Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În ultimele mii de ani, liniile de câmp magnetic terestru ieseau din polul sud şi
intrau prin polul nord. Acesta este un aşa-numit dipol magnetic. Oamenii de ştiinţă
urmăresc cu stupoare cum acest câmp magnetic care a fost stabil până acum, începe
să se schimbe. Este vorba de cea mai mare slăbire a acestui câmp magnetic din
istoria recentă a planetei. Geofizicianul francez Gauthier Hulot afirmă că acest
câmp magnetic din Atlanticul de Sud şi America de Sud este cu 30% mai slab decât
în restul planetei. Deja numeroşi sateliţi care au trecut pe deasupra acestei zone au
suferit dereglări electronice pentru că particulele vântului solar pot pătrunde mai
uşor în stratosfera planetei datorită câmpului magnetic slab. S-a observat că în
ultimul secol slăbirea câmpului magnetic a fost de 10 - 15 %, dar în ultimii ani
aceasta s-a accelerat, provocând un nou curent de opinie printre cercetători:
suntem martorii unei iminente inversări a polilor?
În urma cu 16 ani, unul dintre savanti a început simulari pe calculator ale câmpului
magnetic terestru în timp ce lucra la Centrul Laboratorului Naţional Los Alamos
din SUA. Acum, dr. Gary Glatzmaier , profesor de Fizica Pământului la
Universitatea California din Santa Cruz, afirmă că simulările lui arată că miezul
metalic lichid al planetei se mişca continuu, pentru a se putea răci. Aceste mişcări
generează câmpul magnetic terestru. Dar miezul se mişca chiar şi in direcţii opuse
celor normale generând curenţi magnetici ce se opun câmpului “majoritar” care
cresc în intensitate şi ajung chiar să îl depăşească, ducând în cele din urmă la o
inversare a polilor magnetici ai planetei. Această inversare este totdeauna
precedată de o slăbire a câmpului magnetic. După recente măsurători geologice,
astfel de inversări magnetice planetare apar periodic, iar după calculele de rigoare
în aceşti ani urmează o astfel de schimbare.
Într-un interviu publicat în New York Times, dr. Gaulthier Hulot, care participă la
programul ESA, declară: “Vrem să vedem cum vor evolua lucrurile în viitorul
apropiat, aşa cum meteorologii fac prognoza vremii. Sunt sigur că vom putea
realiză aceste predicţii.”
Semne ale unei noi inversari a polilor sunt din ce în ce mai evidente: acum
anomalia magnetică s-a extins şi în zona Africii de Sud, după cum este de parere
dr. Pieter Kotze, şeful Grupului de Geomagnetism de la Observatorul Magnetic
Hermanus din Africa de Sud.
Alte simptome ale unei iminente inversări a polilor ar putea fi extinderea aurorei
polare care de obicei se observă numai la Polul Sud, aceasta urmând sa se extindă
şi deasupra Atlanticului de Sud pe măsură ce câmpul magnetic se va slăbi şi mai
mult.
“Am mai participat la concursuri de acest gen, însă nu s-a mai întâmplat ca
porumbeii să se rătăcească.”, a precizat Radu Drăgan. Din informaţiile deţinute de
crescătorii arădeni de porumbei, omologii lor maghiari se confruntă cu aceleaşi
probleme, din 1500 de porumbei trimişi la Atena din Ungaria, doar 40 întorcându-
se acasă.
Timp de sute de ani, Dakota de Nord îşi primea pelicanii în parcul special din zona
centrală. Giganticele păsări, adevăraţi acrobaţi aerieni, nu au mai aparut de această
dată. Cuiburile lor sunt goale. Cele aproape 28.000 de păsări s-au rătăcit.
Schimbari planetare
Atmosferele planetelor sistemului nostru solar sunt în plină schimbare, declară dr.
Alexei N. Dmitriev , cercetător rus. De exemplu, atmosfera lui Marte creşte destul
de rapid. Proba Mars Observer şi-a pierdut una din oglinzile sale în 1997 cînd a
trecut prin atmosfera lui Marte, ceea ce a dus la prăbuşirea sa, pentru că atmosfera
era de două ori mai densă decât se calculase.
Luna începe să-si “fabrice” atmosfera proprie, care acum se întinde pe o distanţă
de 6.000 de km, fiind compusă, dupa declaratiile savantului rus, din compusi ai
sodiului.
Jupiter suferă o modificare energetică atât de puternică încât s-a format un tub de
radiaţie ionizantă între planetă şi una din lunile sale, Io. Acest tub se poate chiar
vedea în fotografiile recente.
Câmpul magnetic al lui Jupiter a crescut de mai mult de două ori în intensitate.
Uranus si Neptun îşi intensifică şi ele câmpul magnetic si devin din ce în ce mai
strălucitoare.
Activitatea vulcanică a crescut pe Terra cu 500 % din 1875 si cu 400 % din 1973,
susţine Michael W. Mandeville , autorul cunoscutului proiect The Return of the
Phoenix . Iar dr. Alexei N. Dmitriev a calculat că dezastrele naturale survenite între
1963 şi 1993 au crescut cu 410 %.