Sunteți pe pagina 1din 4

“Inversarea polilor magnetici ar putea duce la căderea reţelelor de distribuţie a

electricităţii, mărirea găurilor de ozon din atmosferă, extinderea aurorelor polare


până la ecuator şi chiar derutarea păsărilor migratoare şi a altor animale care se
bazează pe liniile magnetice planetare pentru a-şi găsi drumul.” (New York Times,
13 iunie 2004)

Semne ale unei inversări a polilor magnetici ai planetei

Iată mai jos o reprezentare grafică a câmpului magnetic planetar (IGRF,


International Geomagnetic Reference Field ): culorile roşu, portocaliu şi galben
indică un câmp magnetic slab, sub nivelul mediu (normal) de culoare verde, iar
nuanţele de albastru până la negru indică o intensificare a câmpului magnetic în
regiunile respective, cu valori peste cele normale. Cea mai pronunţată “groapă” de
câmp magnetic este în regiunile Americii de Sud, Atlanticului de Sud şi a Africii
de Sud. Imaginea a fost produsă după măsurătorile câmpului geomagnetic terestru
furnizate de satelitul danez Oersted .

În ultimele mii de ani, liniile de câmp magnetic terestru ieseau din polul sud şi
intrau prin polul nord. Acesta este un aşa-numit dipol magnetic. Oamenii de ştiinţă
urmăresc cu stupoare cum acest câmp magnetic care a fost stabil până acum, începe
să se schimbe. Este vorba de cea mai mare slăbire a acestui câmp magnetic din
istoria recentă a planetei. Geofizicianul francez Gauthier Hulot afirmă că acest
câmp magnetic din Atlanticul de Sud şi America de Sud este cu 30% mai slab decât
în restul planetei. Deja numeroşi sateliţi care au trecut pe deasupra acestei zone au
suferit dereglări electronice pentru că particulele vântului solar pot pătrunde mai
uşor în stratosfera planetei datorită câmpului magnetic slab. S-a observat că în
ultimul secol slăbirea câmpului magnetic a fost de 10 - 15 %, dar în ultimii ani
aceasta s-a accelerat, provocând un nou curent de opinie printre cercetători:
suntem martorii unei iminente inversări a polilor?

În urma cu 16 ani, unul dintre savanti a început simulari pe calculator ale câmpului
magnetic terestru în timp ce lucra la Centrul Laboratorului Naţional Los Alamos
din SUA. Acum, dr. Gary Glatzmaier , profesor de Fizica Pământului la
Universitatea California din Santa Cruz, afirmă că simulările lui arată că miezul
metalic lichid al planetei se mişca continuu, pentru a se putea răci. Aceste mişcări
generează câmpul magnetic terestru. Dar miezul se mişca chiar şi in direcţii opuse
celor normale generând curenţi magnetici ce se opun câmpului “majoritar” care
cresc în intensitate şi ajung chiar să îl depăşească, ducând în cele din urmă la o
inversare a polilor magnetici ai planetei. Această inversare este totdeauna
precedată de o slăbire a câmpului magnetic. După recente măsurători geologice,
astfel de inversări magnetice planetare apar periodic, iar după calculele de rigoare
în aceşti ani urmează o astfel de schimbare.

Gary Glatzmaier spune că intensitatea câmpului magnetic al planetei scade destul


de rapid iar o mulţime de cercetători arată că urmează o nouă inversare a polilor.
Aceasta se întamplă la fiecare 13.000 de ani, după ultimile măsurători. Cea mai
recentă inversare detectată în straturile geologice este de aproape 13.000 de ani.
Deci ne putem aştepta ca în anii ce urmează să fim martorii unei noi inversari a
polilor!

Sateliţii aflati deasupra Atlanticului de Sud, in dificultate


Pentru sateliţii care se afla deasupra atmosferei, câmpul magnetic planetar este
singurul scut protector împotriva particulelor aduse de vântul solar. De aceea
aparatele se defectează cand trec printr-un câmp magnetic slab.

În luna iunie 2004, Agenţia Spaţială Europeana (ESA) a confirmat alocarea de


fonduri pentru 3 sateliţi cu numele SWARM care vor fi lansaţi în 2009 pentru a
măsura mai exact schimbările câmpului magnetic terestru.

Într-un interviu publicat în New York Times, dr. Gaulthier Hulot, care participă la
programul ESA, declară: “Vrem să vedem cum vor evolua lucrurile în viitorul
apropiat, aşa cum meteorologii fac prognoza vremii. Sunt sigur că vom putea
realiză aceste predicţii.”

Semne ale unei noi inversari a polilor sunt din ce în ce mai evidente: acum
anomalia magnetică s-a extins şi în zona Africii de Sud, după cum este de parere
dr. Pieter Kotze, şeful Grupului de Geomagnetism de la Observatorul Magnetic
Hermanus din Africa de Sud.

Alte simptome ale unei iminente inversări a polilor ar putea fi extinderea aurorei
polare care de obicei se observă numai la Polul Sud, aceasta urmând sa se extindă
şi deasupra Atlanticului de Sud pe măsură ce câmpul magnetic se va slăbi şi mai
mult.

Slăbirea extremă a magnetosferei planetare, ce apare înaintea unei inversari a


polilor poate duce la sporirea cazurilor de cancer, datorită radiaţiei cosmice ce va
putea astfel ajunge până la suprafaţa Terrei.

Porumbei şi pelicani dezorientaţi

Mii de porumbei au dispărut în Suedia, folosiţi ca porumbei “de curse”. Deşi


experţi în ghidare pe baza liniilor de câmp magnetic, acum s-au dezorientat. În
SUA s-a pierdut o întreagă specie de pelicani în Idaho iar în California de nord au
dispărut vestiţii pelicani bruni. În Carolina de Sud egretele zboară dezorientate de
la est la vest (în loc să zboare de la nord la sud).

Majoritatea porumbeilor trimişi la Atena pentru a marca deschiderea Jocurilor


Olimpice nu s-au mai întors acasă. Columbofilii arădeni spun că şansele ca
voiajorii să se întoarcă sunt mici, în condiţiile în care drumul de la Atena la Arad
trebuia să fie parcurs în maxim 24 de ore. Dintre cei 850 de porumbei care au luat
zborul de la Atena spre România, în Arad s-au mai întors doar 50. Arădeanul
Adrian Lupulescu a participat la competiţie cu 60 de exemplare dintre care doar
cinci s-au mai întors acasă. Potrivit preşedintelui Asociaţiei Columbofililor
Arădeni, Radu Dragan, primii porumbei trebuiau să ajunga la Arad după 12 ore.

“Am mai participat la concursuri de acest gen, însă nu s-a mai întâmplat ca
porumbeii să se rătăcească.”, a precizat Radu Drăgan. Din informaţiile deţinute de
crescătorii arădeni de porumbei, omologii lor maghiari se confruntă cu aceleaşi
probleme, din 1500 de porumbei trimişi la Atena din Ungaria, doar 40 întorcându-
se acasă.
Timp de sute de ani, Dakota de Nord îşi primea pelicanii în parcul special din zona
centrală. Giganticele păsări, adevăraţi acrobaţi aerieni, nu au mai aparut de această
dată. Cuiburile lor sunt goale. Cele aproape 28.000 de păsări s-au rătăcit.

Schimbari planetare

Atmosferele planetelor sistemului nostru solar sunt în plină schimbare, declară dr.
Alexei N. Dmitriev , cercetător rus. De exemplu, atmosfera lui Marte creşte destul
de rapid. Proba Mars Observer şi-a pierdut una din oglinzile sale în 1997 cînd a
trecut prin atmosfera lui Marte, ceea ce a dus la prăbuşirea sa, pentru că atmosfera
era de două ori mai densă decât se calculase.

Luna începe să-si “fabrice” atmosfera proprie, care acum se întinde pe o distanţă
de 6.000 de km, fiind compusă, dupa declaratiile savantului rus, din compusi ai
sodiului.

Atmosfera Pământului se schimba şi ea, în straturile superioare formându-se un


nou gaz avand in compozitie hidrogen si oxigen, care până acum nu exista acolo.
Nu este în legătură nici cu încălzirea globală, nici cu emisiile de freon, nici cu
nimic altceva. Pur şi simplu acolo se întamplă ceva.

Câmpurile magnetice şi intensitatea luminoasă a planetelor se schimba. Venus, de


exemplu, ne arată o creştere marcantă de intensitate luminoasă.

Jupiter suferă o modificare energetică atât de puternică încât s-a format un tub de
radiaţie ionizantă între planetă şi una din lunile sale, Io. Acest tub se poate chiar
vedea în fotografiile recente.

Câmpul magnetic al lui Jupiter a crescut de mai mult de două ori în intensitate.
Uranus si Neptun îşi intensifică şi ele câmpul magnetic si devin din ce în ce mai
strălucitoare.

Se pare că Uranus şi Neptun au suferit recente inversări de poli. Când proba


Voyager 2 a trecut pe lângă Uranus şi Neptun, polii nord şi sud magnetici erau
deplasaţi faţă de polii geografici cu 50 de grade respectiv 40 de grade.

Activitatea vulcanică a crescut pe Terra cu 500 % din 1875 si cu 400 % din 1973,
susţine Michael W. Mandeville , autorul cunoscutului proiect The Return of the
Phoenix . Iar dr. Alexei N. Dmitriev a calculat că dezastrele naturale survenite între
1963 şi 1993 au crescut cu 410 %.

Conform unui alt cercetator, dr. Mike Lockwood de la Laboratoarele Naţionale


Rutherford Appleton - California, câmpul magnetic al Soarelui a crescut cu 230 %
din 1901.

Mai mult decât schimbări

La Academia Naţională de Ştiinte din Siberia, la Novosibirsk, s-au făcut cercetări


care au demonstrat că singura explicaţie pentru aceste schimbări multiple din
sistemul nostru solar este că întregul Sistem Solar a intrat într-o zonă cosmică
unde energia este diferită de ceea ce era până acum, este mult mai intensă.
Plasma strălucitoare de la marginea Sistemului Solar a crescut recent de 10 ori în
intensitate. Soarele are un câmp magnetic care înglobează întregul sistem solar cu
planetele sale. Aceasta este heliosfera, de forma unei picături cu alungirea ascuţită
în direcţia opusa sensului de mişcare al sistemului.

Cercetătorii ruşi au studiat partea frontală a heliosferei şi au observat acolo plasmă


strălucitoare. Este ca şi cum întreg sistemul solar a intrat într-o zonă cu energie
mult mai înaltă (centura fotonică).

Această energie “aprinde” plasma heliosferei în partea frontală, ce devine astfel


mai luminoasă, mai strălucitoare. Această energie pătrunde apoi în Soare, care o va
răspândi în întreg sistemul solar, saturând spaţiul interplanetar si determinând
creşterea vitezei vântului solar, astfel că toate planetele primesc un “supliment” de
energie.