa de seara nu trebuie sa fie nici prea usoara (foamea ne trezeste), nici prea grea. Ea trebuie sa contina proteine (carne de peste sau de pasare, oua) si calciu (lactate), care au proprietati sedative. Seara trebuie sa ne ferim de alimente diuretice si de excitante cum sunt alcoolul, tutunul, cafeaua, ceaiul tare si coca-cola. Este bine ca seara sa ne destindem cu miscari usoare de gimnastica, cu o muzica placuta, cu o lectura sau cu o plimbare lunga de 40-60 de minute.
Celulita, obezitatea si keratoza foliculara Celulita este inflamarea tesutului aflat sub piele si poate aparea ca o complicatie a unor afectiuni sau independent. Eliminarea defectuoasa a toxinelor din organism determina ingrosarea tesutului conjuctiv astfel incat acestea duc la incetinirea circulatiei sangelui. Cauzele care determina aparitia celulitei pot fi de ordin digestiv (supraincarcare cu grasimi, sare, apa si glicogen ale celulelor adipoase), tulburari ale glandelor edocrine (dezechilibru hormonal ovarian) sau ale sistemului nervos simpatic (socuri emotionale). O alta cauza a aparitiei celulitei este si imbracamintea prea stramta care impiedica circulatia sanguina. Aceasta afectiune poate fi superficiala sau profunda, localizata sau difuza. Ea apare in general la obezi sau la persoane cu afectiuni musculare. Se localizeaza in general in jumatatea inferioara a corpului dar nu numai. De exemplu celulita profunda apare si pe ceafa, torace, brate, glezne, genunchi sau de-a lungul coloanei vertebrale. Celulita localizata este dureroasa la apasare si afecteaza mobilitatea pielii. In stadiile avansate ale celulitei, pielea incepe sa arate precum coaja de portocala si apar dureri de cap foarte puternice. Dar un diagnostic clar precum si metodele de tratate ale afectiuni le poate stabili doar medicul specialist, in functie de cauza si forma afectiunii. Contrar opiniei generale, liposuctia nu este indicata in cazul celulitei. Ba chiar o poate accentua. Cosmetica este in astfel de cazuri o metoda ajutatoare, existand unele unitati specializate care ofera masaje, bai de parafina, dusuri, cataplasme, etc. Pe langa indicatiile medicului, persoana care sufera de celulita trebuie sa faca si exercitii fizice. Atentie insa, uneori tocmai exercitiile fizice (intensive sau gresite) pot provoca celulita. Exercitiile fizice indicate de medici sunt pentru respiratie, bust, solduri, abdomen, coapse si ceafa. Se recomanda masajul manual pentru coapse, pulpe si glezne, mai ales de catre o persoana calificata. Celulita netratata va evolua, iar tesutul conjunctiv se va transforma intr-unul fibros putand deveni ireversibil. Obezitatea este depozitarea de grasimi in organism peste greutatea normala. Desi exista controverse in privinta greutatii medii, omul se poate simti bine cu cateva kilograme in plus sau in minus. Tinerele fete, mai ales, doresc sa mentina greutatea ideala ajungand uneori la subalimentare calorica si deci la slabirea rezistentei organismului. Persoanele care adora sa manance sunt de parere ca din aceasta cauza depasesc greutatea normala. Aceste persoane isi doresc sa slabeasca cat mai repede, dar acest lucru nu este nici posibil si nici recomandabil. Indrumarea si controlul medicului sunt necesare pentru ca lupta cu kilogramele necesita un efort mare de vointa. Specialisti nu au definit cu exactitate cauzele obezitatii dar orice exces este daunator: painea si pastele fainoase, dulciurile, grasimile, carne, oua, cafea si alcool. Orice depasire calorica trebuie "neutralizata" cu exercitii fizice. De exemplu, daca alimentatia noastra ne ofera un surplus de 100 calorii pe zi, le putem elimina in felul urmator: urcatul scarilor, alergare, sau mers cu bicicleta pret de cateva minute. Un regim alimentar normal trebuie sa tina cont de varsta persoanei, de activitatea pe care trebuie sa o presteze aceasta si de greutatea dorita. Pentru a ne pastra silueta si pentru a indeparta riscul obezitatii trebuie sa ne obisnuim sa mancam la ore fixe, sa avem meniuri variate si bine preparate si sa combatem sedentarismul prin plimbari in aer liber si exercitii fizice. Nu este recomandat sa "sarim" peste mese, sa nu mai folosim paine sau apa, pentru ca fiecare dintre acestea au rolul lor in pastrarea organismului sanatos. Alte cauze ale obezitatii pot fi: predispozitii genetice, tulburari glandulare, stari depresive sau anxioase, precum si unele medicamente. Keratoza foliculara este o afectiune a pielii care se manifesta printr-o ingrosare a stratului cornos la nivelul orificiilor pilosebacee. Este intalnita pe coate, coapse si brate. Pentru combaterea ei se folosesc creme, emulsii si periere energica cu apa si sapun. Apa minerala Apa minerala este cea provenita din precipitatii care se infiltreaza in sol, printre diferite straturi de minerale, preland gustul acestora. Apele minerale care se formeaza in straturile de calcar se numesc hidrocarbonate, cele care se formeaza in straturi bogate in saruri sunt ape minerale clorurate iar cele sulfuroase provin din straturile de sol bogate in sulfat-hidrat de calciu. Apele minerale au efecte benefice cunoscute, de aceea ele sunt recomandate sportivilor care depun eforturi fizice considerabile. Substantele intalnite in apele minerale sunt: potasiu, calciu, fier si iod. Acestea sunt stimulenete ale muschilor si sistemului nervos, coaguleaza sangele in cazul in care se produc rani deschise si asigura transportul oxigenului. Este cunoscut faptul ca prin transpiratie, in timpul activitatilor fizice, se elimina magneziu in cantitati mai mari de 5 ori decat in situatii obisnuite. Magneziul influenteaza capacitatea de rezistenta a organismului, puterea de concentrare si are un rol foarte important in coordonarea dintre muschi si sistemul nervos. Asadar, se recomanda ca apa minerala sa fie consumata in doze mici pe intreg parcursul zilei, nu numai in cazul unui efort fizic. Daca exista o pierdere in lichide de 10% sau mai mult, urmeaza o "cadere" periculoasa pentru organism. Cantitatea optima de lichide ce trebuie consumata zilnic este de 2,5l. Dioxidul de carbon care imbunatateste gustul apeli minerale, stimuleaza digestia, ajuta sistemul nervos si sprijina activitatea inimii. Compozitia apei minerale ii determina gustul: sulfatii au gust amar sau dulceag, calciul are gust de "pamant", clorul are gust sarat, dioxidul de carbon intepator, acrisor etc. Alte substante care se gasesc in apele minerale sunt: fierul - absolut necesar organismului, zincul ce influenteaza vindecarea ranilor si ajuta la crestere, iodul care regleaza activitatea glandei tiroide, manganul care participa la arderea grasimilor si la metabolizarea proteinelor, siliciul care accelereaza cresterea scheletului si tesuturilor conjunctive, litiul ce are efecte benefice asupra intregului organism. Asadar, alegeti-va cu atentie - in functie de
necesitatile biologice sau de gusturi - tipul de apa minerala pe care o consumati. Nutritia celulara Viata de zi cu zi este bombardata de o multitudine de factori poluanti, din mediul inconjurator, stres, sedentarism, cat si o hrana saraca in elemente nutritionale. Chiar si cand crezi ca ai o hrana adecvata, cu vitamine, minerale, proteine, tot nu poti acoperi necesitatile organismului: fructele si legumele sunt crescute cu ingrasaminte chimice, iar de la momentul culesului si pana ajung pe masa noastra au pierdut deja 80% dintre proprietatile lor nutritive. Si lista poate continua. Organismul nostru reuseste sa prelucreze din ce in ce mai greu hrana si asa deficitara, pentru ca sub influenta stresului, a modului gresit de alimentatie si a tratamentelor repetate cu antibiotice, vilozitatile intestinale se atrofiaza. Ca urmare, neutralizarea substantelor nocive se face cu randament din ce in ce mai mic si aceasta in conditiile in care organismul omului de azi are nevoie tot mai mult de aceste functii. Echipa de cercetare si dezvolatare a Companiei Herbalife a descoperit ceva cu adevarat revolutionar: nu conteaza ce faci daca iti hranesti cum trebuie celulele. Tu esti o suma de celule, deci ele sunt cele mai importante: ele te ajuta sa iti menti greutatea si sa ai o sanatate buna. De la acesta idee s-a nascut "Programul de nutritie celulara Herbalife". Hranirea celulelor sta la baza unui metabolism optim, la crestere, reparare, detoxifiere si reproducere a vietii. Acesta hranire tine cont de o combinare echilibrata de proteine, carbohidrati, grasimi, minerale si enzime. Folosind plante de cea mai inalta calitate si ingrediente naturale, Herbalife a creat produse care sustin vitalitatea, sanatatea organismului si frumusetea.
Cancerul la san Cancerul la san este o boala grava, dar nu trebuie sa ne mai sperie. Chiar daca ramane o forma de cancer foarte frecventa printre femei, s-au facut progrese in domeniul prevenirii bolii si in tratarea acesteia. Important este ca diagnosticarea bolii sa se faca cat mai curand posibil, pentru ca astfel tratamentul are mai multe sanse de reusita. Factorii care favorizeaza aparitia cancerului la san sunt de natura ereditara si hormonala, dieta si varsta, etc. Aceasta forma de cancer apare in general la femei trecute de 45 de ani. Exista si varste la care riscul acestei boli este foarte ridicat: 35, 55 si 70 de ani. Fiecare femeie care a depasit 40 de ani ar trebui sa-si faca macar o mamografie la fiecare 2 ani. Daca cineva din familie a avut cancer la san - sora, mama, bunica - riscul pentru dumneavoastra este dublu. In astfel de cazuri e bine sa incepeti sa faceti mamografii de la 30 de ani. Nu se poate spune in mod sigur ca aceasta boala ar fi de natura ereditara dar exista predispozitie, de aceea verificarile trebuie sa fie mai dese. Consumul de carne si grasimi animale (obezitatea) este si el asociat cu frecventa cancerului la san. Nu se cunoaste cu exactitate cum se produce influenta dietei asupra sanului si sanatatii acestuia, dar aceasta exista in mod sigur. Factorii hormonali joaca si ei un rol important, pentru ca boala apare mai ales la persoanele care au inceput devreme perioada pubertatii sau cele care au avut menopauza la varsta inaintata (dupa 55 de ani), la persoanele care au avut prima sarcina dupa 30 de ani sau la cele cu activitate sexuala redusa. Pilulele contraceptive si alaptarea nu par sa aibe o influenta reala asupra cancerului la san, desi, initial s-a crezut ca alaptarea bebelusilor protejeaza mama de boala. Atentie la soare, pentru ca acesta poate favoriza cancerul la piele mai mult decat cancerul la san.
Diagnosticarea cancerului la san se face prin mai multe teste si examinari complementare, asa incat sa se detecteze orice crestere anormala. Cu cat diagnosticarea se produce mai devreme cu atat tratamentul are rezultate mai bune. Cancerul la san evolueaza foarte incet: de la aparitia primei celule canceroase si pana la o tumoare palpabila trec aprox. 10 ani. Aceasta tumoare are forma neregulata, tare dar de cele mai multe ori nedureroasa, cu dezvoltare locala si doar uneori ajungand la ulceratii. Uneori o culoare nefireasca pe o portiune a sanului te poate trimite la medic. Tumoarea se dezvolta in detrimentului testului sanului si invadeaza treptat musculatura pectorala si vasele limfatice. Atunci cand cancerul ajunge la metastaza inseamna ca s-a dezvoltat pana la oase si ficat. Diagnosticul este un proces dificil mai ales atunci cand umflaturile sunt descoperite accidental, si cand au forme rotunde si sunt moi la pipait. E imposibil de stiut in astfel de cazuri daca tumoarea este maligna sau beningna. Mamografia ofera medicului informatii importante despre boala, mai ales atunci cand pare sa nu existe simptome clinice. Daca exista riscul sa fie intr-adevar cancer la san intr-un stadiu oarecare, atunci se recomanda o biopsie. De cele mai multe ori cazurile de cancer sunt depistate in aceasta faza a testelor clinice. In toate cazurile de cancer la san se recomanda operatia. Doar in jumatate din cazuri sunt extirpate doar tumorile. In celelalte cazuri este necesara extirparea unei portiuni a sanului, a intregului san si a ganglionilor, pentru a evita riscul aparitiei metastazei. Cancerul la san a speriat mereu femeile din cauza riscului mortal pe care il prezinta dar mai ales din cauza operatiei care are o reputatie
atat de proasta. Multe dintre femei au lasat cancerul sa se raspandeasca de frica operatiei. Trebuie sa stiti ca astazi operatiile sunt mult mai precise. Dupa operatie exista si tratamente complementare cu raze X si chemoterapie. Astazi medicina permite reconstructia mamara (proteza estetica) care arata destul de asemanator unui san natural. Terapia cu raze X incearca sa distruga posibilele celule canceroase prin "bombardare cu cobalt" si dureaza cateva saptamani (4-5 sedinte saptamanal). Chemoterapia reprezinta injectarea unor substante anticancerigene de 1-2 ori pe luna, pentru a preveni reproducerea celulelor canceroase. Aceste substante anticancerigene au foarte multe efecte secundare, printre care si faptul ca pacientul isi pierde parul (care va creste la loc dupa incetarea tratamentului). Exista si tratamente hormonale dar cea mai noua metoda de tratament este imunoterapia. Aceasta inseamna ca este stimulat sistemul defensiv al organismului in asa fel incat sa distruga nedoritele celule canceroase. Aceasta tehnica este inca in faza experimentala.
Graul germinat si efectele sale terapeutice Graul germinat (incoltit) este superior graului negerminat, deoarece contine maximum de substante folositoare organismului (proteine, glucide, lipide, enzime, vitamine, hormoni vetageli), in proportii echilibrate. In acest complex proces biologic, are loc trecerea semintei de la viata latenta la starea activa prin care semintele isi maresc substantial valoarea nutritiva. De asemenea, substantele minerale care in samanta ca atare nu pot fi valorificate de catre organism pentru ca se afla in complex, neabsorbabile, prin germinare devin disponibile. Vitamina C nu este prezenta in semintele negerminate, dar dupa 2-3 zile de germinare graul atinge un continut de vitamina C care depaseste concentratia acesteia din multe fructe. Nivelul vitaminelor B se mareste de vreo 2-3 ori. Semintele germinate au un efect terapeutic extraordinar in maladii gastro-intestinale, cardio-vasculare, astenii, anemii, hipocalcemii, boli de piele, afectiuni hepatice, tumori, afectiuni respiratorii, insomnii, migrene. Pentru persoanele care au probleme cu dantura, graul germinat se poate trece prin masina de tocat carne. Iata cea mai simpla metoda de preparare a graului germinat: graul (in cantitate dorita) se spala si apoi se lasa acoperit 24 de ore. Se scoate pe o farfurie, unde se mentine umed (se clateste cu apa zilnic) pana germineaza. Durata curei: 3-6 luni, si chiar mai mult in cazul bolilor grave si al persoanelor devitaminizate. Specialisti spun ca doza zilnica este de 3-6 linguri la adulti si de 1-3 lingurite la copii, luate inainte de masa. Graul germinat are rolul de a echilibra greutatea corporala. Graul germinat are si o contraindicatie: persoanele care au un exces de hormoni estrogeni in organism. La sugari, se administreaza germeni de grau (sub forma de pulbere cumparata de la Plafar), introdusi in biberon, in amestec cu alte cereale, lapte si miere, in sucuri de fructe si chiar in mancare. Graul germinat se foloseste in salate, aperitive, mancaruri pentru felul I si II.
Bolile copiilor Diareea Stomacul si intestinele copilului se caracterizeaza printr-o mare sensibilitate. Daca copilul mananca prea mult, daca i se dau alimente nepotrivite sau alterate o sa aiba diaree si varsaturi. O alta cauza a bolii mai poate fi si ca micutului i-a fost prea cald: ca a stat prea mult la soare sau intr-o incapere inabusitoare. Vara bolile gastrointestinale sunt frecvente si de aceea trebuie acordata deosebita atentie curateniei incaperilor, curtilor si prospetimii alimentelor. Copiilor li se va da cat mai des de baut si ei nu vor fi lasati mult timp in soare. Nu se vor da copiilor alimente grase si daca diareea a inceput, imediat trebuie dus copilul la un medic. In primele 6-8 ore nu se recomanda sa se hraneasca bolnavul nici macar cu lapte matern. La fiecare 15-20 minute, i se va da apa fiarta si racita. La bolile gastro-intestinale se intimpla ca starea copilului sa se agraveze foarte repede. In asemenea cazuri bolnavul are scaune dese si lichide, varsaturile devin mai dese iar fata copilului capata culoarea pamantie si se ascute. Aceasta este o dispersie toxica si orice amanare poate avea urmari grave. Copilul trebuie dus imediat la spital. Convulsiile febrile Convulsiile sunt acele contractii musculare involuntare, determinate cel mai frecvent de febra, care pot cuprinde cateva grupe musculare sau intregul corp. Convulsiile ocazionale apar datorita unor agresiuni acute asupra sistemului nervos, infectii, traumatisme, tulburari endocrine sau metabolice, ingestia de alcool, unele medicamente. Cea mai frecventa cauza de convulsii ocazionale la copii o reprezinta febra. Convulsiile vebrile se intalnesc la 4-5% dintre copiii mai mici de 5 ani. Ei pot face o singura criza de acest gen in viata sau mai multe. Prima criza apare frecvent in al 2-lea an de viata, in timpul unei boli febrile cum sunt: gripa, rinofaringita, otita, boli eruptive, de obicei, in prima zi cu febra. Convulsii febrile pot aparea si dupa unele vaccinari. Ele apar cand febra urca la 38 gr. C sau mai mult, (mai frecvent intre 6 luni si 5 ani), au durata scurta (maxim 15 minute), si sunt generalizate la intreaga musculatura a corpului. Criza de convulsii febrile se trateaza cu diazepam administrat intravenos, intramuscular sau intrarectal. Dupa ce convulsiile inceteaza, se administraza tratament antitermic (paracetamol, aspirina) si metode fizice de scadere a febrei (impachetari cu prosoape udate cu apa rece). Daca
observati ca temperatura corpului depaseste 38 gr. C, este bine sa consultati un medic. Dupa 2-3 crize, se recomanda un tratament anticonvulsivant continuu, adica si in afara perioadelor febrile, mai ales la copiii la care prima criza a aparut la o varsta mai mica de 1 an.
Strugurii - delicatesa si medicament Din cele mai vechi timpuri strugurii au ocupat un loc important in alimentatie dar si in medicina. Initial vita de vie sa gasit in stare salbatica pe tarmurile Marii Negre si Marii Caspice, iar de aici s-a raspandit in Europa (Grecia, Italia, Franta etc.) si Asia Mica (Israel). Medici precum Hippocrate si Pliniu dar si alti invatati, de atunci si pana acum, recomandau strugurii ca medicament impotriva frigurilor si anginei, iar romanii ii gaseau excelenti pentru dezintoxicarea organismului. Strugurii contin minerale care intaresc si dau forta corpului: fosfor, calciu, potasiu, sodiu, fier etc. Zaharul prezent in bobul de strugure este usor asimilat din cauza ca el contine glucoza si levutoza. In urma unui experiment s-a constatat ca valorile substantelor azotoase, minerale si ale zaharului din struguri sunt comparabile cele ale laptelui matern. Mustul care se obtine din struguri este folosit ca regenerator al organismului: contine lecitina, substanta extrem de importanta pentru sistemul nervos. Daca vrem sa folosim mustul ca medicament trebuie sa avem grija ca acesta sa nu fie fermentat, pentru ca si-ar pierde calitatile vindecatoare. Mustul imbunatateste functionarea ficatului si a rinichilor. El se poate servi in cantitati mici (cateva lingurite) si copiilor mai mari de 5 luni. Din stafide si smochine se poate obtine un ceai foarte bun impotriva tusei. Cura de struguri poate dura 3-6 saptamani si poate avea efecte binefactoare: 300 - 500 gr. inainte cu o ora de mesele principale, care nu trebuie sa fie prea imbelsugate. Folositi struguri nu foarte dulci, cu mult must si putine samburi. Atunci cand vreti sa faceti o cura extrema (fara alte alimente), cantitatea de struguri pe zi nu trebuie sa depaseasca 3 kg, pentru ca riscati sa va obositi ficatul. Atentie si la pielite si samburi, pentru ca acestia pot provoca tulburari digestive. In timpul curei, puteti bea apa minerala si neaparat faceti exercitii fizice. La fel se poate proceda si cu mustul (3 pahare pe zi, cea mai mare cantitate bauta dimineata pe stomacul gol). Retete bazate pe struguri: Dulceata de struguri Ingrediente: struguri cu coaja tare si zahar, in cantitati egale. Se iau boabele de struguri si li se scot samburiii asa incat sa ramana cat mai intregi. Se pune zaharul la legat si in acel vas se pun apoi boabele de strugure. Dupa aceea se lasa sa fiarba la foc potrivit, dar nu prea mult timp. Cand dulceata e aproape gata, se pun felii de lamaie taiate rotund si, daca se poate, o jumatate dintr-un baton de vanilie. Prajitura cu struguri Ingrediente: 200 gr. unt, 300 gr. zahar pudra, 6 oua, 300 gr. faina, boabe de strugure. Se freaca untul cu zaharul pudra pana ce s-a transformat intr-o pasta dupa care se incepe incorporarea galbenusurilor de ou. Separat se bat albusurile cu faina. Pasta obtinuta din aceste amestecuri se pune pe o tava bine unsa si se decoreaza cu boabe de strugure. Se lasa in cuptor pana se rumeneste dupa care se taie in patrate sau romburi. Cefaleea Prin cefalee se intelege orice durere de cap, acest termen medical avandu-si originea in cuvantul grecesc "kephale", care insemna cap, si nu in cuvantul romanesc ceafa, asa cum cred, in mod gresit, unele persoane. Corect este sa se vorbeasca despre dureri de cap, si nu despre durerea de cap, intrucat nu toate sunt la fel, atat cauzele cat si mecanismele care le provoaca fiind foarte numeroase. De asemenea, trebuie facute deosebirea intre cefalee si durerile fetei, ultimele alcatuind o categorie aparte. Inainte de a vorbi despre cefalee este bine sa ne reamintim cateva fenomene comune oricarei dureri. Oriunde ar fi localizata, durerea nu reprezinta o boala, ci un simptom, un semnal de alarma menit sa vesteasca sau instalarea unei imbolnaviri, sau o tulburare a normalei functionari a unui organ, aparat ori sistem, sau a intregului organism. Locul unde apare durerea nu corespunde intotdeauna cu sediul procesului patologic sau al tulburarii functionale. Se stie, spre exemplu, ca in criza de angina pectorala pot aparea dureri in bratul stang, uneori chiar in abdomen. De multe ori scapate din vedere, cu sau fara voie, fenomenele infatisate prilejuiesc desprinderea unor invataminte folositoare pentru cel cu dureri de cap. Astfel, daca durere nu este decat un simptom, care poate aparea datorita celor mai diverse imbolnaviri, inseamna ca suprimarea ei cu ajutorul calmantelor nu este in mod obligatoriu insotita si de vindecarea bolii care i-a dat nastere. Cu alte cuvinte, durerile dispar, dar afectiunea continua sa evolueze nestingherita. Ori, tinta oricarui tratament este vindecarea bolii, care atrage dupa sine si eliminarea tuturor simptomelor. In sfarsit, pentru a alege tratamentul potrivit, trebuie stabilit intai diagnosticul afectiunii, diagnostic pe care numai medicul este in masura sa-l precizeze. Este usor de inteles la ce riscuri se expun cei care incearca sa-si puna singuri diagnosticul propriei suferinte, comparand simptomele lor cu cele ale altui bolnav, de vreme ce fiecare simte, traieste si descrie tulburarile sale in felul lui. Asemanarile sunt inselatoare, iar cauza aceleasi dureri nu este totdeauna aceeasi, chiar daca mecanismul care o face sa apara este acelasi. Si, apoi, vorbind despre cefalee, pentru a-i intelege semnificatia, trebuie luata in considerare o seama de caractere, durerile de cap deosebindu-se intre ele prin: felul in care se instaleaza: cu incetul, dintr-o data etc.;
imprejurarile in care apar sau se accentueaza: la ridicarea din pat, la aplecare, la miscari bruste ale capului, la efort fizic sau mintal, la suparare, pe nemancate, dupa expunerea la soare etc.; cat dureaza si cum evolueaza: sunt trecatoare sau durabile, apar sub forma de crize puternice, repetate, sau sunt continue; momentul zilei, al saptamanii, al lunii sau al anului in care apar: dimineata, in a doua jumatate a zilei, noaptea, numai duminica sau lunea, in anotimpul cald sau in cel rece, la femei in perioada menstruatiei etc.; intensitatea durerilor: surda sau violenta, slaba la inceput si intetindu-se dupa aceea etc.; felul durerii: ca o arsura, ca o apasare, ca o stransoare, cu zvacnituri etc.; zona pe care o cuprinde: la frunte, in crestet, la tample, la ceafa, de o singura parte a capului sau cuprinde tot capul etc.; daca aparitia dureri este precedata, insotita sau urmata de alte simptome: incetosare a vederii, ameteli, varsaturi, febra, paralizii etc. Toate deosebirile semnalate se datoresc faptului ca mecanismele care dau nastere cefaleelor sunt mai multe. Dar, inainte de ale descrie pe cele principale, trebuie precizate doua lucruri importante, si anume, ca fiecare astfel de mecanism poate fi declansat de boli diferite si numeroase si ca, dintre formatiunile intracraniene, creierul nu doare, numai meningele si vasele de sange sunt inzestrate cu sensibilitate la stimuli durerosi, iar dintre formatiunile extracraniene, pielea, muschii si vasele de sange sunt dotate cu sensibilitate la durere. Si, acum, iata mecanismele: 1. distensia, dilatarea sau constrictia arterelor face ca in jurul lor sa se acumuleze substante numite neuro-vazo-active (neurosi bradikinia, acetilcolina si substanta P), care provoaca dilatarea arterei, edem, cresterea sensibilitatii la durere si alte fenomene locale, rezultatul fiind aparitia cefaleei vasculare, avand ca prototip migrena; 2. tractiunea si/sau deplasarea arterelor, venelor sau sinusurilor venoase intracraniene, care pot fi provocate de tumori cerebrale, abcese, hemoragii sau cheaguri de sange sau de alte formatiuni patologice care reduc volumul spatiului intracranian; 3. imflamatia formatiilor intracraniene sensibile la durere sau a tesuturilor din jurul lor, care se insotesc de vasodilatatie, edem si modificari ale tesuturilor afectate; exemplu: meningite, encefalite etc.; 4. compresiunea directa asupra portiunilor intracraniene ale nervilor cranieni sau asupra radacinilor primilor doua perechi de nervi rahidieni. Cum este de asteptat, caracterele cefaleei depind de mecanismul care o provoaca, dar afectiunile care pun in miscare fiecare mecanism nu se limiteaza la cele locale, intracraniene, ci si la altele situate la distanta, boli ale ficatului spre exemplu, sau imbolnaviri ale intregului organism, de natura infectioasa, alergica, toxica, metabolica etc., chiar si la unele stari psihice deosebite. Parcurgand lista celor mai importante categorii de imbolnaviri care pot da nastere la cefalee, este greu de crezut ca vreo persoana sa mai fie tentata sa incerce sa-si puna singura diagnosticul propriilor dureri sau ale altcuiva. Tocmai de aceea vom infatisa, in continuare, doua forme ale durerilor de cap care sunt mai ales intalnite si mijloacele de ale preveni sau de ale calma, pana la consultarea medicului. Cefaleea de tip vascular. Uneori se instaleaza brusc, ca din senin, alteori este precedata de o stare de neliniste sau de niste imagini stralucitoare, ca niste fulgere. Poate aparea si mai cu incetul, suportabila la inceput, intetindu-se si mentinandu-se puternica timp indelungat sau crescand in intensitate, pana ajunge la nesuportat. Acest tip de cefalee se poate limita numai la o zona a capului, cuprinzand tampla sau orbita de o parte, ori jumatatea capului, dar poate sa intereseze tot capul, concentrandu-se fie spre frunte, fie spre ceafa. Bolnavul descrie aceste dureri ca pe o senzatie de presiune intracraniana, iar cand atinge maximul i se pare ca ii va crapa capul. Alta trasatura caracteristica cefaleei vasculare este caracterul ei pulsatil, cu zvacnituri, comparate de cel suferind cu lovituri de ciocan in creier. Atunci cand durerile sunt deosebit de mari, pot aparea si simptome insotitoare, ca ameteli, greata, varsaturi, tulburari ale vederii vedere incetosata, vedere dubla, stramtarea campului vizual etc.-, paloare a fetei, transpiratii, caderea unei pleoape, pierderea puterii intr-un membru superior sau inferior, fenomene de cele mai multe ori trecatoare, dar care pot sa se si agraveze. Alteori, durerea de cap creste rapid in intensitate, pana ce bolnavul isi pierde cunostinta. De asemenea, de multe ori, odata cu intetirea durerii apare o sensibilitate deosebita la zgomot, la lumina puternica, la miscari bruste ale capului, la zguduiri ale corpului, bolnavul intinzandu-se in pat, nemiscat, cu capul ingropat in perna, evitand sa si vorbeasca. Prototipul de cefalee vasculara este migrena, caracterizata de crize dureroase, localizate de o singura parte a capului, cuprinzand numai orbita sau jumatatea fetei. Criza este uneori anuntata de imagini scanteietoare sau de o stare de proasta dispozitie, dureaza de la cateva ore la 2-3 zile si inceteaza brusc, asa cum a venit. Crizele se repeta la intervale neregulate, fara motive aparente sau provocate de emotii puternice, la femei repetandu-se mai des in jurul perioadelor menstruale. Durerea este violenta, pulsatila si se insoteste de ameteli, greata, varsaturi, tulburari de vedere, paloarea fetei si, mai rar, de paralizia pleoapei de partea dureroasa, a maini sau a piciorului, care dispar dupa un timp de la trecerea crizei dureroase. In timpul crizei bolnavul este atat de sensibil la orice stimuli, incat simpla lovire a patului pe care sta ii inrautateste durerile. Migrena este o suferinta mai des intalnita la femei, uneori avand un caracter ereditar. Exista insa, si crize asemanatoare, dar nu identice, cu cele de migrena, care pot aparea la persoanele suferind de o boala hipertensiva atunci cand tensiunea arteriala atinge valori foarte ridicate, dar si la bolnavi cu diferite boli vasculare cerebrale, la cei cu afectiuni ale vezicii biliare etc. Cefaleea vasculara poate imbraca si alte forme ca, spre exemplu, continua, de durata, cu fluctuatii ale intensitatii in diferite momente ale zilei sau ale noptii, neansotita de simptomele semnalate in cazul migrenei, numai uneori fiind prezente ameteli si tulburari mai atenuate ale vederii. Printre afectiunile care pot da nastere unor astfel de dureri se inscriu starile febrile, boli infectioase, alergice sau vasculare, traumatisme craniene, boli oculare, diferite suferinte ale formatiunilor intracraniene, ale coloanei vertebrale cervicale etc.
Exista, insa, si o cefalee vasculara mai usoara, trecatoare dar repetandu-se in imprejurari asemanatoare, care apare din cauza nemancarii la vreme, a fumatului excesiv, a abuzului de bauturi alcoolice sau excitante cafea, ceai chinezesc, cacao etc. sau de medicamente folosite timp indelungat, fara recomandarea medicului, cum este cazul fenacetinei continuta in unele tablete antinevralgice. Este de la sine inteles ca in oricare dintre formele cefaleei vasculare este obligatorie consultarea medicului. Dar atunci cand durerile apar brusc, se intetesc si ajung repede de nesuportat sau se insotesc de paralizii, de varsaturi, tulburari mari de vedere, rarirea pulsului sau de pierderea cunostintei, se va apela de urgenta la Serviciul de salvare. Chiar si in cazul in care dupa o criza de scurta durata, atat durerea, cat si eventualele semne insotitoare dispar, cu sau fara ajutorul medicamentelor, fara sa se mai repete curand, este neaparat necesar un control al starii de sanatate, putand fi vorba de un prim semn al instalarii unei boli inca ascunsa. Cand este vorba de o criza de cefalee vasculara sau de dureri foarte mari si de simptome insotitoare ca acelea descrise mai sus, prima masura pana la venirea medicului este repausul la pat, intr-o camera linistita, bine aerisita, iar langa bolnav ramane o singura persoana, care sa-l supravegheze si sa-i poata fi de ajutor. Pentru calmarea durerilor, daca ele apar pentru prima data si daca bolnavul nu se stie suferind de vreo afectiune cronica sau de o intoleranta la medicamentele calmante ale durerii spre exemplu, alergia la Piramidon si la substante inrudite - i se poate administra 1-2 tablete de acid acetilsalicilic (Aspirina), Piramidon, Algocalmin, eventual asociate cu o tableta de Lizadon, Berganal sau Distonocalm. Daca din cauza varsaturilor bolnavul nu poate inghiti tabletele, se folosesc supozitoare cu Algocalmin sau cu Lizadon. Este bine de stiut ca unele medicamente impotriva durerilor sunt iritante pentru stomac si provoaca arsuri, motiv pentru care tabletele se rup in bucatele si se inghit cu lichid suficent lapte, apa, ceaiuri etc. Cefalee de tip muscular se intalneste poate chiar mai des decat cea vasculara, aparand in stari psihice deosebite, la cei suferinzi de afectiuni nevrotice, dar si in alte multe boli. Rareori se instaleaza brusc si nu imbraca decat foarte rar aspectul de criza cu dureri violente. Ea apare pe nesimtite, se mentine vreme mai indelulgata si, desi nu atinge intensitatea cefaleei vasculare, este foarte suparatoare, pentru ca se insoteste frecvent de o senzatie de oboseala accentuata, de scaderea puterii de concentrare si a randamentului activitatii, de o proasta-dispozitie, de nelinisite, uneori si de ameteli, insomnie etc. In mod obisnuit durerile cuprind tot capul, putandu-se concentra la ceafa sau la frunte. Durerea este descrisa ca o arsura, o stransoare, o apasare sau o greutate si pierde din intensitate prin masajul muschilor cefei sau a fruntii, dispare de obicei in timpul somnului si trece neobservata in timpul unei discutii sau al unei activitati placute sau distractive. Aceasta forma de cefalee poate aparea si la persoane sanatoase, supuse unui efort mintal intens, in perioade de mare incordare emotionala, dupa evenimente neplacute, in starile de surmenaj. Elevii si studentii, mai ales, se plang adesea, in preajma sesiunilor de examene, de cefalee musculara la ceafa, dublata de senzatia de intepenire a muschilor cefei si insotita de dificultati la invatatura si de alte semne de surmenaj. In schimb, in timpul unui efort mintal intens sau in asteptarea unui eveniment neplacut durerea este des localizata la frunte, observandu-se, cu usurinta, fruntea puternic incretita. De multe ori simpla normalizare a activitatii evitarea muncii in asalt etc. si a stilului de viata respectarea orelor de masa si de somn etc. conduce la disparitia acestor dureri. Exista, insa, si boli psihice insotite de cefalee musculara, cum este nevroza, spre exemplu, dar durerile sunt mai persistente si intovarasite de numeroase alte simtome psihice si somatice caracteristice acestei afectiuni. Si la acesti bolnavi masurile de normalizare a modului de viata si de activitate se situeaza pe prim-plan, dar ele trebuie completate cu alte mijloace de tratament indicate de medicul specialist. O alta cauza a cefaleei musculare o reprezinta suferinte ale coloanei vertebrale cervicale, unele putand fi provocate de pastrarea, timp indelungat, a unor pozitii vicioase ale capului sau ale corpului la masa de lucru ori la locul de munca, altele sunt determinate de imbolnaviri diverse ale coloanei cervicale, ca, spre exemplu, spondiloza. In toate cazurile de cefalee musculara exista pericolul obisnuintei cu medicamentele calmante impotriva durerilor, medicamente care, asa cum s-a aratat, pe langa actiunea iritanta pentru mucoasa gastrica, pot produce, prin folosirea indelungata, anemii si alte boli ale sangelui. Asa fiind, orice durere de cap de acest tip, care persista timp indelulgat sau se repeta si dupa normalizarea modului de viata si a stilului de munca, impune consultarea medicului. In concluzie, subliniem incaodata ca aparitia unei durerei de cap nu trebuie privita nici cu superficialitate, dar nici cu spaima. Gresita si periculoasa este usurinta cu care unii atribuie frigului sau curentului o multime de inbolnaviri, inclusiv cefaleea, dar nu mai putin pagubitoare este spaima celor care negasind o explicatie cefaleei care s-a instalat, si, cunoscand cazul vreunei alte persoane, presupun ca ar putea suferii de o tumoare cerebrala, de un cheag de sange intracranian sau alta boala grava. La aparitia unei durerei de cap, prima grija trebuie sa constea in analizarea stilului propriu de viata si de munca si normalizarea lui, actiune utila, indiferent de cauza cefaleei. De asemenea, se impune consultarea neintarziata a medicului de medicina generala, iar cei aflati deja in evidenta unui specialist petru o afectiune cronica, a specialistului respectiv. Dar, la fel de importanta pentru vindecarea bolii care a dat nastere cefaleei este aplicarea cu strictete nu numai a tratamentului medicamentos prescris de medic, ci si a celorlalte masuri care privesc regimul alimentar, regimul de activitate si de odihna etc. Argila - uimitor remediu natural Argila are o compozitie asemanatoare cu aceea a corpului nostru: contine minerale (calciu, magneziu, siliciu, fier etc), fapt ce-i permite sa curete toxinele din sange. Nu are efecte secundare sau contraindicatii. Argila completeaza necesarul de compusi anorganici, restabileste echilibrul acido-bazic, reglementeaza digestia,
stimuleaza activitatea glandelor endocrine si combate hiperaciditatea. Ajuta la normalizarea tensiunii arteriale, curata ficatul, splina si pancreasul de toxinele acumulate in procesele metabolice. Are efect tonic asupra sistemului nervos, alunga stresul si protejeaza bolnavii de diabet. In curele interne se folosesc drajeuri de argila (se ia cate un drajeu de 2-3 ori pe zi pana se topeste in gura) ajuta la gingivita, parodontoza, anghina, guturai, migrene, ulcer, colita, alergii, rinite si inflamatii. Pentru deparazitare se pun 2-3 granule intr-un pahar de sticla sau de portelan cu circa 250 ml apa, de cu seara, iar dimineata se amesteca bine si se bea apa tulbure, cu o jumatate de ora inainte de masa. Sedimentul (ca un zat de cafea) nu se bea. Se pregateste imediat apa cu argila pentru masa urmatoare. Daca, in primele zile, apare o usoara constipatie, nu intrerupeti cura, folositi ceaiuri laxative. In curele externe se foloseste ca masca pentru infrumusetare: se pune argila intr-un vas de portelan si se adauga apa in amestec cu suc de lamaie, de castravete sau de mar. Se obtine o pasta care se intinde pe fata in strat subtire. Se lasa pana se usuca, apoi se indeparteaza cu apa calduta. Aceste masti se fac de 2-3 ori pe saptamana sau chiar zilnic, pentru ca ele indeparteaza acneea, eruptiile fetei si ridurile. Este foarte folositoare ca antiseptic si este cicatrizant. Argila se macina fin prin masina de cafea, apoi se pudreaza zonele cu crapaturi, eczeme, ulceratii, mancarimi. Daca aveti ochi inlacrimati, blefarita, conjunctivita, cataracta sau orice alte boli de ochi, se iau 100 g de argila pe care le puneti intr-un litru de apa si apoi aplicati local pe ochiul inchis, comprese de 1-3 ori pe zi. Argila sub forma de comprese ajuta la vindecarea reumatismului, edeme si dureri. Se dizolva 100 g de argila intr-un litru de apa, se agita si se omogenizeaza, apoi se inmoaie o panza in acest lichid si se pun comprese de seara pana dimineata. Deasupra se pune un material textil uscat sau o folie de plastic pentru a evita evaporarea. Plantele medicinale Pentru ca principiile active continute de plantele medicinale sa fie mentinute si valorificate integral, trebuie respectate anumite reguli pe timpul recoltarii, uscarii si pastrarii lor. Recoltarea se executa cu multa grija in momentul optim al perioadei de vegetatie, specifica fiecarei grupe de plante. Florile se recolteaza, in general, fara codite, la inceputul infloririi, dimineata, pe timp uscat, dupa ce se ridica roua. Unele flori (arnica, podbal) se culeg numai in stadiu de boboci florali; cele de lacramioare, sunatoare si tei - cand nu sunt complet dezvoltate. Culesul tardiv duce la deprecierea plantelor prin schimbarea culorii si prin caderea petalelor. Imediat dupa recoltare se pun la uscat. Partile aeriene ale plantei se recolteaza, in general, cand planta este inflorita, prin taierea tulpinei. Frunzele carnoase se recolteaza bucata cu bucata, iar cele obisnuite si prin strujire, fara petiol, exceptand Solanaceele la care principiile active sunt concentrate in petiol si nervuri. Partile subterane (rizomi, tuberculi, bulbi) - primavara timpuriu sau toamna tarziu, cand substantele active s-au retras din partile aeriene in aceste organe. La unele plante (ca la omag) se recolteaza vara, principii activi fiind in cantitate mai mare, insa nu in timpul infloririi. Fructele si semintele - se recolteaza la maturitate. Mugurii - primavara devreme sau iarna, cand sunt complet dezvoltati. Cei de plop, cand luati intre degete se lipesc. Se culeg unul cate unul. Scoarta primavara, cand incepe circulatia sevei. Plantele otravitoare - se recolteaza de catre persoane mature, fara a duce mainile la ochi, nas sau gura. Se interzice recoltarea concomitenta cu a plantelor neotravitoare. Uscarea se executa imediat dupa recoltare si sortare, in locuri bine aerisite (poduri sau magazii), in strat subtire, la soare cele cu florile albe (salcam, soc) radacinile - de preferinte in uscatorii artificiale, fructele si cojile, iar florile colorate, frunzele si ierburile obligatoriu numai la umbra. Plantele care contin uleiuri volatile se usuca la temperaturi de 30-40 gr. C, separat de alte plante. Plantele otravitoare se usuca separat, in incaperi incuiate. Pastrarea se face in pungi de hartie, in cutii de carton sau de lemn, captusite cu hartie pergament, in incaperi uscate, bine aerisite. Cele care contin uleiuri volatile se pastreaza in vase de sticla bine inchise, ferite de lumina, la temperatura de cca. 24 gr.C. Ambalarea partilor ierboase se face pe timp noros sau dimineata, spre a se evita sfaramarea lor. Miscarea - izvor de sanatate Activitatea in aer liber asigura conservarea sanatatii, mentinerea vigorii si a unei siluete de invidiat. Dar sezonul rece inseamna pentru unii o retragere la ""gura sobei"", alegerea unor activitati sedentare, protejati de conditiile meteo. De aceea sedentarismul se accentueaza in lunile de iarna, manifestandu-se prin greutati in respiratie, senzatie de oboseala permanenta, dureri de cap etc. Cercetari recente facute in domeniul fiziologiei au pus in evidenta legatura dintre miscare si functionarea optima a organelor interne. Pana acum se credea ca efectele exercitiilor fizice privesc in principal sistemul neuro-muscular sau aparatul locomotor, in timp ce modificarea metabolismului, a circulatiei sangelui, a respiratiei si altor procese fiziologice ar fi doar niste efecte secundare. Numerosi fiziologi demonstreaza ca reflexele motor-viscerale se nasc ca un rezultat al activitatii muschilor, iar impulsurile pornite de la muschii care lucreaza se adreseaza direct organelor interne. S-a stabilit ca daca la fiecare ora de munca statica se fac cateva miscari simple de gimnastica, randamentul activitatii creste de 4-5 ori. Explicatia ? Scoarta cerebrala are o mare plasticitate si-si schimba usor centrii aflati in actiune. A pune in stare de repaos acesti centri suprasolicitati si a-i inlocui cu altii este o metoda de odihna activa si de deconectare dintre cele mai bune. Cand ne aflam in plin sezon alb, excursiile la munte, in conditii de altitudine, au o valoare terapeutica mai mare decat in alte anotimpuri, pentru ca atmosfera este mai bogata in ozon. De aceea, o cura montana in sezonul rece este un adevarat izvor de sanatate. In statiunile situate la 500-1000m efectele sunt linistitoare, intre 1000-1200 climatul devine stimulator si cu efecte progresive la inaltimi mai mari de 1800m. Muntele constituie un mijloc de
terapie naturala, de refacere a capacitatii fizice si intelectuale. In alegerea traseelor pentru plimbari si excursii, trebuie insa tinut seama de varsta, antrenament, conditie fizica, sanatate etc. De obicei se incepe cu o ora de mers pe jos, ajungandu-se treptat la excursii de cateva ore. Pe traseul ales e bine sa se combine mersul pe teren plat cu ascensiunea si coborarea, in asa fel incat organismul sa se antreneze treptat si in final sa se inregistreze o crestere a capacitatii lui dee efort fizic si a tonusului psihic. Cura montana iarna este la fel de tonica pentru organism ca si cea de la mare pe timpul verii. Cura de altitudine joasa este foarte indicata la Cheia, Borsec, Sovata, Tusnad, Durau etc. Pentru cura de altitudine mare, organismul fiind mai solicitat, este nevoie sa se ceara sfatul medicului. Maladii infectioase - gripa Gripa este considerata una dintre maladiile infectioase cele mai grave. Extrem de contagioasa, ea se transmite de la o persoana la alta printr-un ansamblu de micropicaturi lichide in suspensie in aer. Acesti aerosoli, formati atunci cand tusim sau stranutam, sunt foarte bogati in particule virale, cel mai adesea din grupa A, se multiplica in caile respiratorii. Epidemia se raspandeste astfel extrem de rapid. Perioada de incubatie variaza de la 24 de ore la 4-5 zile, in functie de doza de virus transmisa si existenta unei eventuale imunitati partiale a subiectului. Sindromul gripal se instaleaza, de obicei, intr-un mod foarte brutal. El se asociaza, cu o febra mare (39-40 gr.C), cu o senzatie de rau general, dureri musculare de tip crampe, predominante la nivelul membrelor inferioare. Acestea sunt insotite, frecvent, de dureri articulare si lombare, precum si de dureri de cap, adesea intense. In faza initiala, pacientul acuza o foarte mare oboseala si simte nevoia sa ramana intins pe pat. De cele mai multe ori, bolnavul prezinta o serie de tulburari asemanatoare unei rino-faringite, bronsite (cu tuse seaca) sau laringite. Uneori, se instaleaza si o conjunctivita. Simptomele dispar spontan in 3-5 zile. Se poate intampla insa sa apara nedoritele complicatii - suprainfectiile bacteriene. Netratate cu antibiotice, ele agraveaza rapid starea clinica a pacientului. Subliniem ca, exceptand suprainfectiile, nu se poate apela la un tratament antibiotic pentru scurtarea evolutiei gripei. Se recomanda, asadar, repaosul si, daca este cazul, tratarea febrei si a durerilor, asteptand ca apararea imunitara a organismului sa-si faca datoria. Sunt trei tipuri de virus gripal: A, B si C. Tipul A, aflat la originea celor mai frecvente si mai grave forme de gripa la om, este si cel mai raspandit in natura. El este prezent la numeroase specii animale. Cu cateva exceptii, tipurile B si C, mult mai putin grave, sunt intalnite numai la om. Gripa reprezinta un caz aparte in vaccinologie. Dat fiind numarul mare de persoane atinse, vaccinarea ar trebui sa fie facuta pe scara foarte larga, lucru extrem de costisitor. In plus, eficacitatea vaccinului fata de maladie este in jur de 40%, valoare relativ mica. Desigur, majoritatea subiectilor vaccinati care contracteaza boala prezinta forme mai putin severe. Ei sunt feriti de complicatiile respiratorii sau cardiace, datorate infectiei virale sau suprainfectiilor bacteriene. In acest caz, eficacitatea vaccinului antigripal este de cca 80%, fapt important intrucat aceste complicatii provoaca o mortalitate mare. Vaccinul antigripal se recomanda celor mai amenintati subiecti: persoanele trecute de 65 ani, subiecti imunodeficienti sau atinsi de maladii cronice cardiovasculare, bronhopulmonare, renale, diabetici sau bolnavi de o alta maladie metabolica. Solutii la domiciliu: Nu orice semn de boala trebuie tratat neaparat cu medicamente. Incercati mai intai caile naturale. Deseori dau rezultate mai bune decat orice produs farmaceutic. Cand aveti febra beti cat mai multe lichide, apa sau suc de fructe, ceaiuri - cca 1 litru pe zi - pentru a nu va deshidrata din cauza febrei. Daca durerile de gat va creeaza probleme faceti gargara cu un amestec dintr-o cana de apa calda si z pana la 1 lingurita de sare, pentru a reduce inflamarea tesuturilor. Mentineti gatul umed cu ajutorul infuziilor si, daca nu aveti timp pentru infuzii, sugeti bomboane sau cuburi de gheata facute din suc de fructe. Daca aveti senzatia de nas infundat folositi un vapofor de interior, mancati alimente fierbinti, condimentate, si beti supa fierbinte de gaina sau alte bauturi precum ceaiul cu miere. Evitati produsele lactate pentru ca ele favorizeaza secretia de mucozitati. Consumati pastile mentolate si folositi spray nazal. Daca nu luati de la farmacie, puteti sa realizati acasa un amestec din 0,5 litru apa fiarta, 1/4 lingurita sare si 1/4 lingurita bicarbonat. Daca tusiti sec, folositi pastile pentru tuse, iar daca simtiti dureri in piept beti multe lichide si mancati alimente fierbinti, condimentate Foarte utile sunt dusurile fierbinti. Pentru dureri de cap aplicatii compresii cu apa calda si rece. Odihniti-va ori de cate ori simtiti nevoia, respectand cerintele organismului dvs. Daca va simtiti mai bine, cateva exercitii usoare va vor ajuta sa va remontati, sa va puneti circulatia in functiune si sa va revigorati muschii.
Stresul si bolile pe care le provoaca Stresul este starea de disconfort care ne incearca atunci cand ne simtim amenintati in vreun fel. Unii dintre noi il defineste ca fiind starea de tensiune, presiunea unor emotii negative (anxietate, furie). Altii cred ca stresul este raspunsul (cresterea numarului de batai ale inimii, tensiune musculara, schimbari emotionale) organismului la aceste stari. Cand suntem foarte ocupati, cand avem foarte multe lucruri de facut in timp scurt, cand apar probleme in familie sau la locul de munca, apare cu siguranta stresul. Unii sunt foarte vulnerabili la stres, pentru ca se tem de esecuri si umilinte, altii se tem de serpi, boli, furtuni sau de zborul cu avionul. O cauza majora a stresului este pierderea cuiva drag. Stresul poate avea efecte negative dar si pozitive. El e o stare normala,
incercarea de adaptare cu riscurile, este semnalul de alarma care ne pregateste sa intram in defensiva. Temerile ne obliga sa invatam cum sa ne ferim de lucrurile care ni se par riscante si sa devenim mai creativi, mai performanti. In relatiile interumane stresul duce la agresivitate si lipsa de cooperare. Daca nu incercam sa-l dominam, stresul ne poate aduce probleme serioase. Expunerea la stres in mod repetat duce la boli fizice si psihice Factorii de stres sunt extrem de variati: de la grija pe care i-o purtam unuia dintre parinti care se afla la spital pana la banalele blocaje in trafic. Fiecare dintre noi ne lovim de cu totul alt fel de factori de stres decat membrii familiei, prietenii sau colegii si depinde de noi cum invatam sa le facem fata. Dar se poate face totusi o clasificare a acestor factori: catastrofele (cutremure, tornade, incendii, inundatii, uragane), schimbarile majore (moartea cuiva drag, divort, pierderea serviciului, inchisoare, boala sau incapacitatea de a-ti purta singur de grija) si de problemele de fiecare zi (certuri, rutina, galagie, oboseala, lipsa banilor etc.). O persoana stresata are dificultati de concentrare si de memorare, respiratie greoaie, ticuri. Altii isi simt palmele reci, gura uscata, nod in gat sau parca au "fluturi in stomac". Avem toate aceste senzatii pentru ca se activeaza sistemul nervos simpatic si glandele incep sa secrete adrenalina si noradrenalina. Astfel, organismul se pregateste sa reziste acestei "lupte". Conform cercetatorilor, exista trei etape in raspunsul organismului la stres: alarma, rezistenta, oboseala cronica. Prima faza se materializeaza prin disconfort, a doua, prin incercarea organismului de adaptare la factorii de stres si, a treia, atunci cand rezistenta da gres. Atunci cand o persoana se afla in aceasta stare de epuizare este extrem de vulnerabila la boli si au fost chiar cazuri de deces. Bolile pe care le produce stresul sunt: hipertensiune, dereglari cardiovasculare, arteroscleroza, ingustarea arterelor, astm, probleme ale pielii, depresii nervoase, insomnii, ulcer si creste riscul de aparitie a cancerului. O persoana echilibrata si prietenoasa poate deveni una agresiva, furioasa, instabila emotional si ostila cand se confrunta cu stresul. De regula, sistemul imunitar are o precizie deosebita. El cauta si distruge virusii, bacteriile etc., care ne "invadeaza" organismul. Dar cand persoana este stresata sistemul imunitar are o activitate scazuta, se produce o slabire vizibila. Sistemul imunitar este afectat de stres pe doua cai: 1. cresterea consumului de tigari, alcool, nopti nedormite, mese neregulate si lipsa unor activitati in aer liber si 2. prin schimbari hormonale. Persoanele care au supravietuit unor catastrofe si sufera de stres post-traumatic, rememoreaza iar si iar ceea ce li s-a intamplat, fie in vis fie prin flashback-uri in timpul zilei. Dar cum sa facem fata acestor stari?
Persoanele care par sa faca fata cu succes stresului cred cu tarie ca pot influenta lucrurile, cred in fortele proprii, au o gandire pozitiva, rezista la frustrari si raman optimisti. Ba chiar au o strategie in acest sens: isi schimba propriul comportament pentru a face fata situatiilor. Te poti concentra ca sa rezolvi o anumita problema, pe care o consideri dificila sau poti sa te gandesti ca, in fond, nu e chiar asa de greu s-o rezolvi. Cu alte cuvinte, te poti concentra asupra felului in care privesti tu lucrurile sau asupra lucrului propriu-zis. In ambele situatii vei reusi, daca ai incredere in tine si-ti stapanesti nemultumirile (fata de tine sau cei din jur). Ajutorul care vine din partea familiei sau a prietenilor este foarte important pentru persoanele care sufera de stres. Compania unor animale de casa va diminua stresul. Aceste persoane pot cauta anumite centre in care se invata tehnici de rezistenta la stres sau se pot relaxa, facand miscare in aer liber (alergari, plimbari, mers pe bicicleta etc.) sau la o sala specializata (aerobic, etc). Cu alte cuvinte, fiecare rezista la stres asa cum i se pare lui mai comod si mai potrivit, dar neaparat sa faca ceva, pentru ca se poate confrunta cu probleme grave, in timp. Accidentul vascular cerebral (AVC) Accidentul vascular cerebral este o intrerupere brusca a fluxului sanguin catre creier. Poate fi determinat de un spasm arterial, un embolism sau o tromboza la nivelul unui vas de sange. Gravitatea AVC poate varia de la simple amorteli, care trec in cateva ore sau zile si pierderea temporara a capacitatii de a vorbi pana la paralizie, pierderea cunostintei si chiar moarte. Oricine poate avea ceea ce se cheama atacuri tranzitorii ischemice la nivelul creierului odata ce a intrat in decada a sasea (sau cu 20 de ani mai devreme daca este fumator). De aceea este esential sa consultati un medic de specialitate fara intarziere daca aveti: vedere dubla sau in ceata, surditate temporara sau un tziuit in urechi, slabiciune sau amortzela intr-un membru sau la nivelul muschilor faciali, o durere de cap brusca, o schimbare de personalitate sau debutul brusc al unor amnezii suparatoare. De cele mai multe ori persoanele cu AVC trebuie sa se adapteze la noua situatie si sa invete sa se protejeje. Dupa ce au dus o viata perfect normala si uneori foarte activa, se trezesc, dupa prea putine semnale de avertizare, cu un handicap temporar sau permanent. Datorita medicamentelor si a terapiei de ultima ora, se poate face destul de mult pentru a ajuta la recuperarea completa sau partiala, dar, de o valoare egala pentru persoanele suferinde, este o incurajare sincera si constanta venita din partea prietenilor si a rudelor apropiate. Migrenele Migrenele par sa fie cauzate de deshidratare: prea multe paturi nu permit organismului sa-si regleze temperatura in timpul somnului; bauturile alcoolice initiaza un proces de deshidratare la nivelul celulelor, in mod special in creier; tratamentele pentru regularizarea productiei de histamine; mediu ambiant supra-incalzit fara marirea cantitatii de apa administrata organismului. Migrenele par sa fie un indicator al reglarii temperaturii critice a
organismului in momentul "stresului la temperatura ridicata". Deshidratarea joaca un rol important in aparitia migrenelor. Cel mai prudent mod de a aborda migrenele este administrarea regulata de apa. Odata cu aparitia migrenei, se produce o cascada de reactii chimice care vor opri organismul de la o activitate normala. In acest moment, persoana afectata va fi fortata sa ia medicamente analgezice impreuna cu o cantitate mare de apa. O cantitate suficienta de apa rece poate fi si singura capabila sa scada temperatura interna a organismului (inclusiv a creierului) prin restrangerea activitatii vaselor sanguine din intregul organism. Dilatarea excesiva a vaselor sanguine periferice poate reprezenta cauza principala a migrenelor. Descrierea afectiunii Nume: Guta Definitie: Guta este o boala metabolica in care se produce in exces acid uric. Acesta nu se elimina prin urina, asa cum este normal, ci se depune, sub forma de urati, in articulatiii sau in alte parti ale corpului. Cauze: Anomalia caracteristica a bolnavilor de guta este cresterea concentratiei de acid uric in singe (hiperuricemie). Aceasta apare fie din cauza unei productii crescute de acid uric in organism, fie a unei eliminari scazute prin rinichi. Acidul uric este un produs rezultat din metabolismul proteinelor, excesul putindu-se explica printr-un aport exagerat de carne si viscere (bogate in nucleoproteine). La producerea acestei stari poate contribui dereglarea unor verigi metabolice, care explica de ce in conditii alimentare similare numai unii dintre bolnavi pot prezenta acid uric in exces in singe. Factori de risc: In producerea acestor anomalii, pe linga aportul exagerat de carne (nucleoproteine) au rol si alti factori si anume: - supraalimentatia (in general) - consumul de alcool - sedentarismul Multi dintre cei care au guta sint obezi, mari consumatori de carne si bauturi alcoolice, sedentari. Se poate afirma astfel ca guta este rezultatul nerespectarii regulilor de viata rationala, in special de alimentatie rationala. Un rol important are si ereditatea, guta aparind cu frecventa mai mare in anumite familii. In cadrul acestor familii, la unii membri se constata o tendinta marcata de a avea acid uric in exces in singe si apar crizele tipice de guta. Tipuri: Exista o guta primara (primitiva) cu caracter familial, ereditar, si o guta secundara, care poate apare in boli diferite (in boli ale singelui, in boli endocrine, in boli de piele, cum ar fi psoriazisul, in boli profesionale, cum ar fi saturnismul). Adesea, se asociaza cu obezitatea si diabetul zaharat. Guta are doua modalitati evolutive: acuta si cronica. O perioada de 5-10 ani sau chiar mai mult, boala evolueaza sub forma unor crize acute; dupa aceasta perioada de timp, pe prim plan se situeaza manifestarile cronice ale gutei. Simptome: Criza acuta de guta Prima criza de guta poate sa apara in plina sanatate: bolnavul se culca in conditii normale, este trezit brusc din somn, in timpul noptii, de dureri de mare intensitate (violente) aparute in articulatia degetului mare de la picior. In scurt timp, aceasta articulatie se umfla (tumefiaza) si se inroseste, pielea devine intinsa, stralucitoare, iar durerea este insuportabila. Inflamatia articulatiei si a tesuturilor din jur este atit de pronuntata, incit unii bolnavi cred ca au o infectie si incep sa ia antibiotice din proprie initiativa. Brusc, spre dimineata durerile scad putin, dar se intensifica in cursul noptii urmatoare. In citeva zile, fenomenele articulare dispar complet cu o senzatie de mincarime si descuamare a regiunii. In lipsa unui tratament, o asemenea criza poate dura 8-10 zile sau mai mult. Rareori, criza dureaza 2-3 saptamini. Recidivele pot apare dupa luni sau ani. Cu trecerea anilor, crizele acute de guta devin tot mai frecvente si afecteaza si alte articulatii. Pot fi afectate gleznele, genunchii, articulatiile mici ale degetelor miinii, coatelor. Criza poate fi insotita de febra, astenie, lipsa poftei de mincare. In cazul multor bolnavi, se pot deosebi unii factori ce intervin in declansarea crizelor acute de guta: cel mai des este vorba de un exces alimentar, de o masa copioasa, la care se consuma mult vin, sau alt alcool. Uneori, poate interveni un efort fizic, un traumatisam, o emotie puternica. Manifestarile cronice de guta Acestea apar dupa mai multi ani de evolutie, dupa repetarea mai multor criza acute. Sint determinate de depunerea uratilor in piele, articulatii si rinichi. Apar niste proeminente linga articulatii (tofi gutosi), care pot fi observate in regiunea pavilionului urechii, sub forma unor noduli proeminenti, alb galbui. Noduli asemanatori pot aparea si la nivelul degetelor miinii, coatelor, tendoanelor Achile. In stadiul cronic, articulatiile sint inflamate, deformate si dureroase. Sint afectate, in special, articulatiile degetelor miinii. De asemenea, tot in stadiul cronic, prin eliminarea unei cantitati mari de urati prin rinichi, are loc o incrustare a acestuia (nefropatia gutoasa) si o depunere sub forma de pietre (calculi) in bazinet si in caile urinare. In general, evolutia bolii renale este spre insuficienta renala, iar pietrele renale migreaza, producind dureri intense, cunoscute sub numele de colici renale. Diagnostic: Bolnavul cu crize acute de guta solicita de regula ajutorul medical. In urma consultului, medicul poate solicita si unele analize de laborator, din care una este esentiala, si anume dozarea acidului uric in singe, cind se constata o importanta cresterea a acestuia. De asemenea, are importanta si examenul radiologic, care pune in evidenta chisturi osoase, precum si nodulii ososi (tofii gutosi).
Tratament: Acesta se face atit in formele acute, cit si in cele cronice. Pentru ca, in timpul crizelor acute, durerile sint violente si insuportabile, trebuie instituit cu promptitudine un tratament eficace. Exista medicamente care amelioreaza suferinta bolnavului in 24-48 de ore. Aceste medicamente combat doar inflamatia, in timp ce fondul metabolic nu este influentat. Medicamentele care influenteaza fondul metabolic favorizeaza eliminarea urinara a acidului uric, scazind implicit concentratia sa sanguina sau impiedica sinteza acidului uric. Medicamentele de acest gen se administreaza timp indelungat. Se recomanda consumul de lichide multe (2 litri in 24 de ore). Dieta impune evitarea cafelei, ciocolatei, carnii de animal tinar. Bolnavii trebuie sa evite bauturile alcoolice si nu trebuie sa slabeasca brusc, desi lupta impotriva obezitatii este necesara. Preventie: Deoarece se cunosc cauzele gutei este posibila prevenirea ei, in primul rind prin masuri igieno-dietetice, printr-o viata rationala. Se recomanda evitarea supraalimentatiei, nu numai cu carne si viscere, ci si cu grasimi. Se recomanda, de asemenea, evitarea alcoolului. In cazul celor obezi, se recomanda regim hipocaloric, pentru revenirea catre greutatea ideala. Se recomanda, de asemenea, evitarea sedentarismului. Cei care au profesii sedentare, trebuie sa aiba o activitate fizica zilnica, prin practicarea gimnasticii, a mersului pe jos, a crosului, a jocurilor sportive. Factorul ereditar creeaza o predispozitie la guta, dar prin aplicara cu strictete a masurilor igienodietetice este perfect posibila evitarea aparitiei bolii. Statistici: Guta este intilnita cu mare predominanta la sexul masculin (90% dintre bolnavii cu guta sint barbati). Boala apare de obicei dupa virsta de 40-50 de ani si foarte rar inaintea virstei de 20 de ani. Diverse: Medicamentele care grabesc eliminarea acidului uric prin urina pot provoca o colica renala la bolnavii cu piatra la rinichi, si de aceea se evita sa se administreze la aceasta categorie de bolnavi. La examenul urinei, cei cu afectare renala nu au microbi. Multe dintre globulele albe care incearca sa curete terenul sint distruse, se dezintegreaza, eliberind o serie de enzime si maresc inflamatia locala. Astfel, se explica aparitia suferintelor articulare acute, sub forma unor adevarate crize. Cu timpul, uneori dupa 10 ani si chiar mai mult, depunerea uratilor in tesuturi determina manifestari cronice ale bolii, la nivelul pielii, articulatiilor si rinichilor. Transformarile alimentelor in tubul digestiv la om Descarca referatul Metabolismul: "Totalitatea proceselor de asimilatie si dezasimilatie care se desfasoara intr-un organism viu si care au drept rezultat mentinerea vietii". Reglarea metabolismului: Faptul ca celulele si tesuturile isi mentin echilibrul dinamic de-a lungul vietii unui organism arata in mod clar ca procesele metabolice sunt bine controlate.Celulele si intregi tesuturi sunt intr-o continua moarte,dar,cu toate aestea,toate ingredientele chimice care formeaza noi celule si produsii lor sunt produce, furnizate de metabolism,formand o balanta aproape perfecta. Compozitia hranii: Cu toate ca cele trei mari grupe de compusi-proteine,lipide, glucide-au compozitii chimice diferite si urmeaza cai biochimice separate,la un anumit stadiu din reatia metabolica,toate formeaza compusi carbonici. Proteinele: Proteine complexe sunt absorbite si tranformate in 20 aminoacizi care sunt necesare la formarea anabolismului.Aminoacizii se mai pot transorma si mai departe pentru a forma secretii interne cum ar fi hormonii si enzimele digestive.Aminoacizii in exces celor necesari pentru inlocuirea celulelor copului si fluidelor sunt catabolizati in doua etape.Prima se constituie din inlaturarea nitrogenului-parte componenta a moleculei-si apoi este unit cu carbon si oxigen pentru a forma ureea si acidul uric,care sunt produsii nitrogenati ai metabolismului proteinelor.Al doilea proces consta in dezcompunerea fiecaruia dintre aminoacizii ramasi pentru a forma alti compusi care sunt apoi catabolizati.Produsii finali ai acestei portii de proteine sunt dioxidul de carbon si apa. Glucidele: Sunt absorbite ca simple zaharuri,in special glucoza.Daca raman in sange la un nivel aproximativ constant,glucoza este catabolizata pentru a satisface nevoile corpului de energie.In acest proces,glucoza moleculara se desface in compusi carbonici care sunt imediat oxidati devenind dioxid de carbon si apa si apoi eliminati.Daca nu este folosita imediat pentru obtinerea energiei,glucoza este transformata in glicogen si depozitat in ficat si in muschi.Cand aceste rezerve sunt pline,glucoza este transformata in grasime si este depusa in stratul adipos. Lipidele: In digestie,grasimile sunt descompusein componentii lor:glicerina si acizii grasi.Acestea sunt apoi sintetizate in colesterol si fosforo-lipide care circula in sange.Grasimile pot fi sintetizate in structura organismului sau stocate in tesuturi pentru atunci cand va avea nevoie de ele.Ca si glucoza si ele sunt transfoarmate in dioxid de carbon si apa. Toate organismele depind de energia din hrana pentru a traii. Energia hranii este exprimata in calori.Glucidele au
cam in jur de 4.1 calorii pe gram,proteinele au 5.7,iar lipidele 9.3. Cu toate ca si celulele umane se comformeaza acelorasi reguli la care se supun si masinile,modul lor de functiune are mult mai multe functiuni.O calitate unica a sistemului uman este abilitatea lor de a-si consuma propriile lor tesuturi dupa ce au terminat toate celelalte resurse de energie. Sistemul digestiv: Se constituie din organe specializate in schimbarea mancarii din punct de vedere chimic in vederea absortiei ei de catre tesuturile corpului.Acest proces,numit digestie,variaza de la o vertebrata la alta,dar la om intalnim un sistem foarte complex si bine dezvoltat. Digestia se constituie,implica,ruperea componentilor organici in simple substante solubile care pot fi absorbite de tesuturi.Acest proces mai implica reactii catalizatoare intre hrana ingerata si enzimele secretate in tubul intestinal. Digestia include si procese chimice,dar si mecanice.cele mecanice include mestecatul,care faramiteaza hrana,actiunea mistuitoare a stomacului si actiunea contractila a intestinului. Contractiile acestuia misca hrana prin tubul digestiv si o cu diferite secreti.Au loc trei reactii chimice:transformarae glucidelor in glucoza,ruperea proteinelor in aminoacizi si transformarea lipidelor in acizi grasi si glicerina.Aceste procese au loc datorita unor anumite enzime. Cand mancam cele sase glande salivare produc secreti care se amesteca cu hrana.Saliva face ca glucidele sa devina substante mai simple,dizolvand mancarea solida pentru a o pregati pentru actiunea secretiilor intestinale.In acelasi timp ea stimuleaza secretia enzimelor digestive si lubrifica peretii cavitatii bucale si a esofagului pentru a putea trece hrana. Actiunea stomacului si a intestinului: Sucurile gastrice contin agenti ca acidul hodrocloric si unele enzime.O alta functie a digestiei stomacale este de aelibera gradat materialele in intestinul subtire,unde digestia este terminata.Unii compusi ai sucului gastric devin activi doar cand sunt expusi alcalinitatii intestinului subtire,secretia e stimulata de mestecat si inghitit si chiar si de sentimentele datorate vederii sau gandirii la hrana.Prezenta hranei in stomac stimuleaza de asemenea producerii secretiei gastrice. Cea mai mare parte a digestiei are loc in intestinul subtire unde cele mai multe produse alimentare sunt mai departe hidrolizate si absorbite.Materialele predigerate furnizate de stomac sunt supuse actiunii a trei puternice lichide digestive:sucul pancreatic,sucul intestinal si sucul elaborat de bila.Aceste lichide neutralizeaza acidul gastric,terminand faza gastrica de digerare. Sucul pancreatic este introdus in intestinul subtire prin diferite intrari.El contine enzime care despart proteine complexe in compusi simpli care pot fi absorbiti si folositi in reconstructia proteinelor din corp.Secretia suculuipancreatic este stimulata de ingestia proteinelor si a lipidelor. Sucul intestinal este secretat de intestinul subtire.contine un numar de enzime,rolul lui fiind de a completa procesul inceput de sucul pancreatic.Secretia sucul intestinal este stimulat de presiunea mecanica a hranei partial digerate in intestin. Rolul bilei in digestie este acela de a ajuta in absorbtia lipidelor prin combinarea cu ele pentru a forma structuri numite micelii care sunt solubile in sange.Secretata de ficat bila este eliminata ca raspuns la grasimile din stomac si intestinul subtire. Transportul produsului digerat prin peretele intestinului subtire poate fi ori pasiv ori activ.Sodiul,glucozele si multi aminoacizi sunt transportati activ.Produdele digestiei sunt asimilate in organism prin peretele intestinului subtire care are posibilitatea de a absoarbe selectiv substantele nutritive,refuzand alte substante similare.Stomacul si colonul sau intestinul gros au de asemenea posibilitatea de a absorbii apa,anumite saruri,alcool si unele droguri.Anumite intregi proteine se crede ca trec prin bariera intestinala.Absorbtia intestinala mai are o si alta particularitate. Multe nutrimente sunt absorbite mai eficiente cand organismul are mai multa nevoie de ele. Ficatul: Cel mai mare organ intern,cantarind 1200g-1600g.Este colorat in rosu inchis si este situat in partea dreapta de sus a cavitatii abdominale. Din punct de vedere embriological,ficatul apare ca o umflatura a partii de sus a duodenului,chiar sub stomac.Spre deosebire de oricare alt organ,are doua surse de aprovizionare cu sange:artera hepatica,carand sange oxigenat de la inima si vena care ii aduce substante hranitoare de la stomac si de la intestine. Ficatul isi deriva propria sa sursa de sange oxigenat din artera hepatica,care de desprinde din aorta. Sangele trece prin ficat cu un debit de aproximativ 1.4l pe minut, in orice moment in ficat existand cam 10% din tot sangele din corp.De asemenea contine sangele din pancreas si splina.Celulele ficatului ajuta sangele sa asimileze substantele hranitoate si sa elimine multe materiale si toxine si streroizi,estrogen si alti hormoni. Ficatul este cel mai complex organ.Stocheaza glicerina,fier, vitamina A,multe dintre vitaminele complexului B si vitamina D, precum si altele.Produce albumina si alte proteine inclusiv multe dintre cele esentialea in sange,cum ar fi fibrinogenul sau substante anticoagulante.In ficat aminoacizii sunt descompuse,nitrogenul fiindu-le extract pentru folosirea lui in organism.De asemenea ficatul poate folosii nitrogenul pentru a fabrica noi proteine din glucide si lipide.Pe langa multele transformari pe care le face ficatul substantelor aflate in organism,cum ar fi:fabricarea multor substante cum ar fi carbohidrati din lipide sau proteine,sau din acrbohidrati sau proteine el poate face lipide care sunt stocate si mai tarziu eliberate in sange ca acizi grasi ce sunt arsi pentru energie,mai
sintetizeaza si colesterolul.Tot el inlatura si corpurile straine si bacteriile din sange si poate sintetiza si unele enzime. Activitatea ficatului determina o mare cantitate de caldura, afectand temeratura corpului. Stocheaza si unii agenti antianemicic produsi in alta parte a corpului. Metabolismul bazal: Cea mai mica cantitate de energie care este necesara pentru a mentine vitalele activitati involuntare,inclusiv respiratia, mentinerea caldurii,bataile inimii si circulatia sangelui si activitatile sistemului nervos si organelor interne.Rata metabolismului bazal(RMB) la oameni este masurata in asa-numita stare bazala:comfortabil reapos mental si psihic,treaz la normala temperatura a camerei,la cel putin 14 ore dupa ce a mancat.Deoarece exista o corelatie definita intre productia de caldura si cantitatea de oxigen consumata intr-o perioada determinata de timp.Este exprimat ca o variatie procentuala in functie de varsta,sexul si marimea persoanei;o medie de -15 si +15 este considerata normala.RMB-ul este mai mare la barbati decat la femei,este mai mare de asemenea si la persoanele tinere,este influentat de marimea corpului si modul de nutritie si este un pic mai mic in timpul somnului. RMB-ul este un important mod de stabilire a unui diagnostic,mai ales in determinarea problemelor la glanda tiroida.Inadecvata secretie tiroidiana poate duce la un metabolism foarte scazut,cu intarzieri mentale si fizice.In cazul opus,cand secretia e prea mare poate stimula prea mult activitatea si RMB-ul cu peste 100%. Fitoterapia de acasa
Tratamente cu legume si fructe Principalele proprietati ale legumelor si fructelor o fructele si zarzavaturile au certe valori nutritive si implicit calorice. Este bine de a sti, in acest sens, ca sub raport caloric, de exemplu, 100 de grame de struguri de buna calitate echivaleaza cu o cantitate similara de carne slaba de vaca sau de peste. In acelasi timp, merita a sti ca banalul cartof se constituie in materia prima a celei de-a doua piini a spetei umane; o tot legumele si fructele se constituie intr-o importanta sursa de energie pentru organism, si asta gratie in primul rind glucidelor pe care le contin, in special glucozei, levulozei si fructozei, pe departe cel mai asimilabil pentru organism dintre toate zaharurile existente in cadrul naturii verzi; o in aceeasi masura, fructele si zarzavaturile sint mari depozitare de vitamine, si inca de o mare varietate; o tot fructele si zarzavaturile sint mari depozitare de oligoelemente, deci de saruri minerale, alte elemente nutritive indispensabile vietii, asemenea vitaminelor; o fructele si legumele reprezinta, de asemenea, cele mai mari depozitare dintre elementele nutritive pe care ni le pune la dispozitie natura verde, in ceea ce priveste continutul in fibre alimentare, deci in celuloza. Or, sa nu uitam ca aceste fibre alcatuiesc cel de-al saptelea stilp de rezistenta al alimentatiei umane, ceilalti stilpi fiind reprezentati de glucide, proteine, lipide, apa, vitamine si de sarurile minerale. Prin marea lor bogatie in fibre alimentare, deci in celuloza, fructele si zarzavaturile sint stimulente de prim ordin ale tranzitului intestinal, tranzit cu implicatii dintre cele mai deosebite in ceea ce priveste echilibrul somatic, deci corporal, ca si in ceea ce priveste echilibrul psihic si starile de spirit. Mai e nevoie oare sa precizam, in acest sens, in ce masura constipatia generata de lipsa de celuloza din continutul intestinal asterne patul diverselor suferinte si al diverselor stari de spirit negative? o Telina si cicoarea sint aperitive, adica sporesc apetitul; ca ridichile si salata sint depurative, adica contribuie la curatirea interna a organismului; ca sparanghelul, prazul, pepenii si fructele in general sint diuretice, adica favorizeaza eliminarea urinii; ca usturoiul si ceapa sint, la rindul lor, printre altele si vermifuge, adica contribuie la eliminarea parazitilor intestinali; ca varza rosie este expectoranta, in vreme ce cea alba, gratie vitaminei U pe care o contine in cantitati semnificative, este cicatrizanta pentru ulcerele tubului digestiv; ca anghinarea este colagoga, adica favorizeaza eliminarea bilei, contribuind pe aceasta cale la optimizarea digestiei intestinale; o Fructele, si dintre acestea in special merele, consumate fie coapte fie rase, fie sub forma de zeama, s-au dovedit de o mare utilitate in tratamentul colitelor si enterocolitelor, mai ales cind acestea tin de virsta copilariei, si asta gratie sarurilor de pectina pe care aceste fructe le contin, si in special acestui constituent deosebit al acestor saruri, reprezentat de pectatul de nichel; o Fructelor si zarzavaturilor le mai sint proprii certe proprietati uricolitice, respectiv de dezintegrare in organism a acidului uric, de unde indicatiile acestor elemente, tinind de natura verde, in tratamentul artritelor ca si al litiazelor renale. Despre sucurile din fructe Cum insa atit fructele si zarzavaturile sint suportate mai cu dificultate de catre unii, din cauza unor particularitati reactive ale tubului digestiv, sau din cauza unor suferinte ale acestuia, se impune ca, in aceste situatii, sa beneficiem de proprietatile lor complexe, pe linie nutritiva si sanogenetica, consumindu-le sub forma de sucuri. Sucurile de fructe, caci in special acestea se bucura de o larga utilizare, se obtin prin stoarcerea fructelor sanatoase, ajunse la maturatie, stoarcere care se poate realiza fie pe calea mijloacelor celor mai simple, fie pe
calea mijloacelor cele mai sofisticate, constind in mixere etc. Este ideal, ca sucurile de fructe sa fie consumate in stare proaspata, respectiv imediat sau numai la scurt timp dupa prepararea lor. Cind, din diverse motive, aceste sucuri nu sint consumate imediat dupa prepararea lor sau la scurt interval dupa aceasta este de presupus, ca ele vor fi afectate de fermentatia alcoolica sau vor fi deteriorate pe calea diversilor agenti poluanti, a diverselor ciuperci si levuri, care vor contribui la degradarea lor calitativa. De unde se impune asigurarea stabilitatii lor. In ce afectiuni se folosesc mai ales Dar, indicatia absolut majora pe aceasta linie vizeaza in special pe cei care, suferind de gastrite, ulcere gastroduodenale si enterocolite, iar numarul acestora este dupa cum stim foarte numeros, tolereaza mai cu dificultate componenta celulozica a fructelor, dupa cum stim foarte bine reprezentata in perimetrul acestor produse naturale, sau cel putin a unora dintre ele. Consumul de fructe sub forma de sucuri, vizeaza insa o paleta mult mai larga de boli, si, implicit de bolnavi, boli ca obezitatea, ateromatoza si dislipidemia - boli ce se caracterizeaza prin cresterea grasimilor totale din singe sau numai a unor fractiuni lipidice de genul trigliceridelor si a colesterolului; mai beneficiaza de actiunea sucurilor de fructe si cei care sufera de diabet, anemie, insuficienta cardiaca, hipertensiune arteriala, litiaza biliara si renala cu acid uric, alte boli hepatice si renale, ca si diverse afectiuni intestinale. Care este compozitia lor In compozitia fructelor si legumelor intra in primul rind apa, si anume, in proportie de 80-90 la suta. Bogat reprezentate sint si glucidele si levuloza, dupa cum stim foarte folositoare pentru organism. Urmeaza in ordine acizii organici, mai ales cel malic, tartric si citric, care sint metabolizati si transformati in organism in carbonati alcalini. Continind cantitati importante de acizi organici, care le confera gustul caracteristic, sucurile de fructe si legume au actiune alcalinizanta asupra tumorilor organismului si asta intrucit acizii sint metabolizati in saruri alcaline. De exemplu, 1 kg de capsuni aduce in organism baze cit 9 g bicarbonat de sodiu; 1 kg de struguri cit 6 g bicarbonat, iar 1 kg de suc de lamiie, cit 4 g bicarbonat. Bine reprezentate in sucuri sint si vitaminele, mai ales cele hidrosolubile de genul vitaminei C, B1 si B2. In cantitati mai reduse se gasesc si vitamine liposolubile. Acestea aflindu-se mai ales in fructele oleaginoase ca migdalele, nucile si maslinele. Alte fructe ca lamiia, portocalele, mandarinele, migdalele, nucile si caisele, au cantitati reprezentative de vitamina A, mai ales sub forma de provitamina de genul carotenului. Este bine de stiut, ca unele vitamine se pot distruge in cursul pasteurizarii si sterilizarii sucurilor, ca si prin conservarea lor indleungata, de unde necesitatea consumarii in stare proaspata. Tot bine reprezentate in sucurile de fructe si legume sint si oligoelementele minerale, care se gasesc fie sub forma de saruri organice solubile, fie sub forma de saruri anorganice. Dintre oligoelemente in cantitate mai mare se afla potasiul, calciul si magneziul. Sodiul se gaseste in fructe si legume in general in cantitati mici. Sarurile minerale contribuie la actiunea alcalinizanta a sucurilor.
Principalele proprietati ale sucurilor de fructe si de legume -Actiunea nutritiva si energetica, asadar calorica, care este cu atit mai mare cu cit suportul glucide este mai bine reprezentat. Astfel 100 ml suc de ananas ne furnizeaza 54 de calorii, 100 g portocale 49 de calorii, 100 g mere 52 de calorii, iar 100 g struguri intre 76 si 99 calorii; -Actiunea alcalinizanta datorita acizilor organici care sint metabolizati in organism in saruri alcaline; -Actiunea hiposodata, datorita sodiului in cantitate redusa pe care acestea il contin, motiv pentru care pot fi date din abundenta in regimurile hiposodate; -Actiunea diuretica, datorita continutului lor bogat in apa. -Actiunea astringenta, asadar constipanta, datorita bogatiei lor in substante tanante, situatie caracteristica in special afinelor, coarnelor si gutuilor; -Actiunea laxativa, specifica mai ales fructelor si legumelor bogate in balast, cum sint perele, caisele, prunele si majoritatea legumelor; -Actiunea hipocalorica, datorita cantitatii reduse de proteine, lipide si glucide, motiv pentru care au o indicatie majora in curele de slabire. Pot inlocui alimentele concentrate si hipercalorice -Sucurile de fructe si legume avind, dupa cum am mai precizat, valoare energetica redusa, pot inlocui alimentele concentrate si hipercalorice, reducind astfel substantial nivelul energetic al ratiei alimentare, fara a diminua volumul mesei. E bine a sti din acest punct de vedere, ca daca 100 g de piine ne dau in jur de 230-250 calorii, o aceeasi cantitate de pepeni galbeni sau rosii ne dau in jur de 30-40 calorii. Daca 100 g smintina ne dau in jur de 200-300 calorii, o aceeasi cantitate de mere, pere sau prune, ne furnizeaza abia intre 71-80 calorii. Daca, 100 g ciocolata ne dau in jur de 500-600 calorii, o cantitate identica de dulce natural, reprezentat de struguri, ne dau
abia in jur de 90-100 calorii. -Sucurile de fructe si legume o constituie ateromatoza si dislipidemiile, caracterizate dupa cum am mai precizat prin cresterea grasimilor din singe ca si a colesterolului, ca si prin depunerea acestuia in peretii arteriali, fapt ce favorizeaza aparitia ruginii biologice care este ateromul si care duce la strimtorarea arterelor, cu tot ce decurge din aceasta realitate. Prin absenta practic totala a grasimilor din fructe si legume dulci ca si a colesterolului, acestea vor atenua implicit dislipidemia si, in plus, vor antrena o parte din colesterolul ajuns cu bila in intestin, impidicind astfel reabsorbtia sa. -Sucurile, mai ales cele sarace in glucide, pot fi date la diabetici fiind bine tolerate. -Sucurile de fructe si legume mai sint indicate si in anemiile obisnuite, pentru ca stimuleaza secretia gastrica, apoi pentru ca favorizeaza absorbtia fierului si in sfirsit pentru ca stimuleaza formarea de globule rosii. -Sucurile scad dupa cum am mai precizat, colesterolul din singe si din bila, prevenind astfel concentrarea si precipitarea lui in colecist, sub frma de calciu. In acelasi timp, tot sucurile de fructe si de legume dezintegreaza acidul uric, prevenind pe aceasta cale formarea calculilor renali, pe baza de urati. -In bolile renale, care evolueaza cu cresterea retentiei de apa, ca si in acelea cu retentie de substante azotate in singe (uree si acid uric), aceleasi sucuri prin actiunea lor diuretica impiedica acest inconvenient. -Tot prin efectul diuretic al sucurilor de fructe si de legume se influenteaza favorabil si evolutia insuficientei cardiace; totodata vitaminele si zaharurile naturale continute de fructe si unele zarzavaturi tonifica muschiul inimii, crescindu-i astfel puterea de contractie. -Sucul de struguri poate acoperi 90-95 la suta din necesitatile de vitamina C ale organismului. -Sucul de rosii este si el bogat in acid ascorbic, rspectiv in vitamina C, apoi in caroten, fier si potasiu. Acest suc stimuleaza secretiile digestive, motiv pentru care luat inainte de masa este aperitiv, ca si sucul de telina. Sucul de rosii reprezinta, in plus, o bautura reconfortanta, cu indicatii speciale in anemii si convalescenta. -Sucul de varza alba reprezinta la rindul sau un bogat rezervor de vitamina C, de derivati sulfurosi cu marcata activitate antimicrobiana, ca si de saruri. Contine, de asemenea un principiu activ cu actiune antitiroidiana, ca si un factor cicatrizant in ceea ce priveste ulcerele gastroduodenale. -Sucul de morcovi impresioneaza prin calitatile mari de caroten, motiv pentru care se bucura de mare trecere in toate bolile tributare lipsei sau insuficientei de vitamina A din organism. -Sucul de ridichi negre da rezultate excelente in colecistitele si angiocolitele cronice, mai ales insotite de constipatie, exercitind efecte benefice asupra peristatismului intestinal, ca si asupra musculaturii netede a canaliculelor biliare, usurind in felul acesta secretarea bilei.
Laptele ciulinilor are proprietati curative Se pare ca trebuie sa privim cu alti ochi banalii ciulini care se gasesc pe marginea drumurilor. Scaietii se gasesc in principal in Europa si Asia, dar apar si-n Australia. Scaietii apar in solurile fertile lasate in paragina, unde tind sa sufoce alte plante. Laptele ciulinilor a fost folosit din antichitate Laptele de scaiete a fost folosit in diverse tratamente in ultimii 2.000 de ani. Principalele lui efecte curative sint legate de afectiunile ficatului. In ultimii ani s-au facut mai multe cercetari asupra acestui lapte si, in unele tari, scaietele este una dintre cele mai utilizate plante. Nu exista contraindicatii ale acestei plante Se recomanda utilizarea laptelui de scaiete pentru a imbunatati functionarea ficatului. Principala ratiune pentru care acest lapte si-a cistigat popularitatea este pentru ca acesta poate proteja ficatul si, in acelasi timp, ii poate imbunatati functiile. In plus, nu exista contraindicatii ale acestei plante. Nu au fost inregistrate nici reactii adverse importante. Ocazional, poate avea efecte laxative datorita stimularii ficatului si secretiei sporite a bilei. Interactiunea cu medicamentele consta in reducerea efectelor acestora Singura interactiune remarcabila cu medicamentele apare atunci cind laptele de scaiete reduce efectele acestora. Laptele de scaiete este in mare masura privit in terapia naturista ca fiind un protector al ficatului impotriva medicamentelor. Cele mai importante componente active Cele mai importante componente ale laptelui ciulinilor par sa fie un grup de agenti denumiti silimarin, pe care cercetatorii le-au descoperit ca au efecte importante asupra ficatului. In primul rind, protejeaza ficatul de efectele negative ale toxinelor si bolilor si apoi are proprietatea de a stimula regenerarea tesutului hepatic distrus. Unele surse recomanda aceasta planta in cazurile in care s-a facut chemoterapie. De asemenea, laptele de scaiete se pare ca poate repara tesutul hepatic distrus de abuzul de alcool sau dupa hepatita. Utilizat si ca antidot impotriva unor otravuri S-a descoperit prin experimente de laborator ca laptele de ciulin poate proteja ficatul impotriva atacului unei otravi puternice care se gaseste in unii detergenti si intr-o ciuperca deosebit de otravitoare.
In plus, laptele de scaiete este recomandat de unii pentru a creste cantitatea de lapte in cazul femeilor care alapteaza.
Factorii care pot duce la imbolnavirea ficatului Ficatul este abuzat zilnic datorita diversilor factori: stres, poluare, chimicale - toate fiind o provocare pentru ficat si orice putem face pentru a stimula activitatea ficatului va fi spre binele nostru. Buna functionare a ficatului are numeroase consecinte: - detoxifiant fata de otravuri cum este alcoolul - digestia grasimilor - buna funtionare a metabolismului - care are implicatii asupra functionarii tuturor celulelor - asimilarea vitaminelor - echilibrarea hormonala - mentinerea unei bune calitati a singelui
Disfunctionalitati datorate proastei functionari a ficatului Ficatul are atitea functii in corp incit proasta lui functionare poate genera o serie intreaga de disfunctionalitati: - proasta digestie a alimentelor grase - dureri de cap, afectiuni ale ochilor - schimbarea densitatii singelui menstrual - stare proasta in primele ore ale zilei - stari de stres si frustrare. Aceste simptome apar adesea cind ficatul este congestionat, ceea ce poate fi destul de neplacut. Aceste stari nu ameninta viata, dar pot influenta calitatea acesteia, iar daca se continua pe mai multi ani in mod cert vor fi afectate si alte organe. Secolul XXI isi intoarce privirile asupra naturismului Utilizarea laptelui de scaiete este tot mai des folosit pentru a reduce efectele daunatoare ale stilului de viata din secolul XXI. Toata lumea are nevoie de ajutorul ficatului in aceste zile de stres maxim si viata trepidanta. Chiar daca traiti in virf de munte, linistiti, departe de agitatia zilnica, tot aveti nevoie de ajutorul ficatului. Luati in calcul si sfatul medicului Desigur, acest lapte produs de banalii ciulini nu va va rezolva toate problemele de sanatate. Daca suferiti de cancer la ficat sau ciroza, sau de orice alta boala, aveti in mod cert nevoie de sfatul unui medic specialist. Dar, daca recunoasteti unul din simptomele de mai sus, este bine sa folositi acest produs, chiar daca il veti lua singur sau asociat cu alt tratament. Ca toate plantele este bine sa nu faceti un exces din consumul acestui lapte. Il puteti consuma pentru 3-4 luni, spre exemplu, apoi faceti o pauza pentru 1-3 luni inainte de a reveni la el.
Monitorizati-va starea de sanatate Daca v-ati decis sa incercati laptele obtinut din ciulini (sfat valabil si pentru oricare alta planta), faceti in scris, zilnic, o scurta descriere a starii dumneavoastra de sanatate. In acest fel puteti observa evolutia starii de sanatate de-a lungul celor citeva luni de tratament. Papadia si efectele ei miraculoase Papadia sau Taraxacum officinale este una dintre cele mai puternice plante cunoscute, care se gaseste in peste 100 de specii. Ea are numeroase utilizari de la medicina la jocul copiilor, desi acum numeroase persoane depun eforturi importante in fiecare an pentru a le inlatura din gradinile lor. Clasificata de multi ca fiind o buruiana, ca si multe alte lucruri bune in viata, ea este aruncata. Intrebati totusi un doctor inainte de a o utiliza. O gasim peste tot, de primavara devreme pina toamna tirziu Papadia creste foarte bine in toate regiunile tarii si ne bucura ochii primavara cu florile ei galbene. Floarea creste singura pe o tulpina din care, atunci cind este rupta, va curge o substanta laptoasa. Perioada in care se poate gasi papadia este mare, de primavara timpuriu pina toamna tirziu. Papadia este o sursa importanta de potasiu, sodiu, calciu, fosfor si fier. Frunzele contin o cantitate mai mare de vitamina A decit morcovii, de asemenea vitaminele B, C si D. Papadia este utilizata ca diuretic, laxativ, dar si in prepararea cafelei Papadia are numeroase utilizari. Este un diuretic natural si unii oameni considera ca radacina acestei plante, cind este corect procesata, este cel mai bun laxativ. Specialistii o folosesc cu succes in tratarea diverselor boli ale ficatului. Radacinile plantei sint deseori prajite si se folosesc in prepararea unei bauturi similare cafelei sau ceaiului.
Este, de asemenea, adaugata cafelei obisnuite pentru a-i imbunatati acesteia parfumul. Sucul facut din frunzele papadiei este foarte util in cazurile de constipatie, in cresterea secretiei de fiere a bilei si curgerea acesteia catre ficat. Prin crestera secretiei bilei poate determina modificarea metabolismului corpului. Sucul de papadie este un tonic puternic pentru ficatul lenes datorita abuzului de alcool sau dietei severe. Ceaiul din frunze de papadie uscate este, de asemenea, un bun laxativ. Partea verde a papadiei se poate folosi in diferite retete si chiar in producerea vinului. Foarte bogata in potasiu, papadia este un diuretic sigur Specialistii recomanda papadia in tratamentul bolilor de ficat, chiar si in cazurile extreme de ciroza. Este, de asemenea, utilizata pentru afectiunile pancreasului, stomacului, splinei si rinichilor. Papadia este o sursa importanta de potasiu si poate completa pierderile acestei substante datorate utilizarii altor plante diuretice. Aceasta face ca papadia sa fie un diuretic sigur in cazurile de retentie de apa. Aceasta planta este utilizata si in cazurile de anemie si hepatita si poate ajuta la scaderea tensiunii arteriale. Papadia poate, de asemenea, alina durerile reumatismale si artrita. Nu neglijati papadiile in prepararea salatelor de primavara Papadia se foloseste si in salate. Este bine ca frunzele sa fie culese dimineata devreme, inainte ca floarea sa se deschida. Daca sint culese dupa inflorire, in timpul zilei, frunzele pot fi foarte amare. Dupa ce sint culese acestea sint bine spalate in apa rece, la fel ca salata. Odata curatate, ele trebuie uscate prin scuturare sau asezindu-le pe o hirtie curata. Cu cit se recolteaza mai tirziu, spre toamna, cu atit mai bine. Plantele de primavara sint mai bune la salata decit cele din vara. Iata o minunata reteta de salata: Spalati doua miini de frunze verzi de papadie, adaugati salata verde, castraveti, ceapa, putin otet de mere cu miere si un strop de ulei de masline. In afara de salata, frunzele verzi se pot folosi si ca ingrediente ale sandvisurilor, impreuna cu putina sare ca substituent al salatei. Valoarea nutritiva a papadiei consta in continutul ridicat de vitaminele A, B si C. Numeroase superstitii se leaga de florile papadiilor Papadiile au, de asemenea, un rol important in superstitii si folclor. - Se zice ca daca o papadie ramine deschisa toata noaptea, a doua zi va ploua. - Daca mirosind o papadie vi se ingalbeneste nasul, cineva e indragostit de dumneavoastra, daca nu se ingalbeneste, nu e nimeni care sa va iubeasca. - Se crede ca adaugind buchetului de nunta doua, trei papadii veti avea noroc, casatoria va va aduce prosperitate, sanatate, iar copiii vor fi frumosi. - Este, de asemenea, de bun augur pentru o tinara sa poarte un colier de papadii facut de ea, si un ghinion daca ti-l ofera cineva. - Ghinion aduce si culesul papadiilor dintr-un cimitir. Nesansa provoaca aceste papadii aduse din cimitir si chiar mai rau daca le aduc de acasa la cimitir, cu exceptia celor care pun papadiile pe mormintul cuiva mult iubit. Precautii utile pentru anumite afectiuni In cazurile de ulcer si gastrita, papadia este bine sa fie folosita cu precautie deoarece poate cauza o supraproductie de acid gastric. Sucul care se gaseste in tulpini poate provoca celor sensibili alergii. Cei care au probleme de retentie de apa trebuie sa consulte un medic inainte de a utiliza aceasta planta pentru a verifica nivelul de potasiu.
Remedii pentru combaterea transpiratiei Toti oamenii transpira, unii mai putin, altii mai mult, si este normal sa se intimple asa. Dar atunci cind transpiratia este excesiva, ea poate deveni un real handicap in viata persoanei respective, mai ales daca este insotita si de mirosuri neplacute. Exista totusi solutii pentru combaterea transpiratiei! Transpiratia este produsa de glande Fiecare dintre noi poseda in jur de doua milioane de glande sudoripare care produc in medie un litru de sudoare pe zi (un sportiv poate elimina pina la doi litri de sudoare... intr-o ora!), ceea ce permite reglarea temperaturii corpului nostru. Exista doua tipuri de glande sudoripare: - glandele sudoripare apocrine, care se situeaza in principal la subrat (axile), in jurul mameloanelor, in zona pubisului si a organelor sexuale; - glandele sudoripare exocrine, prezente pe toata suprafata pielii si in mod deosebit in palma miinii, talpa piciorului, pe fata si scalp. Emotia, stresul, efortul fizic, citeva minute de stat in masina in traficul aglomerat de pe timpul verii sint suficiente pentru a fi lac de transpiratie. Acest lucru este cit se poate de normal. Temperatura este o functie esentiala a organismului care permite sa regleze in mod natural temperatura corpului (37C) si sa elimine toxinele. Asadar, cu cit ne este mai cald (caldura poate fi de asemenea si un efect consecutiv al unei febre puternice), cu atit
transpiram mai mult. Diferenta consta in cantitatea de sudoare care poate fi mai mare la o persoana fata de alta, in functie de hiperactivitatea glandelor sudoripare ce poate deveni excesiva. Atunci cind transpiratia este exagerat de mare vorbim deja de o afectiune numita hiperhidroza. In mod normal, sudoarea nu miroase (este inodora), dar descompunerea sa prin bacterii o poate face urit mirositoare sau infecta, uneori. Chiar si in cazul unei transpiratii normale, spalarea pielii cu apa si sapun nu este suficienta pentru a stopa producerea de mirosuri neplacute. Numai utilizarea zilnica a unui deodorant permite evitarea acestui inconvenient. Tipurile de deodorante si utilizarea lor Cu mult timp in urma, in antichitate, se utiliza frictionarea cu uleiuri din plante, iar romanii purtau la subrat pliculete cu arome sau cu fulgi de secara. Se pare ca acestea erau cele mai eficiente metode pentru a indeparta mirosurile corporale. Astazi nu mai este nevoie sa ne plimbam cu pliculete la subrat, din fericire pentru noi s-au inventat deodorantele. Gama acestora este multipla: stick-uri, spray-uri, roller, creme. Cele mai multe dintre produsele enumerate contin antiseptice care inhiba procesul bacterian de degradare a transpiratiei si alte componente care capteaza mirosurile, ceea ce neutralizeaza fenomenul de descompunere a sudorii pe masura ce se formeaza. In scopul cresterii eficacitatii deodorantelor, citeodata li se adauga si un compus parfumat. Atentie! Daca aveti pielea sensibila, alegeti produse cosmetice fara alcool! In caz de hiperhidroza - transpiratia excesiva care afecteaza, in general, axilele, palmele miinilor si talpile picioarelor - este necesara stoparea producerii de sudoare. Cea mai mare parte a antitranspirantelor si antiperspirantelor contin o substanta (cel mai frecvent o clorura de aluminiu) al carei rol este de a stringe porii si orificiile glandelor sudoripare, prin care se scurge transpiratia. Departe de a fi acuzate ca blocheaza un fenomen natural, deodorantele sint considerate astazi ca produse inofensive. Trebuie sa stiti ca stick-urile si cremele sint mai bine adaptate transpiratiilor excesive decit vaporizatoarele, deoarece primele concentreaza mai multe produse active. Important: un deodorant, de orice tip ar fi, trebuie sa se utilizeze pe o piele curata si uscata, fara nici o rana, si nu imediat dupa epilare. Transpiratia picioarelor poate fi prevenita Inchise in pantofi, picioarele tale se sufoca, transpira si sfirsesc prin a degaja un miros dezagreabil, chiar daca respecti o buna igiena. Iata ce se intimpla. De multe ori la originea mirosurilor neplacute, transpiratia picioarelor este mai mult decit jenanta. Deseori atribuit stresului sau tensiunii puternice, acest miros urit poate, de asemenea, sta la originea picioarelor cu sosete de slaba calitate (din materiale sintetice) sau cu pantofi care nu lasa sa treaca aerul. Sudoarea care nu se poate evapora formeaza astfel un strat cald si umed intre degetele picioarelor sau in alte locuri ale talpii. Se stie ca umiditatea si caldura constituie un mediu ideal pentru bacterii si ciuperci (micoze), care prolifereaza si produc acel miros tipic si dezagreabil al picioarelor transpirate. Produsele deodorante rezervate picioarelor prezinta in componenta lor asocierea dintre un antiperspirant si un antibacterian si contin factori care capteaza mirosul. Scopul deodorantelor pentru picioare este de a absorbi umiditatea si de a evita macerarea picioarelor in incaltamintea care este sursa de disconfort. De asemenea, sint recomandate si alte produse complementare pentru a limita inconvenientele transpiratiei excesive a picioarelor: spray purificator antimiros si talpici antitranspiratie. Citeva seminte de salvie puse in apa pentru baia picioarelor duc la diminuarea transpiratiei si a mirosului neplacut. Stop mirosurilor neplacute! Pentru cazurile de hiperhidroza acuta care rezista antiperspirantelor, in special la nivelul talpii piciorului, singura optiune pentru un tratament local ramine ionoforeza. Despre ce este vorba? Aceasta tehnica consta in imbaierea picioarelor in apa obisnuita prin care trece un curent special, care antreneaza difuzia ionilor prin piele. Daca si acest tratament se dovedeste ineficient, atunci trebuie sa se recurga la chirurgie sau la injectii cu botulina. Este de retinut ca hipertranspiratia este uneori simptom al unei boli hormonale, infectioase sau inflamatorie sau al unei leziuni a hipotalamusului (o glanda situata la nivelul creierului) care controleaza, printre altele, temperatura corpului si setea. Asadar, trebuie intotdeauna cautata cauza pentru a putea gasi tratamentul optim. Plantele medicinale pot fi utilizate pentru combaterea transpiratiei. Din acestea se pregatesc tincturi care se aplica la subrat, pe miini, picioare etc. Unele dintre plantele recomandate sint frunzele de nuc impreuna cu frunzele de salvie, isopul, rozmarinul. Puteti cumpara de la plafar ulei din arbore de ceai sau ulei din lauri si mentol. Exista de asemenea remedii prin psihoterapie, deoarece aceasta permite asumarea mai usoara a hiperhidrozei si reduce intr-o anumita masura transpiratia legata de emotii. Hipnoza, acupunctura si homeopatia pot da rezultate bune. Cinci sfaturi utile pentru indepartarea transpiratiei 1. Adoptati o igiena riguroasa. Cind va transpira picioarele trebuie sa va spalati de mai multe ori pe zi cu apa calda si sa schimbati des sosetele si incaltamintea.
2. Epilati-va regulat axilele, deoarece parul retine transpiratia si amplifica fenomenul descompunerii, deci mirosul neplacut. 3. Alegeti deodorantele antitranspirante sau antiperspirante, care nu doar indeparteaza mirosurile neplacute, dar si impiedica formarea lor. 4. Purtati imbracaminte din bumbac si incaltaminte din piele (hainele si sosetele din materiale sintetice precum si incaltamintea din cauciuc sau plastic favorizeaza la maximum transpiratia si descompunerea sa). 5. Daca suferiti de hiperhidroza, utilizati un deodorant pe baza de clorura de aluminiu.
La adresa: http://www.terapii-naturiste.com/calivita/produse-naturiste-afectiuni-tratamente.htm veti gasi o lista cu peste 300 de afectiuni, grupate pe categorii, pentru a putea fi gasite mai usor. La aceasta adresa veti gasi un catalog cu toate produsele Calivita: http://www.terapii-naturiste.com/calivita/index-produse-naturiste.htm avize si certificari http://www.terapii-naturiste.com/calivita/avize-produse-naturiste-calivita.htm si recomandari primite de la cei care au cumparat aceste produse http://www.terapii-naturiste.com/calivita/marturii-consumatori.htm aici http://www.terapii-naturiste.com/calivita/articole-despre-produse.htm veti gasi foarte multe articole despre aceste produse. aici: http://www.terapii-naturiste.com/gratis/cursuri.htm va puteti inscrie la cursuri online gratuite si aici http://www.terapii-naturiste.com/gratis/carti.htm puteti citi zeci de carti electronice gratuite Daca doriti sa comandati produsele Calivita, sau daca aveti nevoie de alte informatii suplimentare va rog sa ma contactati prin mail sau telefon Dan Paunescu - Manager Calivita Web: www.terapii-naturiste.com Email: info@terapii-naturiste.com Tel: 0727 35 97 97

Metode Naturiste 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Metode Naturiste 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

http://www.terapii-naturiste.

Page 1 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 2 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 3 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 4 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 5 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 6 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 7 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 8 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 9 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 10 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 11 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 12 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 13 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 14 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 15 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 16 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 17 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 18 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 19 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 20 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 21 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 22 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 23 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 24 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 25 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 26 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 27 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 28 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 29 / 29 Copyright 2011, Dan Paunescu

S-ar putea să vă placă și