UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE ISTORIE ŞI FILOSOFIE

SPECIALIZAREA: MANAGEMENTUL ARHIVEI

CURENTE

LUCRARE DE DIPLOMĂ

Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung

Coordonatori, Absolvent,

Lect. Univ. dr. Delia Socol Liviu Ovidiu Pop

Cluj-Napoca 2009
D IFICULTĂȚI ÎN PĂSTRAREA
MATERIA LULUI DIGITAL
PE TERMEN LUNG

Autor: Liviu Pop

Coordonator: Delia Socol
Iunie 2009
Universitatea Babeș Bolyai
Curs post-universitar
Managementul Arhivei Curente
Iunie 2009
1.Contextul contemporan 4
1.1 Despre tehnologiile digitale și cele analogice 4

1.2 Scurtă introducere în arheologia media 10

1.3 Contextul începerii programului de digitizare a Patrimoniul cultural European 12

2. Dificultățile procesului de transpunere digitală 17

2.1 Drepturile de autor 18

2.2 Transpunerea digitală, inventarierea, catalogarea și compatibilizarea bazelor de date 20

2.3 Păstrarea materialelor digitale pe termen lung 22

 D IFICULTĂȚI ÎN PĂSTRAREA
MATERIA LULUI DIGITAL
PE TERMEN LUNG

1.Contextul contemporan

1.1 DESPRE TEHNOLOGIILE DIGITALE ȘI CELE

ANALOGICE

Timpul în care trăim pare a fi tare grăbit. Lumea noastră se află într-o epocă în care au loc
modificări surprinzătoare. Multe dintre ele sunt legate de împingerea limitelor vitezei dincolo
de barierele stabilite până recent. În ultima sută de ani omul a ajuns să depăşească viteza
maximă de deplasare, cea a unui cal în galop (aproximativ 40 de km/h) de câteva mii de ori (re-
cent a fost depăşită viteza de 10 Mach/h) 1. Cu toate acestea, oricât de mare ar fi viteza de de-
plasare în lumea reală accesibilă unui om, nici o viteză nu se poate compara cu cea a infor-
maţiei, iar fibra optică permite transmiterea informaţiei cu viteza luminii.

Descoperirile științifice și tehnice sunt din ce în ce mai numeroase pe zi ce trece. În ultimii

100 de ani felul în care ne reprezentăm lumea s-a modificat radical. Știința fundamentală,
fizica, a renunțat la paradigma veche aproximativ acum 90 de ani; modificările induse de acest
schimb de paradigmă încă nu și-au făcut efectul pe deplin. În ultimii 100 de ani am reușit să
trecem dovedim că aparate mai grele decât aerul sunt în stare să se ridice în vazduh datorită
ingeniozității umane. Domnul Ford a reușit să înlocuiască mijlocul de transport tradițional
pentru o persoană sau pentru grupuri mici, calul, cu celebrul său automobil Model T. Unul din
rolurile cele mai importante în răspândirea și reproducerea acestor inovații a fost descoperirea
tehnologiilor de comunicare în masă, de la cinema și radio până la televiziune și internet.2

Dar, probabil cel mai important lucru care s-a petrecut în ultimii 100 de ani este invazia elec-
tricității în toate domeniile umane. Electricitatea ca și fenomen fizic a fost pe larg înțeleasă de-

1 http://www.space.com/businesstechnology/x43a_update_040715.html

2 http://www.cylive.com/viewContent.do?id=174

Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții 4

a lungul secolului al XIX-lea, iar începând cu debutul anilor 1900 a început să fie folosită pe
scară largă.3 Putem susține, fără a ne îndoi nici un moment de această afirmație: fără electrici-
tate civilizația occidentală contemporană s-ar degrada rapid și iremediabil. O seamă întreagă de
tehnologii vitale pentru societatea umană funcționează pe baza electricității. Multe dintre
obiectele care ne înconjoară ar fi, la propriu, moarte fără o sursă de electricitate. Iar unul dintre
cele mai raspândite și utile elemente tehnologice din ziua de azi, procesorul, nu are cum să
funcționeze în afara mediului electric.

În acest context, nu este e mirare că domeniul care evoluează cel mai rapid și care are un im-
pact rapid și direct asupra noastră este cel al tehnologiilor digitale. Comunicarea interumană a
devenit dependentă de mijloacele instantanee de transmitere a mesajelor. Se poate trăi și fără
telefoane mobile, fără calculatoare conectate la internet sau fără televiziune, dar într-un ritm
mult mai lent decât cel cu care ne-am obișnuit. Ori, în lipsa comunicării rapide, instantanee
aproape, multe din descoperirile științifice și tehnologice și-ar pierde din avânt. Tehnologiile
digitale - ne referim prin tehnologii digitale la orice artefact uman care conține un procesor sau
ajută la procesarea, păstrarea și redarea informațiilor encriptate binar - par a fi parte din viața
noastră dintodeauna: Ba mai mult, pentru generațiile tinere și foarte tinere, mediul digital este
un mediu perfect familiar. Și, cu toate că există fascinante povești despre tehnologiile predigi-
tale, urmele acestora încep să devină istorie.

Chiar dacă electricitatea este indispensabilă funcționării procesoarelor, acestea datorează mult
unor tehnologii analogice dintr-un domeniu suprinzător. Industria textilă. O scurtă privire prin
secolul al XVIII-lea ne arată că o metodă de mecanizare folosită în Franța în industria textilă a
fost prima tehnologie digitală folosită vreodată, cel puțin din descoperirile de până acum. Ba-
sile Bouchon a folosit pentru prima dată hârtie perforată pentru a crea modele pe țesăturile re-
alizate cu ajutorul războiului de țesut. Asta se întâmpla în 1725. Sistemul său a fost îmbunătățit
de către Jean Falcon, care a adăugat un lanț care rula cartele perforate, ceea ce a permis o mai
rapidă schimbare a modelelor create. Dar cea mai importantă modificare este cea adusă de Jo-
seph Marie Jacquard, care a implementat cel mai complex sistem de cartele perforate de până
atunci. Războiul de țesut cu cartele perforate este străbunicul tehnologiei digitale. Aceste car-
tele perforate controlau o secvența de operațiuni și, chiar dacă nu realizau calule propriu-zise,

3 http://www.theiet.org/education/teacherresources/posters/IET-poster-electricity-timeline.cfm?type=pdf

Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții 5

 era o metodă primitivă de a programa. Mod-
ele diferite de țesături erau realizate de
secvențe diferite de cartele perforate.

În ciuda revoltelor ludite, - mișcarea socială

franceză care milita pentru distrugerea noilor
tehnologii de producție pentruă că înlocuiau
munca muncitorilor, aceștia fiind nevoiți să
devină șomeri4 -, războaiele de țesut Jacquard
au continuat să fie folosite de-a lungul secolu-
lui al XIX-lea. Această tehnologie a dus la
dezvoltarea următoarelor tehnologii digitale
primitive. Un alt pas important a fost inven-
tarea mașinii de calcul destinată recensămân-
tului american de la sfârșitul secolului al XIX-
lea.

Herman Ho'erit, un tânăr statistician de la

Biroul de Recensământ american a creat
Războiul de țesut Jaquard primul sistem electro-mecanic cu cartele
perforate.5 Recensământul început în anul
1880 a fost terminat de abia în anul 1887. Numărul populației fiind în creștere, era nevoie de o
modernizare a modului de realizarea a statisticilor. Hollerit a folosit sistemul lui Jacquard și a
creat o serie de cartele perforate cu dimensiunile 3x5 inch. Aceste cartele treceau printr-un dis-
pozitiv de găurire, unul de sortare și apoi unul de numărare. Găurile permiteau numărarea
unităților și astfel primul sistem de numărare automată a apărut. A ajutat la recensământul din
anul 1890, înjumătățind timpul necesar prelucrării datelor. Mai târziu Hollerit a renunțat la slu-
jba sa și a înființat împreună cu Thomas Watson celebra companie IBM.

Surprinzătare nu este doar această influență dintr-un domeniul adiacent, industria textilă, asu-
pra tehnicii de calcul, ci faptul că o serie întreagă de tehnologii analogice dau dovadă de o in-

4 http://en.wikipedia.org/wiki/Luddite
5 http://www.geocities.com/pattonhq/ibm.html

Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții 6

geniozitate puțin bănuită. Prin tehnologii analogice înțelegem sisteme sau obiecte care au fost
create cu scopul de a produce și reda reprezentări senzoriale prin mijloace fizice, chimice sau
electro-magnetice.

Este probabil puțin cunoscut faptul că prima înregistrare a vocii umane a fost făcută cu ajutorul
fonoautografului 6 (vezi imaginea de pe copertă). Acest dispozitiv este primul despre care se știe
că a fost capabil să înregistreze sunetul pe un mediu vizibil. Patentat în 1857 de către francezul
Édouard-Léon Scott de Martinvi'e, aparatul transpunea sunetul pe hârtie. Hârtia astfel impri-
mată se numea fonoautogramă, dar nu exista nici o posibilitate de redare a înregistrării. Asta
până în anul 2008 când un grup de cercetători au reușit cu ajutorul unui program special con-
ceput să redea sunetul.

Dispozitivul era format dintr-un horn sau un butoi care adună undele sonore și, cu ajutorul
unei membrane si a unui fir de păr de porc, lasă urmele sunetului colectat pe un mediu vizibil.
Inițial fonoautograful lăsa urme pe o bucată de sticlă înegrită de fumul unei lămpi. Apoi s-au
folosit role de hârtie. Fonoatugraful a fost folosit ca o curiozitate de laborator, utilă doar pen-
tru a afla frecvența unui sunet sau pentru studierea sunetului și a vorbirii. Inventatorii și utili-
zatorii săi nu și-au dat seama că urma lăsată de fonoautograf era de fapt o înregistrare a undei
sonore. Ar fi trebuit să inventeze încă un mecanism de redare a sunetului și ar fi avut posibili-
tatea să își reasculte fonoautogramele.

Un alt dispozitiv curios și care are parte și în prezent de respectul unor cineaști este zoetrope-
ul. Acesta este un dispozitiv care produce iluzia mișcării prin succesiunea rapidă a unor imagini
statice. Numele său provine din greaca veche, din cuvintele zoe - viață - și trope - învârtire, și s-
ar traduce prin “roata vieții”. 7

Dispozitivul constă dintr-un cilindru cu fante verticale prin care se pot observa desenele sau
fotografiile din partea inferioară a interiorului cilindrului. În momentul în care se învârte cilin-
drul, prin fantele verticale se poate observa mișcarea din interiorul cilindrului. Mișcate rapid,
imaginile statice se suprapun și ochiul le percepe ca fiind o mișcare fluidă. Acest mecanism a
fost unul dintre cele mai răspândite mijloace de reproducere a mișcării în mijlocul secolului al
XIX-lea. Există dovezii că un sistem asemănător a fost inventat de chinezi în jurul anilor 180,

6 http://en.wikipedia.org/wiki/Phonautograph

7 http://en.wikipedia.org/wiki/Zoetrope

Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții 7

în epoca modernă invenția din 1833 îi este atribuită
matematicianul Wi'iam George Horner: Însă de abia prin
anii 1860 a devenit popular, odată ce a fost patentat și
creat pentru divertisment atât de producători din Amer-
ica, cât și din Europa.

Un ultim exemplu de tehnologie analogică ingenioasă pe

care vrem să-l descriem este cel al primelor fotografii
color. Acestea au fost realizate de fotograful casei impe-
riale rusești, Sergei Mikhailovich Prokudin-Gorskii8 . El a
realizat între anii 1908 și 1915 o serie de fotografii de pe
teritoriul Imperiului Rus care au folosit o tehnica aparte. “Roata vieții”
Cu o cameră specială fotografia simultan același cadru,
pe trei role de film diferite, prin trei lentile colorate diferit (roșu, albastru și verde). Apoi aceste
trei imagini diferite erau proiectate, prin suprapunere ,cu ajutorul a trei proiectoare primitive,
lanterne magice. Fiecare proiector reda una dintre culori, suprapunerea lor formând o imagine
color.

8 http://www.loc.gov/exhibits/empire/gorskii.html

Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții 8

 Exemplu de fotografie realizată de Sergei Mikhailovich Prokudin-
Gorskii, scanată și reconstituită prin mijloace digitale

Fotografiile 9 realizate de Gorskii au fost cumpărate de către Biblioteca Congresului American,

de la moștenitorii acestuia în 1948. Colecția, câteva mii de fotografii cuprinzând imagini de pe
întregul teritoriul Rusiei de dinainte de primul război mondial, a fost scanată și digitizată la
începutul anilor 2000, când a fost prezentată și publicului. Cu ajutorul tehnologiei digitale,
imaginile au fost prelucrate și au ajuns să aiba o calitate mult superioară celei inițiale. Procesul

9 Pot fi accesate la adresa de web: http://www.loc.gov/exhibits/empire/gorskii.html

Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții 9

este relativ ușor pentru că aceași tehnică, de folosire a celor trei culori de bază în redarea tutu-
ror culorilor, este folosită și de către tehnologia de azi. Principiul este identic, chiar dacă
mijloacele tehnice sunt mai rafinate.

Prin exemplele de mai sus am dorit să dovedim că ingeniozitatea reproducerii sunetului, imag-
inii, a mișcarii și forme primitive de tehnici digitale nu sunt specifice secolului al XX-lea, chiar
dacă multe dintre ele au avut parte de o evoluție uluitor de rapidă în ultimii 100 de ani. Ba
dimpotrivă, principiile folosite de mediile analogice pentru captarea și redarea reprezentărilor
senzoriale au rămas identice, chiar dacă tehnologiile digitale le-au sofisticat mult. Istoria teh-
nologiilor analogice merită recuperată, iar domeniul care se ocupă de acest lucru se numește
arheologie media.

1.2 SCURTĂ INTRODUCERE ÎN ARHEOLOGIA MEDIA

Înțelegem arheologia media ca fiind domeniul ce îşi propune studierea artefactelor media, mai
precis a mijloacelor de captare şi reproducere a sunetelor, imaginilor şi mişcarii. Termenul a
fost lansat de către Sieg*ied Zielinski în 1996, într-o prezentare, din cadrul unei întâlniri dedi-
cate lui Antonin Artaud, care a avut loc la Academia de Arte Media din Cologne10. Mai târziu
chiar a scos o carte dedicată în întregime acestui nou domeniu, carte care a devenit o referinţă
de bază11. Abordarea lui este una filosofico-artistică, folosindu-se de bucaţele de istorie proven-
ind din ambele tradiţii. Este preocupat mai ales de preistoria mediei, de începuturile sale ob-
scure, când, cei ce încercau să creeze iluzii optice sau să mimeze sunetele erau mai aproape de
vrăjitorie decât de ştiinţă. Unul dintre personajele sale preferate este Giovanni Battista De'a
Porta, cel care, prin curiozitatea şi înclinaţiile lui spre studierea şi înţelegerea naturii, a ajuns să
inventeze camera obscura, sâmburele din care s-a dezvoltat tehnica fotografică. Pe lângă Della
Porta, Zielinski omagiază şi alţi pionieri rămaşi necunoscuţi multă vreme şi îi aşează printre
figurile care, prin pionieratul lor, au stârnit evoluţia care a dus la apariţia tehnologiilor media

10 Siegfried
Zielinski, Global Algorithm: Media Archeology, text disponibil la adresa web:
http://www.ctheory.net/articles.aspx?id=42
11Archäologie der Medien. Zur Tiefenzeit des technischen Hörens und Sehens. Reinbek: rowohlts enzyklopädie, reeditată în
engleză Deep Time of the Media. Toward an Archaeology of Hearing and Seeing by Technical Means. Cambridge/London:
MIT Press

Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții 10

omniprezente azi. Zielinski este fără îndoială unul dintre cei mai bine documentaţi cercetători
ai domeniului, dublat de o abordare și interpretare foarte originală şi personală.

Pe lângă el, din ce în ce mai mulţi autori au început să se intereseze de acest domeniu. Un alt
cercetător important care trebuie amintit este Geert Lovink. El şi-a îndreptat atenţia înspre cer-
cetarea culturii digitale, a istoriei internetului, a reţelelor şi a relaţiilor complexe, la nivel mac-
rosocial, care apar o dată cu dezvoltarea reţelei globale. Îl amintesc aici pentru ca prin atitudi-
nea lui se apropie mult de arheologia media. El susține că, cei care cercetează tehnologiile me-
dia, în loc să-şi încerce norocul în prezicerea viitoarelor evoluţii din domeniul noilor medii, mai
bine s-ar concentra pe cercetarea trecutului. Modestia şi o abordare mai raţională, nu una exal-
tată când vine vorba de noile tehnologii digitale, este de dorit dacă încerci să înţelegi în profun-
zime un proces atât de complex cum este internetul. Din fericire, o parte din eseurile sale sunt
traduse şi în limba română la editura Idea12 , ele fiind un bun început pentru oricine doreşte să
se familiarizeze cu temele preferate de acest important cercetător al culturii digitale.

În sfârşit, un al treilea cercetător din acest domeniu este Trebor Scholz, de la universitatea
SUNNY, New York. Scholz are un curs de arheologie media13 în care analizează relaţiile dintre
artă, ştiinţă şi noile tehnologii. El încearcă să surprindă evoluţia diverselor forme media şi a fe-
lului în care media a fost folosită de artişti de-a lungul timpului, dar şi temele recurente care
apar în arta digitală. În cadrul cursului său au loc lecturi a unor texte care au influenţat evoluţia
internetului şi evoluţia media (de la celebrul text a lui Vannevar Bush din 1945, As we may think 14
sau nuvela lui Borges, Grădina potecilor ce se bifurcă 15 până la Recviem pentru media a lui Baudrillard
sau Manifestul unui cyborg), dar şi prezentări de filme, accesări de siteuri sau discuţii despre in-
stalaţii new media şi introducerea camerelor de supraveghere (şi control) în spaţiu public. Cur-
sul său se doreşte doar o introducere în arheologia media şi are multe părţi dedicate relaţiilor
dintre internet/media şi arta activistă, arta care intervine în societate şi îşi asuma un discurs
politic.

12 Geert Lovink Cultura digitala. Reflecții critice, Editura Idea, Cluj Napoca, 2004
13 Pagina cursului este http://distributedcreativity.typepad.com/media_archeology/description/index.html
14 Textul poate fi accesat la: http://www.theatlantic.com/doc/194507/bush
15 Textul poate fi accesat la: http://www.agonia.ro/index.php/prose/64416/index.html

Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții 11

Alţi cercetători care trebuie amintiţi sunt Michael Punt, Erkki Huhtamo; Aki Järvinen, Lev
Manovich și o altă seamă de teoreticieni media care se ocupă secundar şi de arheologia media.

După cum am încercat să descriu și mai sus, istoria media poate fi impărţită în două, în epoca
analogică şi cea digitală. Cele două modalităţi de captare şi reproducere a informaţiei sunt
foarte diferite, dar nu antagonice. Daca mediile analogice sunt diverse, modalităţile de impri-
mare a informaţiei fiind multiple, accesul la informaţie fiind unul slab mediat (aparatele
analogice analizând de cele mai multe ori urme fizice, chimice sau electro-magnetice imprimate
pe diverse suporturi), mediul digital este unitar, informaţia fiind tradusă permanent in limbajul
binar, este puternic abstractizată şi mistificată de mecanismele digitale de codare şi decodare a
informaţiei. Aceste mecanisme se interpun puternic între noi şi informaţia propriu zisă, fiind
imposibilă accesarea materialelor digitale în cazul lipsei tehnologiei digitale specifice prin care
a fost encodată informația. În plus, mediile analogice, cu toată că pe zi ce trece devin mai
depăşite și par limitate, înfrânte de posibilitațile mediilor digitale, dau dovadă de o conservare
mai bună în timp. Totuși, dezavantajul este că mediile analogice nu pot reproduce conținutul
perfect, cum se întâmplă cu mediile digitale.

1 . 3 C O N T E X T U L Î N C E P E R I I P R O G R A M U L U I D E D I G-
I T I Z A R E A P AT R I M O N I U L C U LT U R A L E U RO P E A N

La nivel european s-a lansat un masiv program de digitizare. Acest program are ca scop
păstrarea diversității patrimoniului cultural pentru generațiile viitoare. Instituțiile care dețin
fonduri de arhivă cu valoare artistică, istorică sau culturală au intrat într-un program pilot de
digitizare în urma căruia s-au pus bazele Bibliotecii Digitale Europene. Bbibliotecile și muzeele
sunt principalii actori vizați în prima fază a proiectului, bibliotecile naționale având prioritate.
Bibilioteca Națională a României, alături de restul bibliotecilor naționale din restul Uniunii Eu-
ropene, a fost prima bibliotecă din România care a dat startul giganticului proiect. De-a lungul
timpului se vor asigura resursele necesare înglobării unei cât mai mare părți din materialele dig-
itizate de către biblioteci și arhive într-o enormă bază de date.

Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții 12

La baza acestui proiect stau recomandările Comisiei Europene (începând cu celebra Recoman-
dare a Comisiei Europene din 24 august 2006 privind digitizarea şi accesibilitatea online a ma-
terialului cultural şi conservarea digitală16 ) și programul Cultura (2007-2013) finanțat de Uni-
unea Europeana. În cadrul acestui program a fost lansată inițiativa “i2010 - cadrul UE de poli-
tici pentru societatea informationala si media”. Această inițiativă a fost lansată în 2005 de
către Comisia Europeană și ea promoveaza contributia pe care tehnologiile informatiei si
comunicatiilor (TIC) o au asupra economiei, societatii si calitatii vietii. Există trei obiective
strategice în această inițiativă:

a. crearea unui spatiu informational european unic care sa promoveze o piata interna de-
schisa si competitiva pentru societatea informationala si serviciile media.

b. consolidarea investitiilor si a inovatiilor in cercetarea TIC

c. sprijinirea incluziunii, a dezvoltarii de servicii publice mai bune si a unei mai bune cali-
tati a vietii prin intermediul TIC.

Unul dintre proiectele emblematice ale inițiativei i2010 este chiar Biblioteca Digitală Europe-
ană - alături de alte proiecte prioritare cum ar fi dezvoltarea unor mijloace de transport inteli-
gente (automobile inteligente care să reducă riscul accidentelor rutiere) sau susținerea in-
dustriilor creative (industria de film, muzicală, artele plastice sau design-ul) pentru o mai serio-
asă creștere durabilă economică. Scopul creării Bibliotecii Digitale Europene este acela de a
transforma patrimoniul cultural si stiinfitic al Europei (adică carțile, filmele, hărțile, foto-
grafiile, muzica sau orice alt artefact al patrimoniului cultural imaterial) într-o colecție digitală
ușor accesibilă online și atrăgătoare din punct de vedere al conținutului pentru marele public.
În cadrul Bibliotecii se pune așadar accent pe conservarea digitală și pe digitizare, dar și pe
oferirea informațiilor acestor într-un mod cât mai atrăgător marelui public. Biblioteca Digitală
Europenă este un meta-portal care trimite la bibliotecile digitale deja existente din cadrul țări-
lor din Uniunea Europeană. Aceste biblioteci oferă material care a fost digitizat din biblioteci si
arhive sau material produs direct in format digital 17.

16 http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32006H0585:EN:NOT

17 http://ec.europa.eu/information_society/activities/digital_libraries/index_en.htm

Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții 13

Acest demers al Comisiei Europene are ca scop păstrarea diversității culturale. Nu cred că este
suficient de mult subliniată importanța păstrării diversității culturale în cadrul Uniunii Euro-
pene. Cu toate că diversitatea este adesea privită ca un dezavantaj și ca o posibilă sursă de con-
flicte, Uniunea Europeană, atât prin programul acesta de digitizare și salvare a patrimoniului
cultural, cât și prin alte programe (precum cel de schimb de tineri) militează pentru folosirea
diversității în mod constructiv. Nu este decât demn de admirat acest fapt și susținem cu toată
convingerea justețea unei asemena atitudini.

Fără îndoială există un interes real și crescut pentru patrimoniul cultural european, nu doar din
partea celor care trăiesc în țările Uniunii Europene, cât și din partea multor altora din afare ei.
Digitizarea și oferirea accesului la patrimoniul cultural prin intermediul tehnologiilor digitale
are parte de un succes nemaipomenit. Portalul www.europeana.eu este un site care va conține
nu doar tot conținutul Bibliotecii Digitale Europene, dar și fotografii reprezentând diverse ma-
teriale culturale prezente în muzeele europene. Siteul europeana.eu se dorește a fi rezultatul
procesului continuu de digitizare a patrimoniului cultural european. Interesul publicului față de
acest patrimoniu s-a dovedit surprinzător de mare. O versiune de test a siteului a fost lansată
public în octombrie 2008, dar in cauza numărului uriaș de accesări, siteul nu a reușit să facă
față vizitatorilor. Cei care au creat portalul se așteptau să fie accesat de aproximativ 5 milioane
de vizitatori unici pe oră, dar în prima zi s-au conectat la site peste 10 milioane de vizitatori pe
oră18.

18 http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=MEMO/08/733

Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții 14

 Imagine captată în momentul încercării de a accesa siteul
europeana.eu în data de 24.11.2008

Acest interes extrem din partea publicului dovedește că procesul de conservare prin digitizare
și oferirea patrimoniului cultural marelui public este o decizie extrem de bună. Ușurința ac-
cesării materialului digitizat este mai mare decât oricând și prin apariția unor noi dispozitive
digitale post-calculator (după cum le-a botezat Steve Jobs 19, cel care a creat și conduce firma
Apple), este în continuă creștere. În prezent apar nu doar telefoane mobile cu un ecran care

19 http://www.lockergnome.com/theoracle/2007/06/13/mssrs-gates-and-jobs-d5/

Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții 15

poate reda în limite rezonabile conținutul paginilor web, dar au apărut deja dispozitive digitale
special concepute pentru accesarea carților și documentelor electronice (cum ar fi cartea elec-
tronica - ebook-ul - Kindle20 creat de Amazon sau nou apărutul Cool-er 21).

În momentul în care în cadrul populației apar console digitale foarte avansate tehnologic și ca-
pabile să acceseze un conținut digital avansat (de la text și muzică pâna la filme și programe ex-
trem de diverse), este normal să existe o sete de accesare a informației cu ajutorul acestor dis-
pozitive puternice. Din partea deținătorilor de fonduri culturale nu se cere altceva decât să
pună la dispoziția publicului materialele pe care le dețin. Astfel, vechiul patrimoniu, care se
luptă pentru atenție cu noile distracții oferite de industriile de divertisment, are o nouă șansă
în a capta publicul. Condițiile necesare unei noi renașteri culturale sunt foarte favorabile: in-
teres din partea publicului larg există, inițiative la nivel european de digitizare și salvare a pat-
rimoniului cultural există, tehnologia necesară bunei desfășurări a procesului de digitizare fără a
periclita integritatea obiectelor există. Este cel mai potrivit moment pentru revalorificarea și
redarea patrimoniului cultural european marelui public.

20 http://www.amazon.com/dp/B00154JDAI

21 http://www.coolreaders.com/specifications.asp

Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții 16

2. Dificultățile procesului de transpunere digitală

Cu toate că există bune oportunități de finanțare la nivel european pentru demararea proce-
selor de digitizare, este necear să se accorde atenție pașilor de dinaintea procesului de dig-
itizare. Înainte de digitizare este bine să se creeze un studiu de fezabilitate și un proiect al digi-
tizării cât mai detaliat și cât mai explicit. Dar înainte de aceasta este necesar să se asigure re-
sursele financiare necesare ducerii la bun sfârșit a întregului proces. Uneori, pentru a se obține
o finanțare este necesar ca proiectul să fie descris în detaliu, astfel că această muncă de con-
cepere a procesului poate avea un dublu avantaj.

Apoi este necesară asigurarea suportului administrativ, legal, tehnologic și al resurselor umane
pe durata întregului proiect. Echipa care se ocupă de supravegherea și coordonarea procesului
ar trebui să realizeze o plănuirea atentă și detaliată a procedurilor tehnice care se vor desfășura.
Stabilirea unui plan de lucru pentru fiecare dintre etape și pentru fiecare membru al echipei in
parte poate duce la o fluidizare și eficientizare a întregului proces. Nu în ultimul rând este de
preferat să aibă loc o informare cu privire la procese de digitizare asemănătoare, atât pentru a
se acumula bune practici cât și pentru a se compatibiliza materialul digital cu alte colecții
asemănătoare.

Există câteva puncte sensibile care ar trebui să fie rezolvate sau sa fie prevăzute în momentul
începerii digitizării. Din punct de vedere legal este necasar să se clarifice apartenența drepturi-
lor de autor destinat digitizării și limita legală a folosirii acestuia dupăa digitizare. Ar fi păcat să
se demareze un proces de digitizare a unui material care odată digitizat va naște dispute legale
și va împiedica accesarea sa de către un public mai larg srict din considerente juridice. Un alt
element de planificare important este felul în care este structurată baza de date. Este de pref-
erat ca datele de catalog digitale să fie cât mai detaliate, iar sistemul de catalogare să fie unul
cât mai răspândit și cu perspectivele cele mai bune de folosire pe viitor. Apoi partea tehnică
trebuie să fie atent pregătită, calitatea materialului digitizat neputând fi îmbunătățită odată re-
alizat transferul de pe suportul analogic. Și nu în ultimul rând este necesară plănuirea accesibil-
ității materialului pe termen lung, adică un proces de recopiere a acestuia constant, în pas cu
evoluția tehnologiilor digitale. Dar să luam fiecare dintre aceste puncte sensibile pe rând și să le
detaliem.

Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții 17

2.1 DREPTURILE DE AUTOR

Drepturile de autor au iscat o mare dezbatere odată cu apariția internetului. Internetul vine
dintr-un părinte războinic (rețeaua de control defensiv american creată în anii 1960 în America
- ARPANET 22) și unul studios (rețeaua interacademică și serverele folosite pentru cercetările
laboratorului CERN). Chiar dacă drepturile de autor sunt vitale pentru progresul științei și
protejarea descoperirilor, ele se extind și asupra materialelor culturale și asupra industriei diver-
tismentului. Aceste materiale, odată cu răspândirea internetului, au devenit tot mai simplu de
accesat și reprodus. Dacă în epoca analogică, pentru a asculta melodiile unui artist erai nevoit
să-i cumperi discul de vinil și era extrem de dificil să-l reproduci, odată cu răspândirea tehnolo-
giilor digitale, conținutul este mult mai usăr de reprodus cu mijloace minime. Analogicul a legat
conținutul de suportul pe care era înscris, dar mediul digital nu mai are această restricție. Ușur-
ința de a accesa și reproduce conținut (fie el text, sunet, imagine sau film) a zdruncinat puternic
legile privind drepturile de autor.

Dezbateriile legate de drepturile de autor au început o dată cu boom-ul internetului din anii
1990. Unul dintre cazurile răsunătoare care s-au judecat în acel deceniu a fost siteul
Napster.com. Acesta a fost unul dintre cele mai populare siteuri, având o colecție impresionantă
de muzică disponibilă pentru descărcare. Casele de discuri însă, în loc să ajungă la o înțelegere
cu deținătorii siteului, au forțat închiderea acestuia din cauză că muzica disponibilă pentru
descărcare era gratuită. Apariția mp3-ului, fișier digital audio care permite comprimarea info-
mației foarte bine, în timp ce păstrează calitatea sunetului la cote aproape asemănătoare cu
cele ale CD-ului a fost de fapt principalul vinovat în toată povestea aceasta. Zece ani mai târ-
ziu, fenomenul de filesharing (oferirea spre copiere a fișierelor fără constrângeri comerciale în
cadrul unor comunități de utilizatori ai spațiului virtual) nu doar că nu s-a diminuat, dar a ajuns
la un nivel mult mai ridicat decât până acum.

Ca să înțelegem de ce legea drepturilor de autor este disfuncțională, trebuie să înțelegem în de-

taliu unele caracteristici ale tehnologiilor digitale. Pâna la apariția tehnologiilor digitale,

22 http://www.rand.org/publications/RM/RM3420/

Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții 18

conținutul era strâns legat de forma în care venea. Muzica, de exemplu, era inscripționată pe
bandă magnetică sau discuri de vinil. Pentru a avea acces la conținut, aveai nevoie de un aparat
de redare a mediului analogic pe care era înregistrat (un magnetofon sau un pick-up) și de o
copie fizică a înregistrării originale (o bandă magnetică sau un disc de vinil). Pentru un as-
cultător obișnuit era imposibil să acceseze altfel conținutul dorit. Bineînțeles, evoluția tehnolo-
giei analogice a adus în rândul utilizatorilor obișnuiți și posibilitatea de a înregistra conținut, nu
doar de a reda. Copierea conținutului original se făcea astfel în timp real (trebuia redat tot
conținutul care trebuia copiat) și se pierdea și din calitatea originală (apăreau modificări calita-
tive mai mult sau mai puțin perceptibile). Era ineficient și lua mult timp să realizezi prin
mijloace obișnuite copii analogice.

Odată cu apariția CD-urilor, informația a început să fie encodată digital. O vreme, redarea
conținutului sau copierea acestuia a funcționat după aceleași principi ca și mediile analogice
clasice. Dar, pe măsură ce puterea de procesoare a calculatoarelor a crescut, răspândirea inter-
netului s-a accelereat, culminând cu crearea unor programe și formate digitale performante,
adevărata putere a mediilor digitale a fost dezlănțuită. Pentru prima dată, conținutul (muzica)
nu mai era legată de suportul inițial (CD-ul). Formatul mp3 a permis pentru prima dată de-
spărțirea conținutului de suport era accesibilă pe scară largă. Muzica de pe un CD putea fi
transformată cu ajutorul calculatorului în fișiere mp3; acesta puteau fi recopiate la infinit fără a
pierde absolut nimic din calitate. Și totul în mult mai puțin timp decât era nevoie pentru re-
dare conținutului. În prezent un CD audio de 70 de minute poate fi copiat în întregime, la o
calitate identică și având o dimensiune de 10 ori mai mică în aproximativ 10 minute. Nu este de
mirare că răspândirea muzicii copiate de pe CD s-a făcut cu o repeziciune uimitoare.

În prezent, tehnologiile digitale de distribuire a fișierelor sunt extrem de accesibile. Una dintre
marile dezbateri din prezent este legată de felul în care pirateria afectează drepturile de autor.
Lupte legale se duc pe întreg globul, dar mai ales în America și Uniunea Europeană pentru a se
stabili care sunt drepturile utilizatorilor obișnuiți de a accesa materiale cu copyright. Pe de o
parte sunt marile case de discuri care doresc să mențină vechiul model de vânzarea a conținutu-
lui cu drepturi de autor, iar pe cealaltă parte sunt tinerii utilizatori care folosesc din plin resur-
sele internetului pentru a avea acces la marea diversitate de fișiere ușor descărcabile. Electo-
ratul unuia dintre statele cele mai democratice din lume, Suedia, tocmai și-a ales doi reprezen-
tanți pentru Parlamentul European din Patridul Piraților. Acest partid militează pentru refor-

Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții 19

marea legilor drepturilor de autor, pentru a permite un acces mai ușor și mai liber la conținut în
rândul utilizatorilor obișnuiți.

Acestă dezbatere este însă departe de a fi una vie în România. În cazul digitizării patrimoniului
cultural, considerăm că ar fi importantă o dezbatere și o clarificare legislativă. Odată digitizat
patrimoniul cultural, acesta poate fi accesat fără a fi în pericol de deteriorare. Patrimoniul cul-
tural fiind un bun de interes public, nu ar fi oare normal ca accesul la copiile digitale să fie cât
mai liber și neconstrâns? Probabil la un moment dat va apărea și această dezbatere necesară.

2.2 TRANSPUNEREA DIGITALĂ, INVENTARIEREA,

C ATA L O G A R E A Ș I C O M PAT I B I L I Z A R E A B A Z E L O R D E
DAT E

Transferul de pe un suport analogic pe unul digital trebuie efectuat cu maximă atenție și în cele
mai bune condiții posibile. Acest transfer, în comparație cu recopierea materialului deja digiti-
zat, se efectuează o singură dată. Este un proces care necesită mult timp (copierea fiecărui ele-
ment audio-vizual din arhivă necesită redarea acestuia în timp real) și, dacă sunt respectate cele
mai bune condiții posibile, nu va fi reluat multă vreme sau poate niciodată. De aceea necesită o
atenție cu totul deosebită. Este recomandat să fie folosită cea mai bună tehnologie de redare și
cea mai bună și stabilă tehnologie de copiere digitală. Nu este recomandat să fie folosite teh-
nologii experimentale, putând duce fie la deteriorarea sau distrugerea conținutului original, fie
la vulnerabilizarea pe termen lung a conținutului digital.

Digitalizarea trebuie să aibă loc așadar la calitatea maximă posibilă și să se asigure salvarea și
stocarea pe suporturi sigure, pe un termen cât mai lung. Este bineînțeles recomandată crearea a
cel puțin două sau trei copii a cnținutului digitizat, păstrate pe suporturi diferite și în locuri
diferite. Ar fi de preferat ca materialul digitalizat să fie păstrat pe medii care permit recopierea
rapidă, - copierea de pe harddisk este mai rapidă decât de pe sute de CD-uri sau DVD-uri. Este
de preferat de asemenea ca fișierele rezultate din digitizarea primară, necomprimate și neprelu-
crate, să fie păstrate în întregime, indiferent de îmbunătățirile aduse posterior. Tehnologii noi
pot permite îmbunătățirea reazultatelor anterioare. Este de preferat de asemenea să fie folosite

Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții 20

metode de encodare cu standarde deschise, larg răspândite, non-proprietare. Codificarea în ast-
fel de standarde asigură o mai bună accesibilitate pe termen lung a materialului digitizat.

În paralel cu procesul de transpunere digitală a materialului analogic, cataloagele și inventarele

trebuie transpuse și ele în mediul digital. Odată digitizată informația elementelor de catalogare,
aceasta trebuie să fie compatibilizată cu alte baze de date asemănătoare. Aceasta este o mare
provocare, dar un exemplu de bune practici pare a fi oferit de portalul www.europeana.eu,
menționat anterior. Acesta cuprinde diverse baza de date cu un conținut extrem de eclectic.
Cea mai bună soluție în cazul creării bazei de date pornind de la digitizara cataloagelor sau in-
ventariilor deja existente este colaborarea strânsă dintre specialiștii în crearea bazelor de date,
manipulatorii arhivelor sau bibliotecilor și specialiști în crearea de interfețe pentru utilizatori.
Trebuie avut grijă ca în momentul planificării digitizării metadatelor, câmpuri speciale trebuie
crate pentru informație referitoare la procesul de digitizare (autorul digitizării, instrumentele
folosite, standardele de encodare etc.)

După realizarea procesului primar de transpunere digitală, poate avea loc o editare în scopul
îmbunătățirii calității materialului digital. Dar nu trebuie sub nici o formă ca aceste materiale
editate să ia locul materialelor digitizate originale. Copiile transpunerilor digitale originale au
aproape aceași valoare ca și copiile analogice și trebuiesc păstrate nealterate. Editarea și legarea
materialului digitizat la baze de date care să crească accesibilitatea arhivei introduc o noua
copie a arhivei. Trebuie făcută și păstrată diferența dintre copia de lucru, editată, manipulată și
folosită în mod curent și materialul digitizat primar. Ambele însă trebuie să fie salvate și reco-
piate la intervale de timp regulate. Durata maximă de viața a unui CD sau DVD este de 10, 15
ani, iar un harddisk “trăiește” între 36 și 60 de luni luni23. Din fericire, conform legii lui Moore,
puterea de procesare se dublează o dată la 18 luni, în timp ce costul rămâne constant. Dacă
această lege continuă să funcționeze și în viitor, înseamnă că aproximativ o dată la doi ani se
poate face o recopiere a arhivei digitizate la jumătate din prețul anterior.

23

www.forums.vr-zone.com/hard-disk-optical-storage-technology/129975-google-does-hard-drives-life-expectancy-tes
ts.html

Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții 21

2.3 PĂSTRAREA M AT E R I A L E L O R D I G I TA L E P E T E R M E N
LUNG

La fel ca și tehnologia analogică, și tehnologia digitală devine depășită în timp. De accea este de
preferat ca toate copiile digitale să fie păstrate alături de dispozitivele de accesare - în prezent
calculatoarele. Este recomandat să se facă tot efortul pentru a se păstra în condiții cât mai bune
dispozitivele de accesare, alături de piese de schimb și instrucțiunile de folosire. Cu toate că
tehnologiile digitale sunt mult mai sensibile decât tehnologiile analogice, trebuie avută în ve-
dere accesibilitatea acestora pe termen lung. Chiar dacă materialul digitizat poate fi recopiat
fără să se piardă nimic din calitatea originală de un număr nelimitat de ori, este de preferat să
fie păstrate în bune condiții toți pașii recopieriilor succesive.

Pe lângă problema bunei păstrări a suportului fizic (a hardware-ului), este necesară și păstrarea
în bune condiții a mediului digital informațional inițial (programele folosite, sistemul de op-
erare, informații exhaustive despre standardele de encodare folosite, pe scurt - so.eware-ul).
După cum afirmam mai sus, este de preferat folosirea standardelor de encodare stabile și de-
schise (cele care permit analizarea modului în care funcționează), care au parte de o folosire
largă. Este mult mai probabil ca informații despre standardele larg răspândite să se păstreze pe
termen lung, decât cele despre formate exotice sau experimentale. Folosirea programelor cu
sursă deschisă (open-source) ar putea fi de ajutor pe viitor. Aceste programe permit celor special-
izați să modifice felul de funcționare sau de folosire a acestora. Spre deosebire de programele
cu sursă deschisă, programele proprietare nu permit analizarea și modificarea felului în care
funcționează, ceea ce poate fi un impediment pe termen lung. Transparentizarea și oferirea a
cât mai multe informații despre modul de funcționare a so.ware-ului nu poate fi decât bene-
fică pe termen lung. Și în procesul de digitizare trebuie să se aibă în vedere accesibilitatea pe
termen lung și foarte lung.

Putem încheia afirmând că digitizarea este un proces sisific. Chiar dacă se începe de la o arhivă
clar delimitată, este posibil ca aceasta să fie extinsă pe viitor nu doar cu noi elemente digitizate,
dar și cu conținut obținut direct în formă digitală. Extinderea bazelor de date, recopierea mate-
rialului digitizat, fluxul de conținut nou fac din munca de păstrare a arhivelor digitale un proces
continuu, nevoit să se readapteze mereu la noile condiții.

Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții 22

 B I B L IOGRAFIE

Siegfried Zielinski, Global Algorithm: Media Archeology, text disponibil la adresa

web: http://www.ctheory.net/articles.aspx?id=42

Siegfried Zielinski, Archäologie der Medien. Zur Tiefenzeit des technischen Hörens und
Sehens. Reinbek: rowohlts enzyklopädie, reeditată în engleză Deep Time of the Media.
Toward an Archaeology of Hearing and Seeing by Technical Means. Cambridge/London:
MIT Press

Geert Lovink Cultura digitala. Reflecții critice, Editura Idea, Cluj Napoca, 2004

Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții 23