Femeie versus barbat! Va mai amintiti de vremea cand erati indragostita?

Cerul in acea vreme era plin de viori ce cantau numai pentru dumneavoastra. Erati o inima si un suflet cu ale sul inimii dumneavoastra, va intelegeati chiar si fara cuvinte si era atat de us or sa va cititi dorintele de pe buze. Total diferit este cotidianul casnic! Aici se cere o privire realista asupra lucrurilor. Pentru a-l cunoaste si a-l pretui cu adevarat pe celalalt. Este necesara colaborarea si o vointa comuna. Proverbul "cine se aseamana, se aduna" este valabil pentru multe casnicii si cu toate acestea ne casatorim dupa modelul "contrariile se atrag". Ceea ce initial nu am luat in seama sau chiar ne-a incantat la celalalt, poate duce in viata de zi cu zi la conflicte: unul prefera interactiunea umana, altul se multumeste sasi dedice timpul intretinerii masinii; unul se trezeste dis-de-dimineata, probab il plin de energie, iar celalalt are inca greutati cu trezitul de dimineata. Astfel de contradictii ii deranjeaza foarte mult pe unii. Totusi cum am putea cadea de acord, cum putem construi poduri unii catre altii? Cand celalalt este atat de diferit, este de dorit o atitudine comuna de fond: fi ecare are dreptul sa ramana original. Cu increderea si sustinerea perechii fieca re poate sa spuna ce vrea si ce simte. Premisele primate in familiile noastre di fera. Cu toate acestea, nu suntem batuti in cuie, ne putem schimba si putem inva ta lucruri noi oricand. Tinand seama de diferentele "barbat" si "femeie" este intelept sa ne acordam rec iproc libertate si sa micsoram lista cu pretentii. Aceste mici diferente nu sunt neaparat un rezultat al educatiei, ci mai degraba o caracteristica inerenta a p ersonalitatii. Indicat este sa tinem cont de astfel de amanunte si sa incercam s a ne recucerim partenerul de viata in permanenta. In casnicie conteaza perspectivele: ceea ce sotia percepe drept util si de dorit , pentru sot, in cele mai multe cazuri, poate fi fara folos. Nici barbatul, nici femeia nu au ochi prin care sa radiografieze trairile launtr ice ale celuilalt. Cel care vorbeste isi poate exprima sentimentele la persoana intai, iar cel care asculta isi comunica atentia prin atitudinea corpului. Si daca tot ne vine greu sa ne acceptam in diversitate? Atunci este foarte usor sa murmuram si sa criticam. In special, noi femeile: "intotdeauna vii tarziu aca sa!". Oare, chiar intotdeauna? Generalizarile si afirmatiile la persoana a-II-a acuza. Partenerul devine agresiv sau se retrage in sine. Bineinteles ca nu trebuie sa ne ascundem sentimentele dupa usa, insa ar trebui s a tinem cont ca manifestarile spontane il pot bloca pe partenerul nostru si atun ci comunicarea are de suferit. Daca insistam asupra punctului nostru de vedere, rezistenta intampinata din partea celuilalt va creste. Dimpotriva, daca ne accep tam reciproc diversitatea, atunci este mai usor sa spui "Imi pare rau!", "Te asc ult, ma intereseaza ce simti si cum gandesti, vreau sa te cunosc mai bine!".