Sunteți pe pagina 1din 6

orizont

www.revistaorizont.ro 4
DOSAR
dosarSTEINHARDT
steinhardt

OMUL {I CONSTRUC}IA
INTERIOAR~
ACAD. VIRGIL CÂNDEA
N`scut într-o familie evreiasc` din Bucure[tiul antebelic, iubind în chip profund
poporul român [i spiritualitatea acestor locuri, N. Steinhardt se cre[tineaz` în pu[c`rie,
în 15 martie 1960, în primele luni ale deten]iei comuniste, dintr-o adânc` convingere,
consolidat` în anii de c`utare a identit`]ii religioase [i soldat` cu o definitiv` îndr`gostire
de etosul ortodoxiei. Ultimii ani de via]` [i-i petrece la m`n`stirea Rohia unde devine
c`lug`r, clopotar, ghid [i bibliotecar al a[ez`mântului.
Aflat permanent "între via]` [i c`r]i" [i în]elegând c` destinul artistic devine sinonim
cu parcursul individual, Steinhardt fixeaz` în scris, într-o carte devenit` antologic`
[i intitulat` sugestiv Jurnalul fericirii, experien]a carceral` într-o form` inedit`. Nara]iunea,
aparent minat` în interior în stil postmodern, se reorganizeaz` sub forma unui discurs
întrerupt de enclavele autobiografice, istorice, teologice [i filozofice ale textului.
Începutul anilor '90 marcheaz` un reviriment al prozei de factur` memorialistic`,
fenomen justificat de nevoia cititorilor de a participa la procesul de demistificare a
unui regim totalitar care se instaurase [i fiin]ase timp de aproape o jum`tate de veac
prin teroare. Mai mult decât atât, faptul de a fi avut [ansa de a dialoga cu câ]iva
dintre bunii prieteni ai lui N. Steinhardt în ultimii ani de via]` ai acestora într-un
Bucure[ti al anilor 2000 e o [ans` pentru oricine [i în acela[i timp o bucurie de a [ti
prezervate câteva dintre m`rturiile cu valoare documentar`.
Este ceea ce-[i propune [i seria acestor interviuri realizate cu criticul Alexandru
Paleologu, cu academicianul Virgil Cândea [i cu ÎPS Bartolomeu al Clujului.
DIANA {IMONCA-OPRI}A

Virgil Cândea: Noi ne-am cunoscut în cititor. Pe urm`, eu nu m-am mai dus prea
prima jum`tate a anilor '50, cred c` pân` des, fiindc` n-am mai cultivat acel cerc.
în 1955, înainte s` fi fost el arestat prima Cu Paleologu m` vedeam din când în dintr-o curiozitate intelectual`. Mai era Radu a[a ceva. El nu e din categoria oamenilor
oar`, [i pe vremea aceea, cum era obiceiul când, mai cu seam` c`, din 1958, când m-am Alexandrescu, care a ie[it un foarte distins care se las` converti]i. Nu putea decât singur
în Bucure[ti, în momentul în care via]a mutat în casa asta, el st`tea foarte aproape specialist în literaturi clasice, a f`cut multe s` se apropie de lucrurile astea dintr-un
cultural` a început s` fie afectat` de de mine [i ne plimbam c`]eii împreun`. Avea traduceri din autori vechi. Nina St`nculescu imbold interior [i `sta este meritul lui
schimb`rile politice care aveau loc, oamenii [i el câine, nevast`-mea, Dumnezeu s-o ierte, a devenit dup` aceea critic de art`, a scris integral. Acolo o s` g`si]i esen]a acestui
au început s` se adune, s` stea de vorb`, s` avea [i ea. {i eram foarte prieteni [i când c`r]i despre Brâncu[i [i partea lui spiritual`. episod.
discute; din asta li s-a [i tras multora pu[c`ria venea la mine discutam. În biblioteca mea ap`reau aceste Am mai avut ocazia s` public o scrisoare
[i alte nepl`ceri, fiindc` se adunau [i vorbeau Pe urm`, Nicu a început s` vin` singur preocup`ri [i Nicu era un spirit curios [i inedit` a lui Nicu Steinhardt despre
[i, [ti]i cum era, lucrurile astea se auzeau s` m` vad` în prima mea locuin]` din scotocitor [i asta era pentru el man` cereasc`, cutremurul din 1977, ap`rut în "Adev`rul
pân` la urm`... Ei se întâlneau în cas` la Bucure[ti, care a fost în strada Popa Tatu. a[a c` venea [i lua c`r]i. Azi a[a, mâine literar [i artistic", în 16 martie 1997.
Trixi, fiindc` eu dup` aceea am fost cooptat, Acolo era o parte din c`r]ile mele, pe urm` a[a, pân` când într-o zi eu am început s`-i Amândou` articolele mi-au fost publicate
ca s` zic a[a, în aceste întâlniri. E vorba biblioteca a mai crescut, evident. Ce îl spun: "M`i, zic, tu tot iei c`r]i din astea..." în 1997.
despre Beatrice Strelisker, pe care el o seducea pe el era faptul c` eu aveam c`r]i Ce s` spun? Aveam literatur` bun`, aveam M-am întâlnit iar`[i cu probleme legate
aminte[te [i care a fost [i ea judecat`, dar dintr-astea foarte curioase, adic` aveam René autori de acest tip: Mayerling, m` rog, din de el când am ajutat-o pe Ileana Mironescu,
a f`cut, m` rog, multe dezv`luiri. Mie mi Guénon, opera integral`, aveam c`r]i de `[tia mai speciali [i care îi pl`ceau lui. Zic: fiica lui Codin Mironescu, s` scoat` o carte
s-a p`rut c` a spus prea mult, c` putea s` spiritualitate hindus`, musulman`, budhist`, "Foarte bine, ia-le, cite[te-le, nimic de zis, la o sut` de ani de la na[terea tat`lui ei –
le uite. Clar este c` femeia asta, care nu budhism Zen. Tot felul de chestii de astea. da' mai ia [i câte una din asta s` vezi cum fost membru al grupului de la Rugul Aprins,
[tiu ce a devenit, pentru c` a plecat în Israel, Eu pe calea asta am ajuns pân` la urm` la s-a mai gândit [i în alte p`r]i ale lumii [i în bun prieten [i el cu Nicu Steinhardt. Nicu
a fost una dintre cei care au furnizat teologie. alte epoci..." Atunci a început el s` ia Steinhardt îl pomene[te în Jurnalul fericirii
informa]ii `lora, ca s`-[i mai u[ureze soarta. Ce m-a ajutat foarte mult a fost, pe de Patericul, pe Sf. Grigore Palama, autori [i [i a pus aici [i segmente care-l privesc pe
A sc`pat mai u[or astfel. o parte, aceast` apeten]` pe care am avut-o c`r]i care erau pe potriva unui om cu erudi]ia el din Jurnalul fericirii. În aceast` carte o
La Trixi m-a dus Paul Simionescu. Paul pentru lucruri curioase [i, în al doilea rând, lui, cu preg`tirea lui intelectual`, cu s` g`si]i personaje pe care desigur le cuno[tea
Simionescu era un b`iat c`ruia îi spuneau faptul c` pe mine m-a prins reforma exigen]ele pe care le avea, deci lucruri de [i Steinhardt.
în cercul lor Pavlic, nu [tiu de ce – un b`iat înv`]`mântului în facultate, adic` în 1948. mare calitate. Ei, `sta este singurul punct El a avut dou` perioade în rela]iile cu
foarte dr`gu] care a f`cut Istoria, a fost [eful Atunci terminasem anul doi de Filozofie, în care putem spune c` el a avut un folos oamenii. A avut o perioad` în care era un
Bibliotecii de la Institutul de Istorie o vreme, terminasem anul trei de Drept. Intrasem în din faptul c` m-a cunoscut pe mine, nu om netrecut pe la poli]ie, nu-l luase nimeni
a f`cut [i Filozofia [i la Filozofie mi-a fost anul întâi de Filologie clasic`, Greac` [i altceva. pân` atunci la descusut, nu fusese
mie coleg. Am r`mas buni prieteni de atunci Latin` [i când am terminat în 1949 Dreptul, Virgil Ciomo[ a apelat la mine în condamnat, înc` nu era nici cre[tinat, pentru
[i pe urm` am f`cut [i Teologia împreun`, în 1950 Filozofia, noi aveam o cultur` foarte momentul când a publicat Jurnalul fericirii, c` acest aspect i-a agravat sigur într-un fel
din 1951 pân` în 1955. A zis: "Hai s` vezi renumit`, pentru c` pân` atunci studiasem c` nu în]elegea ni[te nume de acolo, fiind situa]ia. Ideea asta c` tu, evreu, te converte[ti
ce interesant e! Sunt numai oameni tineri!" într-o universitate care era f`cut` dup` notate numai cu ini]iale. Îi spuneam: "Uite la cre[tinism în perioada aia, atr`gea aten]ia
Acolo l-am cunoscut [i pe Alecu Paleologu programele analitice de la Paris – Sorbona, cine e `sta, cine e `la, cine e cutare..." A autorit`]ilor. Asta s-a întâmplat cu noi to]i
[i pe ea, pe Trixi, [i pe Nicu. N-a[ putea s` ca s` ne trezim pe urm` cu un program dintr- r`spândit vorba asta, în special în mediul cei care am f`cut Teologia. Am p`]it o serie
v` mai spun cine mai venea, probabil c` `sta care era calchiat dup` cel sovietic. ardelenesc, cum c` eu a[ fi avut un rol în de minuni: ne-au dat afar` din serviciu, de
mai veneau câ]iva, dar n-am r`mas cu ei în Atunci a fost o reac]ie într-un grup de tineri convertirea lui, sau nu mai [tiu cum. Nici pild`, pentru c` `sta era considerat misticism.
prietenie [i ce v` spun eu e treab` de acum în care eram [i eu, s` ne înscriem la singura poveste! Atunci, ca s` pun cap`t acestor Ei mergeau la ipoteza c`, desigur, noi când
cincizeci de ani, a[a încât pe ceilal]i nu-i facultate care nu fusese supus` reformei [i vorbe, am scris într-un supliment al revistei ne întâlnim acolo...
mai [tiu. care era Teologia. "Rena[terea", în "Filocalia" o not` scurt`, Doina {imonca-Opri]a: ...uneltea]i
Ce discutam noi atunci? Lucruri care În 1951 m-am înscris la Teologie [i s-a intitulat` Not` pentru Jurnalul fericirii, în împotriva regimului. Acestea au fost capetele
pe mine nu m` pasionau prea tare: literatur`, mai înscris atunci Paul Simionescu, Radu 1997. Eu asta spun acolo, c` nu trebuie c`utat de acuzare principale [i în procesul Noica-
lucruri de genul `sta. Ei erau dasc`li de Alexandrescu, Emilian Popescu, psihologul nic`ieri un agent exterior lui în leg`tur` cu Pillat.
literatur`, ea lucra la revista "Teatru", era care se ocup` de Istoria veche. La noi a convertirea. Nicu Steinhardt era un om de V. Cândea: Eram antimateriali[ti [i
redactoare acolo, el era un admirator al fost o apropiere de teologie nu datorat` o anumit` construc]ie interioar`, de o mare antimarxi[ti. Cînd s-a aflat, de pild`, c` merg
c`r]ilor [i a r`mas pân` în ceasul mor]ii lui, vreunei educa]ii de familie sau unui mediu sinceritate, în acela[i timp un om cu o la biseric`… Lucram la Biblioteca
[i asta se vede în biblioteca de la Rohia. în care ne formasem, pentru c` nu c`p`tasem con[tiin]` foarte solid`, care a rezistat la Academiei. M-a v`zut cineva odat` la
Biblioteca aceea în mare m`sur` el a f`cut-o. o educa]ie prea religioas`, afar` de atâtea încerc`ri, a[a încât convertirea lui biserica de pe Calea Victoriei. Cred c` era
Asta a fost un fel de drog al vie]ii lui: elementele astea obi[nuite, pe care le [tiam este o tain` între el [i Hristos, nu altceva. în ziua de Bunavestire. În`untru, când am
literatura, critica literar`, cititul. Era un mare de la bunica, anume câteva rug`ciuni, ci Nimeni nu poate s` vin` s` spun` vreodat` intrat, i-am v`zut; erau doi, dar erau tot din
orizont
5
www.revistaorizont.ro
DOSAR
dosarSTEINHARDT
steinhardt

Academie [i, cum e românul guraliv, eu nu Homosexualitatea eu o explic ca pe o


am apucat s` spun c` i-am v`zut pe `ia doi infirmitate intelectual`. În Biblie scrie: "L-a
la biseric`, n-am spus nim`nui, dar ei au f`cut Dumnezeu pe om, b`rbat [i femeie
spus treaba asta. {i m-au chemat la Direc]ie l-a f`cut pe el." Acest aspect a fost speculat
[i d`-i, [i judec`-m`, cum se poate ca eu, înc` în vechime. Chiar Origen a f`cut asta.
care am f`cut filozofia, c` pe vremea aia Anania “Î.P.S. Bartolomeu Anania,
era marxist`, [i cum se poate? "Ce tez` ai arhiepiscopul Clujului – n.n.‘ mi-a spus c`
avut dumneata?" {i i-am spus ce tez` am la acest pasaj din Genez`, comentariul a
avut. "P`i, cum adic`? {i te duci la biseric`?" fost omis din edi]ia româneasc` a Bibliei
"M` duc, domnule, c` vreau [i eu s` [tiu, din anii '70. Studen]ilor de la Facultatea de
vreau s` v`d, s` cunosc." Totu[i, religia Teologie le-am vorbit despre asta.
reprezint` la noi sâmburele culturii Toate tradi]iile spirituale vorbesc de
tradi]ionale române[ti. Un om care vrea s` primul om – androgin la Platon, Timeu,
fac` istoria culturii [i a gândirii române[ti Cratil, la hindu[i la fel. Când omul a c`lcat
nu poate s` fie str`in de lucrurile astea. Nu porunca, trebuie s` fim aten]i ce s-a
are cum. În sfâr[it, astea erau lucruri pe care întâmplat. Ce au f`cut Adam [i Eva? S-au
nu le credea nimeni. ru[inat, fiindc` [i-au dat seama c` sunt goi.
În aceast` perioad`, deci, în care nu De aici reac]ia de a-[i acoperi p`r]ile
fusese înc` cre[tinat [i nu fusese nici ru[inoase. Cu alte cuvinte, omul adev`rat
anchetat, el se vedea cu foarte mult` lume este omul care se reîntrege[te în dou` feluri:
[i venea “la mine n.n.‘. Dup` aceea, a adoptat sau prin anularea problemei sexuale, [i atunci
o atitudine de discre]ie care este tipic` celor vorbim de monahism [i condi]ia angelic`
care au avut necazuri de astea pentru c` [tiau de "îngeri în trup", sau prin c`s`torie. Astfel,
c` sunt urm`ri]i în continuare [i dup` ce cei doi sunt repu[i în condi]ia paradisiac`.
ie[iser`. {i atunci nu mai venea, dar ne Noi, pentru a ne apropia de Dumnezeu,
întâlneam din când în când, pentru c` el trebuie s` ne întoarcem la condi]ia
venea la biserica Sf. Silvestru s`-l vad` pe paradisiac`. Încununarea mirilor asta
p`rintele Galeriu. înseamn`. De aceea înainte de Apostolul
La el mai exista ceva: pe de o parte, de la cununie se spune Prochimenul: "Pus-ai Petru [i-a pus o n`fram` la nas, în timp ce înalt grad. Aflat la o vârst` înaintat` [i dis-
discre]ia unui om care trecuse prin încerc`rile pe capetele lor cununi de pietre scumpe. Dumnezeu se uita la hoit zâmbind. "Ce-ai p`rut între timp dintre noi, a avut, la momen-
astea [i nu voia s` atrag` necazul altora prin Via]` au cerut de la Tine [i le-ai dat lor." g`sit la hoitul `sta?" Dumnezeu zice: "Uite tul interviului, sentimentul unei pl`cute recu-
faptul c`-i frecventa, pe de alt` parte, la el Eva înseamn` via]`. Via]a e so]ia. Via]a ce din]i frumo[i are!" per`ri prin memorie a unei personalit`]i care
mai era o discre]ie care venea din faptul c` reîntrege[te fiin]a uman` dinainte de p`cat. Într-o apropiere de pe o pozi]ie spiritual`, la rândul s`u a influen]at destine.
era un neofit. Asta îmi povestea profesorul De aceea trebuie analizat totul din slujbele nu se poate s` nu g`se[ti ceva. S` nu uit`m Virgil Cândea avea în anii '50 studii
Elian, de care am fost foarte legat: "Drag`, bisericii [i mai ales pildele. c` în Fran]a, Steinhardt intr` în rela]ie cu universitare finalizate în domeniile limbilor
zelul neofitului! Ai grij`, întotdeauna neofi]ii, Or, un homosexual care nu mai percepe reprezentan]ii perioadei interbelice tescuit` clasice, istoriei, dreptului, filozofiei [i înce-
adic` cei proasp`t converti]i sunt mai cre[tini, distinc]ia, pierde ceva care e fundamental de literatura francez`. E perioada lui Claudel, puse Facultatea de Teologie Ortodox` din
mai catolici decât Papa!" Or, el avea discre]ia omului. Un om care se poate apropia de Péguy... E interesant de ce nu s-a apucat dorin]a de a avea acces la o zon` cultural`
asta cu aerul c` nu el, evreu trecut la cineva de acela[i sex cu el, nu mai e normal. s` citeasc` Cabala. E simplu: nu avea mare ce se închidea tot mai mult, devenind prohi-
cre[tinism, se apuc` s` dea sfaturi, sau s` În evolu]ia societ`]ii umane, momentele mari atrac]ie pentru asta. bitiv` din cauza condi]iilor istorice din epoc`.
comunice din gândirea lui, din solu]iile lui de homosexualitate sunt înso]ite de confuzie Interviu realizat În a sa M`rturisire din volumul Primejdia
cre[tine altora, care sunt ni[te cre[tini n`scu]i intelectual` [i decaden]a gândirii. }u]ea mi-a DIANA {IMONCA-OPRI}A m`rturisirii, Steinhardt îi exprim` gratitu-
într-o cultur` cre[tin`. atras aten]ia la cezura mare de la greci. Când dinea pentru lungul [ir de c`r]i esen]iale la
Bucure[ti, 1 februarie 2004
Nu f`cea, evident, nicio tain` din faptul s-a trecut de la filozofia presocratic` la cea ______________ care a avut acces prin prietenia [i bun`voin]a
c` era cre[tin [i asta l-a înstr`inat complet socratic` s-a întâmplat un astfel de fenomen. Not`: Academicianul Virgil Cândea, sa: "Mul]umit` unui tân`r savant istoric orto-
de Comunitatea Evreiasc` din România, care Platon are vreo dou`zeci [i [apte de tratate reputat istoric [i filolog român, este, al`turi dox (î[i luase, f`r` t`r`boi, [i licen]a în teo-
l-a ]inut de r`u. Nu [tiu dac` a]i urm`rit în care bate apa-n piu`. Asta explic` de ce de Alexandru Paleologu, una dintre cele mai logie) am avut la îndemân` o vast` bibliotec`
odat`, poate c` o s` se mai dea vreodat`, Platon vorbe[te cu atâta reveren]` de evocate personalit`]i din Jurnalul fericirii, istoric`, filozofic` [i teologic`..."
cine [tie, c` am v`zut c` se mai dau din presocratici. Nu se simte la în`l]imea lor. omul care, dup` Constantin Noica [i Manole (STEINHARDT, Nicolae, Primejdia m`rtu-
când în când, ni[te convorbiri ale lui Iosif Lua]i alte momente: Imperiul otoman. Neuman, i-a influen]at lui Nicolae Steinhardt risirii. Convorbiri cu Ioan Pintea, edi]ia a
Sava. Iosif Sava a avut o discu]ie cândva Criza de pederastie apare în Epoca Lalelelor, parcursul cultural-duhovnicesc în cel mai III-a, Cluj-Napoca, Editura Dacia, p. 175)
cu Ple[u. To]i am trecut pe acolo, pe la sec. XVI – XVIII, când era o civiliza]ie
emisiunile lui pe teme muzicale. Lui îi pl`cea extraordinar`. Apoi sec. al XVIII-lea:
s` te descoase, s` afle. D`duse peste un
subiect bogat, ca s` zic a[a, s` vorbeasc`
cu personalit`]i despre mari convertiri. Ple[u
l-a l`udat pe Steinhardt [i Sava a întrebat:
"Vi se pare corect?" "Treaba lui!" "P`i, cum
se poate s` la[i religia str`mo[ilor t`i?" "{i
ce e r`u în asta? Ar fi fost mai bine s` se
fenomenul apare într-un moment în care
apare confuzia total` a ilumini[tilor. E apoi
perioada de trecere de la primul la al doilea
R`zboi Mondial. Viena e capitala elegan]ei,
dar [i a homosexualit`]ii, între 1900 [i 1914.
E decaden]` a gândirii, a moravurilor, dar
[i pr`bu[irea marilor imperii.
NOU
la CURTEA VECHE
fi f`cut ateu?" Noi tr`im într-o astfel de lume despre
El personal era un cre[tin convins, care vorbe[te Joseph Maîstre în Le soirée
aproape bigot. Nu avea note critice. Chiar de Sankt Petersburg. Lucrurile acestea nu
dac` avea judec`]i, nu vorbea împotriva se împac` cu [tiin]a. Pot s` accept c`
Bisericii. Cred c` el însu[i, ca un mare iubitor Steinhardt a fost târât în asta, dar cred c`
de Hristos, avusese [i o reac]ie împotriva nu aveau de ce s`-l condamne. C` e o
identit`]ii sale na]ionale. Avea ceva cu anumit` asiduitate într-o prietenie... Ce
poporul care L-a r`stignit pe Hristos. puteau s`-]i pun` în spinare? C` te întâlneai
Ce mai era special la el? Nu era un om cu un prieten, fie ca s` unelte[ti, fie c` aveai
care s` se dest`inuiasc` în rela]ia cu mine. practici homosexuale. N-a[ crede. Dup` ce-a
Le p`stra s` le noteze, dar nu f`cea caz. intrat la m`n`stire, îl ]ineau de r`u. Era curios,
Întreba foarte mult, cerea r`spunsuri la lucruri dornic s` citeasc`. To]i din vremea aceea
pe care nu le [tia foarte bine. Foarte dornic erau a[a.
s` se instruiasc`, s` recupereze o cultur` D. {-O.: Ce p`rere ave]i despre faptul
cre[tin`, dar atât. c` i s-a imputat c` are o critic` literar`
D. {-O.: În 1949, lui Steinhardt i s-a hedonist`? S` nu aib` deloc Steinhardt spirit
intentat proces pentru inversiune sexual`, critic?
finalizat cu achitarea lui din lips` de probe. V. Cândea: Nu cred c` era lipsit de spirit
Care este p`rerea dumneavoastr` despre critic. Pagini nimicitoare nu are la adresa
acest incident? nim`nui. Seam`n` cu o poveste rus`:
V.Cândea: Pe cât îl cunosc eu ca tip Dumnezeu [i Sf. Petru mergeau pe un drum
de intelectual... Ce se întâmpl`? de ]ar` [i au dat peste un câine mort. Sf.
orizont
www.revistaorizont.ro 6
DOSAR
dosarSTEINHARDT
steinhardt

PARADOXUL
GEORGE ARDELEANU
STEINHARDT
Adrian Sab`u: Scrie]i în primul capitol E. Neuman, cu care nu e v`r decât prin alian]`,
al volumului dumneavoastr` Nicolae acesta fiind c`s`torit cu veri[oara lui
Steinhardt [i paradoxurile libert`]ii despre Steinhardt, Gertrude Steinhardt. Apoi teza
înrudirea acestuia, " e drept, pe departe", de doctorat în drept constitu]ional. Ei bine,
cu Sigmund Freud. Prezenta]i m`rturia lui nimic din aceste texte nu ne trimite spre ideea
Steinhardt din cea "de-a treia versiune a convertirii.
Jurnalului fericirii" (existent` în Arhiva În special cele dou` volume de iudaism
M`n`stirii Rohia – pe care m`rturisesc c` – scrise la dou` mâini, neputând identifica
[i eu am v`zut-o). Mai m`rturise[te Steinhardt partitura lui Steinhardt, respectiv partitura
[i altundeva aceast` înrudire? A]i mai lui Neuman – în nici un caz nu ne trimit
cunoscut vreun alt document care face referire spre ideea convertirii. Sunt dou` volume de
la aceast` înrudire? puternic` implicare în problema iudaic`, atât
George Ardelean: În afar` de cea de-a în problemele spiritualit`]ii, cât [i în cele
treia versiune a Jurnalului fericirii, care este ale civiliza]iei iudaice. Mai mult decât atât,
o versiune sintetic`, între primele dou` ( m` în aceste volume este ironizat` problema
rog, este o ipotez`, nu este o certitudine), asimil`rii [i chiar fenomenul botezului. Îi
în care apare o secven]` despre rela]ia dintre ironizeaz` pe evreii care se convertesc la o
Nicolae Steinhardt [i Sigmund Freud, alt` religie. Ei î[i asum` aici o perspectiv`
respectiv o vizit` pe care Steinhardt i-o face conservatoare a iudaismului, considerând
lui Freud la Viena în 1926, exist` o secven]` c` evreii care trec la o alt` religie î[i pierd
în volumul Critic` la persoana întâi, identitatea iudaic`. Perspectiva asta ]ine de
consacrat` lui Freud. În acest articol, în acest iudaismul conservator, tradi]ional, ortodox. care trec la alt` confesiune datorit` preotului prieten` (n.r. Viorica Constantinide)
eseu Steinhardt m`rturise[te [i rela]ia lui cu Steinhardt [i Neuman intr` în paradigma din sat, care era be]iv sau curvar. Nu la fel majoritatea bisericilor [i m`n`stirilor din
Freud [i descrie aceea[i vizit` pe care i-a iudaismului conservator, în ceea ce prive[te punea problema, îns`, atunci, în tinere]e. E Bucure[ti [i din apropiere. Împrumut` c`r]i,
f`cut-o la Viena în tinere]e. E o scen` identitatea spiritual`. În ceea ce prive[te adev`rat c` Neuman propunea, mai degrab`, de la V. Cândea în mod special, de
interesant`, cu o anumit` doz` de umor. ideologia intr` în paradigma liberalismului. aceast` integrare dintr-o perspectiv` social`, spiritualitate ortodox`, r`s`ritean`, dar [i de
Steinhardt este foarte tân`r, are 14 ani...se Ei nu apar]in, îns`, iudaismului liberal. Ba ei fiind, în tinere]e, adep]ii formelor, care spiritualitatea apusean`. Deci, în drumul s`u
întâlne[te cu Freud, la domiciliul acestuia mai mult, la un moment dat, ei chiar îl ar fi semn al onorabilit`]ii sociale. spre convertire, Steinhardt adun` o
din Viena [i adolescentul îi demonstreaz` ironizeaz` pe Moses Mendelssohn, al c`rui Dup` aceast` rupere de Sinagog`, bibliografie cre[tin` foarte complex`, care
c` i-a citit textele, ceea ce pe Freud îl încânt` efort, zic ei, duce la botezul fiicelor sale. drumurile celor doi se despart. Neuman va vine din toate ramurile cre[tinismului. Mai
foarte mult, dup` care tân`rul are [i un puseu Cel pu]in dou` dintre fiicele sale se convertesc merge spre agnosticism, iar Steinhardt va mult decât atât, chiar primul s`u volum despre
de vanitate adolescentin` [i spune c` a citit la cre[tinism. Felix Mendelssohn Bartholdy merge, e drept, foarte lent, cu sincope, iudaism - O concep]ie catolic` a iudaismului
[i textele lui Adler, ale lui Jung. Evident c` face parte din aceea[i familie, tot dintr-o incertitudini spre cre[tinism. Totu[i, dac` e cel care propune un fel de reform` a
atitudinea lui Freud se schimb`. Tân`rul ramur` convertit`. ne gândim, din '37, când are loc acest e[ec iudaismului, dup` modelul catolicismului.
Steinhardt vorbe[te de funie în casa Iat` c` citind aceste texte interbelice [i al asum`rii iudaismului, pân` în 15 martie De pild`, rabinatul universal, dup` modelul
spânzuratului [i atunci intr` so]ia lui Freud postbelice nu identific`m nimic legat de ideea 1960, trec dou`zeci [i ceva de ani. De altfel, papalit`]ii, propune sistemul de indulgen]e
[i schimb` subiectul discu]iei, Steinhardt de apropiere de cre[tinism. A[adar, avem Steinhardt m`rturise[te în paginile Jurnalului care exist` în Biserica Catolic`. Propune,
revenind la lecturile sale din Freud [i o fractur` între viziunea din Jurnalul fericirii c` a trecut prin indecizii, ezit`ri din lene, de asemenea, o rela]ie între rabin [i
atmosfera revine la luminozitatea ini]ial`. [i celelalte texte citite cronologic. {i atunci din fric`, din la[itate. M`rturisirea e f`cut` comunitate pe modelul catolicismului. Toate
A.S.: S` fi fost paradoxul ("coincidentia ne putem pune întrebarea cum se justific` preotului M. Avramescu ([i el convertit de acestea nu înseamn` c` Steinhardt se nuan]a
oppositorum") – pe care Steinhardt îl aceast` fractur`? Nu cumva Steinhardt în la iudaism) de la Schitul Maicilor. Este, profund catolic, înseamn` ecumenism [i
consider` legea fundamental` a universului Jurnalul fericirii încearc` s`-[i mistifice a[adar, o convertire foarte dificil`, închisoarea înseamn` o convertire care, iat`, vine din
– cel care s`-l fi înso]it pe acesta în biografia? Nu-i o încercare de mistificare fiind, îns`, experien]a care-l face s` ia decizia. mai multe direc]ii bibliografice. Asta nu
zbuciumatul s`u drum de la tân`rul evreu, autobiografic` apropierea aceasta lent` de A.S.: Se pune uneori sub semnul exclude asumarea ortodoxiei.
care al`turi de v`rul s`u E. Neuman încearc` cre[tinism? Aceasta-i întrebarea pe care întreb`rii asumarea deplin` a ortodoxiei de A.S.: Dovad`, r`spunsul dat celor care
s` se integreze în iudaism, pân` la persoana mi-am pus-o [i pe care am încercat s` o c`tre Nicolae Steinhardt. Se vorbe[te de o se preg`teau s`-l boteze [i care-l întreab`
de 48 de ani ce se boteaz` în temni]ele rezolv. E o întrebare mali]ioas`. {i atunci tenta]ie a catolicismului. Dar oare faptul c` ce vrea s` fie? "Le r`spund f`r` [ov`ial` c`
comuniste? am citit mai multe texte despre convertire. alege s` se întoarc` din Occident la sfâr[itul ortodox".
G.A.: Fire[te c` este paradoxul esen]ial Am citit un volum care s-a tradus la anilor '70, începutul anilor '80 (când G.A.: Exact. Aceast` complexitate a
al biografiei lui Steinhardt. Într-adev`r, noi noi la Editura Anastasia, coordonat de majoritatea intelectualilor români ar fi r`mas convertirii sale n-a[ vedea-o ca pe o devia]ie
citim Jurnalul fericirii, care este, totu[i, un Emmanuel Godo, care este o antologie de f`r` s` stea prea mult pe gânduri), de[i i se de la ortodoxie ci, dimpotriv`, ca pe un model
text postconvertire (toat` realitatea din texte despre convertire. A[a m-am l`murit propusese s` r`mân` la M`n`stirea de ortodoxie.
Jurnalul fericirii este o realitate rescris`), c` foarte mul]i converti]i trec prin aceste Chevetogne, nu e un argument în favoarea Într-adev`r, în '78, respectiv '79-'80,
dac` vre]i, din perspectiva convertirii. În experien]e. Exist` semnale, în cazul multor acestei asum`ri? Steinhardt reu[e[te s` plece de dou` ori din
Jurnalul fericirii, dup` cum [ti]i, Steinhardt converti]i, ale acestei apropieri de cre[tinism, G.A.: Steinhardt m`rturise[te [i în România. Sunt singurele plec`ri dup` deten]ie
vorbe[te nu doar despre botez [i despre ceea numai c` aceste semnale sunt foarte bine Jurnalul fericirii [i în alte texte (Autobiogra- de[i a mai avut [i alte tentative, care nu au
ce s-a întâmplat în devenirea sa de dup` botez, ascunse, sunt puternic camuflate în fie, M`rturisire) c` botezul lui s-a s`vâr[it reu[it. St` de fiecare dat` (în aceste dou`
ci vorbe[te [i de semnalele apropierii sale subcon[tiin]`, iar convertirea ca atare, botezul sub semnul ecumenismului. Într-adev`r, pe plec`ri) [i la M`n`stirea Chevetogne din
de cre[tinism, anterioare botezului, semnale [i ceea ce urmeaz` înseamn` o redescoperire 15 martie 1960, în celula 18 a închisorii Jilava Belgia, o m`n`stire, iar`[i, în spirit ecumenic.
destul de îndep`rtate, care încep înc` din a acestor semnale, care erau pân` atunci la botez particip`, în afar` de c`lug`rul Mina E fascinat de ceea ce g`se[te aici. I se propune
copil`rie. Descrie sunetul clopotelor bisericii ascunse. A[adar, o convertire nu înseamn` Dobzeu [i doi preo]i greco-catolici [i un s` r`mân` acolo, cu condi]ia s` treac` la
din Pantelimon, care l-a atras înc` de mic doar o schimbare identitar`, o fractur`, protestant. Deci e un botez care s-a s`vâr[it catolicism, condi]ie pe care Steinhardt nu
copil, apoi mai multe secven]e din tinere]e înseamn` [i o rescriere a întregii existen]e sub semnul ecumenismului. Mai mult decât o accept`. Spune el, c` ar fi neserios ca dup`
... se afl` undeva prin anii '20 la Bra[ov, anterioare, o reconfigurare a anilor atât, convertirea lui, dac` o privim în deve- ce s-a convertit o dat`, acum s` treac` de la
împreun` cu mama sa, la un moment dat, anteconvertire. Deci, iat`, aici e paradoxul. nire, este o convertire foarte aluvionar`. El o denomina]iune la alta.
în timpul unei plimb`ri de sear` vrea s` intre Steinhardt, tân`rul care încearc` s` se adun` afluen]i spirituali din toate ramurile A.S.: Este, cred eu, [i un r`spuns elegant
într-o biseric`, dar constat` c` aceasta are integreze iudaismului împreun` cu prietenul cre[tinismului. oferit celor care-i propuseser` s` r`mân`,
por]ile mari, înalte, inaccesibile. Nu doar s`u E. Neuman (ceea ce determin` scrierea Dup` e[ecul integr`rii în Sinagog`, tân`- deoarece c`lug`rirea ulterioar` este supremul
fizic vorbind, ci [i spiritual [.a.m.d. celor dou` volume), încearc` s` se integreze rul Steinhardt (monden, dandy) c`l`tore[te semn al asum`rii valorilor cre[tinismului de
Deci în Jurnalul fericirii exist` mai multe în Sinagog`, înva]` ebraic`, î[i cump`r` toate în Elve]ia, Fran]a, Anglia [i particip` la rit r`s`ritean.
semnale ale apropierii de cre[tinism, accesoriile ritualului iudaic, dar pân` la urm` întâlnirile Grupului de la Oxford, un grup G.A.: {i în alte ipostaze el î[i asum`
anterioare botezului. Eu, aici, am încercat aceast` tentativ` e[ueaz` într-un mod care st` tot sub semnul ecumenismului. Se ortodoxia [i chiar o prefer` altor confesiuni.
s` joc rolul cârcota[ului. S` vedem, e chiar paradoxal. Cauza ar fi o inadecvare simte foarte bine [i are unele dintre primele De pild`, e un fragment în Jurnalul fericirii
a[a? Astfel, am citit toate textele sale sacerdotal` a rabinului la care mergeau, momente ale apropierii de cre[tinism. La în care el spune c` prefer` spovedania
anterioare convertirii. Respectiv, volumul Nemirov. Acesta nu reu[e[te s` intre în una din aceste întâlniri se întâmpl` un lucru ortodox` "face to face", celei catolice,
de debut din 1934, În genul tinerilor, gra]iile celor doi, unul dintre motive fiind foarte interesant. De Steinhardt se apropie s`vâr[ite în confesional, care e, mai degrab`,
publicistica lui interbelic` [i imediat acela c` vorbea prost româna. Din cauza un Irlandez (va scrie de fiecare dat` cu liter` o rela]ie indirect`. Pentru o asemenea
postbelic` din Revista burghez`, Revista acestui rabin, cei doi decid s` o rup` cu mare în Jurnal), care-i spune c` se va boteza: personalitate, mi se pare fireasc` aceast`
Funda]iilor Regale, Libertatea, Universul Sinagoga. E un motiv iar`[i paradoxal, pentru "Hristos te va chema la El!" convertire aluvionar`.
literar, evident cele dou` volume despre c` din interiorul cre[tinismului, în Jurnalul Apoi, dup` '48, se apropie [i mai mult A.S.: Glosarea pe marginea unor texte
iudaism publicate împreun` cu prietenul s`u fericirii, Steinhardt îi va ironiza pe cre[tinii de cre[tinism. Viziteaz` împreun` cu o precum O scrisoare pierdut`, O fotografie
orizont
7
www.revistaorizont.ro
DOSAR
dosarSTEINHARDT
steinhardt

mai veche de 14 ani, Miori]a, Dumnezeu Steinhardt ironizeaz` celebra butad` a lui
s-a n`scut în exil, C`l`torului îi [ade bine N. Ionescu, care face distinc]ie între "bun
cu drumul se constituie în tot atâtea prilejuri Român" [i "Român". Spune c` biologic e
pentru Steinhardt de a face apologia ideii a[a cum zice N. Ionescu, dar c` prin botezul
de românitate [i de a se declara îndr`gostit sângelui ([i d` un exemplu din propria sa
de fenomenul românesc. Cum comenta]i? familie, un v`r care moare la M`r`[e[ti) sau
G.A.: E [i aici un paradox. V-am spus prin miracol, mister acest lucru e posibil.
c` în cele dou` volume de iudaism, cei doi Î[i pune întrebarea cum de N. Ionescu, cu
tineri ironizeaz` pu]in [i fenomenul asimil`rii. toat` inteligen]a lui, nu a pus problema [i
Nu c` ar fi împotriva acestuia. Dar ei spun altfel. De ce s-a limitat la biologic [i etnic
c` a discuta despre asimilare, înseamn` a [i n-a spiritualizat aceast` chestiune?
descoperi America a doua oar`. Sigur, îns`, Se ajunge astfel ca Steinhardt s` fie
c` aceast` convertire înseamn` [i apropierea acuzat de Al. Sever în Epistol` despre
de fenomenul românesc. Acum, iar`[i, dac` convertire c` nu i-a fost de ajuns "atestatul
citim Jurnalul fericirii, afl`m c` familia de cre[tin" [i c` el a vrut "s` fie român".
Steinhardt avea foarte mul]i prieteni printre A.S.: "Poporul român e dintre acelea
români, c` mergea la slujbele ortodoxe. care-[i dovedesc însu[irile bune [i
A.S.: C` el f`cea religie al`turi de colegii superiorit`]ile numai când [i unde sunt în
s`i ortodoc[i... stare de puritate etnic` (spre pild` în
G.A.: Aici lucrurile sunt clare. Am Maramure[)" sau "De la celelalte neamuri,
studiat arhiva de la Liceul Spiru-Haret [i mai ales: slu]enii [i defecte, de la greci, turci,
totul e evident. Erau patru evrei în clas` [i evrei, maghiari, ]igani. Le-am adoptat numai
el e singurul dintre ei c`ruia îi apare not` defectele".
la religie, trecut` de preot. Deci Steinhardt Face Steinhardt, în acest dialog cu spune c` Steinhardt "este derutat [i, într-o în acela[i timp, o carte r`v`[itoare. Una dintre
nu minte în Jurnalul fericirii. Zaharia Sângeorzan, saltul de la dragostea anumit` m`sur`, chiar scrântit". cele mai citite c`r]i de dup` '89. A avut peste
Într-adev`r, convertirea înseamn` cu de românitate la un românism exclusivist? În ceea ce-i prive[te pe ceilal]i doi, zece edi]ii, deocamdat` are [ase traduceri.
prec`dere [i asumarea românit`]ii. E o G.A.
G.A.: Nu cred. În Jurnalul fericirii e o b`nuiala mea este c` Steinhardt [tia. O Cunosc multe persoane, care n-au neaparat
asumare a românit`]ii în rela]ie cu secven]` foarte interesant`, în care e descris sugereaz` [i Toader Paleologu, în prefa]a leg`tur` cu literatura [i care mi-au m`rturisit
convertirea, nu e o asumare laic`. Etnicul un episod de dup` eliberarea din închisoarea unui volum de documente coordonat de Clara c` Jurnalul fericirii le-a schimbat via]a. Deci
[i religiosul sunt consubstan]iale. Fire[te, din Gherla. Descrie drumul cu trenul de la Cosmineanu [i Silviu Moldovan. Aici, T. are dreptate Paleologu. Este una din c`r]ile
putem discuta la nesfâr[it despre textele pe Gherla la Cluj [i, respectiv, de la Cluj la Paleologu recunoa[te c` Marin Oltescu este mari contemporane.
care le-a]i men]ionat. Cel mai celebru este, Bucure[ti. Prive[te pe geam. Evident, are tat`l s`u. A.S.: Asta cu siguran]`, dar, totu[i,
f`r` îndoial`, Secretul Scrisorii pierdute. E ochii obosi]i de nestinsele lumini electrice A.S.: Exact asta era urm`toarea mea sintagma "cel mai mare"...
un text foarte provocator în care Steinhardt ale închisorii. Este foarte fericit [i admir` întrebare. Chiar crede]i c` Steinhardt [tia G.A.: Eu am încercat s` nu cad în
demonstreaz`, nici mai mult nici mai pu]in, peisajul Transilvaniei. Î[i aduce aminte c` de "pactul" cu diavolul f`cut de A. Paleologu? hagiografie, dar nici în viziunea caustic`,
decât, c` lumea lui Caragiale e o lume [i Caragiale a admirat acest peisaj. Spune: G.A.: Da. {i în ceea ce-l prive[te pe E. de[i am mai avut [i ni[te obiec]ii. Spre
cre[tin`. Ei, aici, eu am venit cu o interpretare da, sigur, au fost [i aici suferin]e, au fost [i Vidra[cu, cred c`, cred! c` Steinhardt [tia exemplu în chestiunea cu "diletantul".
politic`. Dac` citim cu aten]ie Secretul aici asupriri, numai c` aceste suferin]e n-au de pact. {tiu lucrul acesta din cartea lui Stelian A.S.: Eu cred c` aici e vorba de modestia
Scrisorii pierdute, constat`m c` pe tot perturbat atât de mult sufletul românesc, T`nase, Anatomia mistific`rii, în care acesta c`lug`rului.
parcursul acestui eseu, de câteva zeci de respectiv sufletul transilvan. Aici n-a existat red` ni[te discu]ii cu fiica lui E. Vidra[cu, G.A.: Poate c` sunt eu mali]ios, dar cred
pagini, Steinhardt compar`, de fapt, lumea "mâl turcesc". Ajunge la Cluj în 3 august din spusele ei reie[ind implicit ideea c` c` este [i pu]in "jucat". El spune "sunt un
lui Caragiale cu lumea comunist`. Lumea 1964, se plimb` prin ora[ [i are viziunea Steinhardt [tia de pactul tat`lui ei. Mai mult, diletant", dar pe de alt` parte era foarte
lui Caragiale nu e una cre[tin` în sine, este, Europei Centrale. T. Paleologu spunea c` uneori se [i în]elegeau preocupat s`-[i publice materialele imediat,
îns`, cre[tin` în raport cu ceea ce s-a întâmplat Eu a[ zice c` Steinhardt e adeptul acelei ce s` scrie. E foarte posibil. E o mare diferen]` d`dea telefoane...dovad` coresponden]a cu
dup` '45. Este preferabil` oricând aceast` comunit`]i care s-ar afla într-o interferen]` între notele date de ace[tia [i cele date de Zaharia Sângerozan, cu N. B`ciu]. Al.
lume, cu toate defectele ei, cu toate bârfele, cu Mitteleuropa [i respinge, într-un fel, acea Caraion. Totu[i, nu putem s` inocentiz`m George, într-un text despre N. Steinhardt,
toate frivolit`]ile, este preferabil` oricum zon` a Europei aflat` în rela]ie cu civiliza]ia nici informatorii care au dat note neutre. spunea c` era foarte gr`bit în a-[i rezolva
lumii comuniste. Zoe Trahanache îl iart` pe aceasta balcanic-oriental`. Steinhardt, spre Notele date de Caraion au consecin]ele oportunit`]ile editoriale, s` fie prezent în
Ca]avencu la urm`, în ciuda b`t`liei dintre deosebire de prietenul s`u Alexandru despre care am discutat. Cele dou`-trei note arena cu lei. Atunci, sigur c` ne putem întreba
cele dou` tabere. Este o iertare cre[tin` Paleologu care elogia balcanismul, cred c` informative date de M. Oltescu (Paleologu) de unde aceast` febrilitate, care nu intr` în
comparativ cu ceea ce s-a întâmplat dup` e mai pu]in sedus de balcanism [i prefer` sunt eseuri care pot s` apar` azi într-un tiparele vie]ii monahale, dac` avea con[tiin]a
'48, când câ[tig`torul nu [i-a mai iertat acea românitate mitteleuropean`. Deci, n-a[ Dic]ionar al scriitorilor români, la capitolul diletantului? Bine, mie îmi place foarte mult
victima. Limbajul personajelor caragialiene mar[a pe ideea aceasta a unui românism pur, Steinhardt. Nu [tiu dac` [i celelalte note ale faptul c` intrând în via]a monahal` n-a întors
este, evident, un limbaj plin de defecte, dar, în sensul extremist al termenului, ci a unei lui Paleologu sunt la fel. Notele date despre spatele culturii. L-a[ fi vrut îns` un pic mai
a[a cum este, nu e dominat de efectul cenzurii românit`]i de interferen]` mitteleuropean`. al]ii. Iar ale lui Vidra[cu sunt adev`rate nuan]at în unele texte, pentru c` azi sunt
[i al autocenzurii. Lumea lui Caragiale este Cam a[a a[ vedea eu lucrurile aici. Steinhardt jurnale exterioare pe care acesta i le ]ine. mul]i scriitori minori care se legitimeaz` prin
cre[tin` sau paradisiac` dac` o raport`m la nu este un Crainic, un Nae Ionescu, din Sunt ni[te note mai degrab` legate de...sunt ceea ce a scris Steinhardt despre ei.
comunism. punctul meu de vedere. Crainic, [ti]i, avea un fel de jurnale clinice ale lui Steinhardt. El îns` nu face o critic` valoric`. Încearc`
Vede]i, aici, el îl continu` pe Ralea, cu aceast` opozi]ie spenglerian` între cultur` Se [tie c` Steinhardt avea o s`n`tate fragil`. s` identifice în texte literare ni[te enclave
o viziune ideal`. Exist` [i o alt` viziune, [i civiliza]ie, în vreme ce Steinhardt merge Era un client al policlinicilor [i al spitalelor. de spiritualitate, de etic`, de transcenden]`,
neagr`, infernal`, despre lumea lui Caragiale. pe ideea de "culturciviliza]ie". Cozmescu vorbe[te despre acestea. Vorbe[te, chiar [i acolo unde scriitorii în[i[i nu [i le
E cea a lui Mircea Iorgulescu, din Marea A.S.: Tot în volumul Nicolae Steinhardt îns`, [i despre vizitele la Paris [i despre recunosc. E cazul scriitorilor genera]iei '80.
tr`nc`neal` – eseu despre lumea lui Caragiale [i paradoxurile libert`]ii îi deconspira]i pe schimburile epistolare, care interesau foarte A.S.: Cum îl percepe]i dumneavoastr`
sau cea rezultat` din filmul De ce trag trei dintre cei mai importan]i turn`tori ai mult Securitatea. Apropo de chestia aceasta, pe Steinhardt din perspectiva destinului s`u
clopotele, Mitic`?, al lui Lucian Pintilie, în acestuia. Deja celebrii Artur (Ion Caraion), dac` Steinhardt a [tiut [i, dac` a [tiut, dac` postum?
care se merge pe identificarea dintre grotescul A. Cozmescu (Emanuel Vidra[cu), respectiv i-a iertat? Eu cred c` da. Steinhardt poate G.A.: E o postumitate fericit`, ca s` zic
lumii caragialiene [i grotescul lumii M. Oltescu (Alexandru Paleologu). Cum s` în]eleag` c` oamenii sunt diferi]i, c` unii a[a. E o postumitate meritat` [i care
comuniste. Nu întâmpl`tor [i filmul lui crede]i c` ar fi reac]ionat monahul Nicolae pot s` cedeze, al]ii nu. El spune la un moment contrabalanseaz` destinul antum. Spre
Pintilie [i eseul lui Iorgulescu au fost interzise. fa]` de ace[tia, dac` ar fi aflat, având în vedere dat c` nu oricine poate s` fie erou sau martir. exemplu Jurnalul fericirii, care are un destin
E o viziune de identificare. Ei bine, Steinhardt tipul deosebit de rela]ie pe care l-a avut cu Harul sfin]ilor de la Lyon nu-l are oricine. mai mult decât dramatic. Confiscat în 1972,
e pe o viziune de contradic]ie, dar o viziune fiecare dintre ace[tia? Deci nu i se poate cere oricui s` fie martir. autorul anchetat. Rescris din memorie.
în care lumea lui Caragiale, a[a cum este G.A.: Era prieten cu to]i trei. E. Vidra[cu, Ce i se poate cere, îns`, oricui, este s` nu Restituit în '75, trimis la M. Lovinescu [i
ea, este mult superioar` celei comuniste. se [tie, era [i na[ul s`u. Paleologu, evident, dea mai mult decât i se cere. V. Ierunca din dorin]a de a se publica.
Evident c` în eseul despre lumea lui Caragiale i-a fost prieten. Cu Ion Caraion, de asemenea, A.S.: Alexandru Paleologu: "În 1972 Clandestiniz`rile, despre care vorbe[te V.
se vorbe[te de fenomenul românesc, care, a fost prieten. Dintre ace[ti trei informatori, mi-a adus manuscrisul Jurnalului fericirii. Ciomo[ în prefe]ele edi]iilor succesive
în opinia lui Steinhardt, s-ar situa în mod rolul cel mai dezastruos îl are Ion Caraion, Pân` atunci eu îl admiram foarte mult pe publicate la Dacia. A doua confiscare în '84.
fericit pe linia de mijloc dintre pragmatismul cel care a dus manuscrisul Jurnalului fericirii Nicu [i pentru ce scria [i pentru ce spunea Imposibilitatea de a se publica în România.
occidental [i nihilismul de tip oriental. la Securitate, în 1972. Confiscarea Jurnalului [i pentru disciplina lui mental`. Dar cartea Diverse devers`ri ale unor fragmente din
A.S.: Dac` ad`ug`m la acestea celebrele fericirii [i toat` drama care a urmat îl au ca aceea, când am citit-o, într-o noapte [i în Jurnal în alte texte, care au fost publicate.
cuvinte: "Sângele meu este evreiesc dar de responsabil pe agentul Artur, Ion Caraion. ziua urm`toare, mi-a t`iat r`suflarea. L-am Moartea autorului înainte de a-[i vedea
gândit [i de sim]it, gândesc [i simt Mai mult decât atât, exist` o not` dat` chemat [i i-am spus: m`i, Niculae...E[ti la publicat` cartea. În fine, apari]ia c`r]ii în
române[te", putem considera c` Steinhardt de Caraion dup` confiscarea Jurnalului, care-i ora actual`, probabil, dintre to]i scriitorii '91 [i destinul ei, care reechilibreaz`
e mai mult decât un "bun Român"? A reu[it de-a dreptul dostoievskian`. Caraion români tr`itori, cel mai mare". S` fi fost oare dramaticul antum al acesteia.
el s` se transforme în "Român", contrazicând poveste[te cum Steinhardt încearc` s`-[i vorba doar de prietenia ce-i lega sau e Interviu realizat de
astfel teza lui Nae Ionescu? cear` el iertare pentru faptul c` i-a pus într-o "ochiul" eseistului [i criticului Palelogu?
G.A.: Asta am demonstrat-o [i în cartea situa]ie nepl`cut`, dându-le un exemplar din G.A.: Sunt de acord cu a dou` men]iune. ADRIAN SAB~U
mea. Într-adev`r, în Jurnalul fericirii Jurnalul fericirii. Ultima propozi]ie a lui Artur Prietenia este clar`, dar Jurnalul fericirii este, Sighet, 16 iulie 2009
orizont
www.revistaorizont.ro 16
DOSAR
dosarSTEINHARDT
steinhardt

F~R~ TEAM~, DESPRE


ADMIRA}IE
ALEXANDRU PALEOLOGU
Alexandru Paleologu: Eu am fost foarte Adic` Europa a fost st`pâna lumii cât era
bun prieten cu el, din p`cate doar din 1953, cre[tin`tatea [i atunci efectiv Europa a fost
când eram la Câmpulung în clandestinitate în fruntea continentelor de pe planeta asta.
[i el a venit s`-l vad` pe Noica [i ne-am Chiar în fa]a unor continente cu paralel`
cunoscut. Îl [tiam de mult, de la Liceul Spiru istoric` la acela[i nivel. Dar st`pâna lumii
Haret, unde am intrat, mi se pare, la un an era Europa. Nici Coreea, nici China, nici
dup` el, dar citisem ce scrisese în revista alta, iar structura lumii era cre[tin` pentru
"Vl`starul" [i în "Revista Funda]iilor c` între ortodoxie [i catolicism n-a fost
Regale". Mai citisem unele lucruri despre niciodat` polemic`, niciodat` divergen]`
el, începând [i cu volumul lui de debut, doctrinar`, nicio alt` problem` de teologie.
volumul din tinere]e În genul tinerilor în D. {-O.: S-au considerat tot timpul
care m` amuza c` f`cea o oarecare deriziune biserici surori.
de genera]ia tân`r`, genera]ia Eliade [i A. P.: Da, [i nu exist` niciun fel de
ceilal]i. motiva]ie dogmatic`, ideologic`, ci numai
Când l-am v`zut acolo, la Câmpulung, stilistic`, apt` s` justifice [i s` explice
ne-am împrietenit din primele cinci minute, bipolaritatea cre[tin`t`]ii. Regret apari]ia
Foto Alina Popescu
ca [i cum am fi fost prieteni din copil`rie. protestantismului. Este o excep]ie, o
Eu aveam treizeci [i ceva de ani, iar el avea curiozitate. Cu toate tezele interesante [i, fie incomprehensibile. Scria a[a cum [tia mult, s` aib` o bun` impresie despre cum
cu vreo [ase ani mai mult decât mine. Am într-adev`r, fecunde [i stimulente ale lui s` vorbeasc` – foarte simplu [i normal – este via]a în lumea civilizat`, via]a într-o
fost foarte, foarte lega]i [i cred c` în ultima Max Weber despre spiritul protestant, etica cu vorbele care îmi pl`ceau foarte mult în lume pitoreasc`. Se sim]ea foarte bine. Lui
parte a vie]ii am fost cel mai apropiat de protestant` [i ruina capitalismului. Nimeni vocabularul lui. Îns`, importante au fost i-a pl`cut, i-a convenit aceast` disciplin`
el. Unul dintre cei mai apropia]i prieteni ai nu pricepe c` noi nu suntem orientali, fiindc` pentru el câteva lecturi fundamentale, pe destul de auster` – c`lug`ria – destul de
lui Nicu în perioada când ne-am cunoscut suntem dup` întinderea estului; suntem o care par]ial le aveam împreun`, dar el era sever`, dar care nu e f`r` un anumit sentiment
era tân`rul pe atunci, acum nu mai e nici Europ` de centru-stânga, de centru-occident. mai scrupulos ca mine. Spre exemplu, nu de triumf [i nu e f`r` anumite volupt`]i în
el tân`r, Virgil Cândea, academicianul, care Împreun` cu Steinhardt ne-am identificat am citit niciodat` toat` opera lui Jules linia voin]ei. Lucrul `sta e necesar de re]inut,
i-a propus multe lecturi care au fost lecturi – cam acelea[i din tinere]e – Romain. El era doctor în Jules Romain. Sau pentru c` descoper` aspectele de con[tiin]`
hot`râtoare. Cândea nu se bucur` de mult` incomparabil mai vaste ale lui decât ale mele. în Romain Roland, care pentru mine e mai grave pe care el le avea, fiindc` nu era
simpatie în societate [i nu este scutit nici Eu nu sunt un om cult, sunt doar un om mediocru. Dar cam ace[tia au fost autorii atunci înc` foarte credincios, dar credea c`
de suspiciuni destul de pu]in agreabile, dar cultivat. Nu e acela[i lucru. E altceva. lui: Jules Romain în mare m`sur`, evident, e bine ca oamenii s` se conformeze unor
este un om extraordinar, o mare inteligen]`, D. {-O.: Cred c` sunte]i modest! în tinere]e Anatole France, pentru c` el forma dispozi]ii transcendente [i supreme date de
o mare cultur` [i apt de o puternic` influen]`. A. P.: Nu, nu. {tiu foarte bine c` nu un spirit al umorului [i al hazului fran]uzesc o mare religie.
Poate c` nu are destul curaj s` accepte sunt un om cult. {tiu c` sunt un om cultivat, [i ne uimeam [i unul [i altul ce imbecili Mi-a spus [i mie mai târziu c` [i-a
anumite manifest`ri ale emulilor lui. De c` m` pot exprima corect [i nu mai sunt sunt actualii detractori ai lui Anatole France publicat în tinere]e câteva lucr`ri juridico-
exemplu, acum exist` o polemic`, un fel poliglot cum am fost în tinere]e, dar m` pot care zic c` e dep`[it. E de un farmec politice despre pozi]ia evreit`]ii în lume [i
de polemic`, pentru c` nu e una real`, în exprima corect [i cu o alur` competent`, nemaipomenit, e o inteligen]` extraordinar` c` Manole Neuman a vrut la un moment
leg`tur` cu prietenul meu Sorin Dumitrescu neinfirmat` de realitate, pentru c` [tiu foarte de formul` renascentist` [i un talent uria[. dat s` se integreze în tradi]iile religioase
care a scris o carte Chivotele lui Petru Rare[... bine care îmi sunt limitele. Nu m` intereseaz` A, c` erau mofturile de stânga, cum aveau evreie[ti, s` intre în sinagog` ca practicant,
Diana {imonca-Opri]a: E vorba de teza o prea mare acumulare de lectur` a[a cum to]i intelectualii atunci, iar acum risc`m s` dar nu i-a pl`cut. N-a g`sit nicio satisfac]ie
lui de doctorat… era Nicu pasionat de lectur` [i citea foarte le avem [i noi… Chiar le aveam, de fapt. în practicarea religiei mozaice. {i a g`sit,
A. P.: Asta era problema: "Ce-i trebuia repede. Asta era o for]` a lui [i un handicap. Eu, de exemplu, n-am fost de stânga într-adev`r, una conving`toare în cre[tinism.
lui doctorat, c` el e pictor? Un pictor nu Pe de o parte, un exces de cuno[tin]e, te niciodat` în via]a mea, dar aveam câteva Zicea: "Uit`-te la Hristos [i la to]i ceilal]i
are nevoie de doctorat, are nevoie de talent!" face ezitant, cum ezitant este orice om care înclina]ii r`u plasate. De pild`, a ap`rut într-o întemeietori de religii. Singurul care a
Dar e o problem` de istorie a accepta, a are cât de cât oarecare bun sim] [i pruden]`. carte a mea care este cunoscut` câteva pasagii frecventat o lume interlop`, interesat de
vedea în Petru Rare[ un monarh de tipul Dar el avea o curiozitate [i o sete de a cu elogiul intelectualului. Or, nu e corect oamenii p`c`to[i a fost Hristos". Problema
renascentist; e un lucru just [i exact. Tipul ingurgita informa]ii din cultur` enorm`, din lucrul `sta. Eu în]elegeam prin intelectual pentru un adev`rat credincios este s`-l salvezi
renascentist în varianta ortodox`, care nu toate planurile. Era pasionat [i de [tiin]e, o defini]ie pe care o d`dea Paul Zarifopol: pe omul care e pe buza pr`pastiei. Or,
este exclus. Nu se poate spune c` numai de progresele fizicii moderne, era foarte bine "Intelectualul e omul obsedat de inteligen]`." cre[tinismul este singura religie interesat`
protestan]ii au fost în zona renascentist` sau orientat în materie de art` contemporan`, Da, este adev`rat acest lucru, dar `sta e omul de p`c`to[i. De virtualii p`c`to[i, pe când
catolicii. Aceea a fost zona occidental` care de muzic`, de pictur`... Era mult mai inteligent. Foarte mul]i intelectuali nu sunt celelalte religii au de-a face numai cu
nu era a[a de francamente opus` celei informat decât mine în domeniile astea. Avea deloc inteligen]i. Foarte mul]i celebri nu perfec]ii.
neoccidentale. [i un fel de sete de informa]ie pe care eu o sunt foarte inteligen]i, îns` intelectualul este În toate chestiunile fundamentale, eu
Europa pe care, în mod genial [i simplu numeam chiar snobism. "Domnule, tu e[ti o persoan` foarte infatuat`. Exist` ideea c` am fost fericit s` am un amic care s`
[i evident a definit-o, la îndemâna oric`rui cam snob! Prea le [tii pe toate! Pe de alt` noi, intelectualii, suntem sarea p`mântului. gândeasc` spontan [i clar, a[a cum mi se
om de bun sim], Europa se întinde de la parte, ai mai neglijat unele!" Nu suntem. pare mie normal s` gânde[ti. N-am avut nicio
Atlantic pân` la Urali, neexcluzând Rusia, El avea câteva lucruri, în afara acestor Pentru el a fost foarte important` decep]ie în amici]ia mea cu el, niciun gând
cum fac foarte mul]i europeni. "A! Rusia e calit`]i extraordinare ale mecanismului convertirea. El era un b`iat, cum ziceam, de vanitate. Era un om de o sinceritate
în Asia!" Rusia nu e în nicio Asia. Rusia infailibil [i accelerat al inteligen]ei lui, acel de bani-gata, care dac` voia s` petreac` un absolut`, de o consecven]` moral` [i logic`
este în Europa! {i nu putem fi, zic eu, aspect al sesiz`rii nuan]elor [i al an sau mai mult în Anglia sau oriunde, nicio perfect` [i care remarca faptul c` anumite
europeni exceptându-i pe Tolstoi [i pe compatibilit`]ilor [i fuziunilor virtuale. Era slujb`, nicio obliga]ie nu-l ]inea în loc. Tat`l incongruen]e morale sau în plan logic sunt
Dostoievski. Este exclus. Este imposibil, destul de curios [i dornic de a nu fi prins lui era un inginer care pleca în deplasare omene[ti [i trebuie în]elese. Avea o putere
cu atât mai mult cu cât aceast` Europ` numea în defect în probleme foarte moderne de în mai multe ]`ri. Câ[tigau bine [i Nicu î[i de a nu voi s` vad` în om o fiin]` care
cre[tin`tatea [i a[a s-a numit ea pân` [i-a art`, de cultur`, sau de cuno[tin]e generale. putea permite orice agrement, ca b`iat tân`r: ac]ioneaz` des`vâr[it, absolut, ineludabil.
pierdut puterea [i influen]a... Acum, cu Mie, spre exemplu, mi-e egal ce impresie concerte în diferite ora[e europene, unde Nu. Via]a este altfel gândit` [i el era nu
Comunitatea European` nu mai e vorba de fac [i mai cu seam` n-am deloc ambi]ia s` se întâlnea cu cutare dirijor. Avea aceast` numai tolerant, dar [i prieten [i afectuos
cre[tin`tate; s-a spus c` nu se poate o Europ` fiu la curent cu toate. El era la curent cu libertate de a-[i petrece vremea dup` plac, cu virtualul p`c`tos. Asta era foarte adânc
decât în spirit laic. Asta e o pur` incultur`! toate [i e periculos. A fi la curent, te poate s` mearg` unde avea chef s` mearg`. Nu în credin]a lui [i cred c` `sta a fost unul
Una e s` ai un spirit deschis, tolerant [i face s` cedezi la un moment dat pentru o era – cum nu e normal s` fii – ahtiat dup` din elementele esen]iale care erau la el.
în]eleg`tor [i alta e un spirit laic, adic` ales. prostie. Bine, astea erau polemici ale noastre c`l`torii peste tot, s` vezi cum e lumea. Mai este un lucru interesant: Nicu, când
Îns` cultura se nume[te azi ceva care este amicale [i glume]e. Lumea e peste tot la fel. Dar merit` s` te l-am cunoscut, nu era a[a gra]ios [i elegant
foarte incult! Adic` judec`]ile ateilor se Fapt este c` mie îmi pl`cea foarte mult duci s` vezi cum este albia Rinului... Asta ca în poza aceea (poz` pe care mi-a ar`tat-o
cheam` cultur`. Dup` mine se cheam` felul lui de a scrie. Nu avea deloc acele merit` s` vezi. n.n). Era cam prea slab. Era întotdeauna
prostie, nu se cheam` altfel. Asta e clar. compuneri de fraze, fie savante, fie greoaie, Or el a apucat în tinere]e s` c`l`toreasc` foarte elegant îmbr`cat, dar mama mea care-l

cyan magenta yellow black


orizont
17
www.revistaorizont.ro
DOSAR
dosarSTEINHARDT
steinhardt

îndr`gea grozav [i care era moldoveanc` e adev`rat c` ispita de a scrie un jurnal e o


zicea: "Tare-i di[tept b`ietul `sta Nicu, da' tenta]ie suspect`. De ce mai vrea omul s`
tare-i urât!". Or el, când a ajuns c`lug`r, îi ]in` jurnal dac` [i-a dat seama, a v`zut, a
venea a[a de frumos cu barb` [i în ]inuta sim]it, de ce trebuie s-o [i noteze? A sim]it
lui monahal`, era de o distinc]ie ceva, a observat ceva, a tras o concluzie.
extraordinar`! Bun, o avea în cap. De ce trebuie s` o scrii
D. {-O.: Vorbea]i în Alchimia existen]ei, pe hârtie?
în capitolul pe care i l-a]i dedicat – D. {-O.: Probabil pentru c` [tiu c` le
Septuagenarul neastâmp`rat – despre faptul vor publica! În aproape toate cazurile sunt
c` avea ceva în postura aceasta de c`lug`r, publicate [i estetismul lor probabil [i acestui
era între un monah [i un c`pitan ]arist... fapt i se datoreaz` c` [tiu de la început c`
A. P.: A, da! Avea ceva... o vor face, c`-l vor publica.
D. {-O.: Asta înseamn` c` nu era un A. P.: Asta m` gândesc: dac` vrei s` o
tip foarte blând. publici, de ce nu o publici sub form` literar`?
A. P.: Nu neap`rat, dar trebuie s` fii Acum, nu ai întotdeauna timp [i plan pentru
uman. Trebuie s` ascul]i ce spune Iisus asta. Eu chiar m` gândeam de ce Nicu n-
Hristos: adic` s` fii în]eleg`tor cu omul [i a ]inut jurnalul `la. Era o lume care avea
cu nebuniile omene[ti. aten]ie la nuan]`, la detaliul pe care omul
D. {-O.: Steinhardt afirm` în Primejdia îl are în via]` [i pe care nu-l rezerv` pentru
m`rturisirii, de pe pozi]ia sa de "comentator crea]iile literare. Le scrii ca s`-]i precizezi,
de texte", c` un critic trebuie s` fie condus s`-]i fixezi ni[te observa]ii de ordin moral. Foto Mihai Cucu
de "neteama de admira]ie". Criticul literar Dar uite c` el n-a avut ispita asta. La [tiin]a
nu trebuie s` se team` s` admire. Au fost mea, o fi ]inut jurnal, dar nu l-a p`strat. l`ud`m cu ea, dar nu e ceva prea interesant. n-aveam! {i m` gândeam: "M`i, Nicule,
contemporani [i critici care [i acum vorbesc D. {-O.: Cum considera]i Jurnalul Nu e a[a mare lucru s` fim virtuo[i. Trebuie nici n-ar fi bine s` avem prea mult habar.
despre el [i spun c` a avut o critic` oarecum fericirii? Este un fals jurnal, pân` la urm`, s` fim liberi. Devenim dup` aia ni[te doctrinari savan]i.
hedonist` [i c` n-ar fi avut criterii. Lui îi fiind scris dup` evenimente, ori i-a]i g`si D. {-O.: Crede]i c` Steinhardt a fost Acestea sunt chestiuni de via]` [i de riscuri,
pl`cea [i Vlahu]`, [i Al. Br`tescu-Voine[ti, o alt` a[ezare tipologic`? tot timpul liber? de sinceritate, de probitate. Nu putem s`
[i în acela[i timp Alphonse Daudet. N-avea A. P.: Cu Jurnalul fericirii s-a-ntâmplat A. P.: Sunt convins c` da. Tot timpul le transform`m în ni[te fixa]ii." În fapt, eram
criterii? o chestie extraordinar`. Era geamul deschis nu, c` nu se poate. Nu putem fi chiar tot de acord c` orice întrebare mai profund`
A. P.: Între noi doi, elementele cele mai vara: "Cucu!" A[a spunea. "A, tu e[ti, Nicule. timpul la modul ideal, dar cel mai adesea, [i mai presant` despre via]`, despre sufletul
hot`râtoare în primii ani au fost lecturile Hai!" Venise diminea]a devreme pe la nou` da. uman, despre cultur` e o întrebare teologic`.
din tinere]e [i în principal Alphonse Daudet. [i ceva. "Uite, vreau s`-]i încredin]ez ceva!" D. {-O.: În fa]a mor]ii? N-are cum s` fie altfel. "Deci, noi doi suntem,
{i eu mi-am început via]a literar` cu un cadou Mi-a pus pe mas` un manuscris, o A. P.: N-am asistat la moartea lui, pentru Nicule, teologi [i poate mai buni decât al]ii
de la tata – o edi]ie foarte frumoas`, complet` dactilogram` compact`, foarte bine pus` la c` a murit acolo, la Baia Mare. Mi-am pentru c` suntem mai mode[ti."
[i ilustrat` de un bun ilustrator – un Alphonse punct, foarte bine aliniate paginile. "Vreau imaginat oarecum dup` pove[tile care mi Cei care nu sunt a[a, nu sunt adev`ra]i
Daudet. Mi-a pl`cut enorm [i se pare c` s`-]i dau s` cite[ti ceva ce am scris eu în s-au spus. Eu sunt convins c` omul nu poate teologi, pentru c` a[a ar pune mai concret
este un mare scriitor, fiindc` a reu[it un timpul `sta." {i mi-a l`sat Jurnalul fericirii. fi decât om. Dac` e inteligent, e om inteligent, [i mai viu problema lui Dumnezeu. De fapt,
roman comic extraordinar prin Tartarin din Eu nu [tiam despre el. A stat pu]in [i a plecat. dac` nu, nu. Un om inteligent nu poate s` cu teologia adev`rat` ne-am întâlnit noi
Tarascon [i care are extraordinara luciditate M-a pasionat într-a[a un hal, c` toat` ziua fie la[. Poate s` aib` la[it`]i din astea de întâmpl`tor în c`r]ile unor autori. N-am
de a prinde elementele cele mai divulgante [i toat` noaptea am citit. L-am terminat în oportunitate, de prea simpl` imagine a întâlnit teologie bun` la Tolstoi, dar n-are
pentru sl`biciune sau virtu]i omene[ti, atât scurt timp, l-am reluat [i mi s-a p`rut salv`rii personale, dar un om inteligent nu importan]`. Tolstoi însu[i era un om a[a
în teatru, cât [i în romane. A nu admira extraordinar mai ales un lucru: episoadele poate s` fie un om la[. Mai ales dac` e[ti de plin de crea]ia lumii… Dac` teoria lui
energic [i brutal declarat pe Alphonse Daudet din închisoare erau precedate de ni[te vorbe credincios [i [tii c` dup` aia se mai întâmpl` sau discursurile lui sau umpluturile lui din
înseamn` la[itate intelectual` [i ignoran]` spuse a[a, o logoree inutil` care deruteaz` ceva, c` te vezi cu Altcineva. Cine este Acel romane cu teologie ne cam plictisesc, le
literar`, pentru c` el este un mare, mare pe cititor, dar care este climatul în care trebuie Altcineva? Cum te ia la întreb`ri? Credea putem s`ri, nicio pagub`.
scriitor. El [i cu mine, [i poate mai sunt [i s` te descurci s` po]i comunica prin aceast` chiar în imaginea popular`, nu c` e Aici este iar`[i o alternativ` care pe mine
al]ii care credeam a[a. Nicu avea, adev`rat, re]ea de vorbe zadarnice [i stupide care sunt Dumnezeu un b`trân cu barb`. A[a ne m` cam deranjeaz`, de fapt m` cam face
o anumit` ispit`, dar foarte subtil` [i nu puse în circula]ie. închipuim noi, fiindc` este cel mai vechi nerespectuos. Sigur c` e incomparabil mai
hot`râtoare [i nu prevalent`, o anumit` ispit` Am citit acest jurnal de dou` ori, dup` de zile, este plin de experien]`. Asta nu fecund, mai plin de idei îndr`zne]e [i
a ceea ce este "chic", a ceea ce este elegant, aia înc` o dat`, dup` câtva timp, c` el nu înseamn` c` ne facem o imagine percutante în ordinea asta Dostoievski, dar
a ceea ce este "à la page". Îi pl`cea s` fie era în Bucure[ti [i n-am avut r`bdare s` citesc antropomorfic`. Ea e necesar` ca mijloc de sigur c` artistul mare e Tolstoi. Cum se pune
la curent cu cele mai noi "truvaiuri" în altceva pân` s-a întors el [i când a venit comunicare. Sunt convins c` avea angoase problema? Artistul mare este omul mult mai
materie de art` sau de alte lucruri, de care i-am spus: "M`i Nicule, noi ne comport`m mari pe tema asta, c` e normal s` aib` orice informat despre Dumnezeu.
eu cam râdeam: "Nicule, mai las` tu lucrurile a[a amical [i ca ni[te egali, dar tu e[ti `l om, cât de cât. De vreme ce nu po]i s` o D. {-O.: Dostoievski are [i o alt`
astea! Multe mofturi [i caraghioslâcuri. Ce mare. Nu mai încape vorb`. Tu e[ti `l mare. refuzi [i continui s` crezi c`, mergând la experien]` legat` de Dumnezeu.
ne apuc`m noi s` le aplaud`m de la distan]`?" Gata!" {i am r`mas cu ideea asta c` el a spital te faci mai bine decât înainte, asta e A. P.: Sigur c` da. E esen]ial s` ai
"Da' e un lucru interesant!" "Las`, om mai fost un mare scriitor [i noi suntem ni[te o prostie. Te vei sim]i din ce în ce mai prost, experien]a omului care [tie ce este s` fii
vedea..." publici[ti. A fost de-a dreptul un mare pân` când vei muri. E clar. credincios [i [tie suferin]a.
Avea un fel de atrac]ie, de a nu fi prins scriitor, iar Jurnalul fericirii mi se pare D. {-O.: La înmormântarea lui a]i fost?
în defect de informa]ii mai îndr`zne]e, mai extraordinar. {i mi se pare c` am fost eu A. P.: Da, am fost împreun` cu fiul meu, Interviu realizat de
noi, dar era foarte prudent, sau mai exact privilegiat de Dumnezeu s` asist la gloria Toader, [i cu mul]i al]i prieteni: Sorin Diana {imonca-Opri]a
în bun` cunoa[tere de cauz`. {tia foarte bine lui postum` [i, într-adev`r, e o mare glorie. Dumitrescu, Mihai {ora, Radu Bercea… Bucure[ti, 31 ianuarie, 2004
despre ce e vorba. Nu putea fi u[or de în[elat, D. {-O.: Steinhardt vorbe[te despre A fost un eveniment colosal de important. _______________
cât prive[te calitatea autentic` a unei inova]ii moarte [i fric` în general. Are chiar o teorie D. {-O.: Dac` am încerca s` nu Not`: Alexandru Paleologu, cunoscut
artistice de prim` mân`. M` gândeam la pe care o preia de la Kierkegaard care spune particulariz`m pe Steinhardt, care crede]i critic literar [i eseist contemporan, este unul
un moment dat a[a: "Periculo[i oamenii `[tia c`, de fapt, opus p`catului nu este virtutea, c` e rela]ia dintre cele dou` domenii: dintre marii prieteni ai autorului. Fiind colegi
care ]in jurnale!" opusul acestuia este libertatea. Pare un lucru Teologie [i Literatur`? la Liceul "Spiru Haret" din capital` în gene-
D. {-O.: De ce? surprinz`tor, iar aceast` formul` devine o A. P.: M` gândeam la întrebarea asta ra]ii diferite), se cunosc abia mai târziu, în
A. P.: Eu g`sesc c` este imoral s` ]ii obsesie pentru Steinhardt, f`când obiectul în timp ce vorbea]i. Ideea e c` nu se poate perioada în care Alexandru Paleologu locuia
un jurnal, de[i sunt jurnale geniale [i mai multor eseuri critice. eluda aceast` întrebare [i nu e de conceput în clandestinitate la Câmpulung [i devin
extraordinare, [i nu pu]ine. Eu f`ceam A. P.: Evident, evident! E clar acest ca ea s` nu fie justificat` ca întrebare. Ce foarte buni prieteni. Aresta]i la sfâr[itul anu-
socoteala cu el: "M`i Nicule, de ce scriitorii, lucru. Prin asta este Kierkegaard, care mie în]elegem îns` prin teologie în raport cu lui 1959 pentru crim` de uneltire împotriva
în loc s` scrie romane, scriu [i jurnale pe mi-a pl`cut, dar nu m-a convins c` e un literatura? În]elegem c` literatura este despre regimului comunist, fac pu[c`rie politic`
de l`turi?" "De vanito[i ce sunt! Sau ca s` mare gânditor, pân` când am dat de chestiile via]`, despre om, deci despre lucrarea lui pân` în 1964, 3 august. {ansa a f`cut ca,
nu cumva s` r`mân` nespuse unele lucruri." astea. Dumnezeu, de aici despre locul s`u în lume. nu cu mult înainte de dispari]ia marelui om
Poate c` a[a o fi, dar nu numai a[a. Fapt D. {-O.: De fapt, dac` st`m s` ne gândim Nu poate fi altceva. de cultur`, s` avem bucuria [i onoarea de
este c`, într-adev`r – [i cu asta noi ne [i la Jurnalul fericirii libertatea pentru Stein- Nu [tiu cât` teologie practicase propriu- a sta de vorb`, timp de mai multe ore, în
delectam – câteva jurnale geniale ale lui hardt este un concept central, de fapt este zis Nicu. Existau de foarte multe ori proble- casa de pe strada Armeneasc`, într-o încerca-
Jules Renard, al lui Tolstoi, al lui Maiorescu reperul lui, nu neap`rat virtutea, ci libertatea. me de genul acesta, dar le discutam ca re de evocare [i reînviere a unor timpuri
chiar, extraordinar – nu pot fi eludate. Îns` A. P.: Virtutea e o treab`, a[a... Ne profani. Noi aveam talent la asta, dar habar apuse.

cyan magenta yellow black