PROTECIA JURIDIC A DREPTURILOR OMULUI Subiecte examen

1. Mecanisme de protecie a dreptului la via 2. Drepturile i obligaiile statelor pentru protecia dreptului la via Statele au atat obligatii negative, cat si obligatii pozitive: nu trebuie doar sa se abtina de a provoca moartea in mod intentionat dar trebuie sa ia si masurile necesare pentru protectia vietii. O obligatie pozitiva este reprezentata de protejarea individului de actele criminale ale altui individ insa trebuie luat in vedere si faptul ca statul nu poate garanta prevenirea oricarei posibilitati de violenta. Statele trebuie sa intervina activ in garantarea dreptului la viata prin sanctionarea celor vinovati si luarea unor masuri preventive corespunzatoare. Alte obligatii pozitive pot viza crearea unui sistem judiciar independent si eficient in vederea stabilirii cauzei mortii si a pedepsirii celor vinovati. O alta obligatiew este cea de organizare a anchetelor impotriva celor care au adus atingere vietii persoanei si in corelatie de a luat masuri preventive necesare pentru a proteja acele persoane. Dreptul la viata a unei persoane este protejat pana in momentul mortii. Statul are dreptul de a restrange drepturile la viata prin: recurgerea la forta in momentele cand aceasta este absolut necesara pentru a asigura apararea persoanei, pentru a efectua arestari legale sau pentru impiedicarea evadarii unei persoane detinute cat si recurgerea la forta pentru reprimarea revoltelor. Curtea Europeana a Drepturilor Omului autorizeaza decesul rezultat si din acte licite de razboi pentru a inlatura pericolul public.

3. Criterii convenionale i jurisprudeniale de protecie a persoanelor mpotriva torturii Conventia Europeana a Drepturilor Omului interzice tortura si alte tratamente sau pedepse inumane sau degradante. Aceasta precizare este deci un drept intangibil si reprezinta dreptul unei persoane de a nu suferi un tratament contrar demnitatii umane. Jurisprudenta in materie a Comisiei si Curtii Europene a impus ca si criteriu determinant pentru interzicerea torturii si a altor tratamente sau pedepse inumane sau degradante gradul de gravitate al suferintelor provocate.

4. Criteriile convenionale i jurisprudeniale de protecie a persoanelor mpotriva sclaviei i a muncii forate Sclavia poate fi definita ca si starea sau conditia unui individ asupra caruia se exercita atributele dreptului de proprietate sau unele dintre acestea. A reduce o peroana la starea de sclav implica nerecunoasterea personalitatii sale juridice. Munca fortatat este orice munca sau serviciu cerut unei persoane sub amenintarea oricarei pedepse si pentru care persoana

respectiva nu s-a oferit voluntar. In doctrina s-a considerat ca poate fi vorba de munca fortata sau obligatorie chiar si prezenta consimtamantului persoanei daca munca respectiva este injusta sau opresiva avand un caracter de pedeapsa sau de sicana. 5. Excepiile de la munca forat i obligaii

Sunt: a) munca in timpul detentiei (include si munca minorilor sau vagabonzilor supusi detentiei legale); b) serviciul militar sau serviciul unui obiector de constiinta; c) serviciul cerut in caz de criza sau calamitati naturale in interesul comunitatii; d) munca rezultata din obligatiile civice normale (de exemplu obligatia impusa de stat proprietarului, de a intretine o cladire); Din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului rezulta ca munca unui avocat numit din oficiu si remunerat rezonabil nu constituie munca fortata sau oboligatorie. De asemena nici intreruperea platii ajutorului de somaj pe motiv ca persoana in cauza a refuzat o angajare nu constituie o astfel de munca.

6. Coninutul dreptului la libertate i siguran din perspectiva Conveniei i jurisprudenei CEDO. (Art. 5) sistematic, doar elementele importante. Prevederile CEDO sunt destinate protectiei libertatii fizice a oricarei persoane impotriva arstarii sau etentiei arbitrare sau abuzive. Notiunea de libertate desemneaza in primul rand libertatea fizica a persoanei. Principiul respectarii libertatii persoanei este esential intr-o societrate democratica, nimeni neputand fi privat de libertatea sa in mod arbitrar. De la principiul garantarii liberatii pot exista inca si exceptii prevazute de lege si executate in conformitate cu legea. In anumite cazuri, legate in special de protectia ordinii publice, privarea de libertate este permisa. Protectia libertatii persoanei presupune si existenta unor garantii ale persoanei supuse detentiei: posibilitatea de a ataca masurile luate impotriva libertatii sale, dreptul la compensatie in cazul detentiei ilegale. 7. Obligaiile pozitive i negative ale statelor n ce privete protecia dreptului la libertate i siguran In primul rand, statul nu trebuie sa restrictioneze libertatea persoanei. Statul are obligatia pozitiva de a proteja persoanele ce se afla sub jurisdictia lor, de privarile de libertate de catre alti particulari (incriminarea rapirilor); Obligatia pozitiva a statului de a proteja copiii impotrtiva detentiei private aplicate de parinti; Obligatia statului de a informa persoanele in cel mai scurt timp posibil asupra motivelor arestarii sau detinerii si a oricarei acuzatii impotriva ei; Obligatia statului de a acorda despagubiri victimelor detinute ilegal.

8. Excepiile aplicabile dreptului la libertate i siguran ( fiecare liter de la art. 5)sistematic Dreptul la libertate i la siguran Orice persoan are dreptul la libertate i la siguran. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepia urmtoarelor cazuri i potrivit cilor legale : a. dac este deinut legal pe baza condamnrii ; b. dac a fcut obiectul unei arestri sau deineri legale pentru nerespectarea unei hotrri ori n vederea garantrii executrii unei obligaii prevzute de lege ; c. dac a fost arestat sau reinut n vederea aducerii sale n faa autoritii judiciare competente, atunci cnd exist motive de banuiala ca acesta a savarsit o infractiune sau cand exista motive temeinice de a-l impiedica sa savarseasca o infractiune sau sa fuga dupa ce a savarsit-o; d. dac este vorba de detenia legal a unui minor e. dac este vorba despre detenia legal a unei persoane susceptibile s transmit o boal contagioas, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond ; f. dac este vorba despre arestarea sau detenia legal unei persoane n scopul mpiedicrii ptrunderii ilegale pe teritoriu sau mpotriva creia se afl n curs o procedur de expulzare ori de extrdare. 9. Reguli convenionale i jurisprudeniale privind protecia persoanelor arestate - Parag.2, art.5 - Parag.3, art. 5 (habeas corpus) Orice persoan arestat trebuie s fie informat, n cel mai scurt termen i ntr-o limb pe care o nelege, asupra motivelor arestrii sale i asupra oricrei acuzaii aduse mpotriva sa. Orice persoan arestat sau deinut n condiiile prevzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol trebuie adus de ndat naintea unui judector sau a altui magistrat mputernicit prin lege cu exercitarea atribuiilor judiciare i are dreptul de a fi judecat ntr-un termen rezonabil sau eliberat n cursul procedurii. Punerea n libertate poate fi subordonat unei garanii care s asigure prezentarea persoanei n cauz la audiere. 10. Reguli convenionale i jurisprudeniale privind dreptul la reparaie Dreptul la despagubiri presupune reunirea unor conditii: - Sa existe o incalcare a conditiilor prevazute de celelalte dispozitii ale articolului referitor la dreptul la libertate; - Aceasta incalcare sa fi produs un prejudiciu.

Cu privire la natura compensatiei, aceasta este de regula financiara. Statul poate cere persoanei interesate sa dovedeasca intinderea prejudiciului predus, iar Curtea Europeana recunoaste statelor o larga marja de apreciere in aceasta materie. Si in aprecierea intinderii dezpagubirilor, Curtea trimite la legislatiile nationale, de aceea exista divergente.Spre exemplu, unele cazuri se refera doar la detentia in cazuri contrare dispozitiilor conventionale. 11. Coninutul dreptului la un proces echitabil n Convenie 1. Orice persoan are dreptul la judecarea cauzei sale n mod echitabil, n mod public i n termen rezonabil, de ctre o instan independent i imparial, instituit de lege, care va hotr fie asupra nclcrii drepturilor i obligaiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricrei acuzaii n materie penal ndreptate mpotriva sa. Hotrrea trebuie s fie pronunat n mod public, dar accesul n sala de edin poate fi interzis presei publicului pe ntreaga durat a procesului sau a unei pri a acestuia, n interesul moralitii, al ordinii publice ori al securitii naionale ntr-o societate democratic, atunci cnd interesele minorilor sau protecia vieii private a prilor la proces o impun, sau n msura considerat absolut necesar de ctre instan cnd, n mprejurri speciale, publicitatea ar fi de natur s aduc atingere intereselor justiiei. 2. Orice persoan acuzat de o infraciune este prezumat nevinovat pn ce vinovia sa va fi legal stabilit. 12. Coninutul dreptului la un proces echitabil n jurisprudena CEDO (art.6, alin.1) 13. Definirea dreptului la un proces echitabil n Convenie i jurisprudena CEDO Dreptul la un proces echitabil este un drept de o importanta considerabila ocupand un loc deosebit intr-o societate democratica si intr-un stat de drept. Procesul echitabil este un drept fundamental, un ideal de justitie adevara facuta cu respectarea drepturilor omului. Acest drept este in acelasi timp o garantie a exercitarii celorlalte drepturi prevazute in conventie. In jurisprudenta Curtii Europene, a fost stabilit o exceptie de ordine publica europeana, instituind obligatia instantelor nationale de a nu acorda executarea unei hotarari judecatoresti straine contrara dispozitiilor conventii. 14. Trsturile dreptului la un proces echitabil (parag.1, art. 6) - Dreptul de a fi judecat de un tribunal independent si impartial prevazut de lege; - Dreptul de a fi judecat intr-un termen optim si previzibil; - Publicitatea procedurii. 15. Excepii de la caracterul public al edinei de judecat - Accesul in sala de sedinte poate fi interzis presei sau publicului in timpul procesului, in intertesul moralitatii, ordinii publice sau sigurantei nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor o cer, sau cand acest lucru este considerat necesar de catre tribunal in vederea unei mai bune realizari a justitie. Doua dintre exceptiile recunoscute de Curtea Europeana sunt: atunci cand persoana interesata renunta la dreptul la o audiere publica si in cazul apelului.

16. Definii prezumia de nevinovie prin prisma practicii CEDO Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana cand vinovatia sa este legal stabilita. Curtea a aratat ca prezumtia de nevinovatie presupune printre altele ca membrii tribunalului sa nu aiba nicio idee preconceputa ca inculpatul a savarsit infractiunea de care este acuzat. Aceasta obligatie o au pe langa instantele judecatoresti orice reprezentanti ai autoritatilor publice precum si persoanele private. Curtea a arata ca prezumtia nu este incalcata daca instanta face referire in hotararea sa privind o infractiune comisa de un tert, la implicarea reclamantului care nu a fost inca judecat pentru acea infractiune. S-a stabilit ca masura confiscarii unor bunuri dispuse impotriva reclamantului dupa ce fusese achitat, a constituit o incalcare a prezumtiei de vinovatie. 17. Drepturile procedurale ale acuzatului n procesul penal Orice acuzat are, mai ales, dreptul : a. s fie informat, n termenul cel mai scurt, ntr-o limb pe care o nelege i n mod amnunit, despre natura i cauza acuzaiei aduse mpotriva sa ; b. s dispun de timpul i de nlesnirile necesare pregtirii aprrii sale ; c. s se apere el nsui sau s fie asistat de un aprtor ales de el i, dac nu dispune de mijloacele necesare remunerrii unui aprtor, s poat fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci cnd interesele justiiei o cer ; d. s audieze sau s solicite audierea martorilor acuzrii i s obin citarea i audierea martorilor aprrii n aceleai condiii ca i martorii acuzrii ; e. s fie asistat gratuit de un interpret, dac nu nelege sau nu vorbete limba folosit la audiere. 18. Dreptul la tribunal ca drept de acces liber la justiie n practica CEDO Dreptul de acces liber la justitie presupune dreptul de acces la un tribunal, drept ce trebuie asigurat in mode efectiv fara niciun fel de piedici. Acest drept nu este insa absolut, putand exista unele limitari, spre exemplu imunitatea parlamentara sau imunitatea magistratilor. - Un tribunal prevazut de lege, Curtea a stabilit ca notiunea acopera si instantele speciale ca si tribunalele arbitrale cu competenta obligatorie; - Un tribunal independent: pentru determinarea independentei unui tribunal, judecatorii euroeni iau in considerare modul de desemnare a membrilor sai, durata mandatului acestora, inamovibilitatea judecatorilor precum si existenta unor garantii impotrtiva presiunilor externe in indeplinirea functiior jurisdictionale ale tribunalului. - Un tribunal impartial: Curtea a precizat ca orice judecator care are motive de a se teme de o lipsa de impartialitate din partea sa, trebuie sa se abtina; spre exemplu, daca a mai participat la judecarea cauzei. 19. Principiul egalitii la arme n practica CEDO. Ce nseamn? Dreptul la un proces echitabil implica posibilitatea oricareia dintre parti de a-si expune cauza in fata tribunalului, in conditii care sa nu o dezavantajeze in fata partii adverse, iar Curtea Europeana a stabilit ca egalitatea armelor este un principiu fundamental al procesului echitabil. Acest lucru presupune si rspectatea altor garantii, cum ar fi dreptul la aparare si contradictorialitate. Impune un echilibru intre acuzator si persoana in cauza.

20. Termenul rezonabil n practica CEDO ( + optim i previzibil). Ce nseamn? Orice persoana are dreptul de a fi judecat intr-un termen rezonabul, atat in materie penala cat si in materie civila. Pentru aprecierea caracterului rezonabil al duratei procedurii, judecatorii europeni utilizeaza diverse criterii, printre care: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului si comportamentul autoritatilor competente. Numai atunci cand acesta din urma sta la baza unui temren apreciaz ca nerezonabil, va fi antreenata raspunderea statului. In aprecierea caracterului rezonabil al termenului, Curtea are in vedere si numarul etapelor de parcurs pana la terminarea procesului. 21. Coninutul principiului nici o pedeaps fr lege n convenie i practica CEDO (nulla poena sine lege). (art.7) 1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o aciune sau o omisiune care, n momentul svririi, nu constituia o infraciune potrivit dreptului naional sau internaional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeaps mai sever dect aceea aplicabil n momentul svririi infraciunii. 2. Prezentul articol nu va aduce atingere judecrii i pedepsirii unei persoane vinovate de o aciune sau de o omisiune care, n momentul svririi, era considerat infraciune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de naiunile civilizate. 22. Dreptul la aprare a persoanelor acuzate n materie penal, n Convenie i practica CEDO Orice acuzat are, mai ales, dreptul : a. s fie informat, n termenul cel mai scurt, ntr-o limb pe care o nelege i n mod amnunit, despre natura i cauza acuzaiei aduse mpotriva sa ; b. s dispun de timpul i de nlesnirile necesare pregtirii aprrii sale ; c. s se apere el nsui sau s fie asistat de un aprtor ales de el i, dac nu dispune de mijloacele necesare remunerrii unui aprtor, s poat fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci cnd interesele justiiei o cer ; d. s audieze sau s solicite audierea martorilor acuzrii i s obin citarea i audierea martorilor aprrii n aceleai condiii ca i martorii acuzrii ; e. s fie asistat gratuit de un interpret, dac nu nelege sau nu vorbete limba folosit la audiere. 23. Coninutul i trsturile dreptului la respectarea vieii private i de familie, n convenie i practica CEDO (art.8) Orice persoan are dreptul la respectarea vieii sale private i de familie, a domiciliului su i a corespondenei sale. El include, in primul rand, dreptul la secretul vietii private dar si dreptul la identitatea personala, dreptul la integritatea fizica si morala, dreptul la imagine precum si mai nou, dreptul la un mediu sanatos dedus ca un drept de sine statator din jurisprudenta Curtii. De asemenea, acesta a inclus in aceasta sfera de protectie dreptul la libertatea circulatiei, dreptul persoanelor apartinand minoritatilor nationale de a-si mentine modul de viata traditional. Respectul vietii familiale impune statului obligatia de a actiona astfel incat sa permita celor interesati sa duca o viata familiala normala si de a dezvolta relatii efectiv in cadrul acesteia.

In jurisprudenta de la Strasbourg, deptul la respectul vietii familiale apare in multiple dimensiuni: dreptul la casataorie si de a intemeia o familie, dreptul parintilor de a relationa cu copiii lor, dreptul copilului natural. 24. Reguli convenionale i jurisprudeniale privind limitarea dreptului la via privat i de familie (parag.2, alin.8) Nu este admis amestecul unei autoriti publice n exercitarea acestui drept dect n msura n care acesta este prevzut de lege i constituie, ntr-o societate democratic, o msur necesar pentru securitatea naional, sigurana public, bunstarea economic a rii, aprarea ordinii i prevenirea faptelor penale, protecia sntii, a moralei, a drepturilor i a libertilor altora. Rezulta deci, ca o actiune a statului care aduce atingere dreptului persoanei la respectul vietii private, trebuie sa indeplineasca unele conditii iar curtea verifica foarte riguros existenta lor: ingerinta sa fie prevazuta de lege, sa fie necesara intr-o societate democratica si sa aiba un scop legitim. 25. Coninutul i trsturile dreptului la libertatea de gndire, de contiin i de religie, n convenie i practica CEDO (art.9) Libertatea de gndire, de contiin i de religie 1. Orice persoan are dreptul la libertate de gndire, de contiin i de religie ; acest drept include libertatea de a-i schimba religia sau convingerile, precum i libertatea de a-i manifesta religia sau convingerea n mod individual sau colectiv, n public sau n particular, prin cult, nvmnt, practici i ndeplinirea ritualurilor. Curtea Europeana a amintit ca dreptul la libertatea de religie exclude o apreciere din partea statului cu privire la legitimitatea credintelor religioase sau la modalitatile de exprimare alw acestora si a inclus aici si dreptul persoanei de a nu divulga religia. 26. Reguli convenionale i jurisprudeniale privind limitarea dreptului la libertatea de gndire, de contiin i de religie Libertatea de a-i manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrngeri dect cele prevzute de lege care, ntr-o societate democratic, constituie msuri necesare pentru sigurana public, protecia ordinii, a sntii, a moralei publice, a drepturilor i a libertilor altora. Acest text de lege a fost aplicat destul de rar pana in prezent de Curtea Europeana. 27. Coninutul i trsturile dreptului la libertatea de exprimare, n convenie i practica CEDO (art. 10) 1. Orice persoan are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie i libertatea de a primi sau a comunica informaii ori idei fr amestecul autoritilor publice i fr a ine seama de frontiere. Prezentul articol nu mpiedic Statele s supun societile de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui regim de autorizare. Potrivit opiniei CEDO, imprtanta libertatii de exprimare este considerabila: ea este fundamentul esential al unei societati democratice si una dintre conditiile primordiale ale progresului si implinirii fiecaruia. Curtea a subliniat ca aceasta cuprinde dreptul de a avea si de a-si exprima opinia dar si dreptul la informare.

28. Reguli convenionale i jurisprudeniale privind limitarea dreptului la libertatea de exprimare Exercitarea acestor liberti ce comport ndatoriri i responsabiliti poate fi supus unor formaliti, condiii, restrngeri sau sanciuni prevzute de lege care, ntr-o societate democratic, constituie msuri necesare pentru securitatea naional, integritatea teritorial sau sigurana public, aprarea ordinii i prevenirea infraciunilor, protecia sntii, a moralei, a reputaiei sau a drepturilor altora, pentru a mpiedica divulgarea informaiilor confideniale sau pentru a garanta autoritatea i imparialitatea puterii judectoreti. Curtea europeana a apreciat ca acest drept poate fi incalcat printr-o larga varietate de masuri impotriva persoanelor care si-au exprimat aceasta libertate, masuri ce constituie ingerinta din partea autoritatilor publice: actiuni civile si penale, confiscarea de bunuri, interdictia de difuzare a unei informatii, etc. Cele trei conditii cumulative impuse de lege pentru limitare sunt: sa fie prevazuta de lege, sa aiba un scop legitim, sa fie necesara intr-o socitetate democratica pentru indeplinirea scopului urmarit. 29. Coninutul i trsturile dreptului la libertatea de ntrunire i de asociere n convenie i practica CEDO (art.11) Orice persoan are dreptul la libertate de ntrunire panic i la libertate de asociere, inclusiv a constitui cu alii sindicate i de a se afilia la sindicate pentru aprarea intereselor sale. Principala obligatie a statelor in privinta libertatii de asociere este de a se abtine de la orice atingere adusa exercitarii acestei libertati precum si oricaror activitati care fac obiectul asociatiilor recunoscute. Statele au si obligatia pozitiva de a crea un cadru juridic pentru crearea si functionarea tuturor formelor de asociere. Una din problemele care se poate ridica in acest caz este cea a dreptului de a nu se asocia, in care Curtea prevde o abordare de la caz la caz a acestei libertati negative de asociere. De asemenea, Curtea a aratat ca aceasta libertate nu ocroteste dreptul la greva si permite statului sa aleaga alte mijloace pentru a garanta protectia acordata de un sindicat intereselor profesionale ale membrilor sai.

30. Reguli convenionale i jurisprudeniale privind limitarea dreptului la libertatea de ntrunire i de asociere Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrngeri dect cele prevzute de lege care, ntr-o societate democratic, constituie msuri necesare pentru securitatea naional, sigurana public, aprarea ordinii i prevenirea infraciunilor, protecia sntii, a moralei ori a drepturilor i a libertilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restrngeri legale s fie impuse exercitrii acestor drepturi de ctre membrii forelor armate, ai poliiei sau ai administraiei de stat.

Curtea a aratat ca trebuie sa existe un echilibru echitabil intre masurile restrictive luate de state si dreptul persoanelor de a-si face cunoscute convingerile prin intruniri pasnice. Statele au libertatea de a alege forma pe care o considera adecvata pentru manifestatiile licite dar care nu trebuie garantate in mod absolut. 31. Coninutul i limitele dreptului la un recurs efectiv n convenie i jurisprudena CEDO Orice persoan, ale crei drepturi i liberti recunoscute de prezenta Convenie au fost nclcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instane naionale, chiar i atunci cnd nclcarea s-ar datora unor persoane care au acionat n exercitarea atribuiilor lor oficiale. In jurisprudenta recenta a Curtii, dreptul la un recurs efectiv a fost consolidat prin asocierea lui cu dreptul la executarea hotararilor judecatoresti interne. Se impune statelor in primul rand, crearea unei cai procedurale generale, pentru a-si vedea reparate prejudiciile provocate de eventualele incalcari ale unor drepturi. Garantia acestui drept nu se extinde si asupra efectelor unui recurs in fata instantelor nationale. Ramane la aprecierea statelor stabilirea consecintelor constatarii unei violari a conventiei: anularea actului incriminat, sanctiuni impuse autorilor sai, acordarea de despagubiri, etc. Aceste consecinte ale exercitarii recursului trebuie sa fie de asa natura incat sa nu afecteze caracterul efectiv al acestuia, sa poata aduce o rezolvare favorabila reclamantului, in cazul in care se constata violarea conventiei.

32. Definiia i aplicabilitatea dreptului la un recurs efectiv Termenul de recurs folosit este interpretat intr-un sens extensiv de catre CEDO si cuprinde orice procedeu prin care un act constitutiv al unei violari a conventiei este supus unei instante competente pentru a se obtine dupa caz incetarea violarii, anularea ori modificarea actului sau repararea pagubei. Cat priveste caracterul efectiv al recursului acesa se apreciaza de la caz la caz. Va fi considerat efectiv de regula, un recurs care are nu doar o existenta in fapt ci care este accesibil si adecvat. Curtea a aratat ca acest drept garanteaza doar recursurile impotriva modalitatilor de aplicare a legislatiei interne si nu a continutului acesteia. De asemenea vizeaza si asigurarea cailor de recurs efectiv impotriva incalcarii drepturilor individului de catre alti indivizi in temeiul efectului orizontal al conventiei. Aplicabilitatea mai depinde si de caracterul plangerii privind violarea unui drept. Astfel, in opinia Curtii Europene, nu este suficient ca individul sa pretinda violarea unui drept, ci acesta trebuie in mod plauzibil sa fie sustinuta cu privire la o astfel de violare. 33. Art. 14 definiie, trsturi, limite. Exercitarea drepturilor i libertilor recunoscute de prezenta Convenie trebuie s fie asigurat fr nicio deosebire bazat, n special, pe sex, ras, culoare, limb, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naional sau social, apartenen la o minoritate naional, avere, natere sau orice alt situaie. Principiul egalitatii de tratament este incalcat daca distinctia facuta nu are o justificare obiectiva si rezonabila. Trebuie identificat un scop legitim al diferentierii de tratament precum si o relatie rezonabila de proportionalitate intre tratamentul propriu-zis si scopul urmarit.

Discriminarea pozitiva este justificata de o situatie preexistenta si este destinata sa restabileasca egalitatea mentionata, de exemplu o asemenea discriminare poate fi prevazuta in favoarea femeilor. Discriminarea nu este interzisa decat atunci cand ea este practicata asupra unui drept sau libertate consacrate de lege. Cu toate acestea, Curtea a stabilit ca nu este imposibila o aplicare oarecdum autonoma a acestui drept. Toate persoanele aflate sub jurisdictia statelor contractante vor putea invoca in fata curtii incalcarea principiului non discriminarii, nu doar cu privire la drepturile si libertatile prevazute de conventie, ci si la orice drept prevazut de dreptul intern al statului respectiv.

34. Protocolul nr. 1 coninutul convenional i trsturile desprinse din jurisprudena CEDO pentru protecia proprietii Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor si a altor contributii sau a amenzilor. Cu privire la dreptul de a dispune de proprietate, Curtea si-a exprimat pozitie astfel: dreptul de a dispune de proprietate constituie un aspect traditional si fundamental al dreptului de proprietate. Dreptul de a dispune include raporturile juridice ale proprietarului cu alte persoane in cadrul succesiunii, vanzarii, inchirierii, uzufructului. Etc. Pentru a putea face obiectul acestui drept, bunuriule trebuie sa aiba valoare economica si sa fie alienabile. Privarea de proprietate sau deposedarea poate fi definita ca lipsirea persoanei de obiectul dreptului sau de proprietate si implica inlaturarea tuturor atributelor dreptului de proprietate. Curtea considera deposedare numai atunci cand toate drepturile legitime ale proprietarului sunt stinse prin dispozitia legii sau prin exercitarea autoritatii legale, cu acelasi efect. 35. Definiia convenional i jurisprudenial a dreptului la alegeri libere Statele contractante se angajeaza sa organizeze la intervale rezonabile, alegeri libere cu scrutin secret in conditii care asa asigure libera exprimare a poporului cu privire la alegerea corpului legislativ. Formularea este restrictiva, dar Curtea a largit aplicarea acestei clauze politice a conventiei. Astfel, judecatorii europeni amintitnd ca acest drept este de o importanta capitala pentru un regim cu adevarat democratic, au afirmat ca el este direct aplicabil. Autoritatile europene au precizat ca el nu cuprinde numai drepturile la vot, dar si dreptul de a candida. De asemenea, s-a hotarat ca votul obligatoriu nu este contrar acestui drept si ca acesta nu garanteaza niciun drept general de consultare populara mai ales pe calea referendumului. Curtea exercita un control asupra acestui drept, acesta nefiind absolut: verifica daca masurile de limitare impuse de state sunt prevazute de lege, daca au un scop legitim si daca sunt proportionale cu scopul urmarit.

36. Coninut i trsturi pentru interdicia privrii de libertate pentru datorii Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv ca nu este in masura sa execute o obligatie contractuala. 37. Definiie i trsturi ale libertii dreptului la circulaie n Convenie i practica CEDO Oricine se gaseste in mod legal pe teritoriul unui stat, are dreptul sa circule in mod liber si sa-si aleaga in mod liber resedinta sa. Orice persoana este libera sa paraseasca orice tara, inclusiv pe a sa. 38. Excepii convenionale i jurisprudeniale ale libertii la circulaie Exercitarea dreptului la libera circulatie nu poate face obiectul altor restrangeri decat acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru siguranta nationala, siguranta publica, mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora. Acest drept, in anumite zone determinate poate sa faca obiectul unor restrangeri prevazute de lege care sunt justificare de interesul public intr-o societate democratica.

39. Coninutul i trsturile interdiciei expulzrii propriilor ceteni Nimeni nu poate fi expulzat printr-o masura individuala sau colectiva, de pe teritoriul statului a carui cetatean este. Nimeni nu poate fi privat de dreptul de a intra pe teritoriul statului al carui cetatean este. 40. Art. 1, Protocolul 7 garanii procedurale n cazul expulzrii strinilor Un strain care isi are resedinta in mod legal pe teritoriul unui stat, nu poate fi expulzat decat in temeiul executarii unei hotarari luate conform legii si el trebuie sa poata: - Sa prezinte motivele care pledeaza impotriva explulzarii sale; - Sa ceara examinarea cazului sau; - Sa ceara sa fie reprezentat in acest scop in fata autoritatilor competente sau a uneia sau mai multor persoane desemnate de catre aceasta autoritate. Un strain poate fi expulzat inainte de exercitarea acestor drepturi, atunci cand expulzarea este necesara in interesul ordinii publice, sau se intemeiaza pe motive de securitate nationala. 41. Definiie i trsturi ale dreptului a dou grade de jurisdicie n materie penal Orice persoana declarata vinovata de o infractiune de catre un tribunal, are dreptul sa ceara examinarea declaratiei de vinvatie sau a condamnarii de catre o justitie superioara. Exercitarea acestui drept inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege. Acest drept poate face obiectul unor exceptii in cazul infractiunilor minore asa cum acestea sunt definite de lege sau cand cel interesat a fost judecat in prima instanta de catre cea mai inalta jurisdictie ori a fost declarat vinovat si condamnat ca urmare a unui recurs impotriva achitarii sale. 42. Coninutul dreptului la despgubiri n caz de eroare judiciar. Corelaia art. 3 cu art.5, parag. 3. Atunci cand o condamnare penala definitiva este ulterior anulata sau cand este acordata gratierea pentru ca un fapt nou sau recent descoperit dovedeste ca s-a produs o eroare

judiciara, persoana care a suferit o pedeapsa din cauza acestei condamnari, este despagubita, conform legii sau practicii in vigoare, in statul respectiv, cu exceptia cazului in care se dovedeste ca nedescoperirea in timp util a faptului necunoscut ii este imputabila in tot sau in parte. 43. No bis in idem definiie i trsturi. (art.4, Protocol 7) dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de doua ori Nimeni nu poate fi urmarit sau pedepsit penal de catre jurisdictiile aceluiasi stat, pentru savarsirea infractiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat, printr-o hotarare definitiva, conform legii si a procedurii penale ale acestui stat. Totui nu impiedica deschiderea procesului conform legii si a procedurii penale a statului respectiv daca fapte noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental in cadrul procedurii precedente sunt de natura sa afecteze hotararea pronuntata. Nu este ingaduita nicio derogare.