Nichita Stnescu

Balada motanului
Motan m-a fi dorit s fiu cu coada-n sus, cu blana-n dungi, cu gheare i mustee lungi, c-un ochi verzui i-un ochi cprui. a ora c!nd t!r!-grpi zpada nopii se adun eu, cocoat pe-acoperi, s urlu a pustiu la lun. "i-atuncea, apte gospodine s dea cu bolovani #n mine i s m-n$ure surd, de %omnul, c le-am stricat, url!nd, tot somnul. %e sus, din v!rful sptm!nii, s le r!n$esc urlat, sc!rbos& iubesc doar locul nu stp!nii, precum fac c!inii pentr-un os. "i iari apte gospodine s dea cu bolovani #n mine, iar eu s urlu, urlu-ntruna at!t c!t n-o apune luna. Motan m-a fi dorit s fiu cu coada-n sus, cu blana-n dungi, cu gheare i mustee lungi c-un ochi verzui i-un ochi cprui. '!nd zorii ziua o deznoad s m tot duc, s m tot duc i tinicheaua prins-n coad s-o zdrngnesc pe strzi, nuc. (egos i obosit, apoi, cu maele #n liturghie, s m adun, s m-ncovoi prin albiturile-n fr!nghie. 'a-n faa unui obolan spinarea s mi-o fac colan s scuip, s scuip i-n urm iar

hai-hui s plec pe strzi, hoinar. )isicile de prin vecini s le gonesc pe la pricini, s-mi fete fiecare-un pui c-un ochi verzui i-un ochi cprui. *ar c!nd o fi uitat s mor la c!rciuma din mahala sorbit-n calea pumnilor posirc acr viu s stea. "Hei... via, via... iei din cort hai, pune-mi-te iar pe dan... te uit... zace colo-n an motanul mort, motanul mort..."