Sunteți pe pagina 1din 2

Despre sindromul "N-a-fost-Inventat-Aici" sau teoria "periuta de dinti" Cum iei o decizie?

Pare simplu procesul prin care iei o decizie. Identifici, intelegi si mai apoi p rioritizezi problemele. Identifici optiunile disponibile, apoi alegi una si iti planifici obtinerea rezultatelor si resursele necesare pentru ca totul sa mearga bine. Bineinteles, iei in considerare posibilele riscuri sau probleme ce pot sa apara si iti iei masuri de precautie ca sa le eviti sau sa diminuezi impactul l or. In sfarsit, iti trasezi punctele in care vei evalua (monitoriza) evolutia pr ocesului. Simplu nu? Adesea facem greseli in acest proces aparent simplu. Fie supraestimam fie subest imam impactul unui anumit aspect, fie avem perceptii selective legate de anumite aspecte sau opinii. De multe ori ne incredem prea mult in opinia "expertilor", ne incredem prea mult in instinct sau dimpotriva ignoram instinctul sau anumite opinii pe care le consideram "necalificate". Cateodata atribuim unei experiente trecute o memorie "cosmetizata" mult mai "roz" decat in realitate si incercam pe aceasta cale sa luam decizia ce ne confirma o opinie preconceputa. Suntem uneor i fie supraincrezatori in reusita, fie nu avem suficienta incredere in fortele p roprii si poate amanam deciziile din teama de consecinte, din teama "divortului de status-quo". Cateodata emotiile sunt cele care ne determina sa alegem variant e prea riscante. Cateodata instinctul de grup ne face sa nu ne mai asumam riscur i sau sa nu ne mai diferentiem suficient. E in regula insa sa gresim, atat timp cat invatam din greselile noastre. Ce este sindromul NIA sau teorie "periutei de dinti"? Este insa dificil sa accepti propriile greseli si sa accepti ca poate altul are dreptate. Dar, de ce e asa? Exista un asa numit sindrom NIA "N-a-fost-Inventat-A ici", dupa cum spune Dan Ariely in cartea sa, "Predictably Irational". Un princi piu conform caruia, daca nu e produsul gandirii noastre, atunci nu prea are valo are? Ariely realizeaza un studiu in care le cere participantilor sa se uite pe o lista de trei probleme si sa vina cu solutiile proprii pentru ele, evaluand si ratele de success in cazul implementarii lor si cat din timpul si banii lor ar f i dispusi sa utilizeze, daca proiectul s-ar realiza (faza A1). Apoi le solicita sa evalueze si cele trei solutii oferite de grupul ce a initiat studiul (faza B1 ). In toate cazurile, solutiile proprii au fost evaluate ca fiind semnificativ m ai reusite decat cele evaluate in faza B1. Poate predictibil pana aici. Dar expe rimentul a mers mai departe cu un alt grup, care a fost solicitat sa evalueze in itial rezolvarile propuse de initiatorii studiului (faza A2) si apoi sa vina cu solutiile lor, dar utilizand in solutiile propuse de ei si cuvinte cheie dintr-o lista (faza B2). Cuvintele cheie erau insa sinonime pentru cuvintele ce compune au solutia initiatorilor, dar puse intr-o ordine aleatorie. Poate ati ghicit car e a fost rezultatul: sentimentul sporit al proprietatii a dus la aceleasi rezolv ari ca si cele propuse de initatori (bineinteles exprimate in sinonime), insa ac um evaluate ca avand o rata de success deosebit de buna. Se pare ca in lumea academica se mai numeste si teoria "periutei de dinti", dato rita faptului ca fiecare are nevoie de asa ceva dar nimeni nu o foloseste pe a a ltuia. Exista si un exemplu celebru al unuia dintre cei mai straluciti inventato ri ai secolului, Edison. Zachary Store descrie in cartea "Gafa", cum Thomas Edis on, care sustinea introducerea curentului continuu a purtat un razboi cu angajat ul sau sarb Nikola Tesla si a minimalizat constant beneficiile curentului altern ativ pe care acesta le sustinea. Desi drepturile de autor pentru curentul altern ativ ar fi apartinut tot companiei condusa de Ediso (Tesla, fiind angajatul lui) , sindromul NIA a mers atat de departe incat a fost pornita o campanie PR ce inc ludea electrocutarea unor animale cu curentul alternativ (curentul continuu nu p rezinta pericole majore de electrocutare). De fapt inclusiv scaunul electric isi are originea in acest conflict. La fel ca in cazul lui Edison (pe care il consider in continuare unul dintre cei

mai importanti oameni ce au existat vreodata) si in cazul nostru exista posibil itatea de a ne indragosti pasional de propriile noastre idei. E bine sa fim cons tienti de acest aspect si sa incercam sa-l tinem sub control.