Tema 5 1.

Risc de piata Riscul de piata cuprinde si poate fi cauzat de actiunea altor riscuri precum: - riscul ratei de dobanda - riscul de schimb valutar - riscul de fluctuatie in pretul capitalului propriu Acest tip de risc se poate concretiza in pierderi bilantiere si extra-bilantiere ale bancii cauzate de evolutii nefavorabile ale preturilor de tranzationare din pietele financiare. Risc de credit Riscul de credit dintr-o banca poate avea mai multe surse: -imprumuturile (reprezinta si cea mai mare sursa de risc) - banking book-ul, reprezentand totalitatea produselor bancare ce nu sunt tranzactionate in piata, dar care sunt pastrate de catre institutia financiar bancara pana la data maturitatii lor - trading book-ul, reprezentand totalitatea tranzactiilor pe care banca le face si care sunt marcate la piata, implicand astfel fluctuatii de pret ale activelor tranzactionate Riscul de lichiditate Ca si in cazul riscurilor precedente supuse analizei noastre si riscul de lichiditate poate avea mai multe cauze: - scadenta la active este in general mai mica decat scadenta la passive - bancile opereaza cu reserve fractionare - expunerea mare in afara bilantului (off-balance sheet) -concentrarea activelor si titrizarea excesiva - cresterea brusca a activelor - riscul de lichiditate este in stransa legatura cu celelalte, astfel riscul de credit, de piata si de faliment pot conduce la probleme grave si de lichiditate Pe langa aceste cauze, sursele principale care duc la riscul de lichiditate sunt urmatoarele: - deponentii care isi retrag depozitele inainte de scadenta in numar mare 1

- imposibilitatea bancilor de a pastra capitalurile in active lichide precum numerarul sau depozitele la vedere Riscul reputational Riscul reputational deriva in cele mai multe cazuri din tranzactii si activitati in care bancile se implica fara a detine controlul absolute asupra acestora. Printre acestea se enumera: - expunerea prea mare in active aflate inafara bilantului - implicarea mare in activitati de titrizare - implicarea institutiei financiar-bancare fonduri mutual sau in fonduri de investitii imobiliare ale caror activitati pot adduce prejudicii propriilor client

In general vorbind, indiferent de tipul de risc la care ne referim, procesul de management riscului poate fi vazut ca avand urmatoarele 5 etape: Identificarea riscurilor Analiza si clasificarea riscurilor Definirea planului de management al riscului Implementarea unor actiuni de diminuare a expunerii la risc Revizuirea riscului si controlului

Identificarea riscurilor In general vorbind, in faza de identificare a riscurilor se puncteaza riscurile care pot afecta institutia financiar bancara, concomitant cu identificarea partilor care pot fi afectate de riscurile respective. In ceea ce priveste riscul de credit, identificarea si cuantificarea acestuia se poate face intr-o prima faza prin evaluarea clientilor bancii si prin evaluarea solvabilitatii acestora. Practic se face un profil de credit pentru fiecare client in parte. Analiza si clasificarea riscurilor In continuare, pentru o buna analiza a riscului de credit este necesara o evaluare periodica a creditelor aflate in portofoliu, clientilor bancii si a masurii in care rambursarea acestora creditelor are loc in parametri optimi prestabiliti contractual. O astfel de analiza se poate face atat prin diferite metode precum aplicarea unui sistem de rating, unui sistem de credit score sau prin metode mai complexe precum analiza bayesiana. 2

Practic, prin aceste metode se face atat o analiza a frecventei de aparitie a riscurilor si in acelasi timp li se asociaza o probabilitate de aparitie. Definirea planului de management al riscului Mai departe, pentru o buna abordare a problemei riscului de credit, este nevoie de un plan de management al riscului bine definit. In general, un astfel de plan poate fi vazut ca un proces in sine ce cuprinde: identificarea, masurarea, monitorizarea si controlul riscului. Astfel, se poate spune ca un bun plan de management al riscului trebuie sa fie susinut de urmatoarele elemente: -un board activ si supervizare continua din partea structurilor de management superior ale bancii - politici si proceduri adecvate -o buna masurare si monitorizare a riscului, alaturi de un system de management al informatiei bine pus la punct - controale interne cuprinzatoare Implementarea unor actiuni de diminuare a expunerii la risc Odata ce un bun plan de management al riscului a fost definit, urmatoarea etapa este implementare a unor masuri de diminuare a expunerii la risc; astfel de masuri concrete pentru riscul de credit pot fi considerate urmatoarele: - o mai buna structurare a creditelor in functie de diferite segmente de client; altfel spus, bancile pot investi eforturi mai mari in a adaptacaracteristicile liniilor de credite la diferitele segmente de client pe care le vizeaza - o mai mare diversificare a portofoliului de client - perceperea de garantii la depozite, insotite de intocmirea de contracte de garantare -efectuarea de hedging al imprumuturilor acordate prin achizitionarea de produse de credit derivate - aplicarea de strategii de pricing bine puse la punct prin care riscul este corect cuantificat Revizuirea riscului si controlului Pentru o revizuire a riscului si un control cat mai eficient este nevoie de o politica de creditare corecta si ampla care sa prevada:

- ariile generale de credit in care banca este pregatita sa se imoplice, alaturi de ariile pentru a caror abordare are nevoie de pregatiri suplimentare - infiintarea (daca nu exista) a unui departament de control al creditelor - intocmirea de linii clare privind regulile de creditare in functie de fiecare produs in parte - mutarea responsabilitatii pentru riscul de credit intr-o oarecare masura pe umerii ofiterilor de credit - verificarea periodica de catre structurile de management superior a implementarii planului de management al riscului - monitorizarea riscului de credit prin masuri precum: evaluarea datelor, audit si evaluarea conformitatilor

2.

Toate cele 4 tipuri de riscuri ce fac obiectul acestui studiu constituie riscuri ce pot afecta

activitatea unei banci, pana la punctul in care o poate duce in pragul falimentului, in anumite conditii. Riscul de piata Riscul de piata este poate cel mai larg tip de risc cu care o banca se confrunta; este de asemenea foarte greu de tinut in parametri optimi deoarece acest risc se manifesta ca si factor coroborat al mai multor alte tipuri de riscuri Cel mai adesea efectul sau se concretizeaza in pierderi ale bancii sub aspectul capitalului propriu. In cazuri extreme, cum a fost cel al Barings, riscul de piata poate duce institutia financiara in pragul falimentului. Riscul de credit Riscul de credit este riscul cel mai apropiat de institutia financiar bancara si, de obicei, este riscul la care banca este cel mai bine pregatitat sa actioneze, in conditii normale. Pe de alta parte, atunci cand situatia din piata se agraveaza brusc, cum este si cazul crizei financiare din 2007, riscul de credit poate duce bancile in pragul falimentului. Riscul de lichiditate Acest tip de risc, atunci cand nu poate fi controlat de banca, duce la diminuarea activitatii productive a institutiei financiar bancare si implicita la pierderi banesti.

Daca nu este gestionat corect, poate provoca temeri catre deponentii bancii si implicit reactii massive de retragere a depozitelor de catre acestia fapt care amplifica si mai mult problemele de lichiditate. Mai departe, fara o interventie prompta din partea bancii care sa le redea increderea deponentilor, problemele de lichiditate aggravate pot duce banca in pragul falimentului. Riscul reputational La fel ca si riscul de lichiditate, riscul reputational duce initial la reduceri ale veniturilor bancii ca urmare a pierderii clientilor. Ulterior, daca problemele cauzate de acest risc se agraveaza, exista posibiliattea unor retrageri masive efectuate de catre clientii bancii care in final pot conduce banca la faliment.

3.

Riscul de piata Acest tip de risc poate fi cel mai bine combatut, in opinia noastra, printr-o diversificare

cat mai mare a portofoliului de active ale bancii, astfel incat atunci cand conditiile din piata devin nefavorabile, acestea sa nu efecteze decat o parte din activitatea bancii. Practic, printr-o diversificare a instrumentelor financiare tranzactionate si prin limitarea expunerii acestora in piata se creeaza posibilitatea tinerii sub control acestui tip de risc. Exista, de asemenea, modele de masurare a acestui tip de risc, modele precum VaR si modelul standardizat impus de BIS. Cu toate acestea, simpla utilizare a acestora nu garanteaza succesul in combaterea acestui tip de risc, fiecare avand neajunsurile sale. Riscul de credit Cea mai buna masura care poate diminua riscul de credit este fara indoiala o politica de creditare prudent insotita de o evaluare atenta a persoanelor fizice si juridice care urmeaza a fi imprumutate. Riscul de lichiditate Pentru managementul riscului de lichiditate exista numeroase masuri care pot fi luate atat la nivel institutional, cat si la nivel de fiecare banca.

Din punctul nostru de vedere cea mai buna masura pentru combaterea acestui tip de risc este una care poate fi luata la nivel institutional, respectiv cresterea nivelului rezervelor minime obligatorii. Din pacate aceasta masura nu convine bancilor care astfel ar fi nevoite sa imprumute de mai putine ori aceiasi bani si implicit ar avea venituri mai mici; din acest motiv crestereea rezervelor minime obligatorii este rar intalnita in practica. Riscul reputational Principala masura prin care riscul reputational poate fi gestionat corect este o buna comunicare intre banca si clientii sai, alaturi de mentinerea unui grad de transparenta ridicat. Pentru institutiile financiar-bancare de mari dimensiuni este indicata constituirea unui department de relatii publice.

Bibliografie

http://www.bis.org/publ/bcbs54.htm http://www.risk-officer.com/Reputational_Risk.htm http://download.hugin.com/webdocs/CaseStories/credit_case.pdf http://www.rbm.mw/documents/basu/RISK%20MANAGEMENT%20GUIDELINES%20FOR% 20MALAWI.pdf