Da tata....

vreau sa te ascult cand ei nu vor sa te inteleg cand nimeni nu poate sa-ti fiu aproape si cand nu esti aici sa gasesc raspunsuri ca sa-ti fie usor si sa-mi dai mie problemele-ti toate chiar daca nu meriti mila cu un bici... iti umpli sufletul cu-a-ta ipocrizie neavand curajul sa iei o decizie; si timpul liber cu grandoarea-ti pura te ascunzi in umbra de o viata mai dura; slujesti idolul curat, cel din oglinda stiind ca nimic de el n-are sa depinda; te macina, te doare si simti cum mori gandul ca ai trait in van it da fiori; in simpla ta mandrie te-ai nascut damnat avand doar a ta oglinda de considerat si doar cand vei muri vei fi eliberat. pentru mine nu ramane decat sa astept si sa te respect si sa te cinstesc, in fiecare clipa pana innebunesc. intins pe spate si cu mainile pe piept, duhul din vis ma poarta pe aripi negre ma arunca-nversunat in viitorul efemer privindu-ma jos de dupa norii de pe cer inima de sub maini se umple de lacere... ma vad titan intre oameni si rege intre zei in fata idolului curat slujind ochii mei dar cu lumina stinsa de frica ce o am in ei. ma trezesc cu pana in mana si cu ea pe foaie care dupa multe randuri de lacrimi e patata... dupa anii ce au trecut si cenusa de pe straie poti fi fericit, am ajuns ca tine tata...