Sunteți pe pagina 1din 5

Ora de viaţă

publicat la 1 Octombrie 2004

Există un nou val de copii care se nasc în acest mileniu. Aceşti copii
sunt urmarea firească a creşterii energetice a planetei, aflată acum
în plin proces de transformare, odată cu intrarea în centura
fotonică. Ei sunt deosebiţi pentru că au deja un înalt nivel de
conştiinţă şi ne vor ajuta pe noi, părinţii lor, să ne transformăm
odată cu întreaga planetă. Cine sunt aceşti copii şi cum îi putem
recunoaşte? Priviţi în ochii lor şi veţi vedea un suflet privindu-vă:
veţi simţi o împlinire sufletească evidentă. Aceşti copii radiază o
pace şi un calm care ne fac şi pe noi, adulţii, sa devenim mai
deschişi spre aceste stări. Veţi avea senzaţia că în faţa dvs. nu se
află un copil, ci un suflet înţelept. Majoritatea acestor copii ştiu deja
cine sunt şi se aşteaptă să-i trataţi ca atare. Cea mai mare parte a
comunicării cu ei este ne-verbală, directă, de cele mai multe ori
telepatică. În acest fel părinţii lor îşi descoperă noi disponibilităţi de
comunicare la care nici nu visau! Reputatul Benjamin Creme, în
cartea sa "Misiunea lui Maitreya" (vol.1, publicat în 1983), afirma
următoarele referitor la aceşti copii: "Mulţi dintre copiii care se nasc
astăzi sint mai evoluaţi decât cei din generaţiile anterioare. Ei sunt
mai receptivi la energiile spirituale şi, de asemenea, mai instruiţi.
Aceasta face parte din procesul evolutiv. Ei sunt în măsură să aducă
soluţii la dificultăţile propriei lor epoci. S-a ajuns actualmente la un
punct în care copiii care se nasc sunt mai numeroşi dintre cei care
sunt dotaţi pentru noua eră ei vor transforma viaţa noastră. În
următorii 25 sau 30 de ani, lumea se va schimba radical. Mulţi
dintre cei care se nasc acum au o intuiţie trezită. La fel cum noi am
început să perfecţionăm capacitatea mentalului raţional inferior, ale
cărui exprimări sunt ştiinţa şi tehnica noastră actuală, copiii noştri
vor manifesta mai multă intuiţie. Aceasta este o funcţie a
mentalului superior. O putem vedea acţionând astăzi la unii copii.
Ea este însoţită şi de alte facultăţi, ca de exemplu cunoaştere
directă şi telepatie..."

S-au născut mulţi copii în a căror aură predomină culoarea


indigo Dacă astfel de informaţii le-am primit deja în urmă cu 30 de
ani, în ultimul timp s-a consacrat termenul de "indigo-child" pe care
l-am putea traduce în limba română "copil-indigo". Cum a apărut
acest termen? Explicaţia este simplă: o persoană de origine
americană cu capacităţi de vedere extrasenzorială a constatat că în
ultimii ani s-au născut mulţi copii în a căror aură predomină
culoarea indigo (un violet aparte). [Aura bioenergetică a fost prima
dată fotografiată de soţii Kirlian folosind o placă pe care s-a depus o
sare de argint. Sunt deja celebre imaginile care redau aura frunzelor
unui copac sau a palmei umane.] De aceea i-a numit simplu, copii-
indigo. Între timp, s-au scris chiar şi unele cărţi pe baza acestui
subiect, se găsesc multe informaţii competente şi în presa
electronică, unde se tratează caracteristicile acestor copii, se dau
sfaturi pentru părinţi şi societate despre modul în care ar trebui
trataţi şi multe altele. Autorii americani Lee Carol şi Jan Tober au
editat o serie de cărţi care sunt dedicate acestor copii.

Exemplu concret - copilul din Traian, Bacău Un exemplu concret


pentru un astfel de copil îl avem chiar în România: este copilul care
a văzut Lumina din apa vindecătoare de la Traian. Trezirea sa
spirituală a început înainte de a implini 7 ani, iar modul în care s-a
produs a fost cât se poate de simplu: într-o zi s-a adresat mamei
sale cu următoarele cuvinte:

- Mama, dacă cineva ar veni la tine şi ţi-ar spune că vede şi


poate vorbi cu îngeri, l-ai crede sau ai spune că nu-i adevărat?

- Şi pentru că mama acestui copil a realizat că i se face o


destăinuire cu totul deosebită şi cât se poate de subtilă a
răspuns:

- Dacă cineva mi-ar spune aşa ceva l-aş crede!

- Iar mai târziu:

- Nu-i aşa că tu eşti cel care vede şi vorbeşte cu îngerii?

Copilul a confirmat dând din cap. De atunci au trecut câteva luni


şi viaţa alături de acest copil a devenit un izvor de lumină şi
bucurii. Relatările sale despre lumea nevăzută de lângă noi sunt
de ordinul fantasticului pentru noi, ceilalţi. Pentru el sunt simple
şi cu totul normale. Se bucură că ni le poate împărtăşi deoarece,
afirmă el, "am venit ca să-i învăţ şi să-i ajut pe oameni". Iată în
cele ce urmează un scurt fragment al relatărilor acestui copil:

- De fiecare dată când trăim facem un CD. Oamenii ar trebui să


ştie despre CD-uri.

- Care CD-uri?

- Păi cele pe care le facem cind trăim!

- Explică-mi ca să pot înţelege.

Şi începea să explice cu un introducător "deci"... Sunt mereu


fascinată cât de fantastic poate explica acest copil fenomene atât
de complicate.

- Deci e aşa: de fiecare dată când trăim facem un CD; ei bine...


poţi să-i spui şi casetă video, dar eu prefer să-i spun CD.
Imaginează-ţi că tot ce faci, spui şi gândesti este înregistrat pe
un CD. Şi când murim se şterge CD-ul şi primim unul nou pentru
viaţa următoare. Dar CD-ul este şters doar pentru noi. Pentru
Dumnezeu nu este şters. La El totul este păstrat, înregistrat. Doar
noi uităm viaţa noastră trăită. Dar nu toţi dintre noi o uită. Unii
şi-o amintesc încă. Aceştia au trăit deja foarte multe vieţi. Ca
mine de exemplu.
- Nici la voi nu s-a şters?

- Bineînţeles că s-a şters. Ca la toţi ceilalţi. Dar noi pur şi simplu


ne putem aduce aminte.

- Povesteşte-mi unde se înregistrează CD-urile.

- E la fel ca pe un calculator de exemplu. Şi acolo se poate


înregistra mult, nu-i aşa? Dar la Dumnezeu este aşa... cum să-ţi
explic? E asemănător cu cameră de comori a unchiului Dagobert
[personaj care vă este poate cunoscut din desenele animate
pentru copii]. Numai că la Dumnezeu este enorm de mare. Şi
văzând ca am dificultăţi de a-mi imagina cât de enorm -
percepându-mi gândurile...

- Închipuie-ţi câte vieţi a trăit deja fiecare dintre noi! Atâtea


suflete care au trăit atâtea vieţi! E nevoie de spaţiu, deci.

- Povesteşte-mi cum arată!

- Oooo, aici nu este ca în lumea noastră. Nu poţi palpa. Este


energie. Multă energie. Dar cu toate că nu pot palpa - pentru că
este în lumea invizibilă - văd o poarta mare la intrare.

- Dar cum arată? E din lemn?

- Nu! Arată ca şi când ar fi din fier - dar nu este... Ooo! Ce grozav


este (exclamă de bucurie). Este ceva înscris pe poartă! Vrei să-ţi
citesc?

- Sigur că da! Dar (îmi amintesc subit) tu nici nu cunoşti încă


toate literele!

- Pe acestea le cunosc! Aici scrie...: O l me pl ina de vi a ta


(silabiseşte el)... O lume plină de viaţa! Vai ce grozav este!

- Unii oameni o numesc altfel.

- Da, ştiu. Există o altă denumire pentru ea. Există mai multe
denumiri.

- Poate... arhivă?

- Da, da arhiva se numeste. Dar mai e ceva. Hai, spune tu.

- Poate e Arhiva Akasha?

- Da, aşa este... Dar ştii ceva? Dumnezeu poate privi orice
doreste din CD-uri!

- El administrează singur totul sau are ajutoare?

- Îl ajută Îngerii mari.


- Înseamnă că ceea ce discutăm noi acum ni se înregistreaza pe
propriile noastre CD-uri?

- Sigur că da.

În acel moment am simţit că un Cameraman invizibil mă filmeaza


de aproape de tot. O trăire ciudată! Care se amplifica când
Dominic spune:

- Uite ce grozav este: Îngerii aduc un ecran. Oooh!!... Acum te


văd pe ecran. E atât de frumos!

- Deci Ei tocmai ne filmează?

- Nu, nu e asa. Înţelegi greşit! Pe film este ceea ce văd eu. Şi


asta eşti tu. Pentru că se face CD-ul meu. Şi al tău, desigur! Dar
pe al meu îl văd acum pe ecran: ceea ce văd oricum cu ochii mei.
Acum am înţeles în sfârşit. Câteodată nu înţeleg imediat ce vrea
să spună. Dar îi admir răbdarea cu care explică mereu. După
câteva secunde de tăcere, imi alunecă privirea spre coşul plin de
rufe care aşteapta să fie călcate. Şi mă gândesc, aplicând cele
învăţate de la Dominic: "Of, cu această privire tocmai mi-am
creat o parte din CD-ul meu. Aşa se întâmplă când nu-mi fac
treburile imediat: se adună rufe necălcate care mai şi sunt
înregistrate pe Memoria Akasha!" Şi cu voce tare spun cu cea mai
mare seriozitate:

- Vai, dar trebuie repede să-mi calc rufele dacă nu le vreau


înregistrate pe CD-ul meu. Dominic însă pufneşte într-un râs atât
de curat şi fermecător, că nu mă pot abţine şi râd şi eu la rândul
meu. Printre hohote îmi spune:

- Mama, acum ai fost atât de nostimă, încit ai amuzat şi îngerii.


Râd şi ei acum cu noi!

- Esti sigur că nu s-au supărat pe mine?

- Nu s-au supărat. Cum poţi crede aşa ceva? Doar ne iubesc. Au


gasit că e nostim şi au râs şi ei cu noi. Atunci e bine, am gândit şi
m-am hotarât să calc cât de curând cu toate că pe îngeri nu-i
deranjează, cum afirmă Dominic. Dar prin haosul fizic e greu să
patrunda energie de Sus, afirmă acest suflet vechi care a venit să
ne ajute şi să ne înveţe.

O altă relatare a lui: prin felul cum trăim acum putem şterge ceea
ce este rău din CD-urile noastre anterioare. Creştinii folosesc
pentru acest fenomen termenul de ispăşire a păcatelor (se referă
în general la cele ale acestei vieţi, deoarece cu secole în urmă
realitatea reîncarnării a fost eliminată din Scriptură), iar în
termeni ezoterici se vorbeşte în acest context despre consumarea
Karmei negative. În fond, cu toţii se referă la acelaşi proces.
Cerându-i explicaţii concrete, Dominic mi-a spus:
- Uite, mă duc să-ţi caut CD-urile tale. Voi cauta la litera B. ...
Iată că le-am şi găsit. Sunt vreo 50. Dar să nu crezi că ai doar
atâtea! Ai mii de astfel de CD-uri pentru ca ai trait foarte multe
vieţi. Numai la litera B am găsit vreo 50... Hai să luam unul din
ele, ultimul, ca să te ajut să ştergi ce este rău...

- Bine, dar cum să fac?

- E simplu de tot. De exemplu poţi şterge asa: Uite, eu mă simt


rău. Mă doare burta acum. Te rog să aşezi mâinile tale pe mine şi
să laşi să curgă energie din ele spre locul unde simt rău. Tăcere
pentru câteva minute. Eu am făcut întocmai ce mi-a spus. N-a
fost pentru prima dată, dar pentru prima dată cu explicaţii
referitoare la Karma mea! După un timp mi-a făcut semn că este
suficient şi mi-a spus:

- Vezi ce simplu funcţionează? Trebuie doar să vrei sincer să faci


bine, să-l şi faci, şi ai şi şters din răul CD-ului tău din altă viaţă.
Dar dacă ai şti cât de mult ai şters acum, te-ai bucura mult... Ce
lecţie fantastică "live", în direct deci, am primit de la acest copil
care încă n-a împlinit 8 ani!

În urmă cu câteva luni a venit de la şcoala şi mi-a spus:


- Mama, învăţătoarea de religie spune că unii afirmă ca Dumnezeu
este lumină. În momentul când a spus mi-a trecut aşa prin minte că
dacă lumina este iubire înseamnă că Dumnezeu este Iubire. E aşa de
simplu, mama... Pentru că dacă avem iubire în noi, îl avem şi pe
Dumnezeu în noi. Şi îl avem pe Dumnezeu în noi pentru că El ne-a
făcut. Dacă nu ne-ar fi făcut nici n-am exista. Şi să ştii că ne-a facut
pe noi pentru că ne iubeşte şi vrea să devenim buni. Atâtea
adevăruri profunde pe care le afirmă cu atâta naturaleţe. Într-o zi
am discutat despre necesitatea iubirii. L-am întrebat:
- Dominic, tu de ce crezi că este important să ne iubim unii pe alţii?
- Tu pe mine de ce mă iubeşti?, mi-a răspuns tot cu o întrebare. Şi
felul în care m-a întrebat m-a făcut să nu răspund ca personalitate,
ci ca suflet:
- Pentru că eu sunt tu şi tu eşti eu. Amândoi îl avem pe Dumnezeu
în noi. Pentru că TOT CE ESTE este DUMNEZEU. El este în tot ce
există şi când ne identificăm şi devenim TOT, atunci suntem în
IUBIRE. Şi când suntem Iubire poate deveni fotografiabilă această
identificare cu TOTUL. Pentru că Sinele nostru nu mai este despărţit
de Creaţie. Trăsăturile fizice dispar şi devenim efectiv Lumină.

La dorinţa explicită a lui Dominic am scris acest articol


pentru dvs.
Vă doresc să luaţi în viaţa dumneavoastră cele oferite şi să
conştientizaţi Iubirea divină care este mereu şi pretutindeni. Şi
amintiţi-va că şi în clipa în care citiţi aceste rânduri, vă creaţi
propriul CD.

Adresa acestui articol este http://aim.coz.in/?a=82