GRDINIA CU P.N Nr.

1-NOVACI , GORJ

AUXILIAR

Coord:Insp.c.Prof.Deaconescu Georgiana
Autor:Prof.Popescu Maria

GRDINIA CU P.N Nr.1-NOVACI , GORJ

CASA CORPULUI DIDACTIC,GORJ

Nr.............../..........................
DIRECTOR:
Prof. ILEANA MITELEA

Avizat,
INSPECTOR COLAR ,
LOREDANA-GEORGIANA
DEACONESCU

AUXILIAR

Coord:Insp.c.Prof.Deaconescu Georgiana
Autor:Prof.Popescu Maria

GRDINIA CU P.N Nr.1-NOVACI , GORJ

CASA CORPULUI DIDACTIC
GORJ

Avizat,
INSPECTOR COLAR ,

DIRECTOR:
Prof. ILEANA MITELEA

LOREDANA-GEORGIANA
DEACONESCU

AUXILIAR

Coord:Insp.c.Prof.Deaconescu Georgiana
Autor:Prof.Popescu Maria

ARGUMENT
Trim ntr-o perioada marcat de schimbri rapide i evidente n
plan social i economic; toi suntem pui n faa provocrilor de a ne
adapta unei lumi care nu mai este la fel de sigur i predictibil cum a
fost pn acum, motiv pentru care se impune o trecere, o comutare de pe
latura informativ a procesului educativ spre cea formativ .

Se resimte tot mai acut nevoia unor servicii speciale, activiti de

prevenie sau terapie n care se specific obiective cu finalitate adaptativ
de natur familial, colar, social, vocaional. Ele sunt pe deplin
compatibile cu interesele formative ale procesului educaional .
Copiii au mare nevoie de prini, fr s-i dea seama de
acest lucru. Personalitatea lor fraged poate fi modelat discret, cu
mult tact i mai ales cu argumentele cele mai raionale de care
dispunem. Orice amestec brutal n sufletul copilului i creeaz
resentimente i-l ndeprteaz de prini sau de educator. Noi,
cadrele didactice, nu putem rmne indifereni la dramele copiilor
cu prini conservatori, prini de duminica, prini de
concediu sau dimpotriv, prini care trudesc, se lupt cu greutile
vieii s-i educe copiii, prini educai sau prini care ncearc s
se autoeduce.
Parteneriatul grdini familie i propune schimbarea
mentalitii prinilor, a atitudinilor i comportamentelor acestoraO
preocupare permanent n ntlnirile cu prinii trebuie s fie
identificarea dificultilor pe care le ntmpin acetia n comunicarea cu
propriii lor copii, precum i mijloace de optimizare a comunicrii dintre
acetia. Cunoaterea copilului este o necesitate, printele are obligaia s
cunoasc temperamentul copilului, pentru c educaia trebuie
individualizat n funcie de temperamentul i reactivitatea lui. n
perioada copilriei, temperamentul se afl n forma lui nativ, dar treptat
se modeleaz, pe msur ce educaia din familie i coal i spune
cuvntul. Din experiena la catedr am constatat c educaia realizat n
grdini nu este solid dac copilul nu are cei apte ani de acas, ceea
ce relev c n familie trebuie s se pun bazele unei educaii sntoase
pentru via.Este important ca printele s tie c mediul de via i
educaia sunt factori eseniali n dezvoltarea copilului. n orice familie,
copiii au nevoie de mult iubire, grij i atenie. Ei se simt iubii i n
siguran cnd sunt ascultai fr s fie certai. Dac li se tot face moral
i nu vor fi ascultai, ei vor ncepe s-i ascund sentimentele, nevoia de
comunicare fiind strns legat de nevoia de dragoste.

Autoritatea printeasc nu se realizeaz prin for i brutalitate.

Ea este rezultatul firesc al unor relaii echilibrate, morale i umane. O
autoritate fireasc duce la relaii de destindere i ataament, o fals
autoritate duce la o relaie tensionat, la conflicte permanente.
Autoritatea printeasc trebuie s fie supl, ferm i s se adapteze
vrstei. Ea presupune un climat de afeciune i dreptate, stpnire de
sine, nelegere i spirit de colaborare ntre copil i printe.
Copilului i place s i se acorde mult atenie, astfel el putnduse afirma. O educaie sntoas l face pe copil s devin deschis la nou,
creativ, adaptabil, comunicativ, cooperant i tolerant, responsabil,
competent, demn, mplinit i fericit. Credem c putem ajunge la aceste
finaliti prin educarea integrat, parteneriat educaional, motivare
individualizat i pregtirea continu a elevului pentru via. Prinii
trebuie contientizai c singura investiie de valoare, niciodat
falimentar pe care familia o poate face pentru copil este investiia
pentru mintea i sufletul acestuia.

SCOPUL :
Abilitarea educatoarelor pentru susinerea prinilor n exercitarea
funciei educative i a cunoaterii dezvoltrii copilului din perspectiv
holistic;

OBIECTIVE GENERALE :
Cunoaterea principalelor nevoi de dezvoltare ale copilului de vrst
precolar: dezvoltare cognitiv echilibrat, socio-afectiv, psihomotric i de limbaj;
Abordarea i tratarea difereniat a copiilor aflai n situaii de
incluziune;
Centrarea pe nevoile familiei;
Optimizarea activitii de comunicare cu prinii/ familia;
Consolidarea parteneriatului educaional grdini familie.

OBIECTIVE SPECIFICE :
S recunoasc i s valorizeze fiecare printe n aciunea sa educativ;

 S ofere continuu prinilor informaii privind evoluia

particularitilor de vrst i individuale ale copiilor;
S sprijine prinii n abordarea i mbogirea experienelor de
nvare variate ale copiilor;
S faciliteze ntrirea relaiilor copii prini, prin participarea activ
a acestora la activitile desfurate de grdini;
S informeze prinii cu privire la valoarea strategiilor adecvate de
stimulare a proceselor de dezvoltare cognitiv comportamental,
emoional i de socializare a copiilor;
S formuleze i s recomande prinilor posibile atitudini de a
(re)aciona n anumite conjuncturi adecvate situaiei;
S ntreasc legtura dintre grdini i familie, prin valorizarea
rolurilor educative orientate spre creterea, ngrijirea i educaia
copilului;
S sprijine transferul de idei, opinii i aciuni pozitive ntre prini,
raportndu-se la particularitile familiei, contextul social i
caracteristicile relaiei printe copil;

8 lucruri eseniale pentru a fi un printe bun

Relatia dintre parinti si copii aduce cele mai multe satisfactii unui om. Nici o
experienta trecuta sau viitoare nu se compara cu aceea de a avea un copil, de a te
implica in cresterea si dezvoltarea lui, de a-i da cele mai bune sfaturi si de a-l
calauzi in viata. Intotdeauna oamenii se vor intreba cum sa procedeze pentru a reusi
sa fie un parinte bun pentru copilul sau. Nu exista reteta perfecta, ce functioneaza
la o familie, poate sa nu dea roade in alta, insa sunt oricand binevenite idei care sa

aduca un plus relatiei dintre parinti si copii. Iata 8 lucruri esentiale pentru a fi un
parinte bun.
1: Dragoste si afectiune
Daca dragoste nu e, nimic nu e, se zice din batrani. La fel de valabila este si in
relatia dintre parinti si copii. Indiferent de cate traznai sau lucruri catalogate drept
rele fac copiii, ei nu trebuie sa uite niciodata ca sunt iubiti de catre parinti. Un
Te iubesc si o imbratisare calda fac mai mult decat o suta de predici.
2: Intelegere
Sa-ti asculti si sa-ti intelegi copiii este un al element-cheie in relatia dintre parinti si
copii. Ori de cate ori au ceva de spus, fii acolo pentru ei. Incurajeaza-i sa-ti
vorbeasca despre orice: de la papusi sau masinute la pasiunea pe care a dezvoltat-o
pentru vreun star TV. Incurajeaza copiii sa-i exprime dorintele, frustrarile, durerile,
intelege-le si invata-i cum sa le gestioneze, cum sa le rezolve.
3:Reguli clare
In incercarea de a fi un parinte bun, mai trebuie sa fii cateodata si baiatul rau.
Copiii au nevoie si de reguli pe care trebuie sa le respecte: reguli de igiena, de
comportament, de bune maniere, reguli pentru siguranta si integritatea personala,
reguli in ceea ce priveste urmaritul programelor TV sau jocul pe calculator, reguli
privind curatenia in casa etc. Toate acestea sunt lucruri de care va depinde viata lor,
ca adulti.
4: Lauda
Parintii buni nu critica, parintii buni lauda. Sarbatoreste fiecare mic triumf al
copiilor tai. E de-ajuns sa spui Bravo! sau Ai facut o treaba buna!. Daca-i certi
de fiecare data cand fac ceva gresit si nu-i lauzi niciodata pentru o fapta buna, in
mintea lor se va crea un complex de inferioritate bazata pe ideea ca nu fac niciodata
nimic bun, ca tot timpul gresesc, ca nu sunt buni de nimic.
5: Consecventa
E destul de greu sa fii consecvent, insa nu imposibil. Odata ce ai setat o regula,
trebuie sa o aplici de fiecare data. Altfel vei deruta copiii si nu vor mai sti cand si
ce sa faca. Copiii, mai ales cand sunt mici, au nevoie de siguranta, de o oarecare

rutina. Iar daca schimbi de fiecare data regulile, in primul rand nu vei mai avea tu,
ca parinte, credibilitate.
6: Implicare
Serviciu, casa, familie, prieteni, vase de spalat iata numai cateva activitati care iti
ocupa mai toata ziua. In tot acest amalgam de activitati trebuie sa rezervi un spatiu
si copiilor tai. Implica-te in viata copilului tau, fii tot timpul alaturi de el, fii
informat cu privire la activitatile de la scoala/gradinita. Mergeti impreuna la
activitati care implica participarea ca echipa parinti si copii sau practicati acasa
astfel de jocuri. De exemplu impartiti curatenia casei pe echipe.O vizita la muzeu, o
seara la cinematograf sunt tot atatea idei de a petrece mai mult timp cu copiii tai, de
a vorbi, de a crea legaturi puternice intre voi, de a consolida relatia parinti-copii.

7: Actiune si reactiune
La scoala ai invatat ca orice actiune are si o reactiune. Se mai intampla ca cei mici
sa nu te asculte si sa faca si cateva traznai. Ce e de facut? Ii explici ca dupa fapta si
rasplata. Ii transmiti un avertisment si un sfat: Daca faci A (fapta rea) urmeaza B
(consecinta), daca faci C (fapta buna) primesti D (recompensa). Sunt si situatii cand
este bine sa-ti lasi copiii sa suporte consecintele faptelor sale. De exemplu, daca au
obiceiul sa invite la joaca prieteni pe care apoi nu-i baga in seama sau, mai rau, ii
loveste, isi va da seama singur ca data viitoare respectivii copii nu vor mai vrea sa
vina. Si atunci, cei mici vor invata pe propria piele ca nu au avut un
comportament corespunzator.

8: Modelul
Copiii au nevoia de a admira pe cineva, de a-si stabili niste idoli pe care sa-i
copieze, de a avea un statut la care sa viseze sa ajunga. Fii acel exemplu pentru
copiii tai. Urmeaza un stil de viata sanatos, fa alegeri sanatoase, respecta regulile pe
care le vrei respectate de catre copiii tai, fii o influenta pozitiva.

Prini i tipologii parentale.

Exista mai multe modalitati si strategii diferite de raportare a
parintilor la proprii lor copii, iar acest fapt duce la conturarea unor efecte
educative specifice asupra personalitatii acestora. In literatura de
specialitate s-au conturat cateva profile tipologice ale comportamentului
parental. Astfel, Rose Vincent, in Bulletin de psyhologie, prezinta cateva

tipuri de conduita parentala unitara, evidentiind si efectele lor asupra

personalitatii copiilor.

1. Parinti rigizi impun copiilor ideile, opiniile, modul de a trai si a vedea,

obisnuintele lor, fara nici o abatere si fara sa tina cont de particularitatile
individuale ale fiecaruia. Asemenea parinti intiparesc in mintea copiilor
repere foarte precise in timp si spatiu, care pot ajuta la intelegerea lumii
inconjuratoare. Daca insa rigiditatea se combina cu o ingustime de vederi si
de interese, vor aparea drept consecinte in dezvoltarea copiilor unele
atitudini de infantilism si renuntare, iar mai tarziu o saracie a personalitatii.
2. Parinti boemi lasa copiii mai mult in seama altor persoane sau in voia lor. Drept
consecinte, poate sa apara la copii o lipsa de prezenta care sa provoace o
delasare morala, lipsa unor puncte de reper in viata si a unei baze suficiente
care sa le garanteze un sentiment de securitate.
3. Parintii anxiosi fac ca asupra copilului sa planeze o presiune, deoarece acesta se
simte spionat si strict supravegheat. Deoarece din gesturile sale se naste
teama, copilul ajunge la un fel de deposedare de el insusi. Aceasta
deposedare este maxima in cazuri extreme, in care copilul devine prilej sau
mai curand detinator al tuturor temerilor pe care parintii au reusit mai mult
sau mai putin sa le ascunda in subconstient.
4. Parintii infantili refuza sa se autodefineasca in calitate de parinti si se retrag din
fata oricarei responsabilitati, fiind, de regula, prea absorbiti de propriile lor
probleme de afirmare personala. Aceasta departare se anuleaza uneori brusc,
parintii adoptand o pozitie prea apropiata de cea a copilului, printr-o
identificare exagerata. Drept consecinta, copilul unor parinti infantili, risca
mai tarziu sa fie permanent exclus de la cautarea propriului eu.
5. Parintii incoerenti se caracterizeaza printr-o mare instabilitate privind modul de
relationare cu copiii. Activitatea educativa prezinta multiple neregularitati,
exigentele cele mai nemasurate alterneaza brusc cu perioade de libertate
totala. Daca copilul nu are la indemana un personaj puternic, cu care sa
poata stabili relatii continue, cum ar fi cazul unui unchi, unei matusi, unui
bunic care, fara sa se substituie parintilor, le ofera un model de identificare
solid, el va prezenta adesea o stare cronica de descumpanire.
6. Parintii prea indulgenti nu manifesta nici un fel de limita si nici un fel de
rezerva in a acorda copilului tot ce acesta isi doreste. Drept consecinta,
copilul nu va putea mai tarziu sa suporte nici o frustrare, cultivand totusi un
anumit sentiment de vinovatie.

7. Parintii prea tandri creeaza, de regula, un climat prea incarcat de stimulente

afective, fiecare parinte revarsandu-si fara nici o rezerva intreaga lui
afectivitate. Asemenea atitudini pot favoriza uneori conturarea la copii, pe
masura ce cresc, a unor comportamente deviante pe linie sexuala.
8. Parintii zeflemitori considera si il trateaza pe copil ca fiind un mic obiect cu
care se amuza. Efectul cel mai nociv al acestei zeflemisiri permanente este
formarea la copii a unei atitudini de aparare batjocoritaore care atrage dupa
ea o raceala a sentimentelor si a gandirii.

Stiluri educative ale familiilor contemporane

Elementul cel mai important de care depinde calitatea i eficiena educaiei n
familie este stilul educativ al acesteia.
Stilul educativ al familiei este modelul orientativ al aciunilor educative n
familie, amprenta subiectiv care caracterizeaz mediul respectiv. Practic, fiecare
familie are stilul ei educativ. Acesta este n principal dependent de stilul parental,
cu care se i confund de multe ori. Stilul parental se refer la modul prinilor de
acionare asupra copiilor i este o unitate armonic sau dizarmonic ntre stilurile
personale de acionare ale celor doi prini.
Exist o multitudine de determinante ale stilului educativ n familie. Aceasta
se refer la coordonatele exterioare i la variabilele interne ale vieii de familie. O
serie de specialiti consider c atmosfera familial, climatul familial, tehnicile de
influen ale familiei se pot identifica cu stilul educativ.

Stilul educativ este o expresie utilizat n mod raional, viznd natura i

caracteristicile raporturilor familiale n cadrul crora se realizeaz procesul
educaiei.
Analiza acestui aspect se poate realiza i n funcie de urmtoarele
determinante:
socio-culturale i de clas, cum ar fi: mediul general, modelele culturale i
educative generale i particulare, tradiiile, instrucia primit, gradul de cultur,
condiia social, structura familiei etc.;
socio-economice, dependente de profesiile dezvoltate de prini;
psihologice individuale, unde se identific anumite caracteristici date de
personalitatea prinilor i a copiilor din familie;
psihologice interindividuale, care se descriu n funcie de modul de relaionare
tipic n familie i de tradiia interiorizat a modelelor culturale i educative.
Tipurile (modelele) de stil educativ n familie se pot clasifica n funcie de
dou axe de analiz:
relaia autoritate liberalism (constrngere permisivitate);
relaia dragoste ostilitate (ataament respingere).
Indicatorii utilizai pentru analiza primei axe reflect constrngerile impuse
de prini n activitatea copiilor, responsabiliti ce sunt atribuite acestora, modul de
exercitare a controlului parental, rigoarea cu care se aplic, controlul respectrii
regulilor etc.
n a doua ax, indicatorii se pot reflecta:
gradul de angajare al prinilor n activitatea copiilor;
sprijinul acordat copiilor;
timpul alocat pentru educaie;
receptivitatea la problemele noilor generaii;
strile emoionale raportate la nevoile copiilor etc.

Cele dou variabile importante, controlul parental i sprijinul parental, se pot

combina n trei tipuri de stiluri educative:
Permisiv, caracterizat de un nivel sczut al controlului, asociat cu
identificarea strilor emoionale ale printelui i ale copilului. Controlul este slab i
responsabilitile i nomele de conduit sunt puine.
Autoritar, care asociaz un control puternic cu o susinere slab n
activitatea copilului. Acestuia i se impun reguli i norme foarte rigide.
Democrat, care combin controlul sistematic cu sprijin parental. Prinii
formuleaz reguli i controleaz respectarea lor, dar nu le impun. Sunt deschii la
schimburi verbale cu copiii, explicndu-le raiunile pentru care trebuie s respecte
regulile i situaiile n care se aplic, stimulnd totodat autonomoia lor de gndire.
Ali cercettori identific stiluri directive (autoritare) i stiluri non-directive
(liberale).
Indiferent de stilul educativ, fiecare printe proiecteaz pentru copilul lui
anumite aspiraii i dorine pe care nu le-a realizat n via. Pentru fiecare printe,
copilul constituie un viitor nou. Indiferent de posibilitile copilului i n grade
diferite, innd cont de particularitile personale, prinii consider propriul copil o
ans de a nu repeta greelile pe care l-au fcut ei n via. Majoritatea repet
modelul educaiei pe care au primit-o, sau fac exact contrariul, dac au fost
nemulumii de propriii prini.
Nu toate familiile sunt orientate de aceleai valori i atitudini educative.
Diversitatea rezult, n parte, din structura social. Numeroi autori sesizeaz c
prinii aparinnd unor categorii socio-economice diferite transmit copiilor valori
diferite: n clasele de mijloc i superioare, sunt valorizate autonomia i stpnirea
de sine, imaginaia i creativitatea, n timp ce n clasele populare accentul este pus
pe ordine, curenie, obedien, respect al vrstei i al regulii exterioare,
respectabilitate, capacitatea de a evita problemele.

Toi prini i iubesc copiii, ns forma de exprimare este diferit i mai mult
sau mai puin ascuns de forme specifice i personale.
n mod firesc, pentru fiecare printe, copilul este un bulgre de aur. El l
vede frumos, bun, demn de ncredere. Unii o recunosc deschis, alii se feresc s o
arate.
Dei exist numeroase nuane, n general, valorizarea copiilor i ncrederea n
forele proprii sunt independente i se realizeaz n primul rnd n familie.

Drepturile copilului
Drepturile copilului sunt reglementate de Convenia asupra Drepturilor
Copilului adoptat de ctre Adunarea Generala a Naiunilor Unite la data de 20
noiembrie 1989. Convenia a fost asumat i de Romnia prin adoptarea legii
Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea Conveniei cu privire la drepturile copilului
(publicat n Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 2001). Documentul definete
drepturile i principiile dezvoltrii normale a unui copil.
Copiii au drepturi oriunde s-ar afla - acas la prinii naturali, n familii
substitutive, n instituii de ngrijire sau la scoal. Prinii i familiile, grupurile
profesionale care lucreaz cu copiii, dar i orice cetean responsabil ar trebui s
tie de existenta acestor drepturi. Poliitii i judectorii sunt cei care au sarcina s
aplice legea, dar toat lumea (n special cine lucreaz cu copiii) are obligaia s
raporteze cazuri de abuz sau neglijen ndreptate asupra copiilor. Autoritile
publice locale i centrale au obligaia de a garanta i promova drepturile copilului.

Drepturile copilului:
1. Copilul are dreptul la stabilirea i pstrarea identitii sale.

2. Copilul are dreptul de a menine relaii personale i contacte directe cu

prinii, rudele, precum i cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat

legturi de ataament.
3. Copilul care a fost separat de ambii prini sau de unul dintre acetia, printro msura dispus n condiiile legii are dreptul de a menine relaii personale
i contacte directe cu ambii prini, cu excepia situaiei n care acest lucru
contravine interesului superior al copilului.
4. Copilul ai crui prini locuiesc n state diferite are dreptul de a ntreine
relaii personale i contacte directe cu acetia, cu excepia situaiei n care
acest lucru contravine interesului superior al copilului.
5. Copilul are dreptul de a primi o educaie care sa i permit dezvoltarea, n
condiii nediscriminatorii, a aptitudinilor i personalitii sale.
6. Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bun stare de sntate pe care o
poate atinge i de a beneficia de serviciile medicale i de recuperare
necesare pentru asigurarea realizrii efective a acestui drept.
7. Copilul are dreptul de a fi protejat mpotriva exploatrii i nu poate fi
constrns la o munca ce comporta un risc potenial sau care este susceptibila
sa i compromit educaia ori sa i duneze sntii sau dezvoltrii sale
fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.
8. Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa permit
dezvoltarea sa fizic, mental, spiritual, moral i social.
9. Copilul are dreptul de a beneficia de asisten social i de asigurri sociale,
n funcie de resursele i de situaia n care se afl acesta i persoanele n
ntreinerea crora se gsete.
10. Copilul are dreptul de a fi protejat mpotriva folosirii ilicite de stupefiante i
substane psihotrope, aa cum sunt acestea definite de tratatele
internaionale n materie.
11. Copilul are dreptul la protecie mpotriva oricrei forme de exploatare;
12. Copilul cu handicap are dreptul la ngrijire special, adaptat nevoilor
13.Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice i a vieii sale intime,
private i familiale. Este interzis orice aciune de natur s afecteze
imaginea public a copilului sau dreptul acestuia la viaa intim, privat i
familial.
14.Copilul are dreptul la libertate de exprimare. Prinii sau dup caz ali
reprezentani legali ai copilului, persoanele care au n plasament copii
precum i persoanele care prin natura funciei promoveaz i asigura
respectarea drepturilor copiilor au obligaia de a le asigura informaii,
explicaii i sfaturi n funcie de vrsta i gradul de nelegere al acestora
precum i de a le permite s-i exprime punctul de vedere, ideile i opiniile.

15. Copilul capabil de discernmnt are dreptul de a-i exprima liber opinia sa

asupra oricrei probleme care l privete; n orice procedur judiciar sau

administrativ care l privete, copilul are dreptul de a fi ascultat. Este
obligatorie ascultarea copilului care a mplinit vrsta de 10 ani. Cu toate
acestea poate fi ascultat i copilul care nu a mplinit vrsta de 10 ani dac
autoritatea competent apreciaz c audierea lui este necesar pentru
soluionarea cauzei.
16. Copilul are dreptul la libertate de gndire, de contiin i religie. Religia
copilului care a mplinit 14 ani nu poate fi schimbat fr consimmntul
acestuia; copilul care a mplinit vrsta de 16 ani are dreptul sa-i aleag
singur religia.
17. Copilul are dreptul la libertate de asociere, n structuri formale i informale,
precum i dreptul la libertatea de ntrunire panic, n limitele prevzute de
lege.
18.Copilul aparinnd unei minoriti etnice, religioase sau lingvistice are
dreptul la via cultural proprie, la declararea apartenenei sale religioase, la
practicarea propriei sale religii, precum i dreptul de a folosi limba proprie n
comun cu ali membrii ai comunitii din care face parte.
19.Copilul are dreptul la respectarea personalitii i individualitii sale i nu
poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori
degradante.
20.Copilul are dreptul la odihn i vacant.
21. Copilul are dreptul de a fi protejat mpotriva oricror forme de violent,
neglijent, abuz sau rele-tratamente.
22. Copilul are dreptul s creasc alturi de prinii si. Copilul are dreptul sa fie
crescut ntr-o atmosfer de afeciune i de securitate material i moral.
23. Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea prinilor si
sau care, n vederea protejrii intereselor sale, nu poate fi lsat n grija
acestora, are dreptul la protecie alternativ.
24.Copilul are dreptul sa depun singur plngeri referitoare la nclcarea
drepturilor sale fundamentale; Copilul este informat asupra drepturilor sale
precum i asupra modalitilor de exercitare a acestora.

Influena climatului socio-familial asupra dezvoltrii

copilului
Climatul familial se refer la un ansamblu de stri psihice, moduri de
relaionare interpersonal atitudini i un anumit nivel de satisfacie ce
caracterizeaz grupul familial. Acest climat poate fi: pozitiv, echilibrat, constituind
o premis important a maturizrii intele ctuale i afective a copilului sau negativ
caracterizat prin dezechilibre emoionale, tensiune, violen, conflicte ntre membrii
familiei. Climatul familial poate facilita sau diminua influenele educaionale i
transformarea acestora n achiziii psiho-comportamentale la nivelul personalitii
copilului. Familia, ca matrice pentru aduli i copii, trebuie s aib capacitatea de
suport emoional i financiar, s asigure securitatea membrilor i s-i ncurajeze n
situaii dificile sau s le susin iniiativele.
Mediul n care triete i se dezvolt copilul, nivelul de educaie al prinilor,
valorile morale care sunt transmise noilor generaii i pun amprenta pe relaiile
vieii de familie. n general, n familiile cu un nivel de cultur mai ridicat exist o
atitudine mai liberal privind independena i iniiativa copilului, controlul vieii
acestora, respectul mutual pentru drepturile fiecrui membru.
ntr-o familie n care domnete o atmosfer de stim reciproc, care manifest
stabilitate, iar membrii ei se declar satisfcui de rezultatele interaciunilor, copilul
ocup un loc central. Existena unui copil poart o semnificaie pozitiv, ns
complic relaia bidirecional dintre soi, transformnd-o ntr-una tridimensional.
Copilul i exercit influena asupra familiei, restructurndu-i activitatea, impunnd
o modificare adaptativ. n condiii normale acest lucru nu duce la un dezechilibru

familial ci doar la o nou organizare, impus de eluri considerate de prini demne

de sacrificiile lor.
Nu doar copilul este cel care influeneaz echilibrul familial, mai ales lund n
considerare adevrul demonstrat de psihopediatri i anume c interaciunea dintre
dou persoane se schimb n prezena celei de-a treia, chiar dac este vorba de
duplexul mam-copil, iar persoana care se interpune este tatl copilului.
Familiile dezorganizate au n mod caracteristic tiparul de comunicare afectat,
echilibrul familiei este sever tulburat de existena conflictelor. Alianele, coaliiile
dintre membrii familiei, ca i ostilitatea lor au un rol deosebit n direcionarea
comunicrii. n situaiile n care ntre soi intervin tensiuni, interaciunile prinicopii au mult de suferit.
Familia poate influena copilul pe multiple ci, iar rezultatele disfunciei familiale
se situeaz undeva ntre cei doi poli: hiperprotecie i neglijare.
Tensiunile i conflictele dintre prini i copii, pot avea intensiti diferite i durate
variabile distingndu-se forme simple, cum ar fi: cearta, nenelegerea,
contrazicerea, refuzul asumrii unei obligaii conjugale sau forme complexe
precum agresivitatea fizic, violena, plecarea unui partener de la domiciliu.
Este suficient o singur caren a familiei pentru a afecta planul vieii psihice a
copilului, antrennd o serie de neajunsuri, printre care i dificulti n activitatea lui
dominant; pot aprea traume de natur psihic sau moral, copilul eund n stri
maladive de natur psihic, n conduite reprobabile.
ntr-o familie dezbinat, n care raportul so-soie s-a destrmat sau este pe cale s
se distrug, copilul, contientiznd drama ce are loc, ncepe s se frmnte, s-i
pun tot felul de ntrebri, de probleme crora nu le gsete un rspuns favorabil,
i simte sufletul ncrcat, este chinuit de perspectivele sumbre pe care le ntrevede.
Trepat i pierde ncrederea n ceea ce reprezenta dragostea, securitatea, linitea.
Cercetrile arat c exist dificulti mai mari n cazul copiilor provenind din
familii n care soii convieuiesc, dar n care predomin nenelegerile i certurile,
dect n cazul separrii celor doi soi. M.J.Chombart De Lave arta c n cazul
familiilor n care predomin nenelegerile, certurile, alcoolismul, nervozitatea,
copiii pot prezenta tulburri psihomotorii, instabilitate, nervozitate, ticuri,
enurezis, manifestri de mnie, opoziie fa de prini, minciun, comportamente
predelicvente precum furtul, fuga de acas, violena. Autorul menionat pledeaz
pentru separare n condiiile unor familii n care domin conflictele, n ciuda
faptului c va exista o adaptare dificil a copiilor la noile condiii de via, la noua
configuraie a familiei n care unul dintre prini va lipsi.
Copilul necesit dragoste, disciplinare i obinerea treptat a unui grad de
independen. El nu este vinovat dac nu corespunde expectanelor prinilor,
dac copilul real nu are calitile copilului ideal. Copilul are dreptul la

interaciuni care s-i asigure sigurana i dezvoltarea fizic, comunicarea,

educarea trsturilor pozitive, nelegere i toleran. (Carmen Ciofu)
Prinii sunt n primul rnd persoane i apoi prini. Ei au drepturi cel puin
egale cu ale copilului n cadrul familiei, au nevoie de respect ca autoritate familial
i ca persoane. Prinii au dreptul la un timp propriu, la intimitate i la fericire
personal. Relaia prini-copii n cadrul familiei ar trebui s fie un exerciiu de
perfeciune, dar din pcate exist slbiciuni i lips de armonie n orice cuplu
familial. Prinii accept cu uurin c ei nu pot fi perfeci, dar ar dori nite copii
perfeci care s le ndeplineasc propriul lor ideal moral sau comportamental. Ar
trebui ca prinii s accepte copilul aa cum este el, cu caliti i defecte, s-l
iubeasc i s-l sprijine necondiionat.

Micul explorator i nevoia lui de autonomie

Copilul ncepe s simt foarte repede nevoia de autonomie, de cnd ncepe

s mearg el dorete s exploreze spaiul, s cerceteze obiectele din mediul su, s
le ating, s le priveasc. El are nevoie de sigurana de a tii c printele este acolo
i c l poate ajuta atunci cnd are nevoie. Aadar copilul nu are n permanen
nevoie de ajutorul printelui, el gsete o plcere foarte mare n a se descurca de
unul singur. De aceea, este bine ca printele s i acorde copilului prilejul de a-i
rezolva singur micile provocri, cum ar fi: s desfac un capac, s scoat un creion
din cutie, s apese un buton. n cele ce urmeaz vom prezenta cteva modaliti de
cultivare a autonomiei copilului, autonomie att de important pentru dezvoltarea
sa, pentru dobndirea unei imagini de sine pozitive.
1. Permitei-le copiilor s aleag
Fa de un copil cruia i se spune n permamen ce s fac, un copil care
primete alternative de aciune se va obinui de mic cu procesul decizional i va fi
adesea pus n situaia de a-i identifica propriile nevoi. Astfel, un copil cu opiuni
va tii c prerea lui este important pentru prini i va ajunge s se cunoasc mai
bine pe sine i s se exprime pe sine prin luarea de decizii.
n loc de Trebuie s i iei medicamentele putem spune copilului: tiu c
nu i place s iei acest medicament, i-ar fi mai uor s l iei cu suc de mere
sau cu suc de piersici?. Un alt exemplu pentru a oferi alternative ar putea fi
atunci cnd copilul se joac cu o jucrie zgomotoas n buctrie, n acest caz i

putei spune: Sunt obosit/ i m deranjeaz sunetul fcut de jucria ta, poi
s rmi n buctrie i s nu mai faci sunetul respectiv, sau poi s te duci n
alt camer i s continui s te joci cu acest instrument.
2. Artai c respectai strdaniile copiilor
Pentru un copil s nchid un fermoar, s scoat un obiect dintr-o cutie n
care este fixat alturi de alte obiecte precum i alte activiti asemenea pot fi
dificile, el nu are dexteritatea i experiena adulilor. A-i spune copilului ncearc,
este uor nu este modalitatea cea mai bun de a-l ncuraja. Pentru el este dificil i
dac va reui nu va avea sentimentul satisfaciei deoarece i s-a spus c este uor, pe
de alt parte dac nu va avea succes, va simi c a euat ntr-o sarcin evaluat de
prini drept lipsit de dificultate. Cel mai bun mod de a-l ncuraja cultivndu-i n
acelai timp autonomia este prin recunoaterea dificultii sarcinii din perspectiva
lui, atunci cnd l vedei c este nemulumit c nu reuete: tiu c poate fi dificil
ceea ce ncerci s faci. Dac rezultatul ntrzie s apar i frustrarea copilului
crete, n loc de a face dumneavoastr aciunea n locul lui i putei spune: Uneori
ajut dac.... n felul acesta nu i oferii o soluie de-a gata, ci doar un mic
indiciu.
3. Evitai s le punei prea multe ntrebri copiilor
Muli prini cred c a pune multe ntrebri copilului despre ce a fcut n
ziua respectiv de cum l vd este o dovad de grij. Aceast credin nu este lipsit
de adevr, ns copilul se poate simi invadad n spaiul su personal de aceast
cetin de a oferi prea multe detalii. De multe ori dac este lsat s se odihneasc el
va veni singur i se va deschide n faa prinilor, iar atunci cnd o face este
important s nu insistm s ne ofere mai multe detalii de ct este dispus.
4. Nu v grbii s le dai un rspuns direct la ntrebrile lor
Copiii sunt un izvor nesecat de ntrebri, ei i pun uneori cele mai
neateptate probleme: Ce este un curcubeu?, De ce nu se pot ntoarce copiii de
unde au venit?, De ce trebuie s merg la coal?, De ce oamenii nu pot face
doar ceea ce vor? etc. n loc s le rspundem direct putem s i ludm pentru c
i pun ntrebri: Este o ntrebare foarte bun, marii filosofi ai lumii ncearc
de secole s i gseasc un rspuns i apoi s i ncurajm s gseasc singuri un
rspuns: Tu de ce crezi c lucrurile se ntmpl aa? n felul acesta ei i vor
dezvolta capacitatea de gndire divergent, creativ, cptnd ncredere n propria
judecat. n plus, un copil va merge cu mai mare bucurie la coal dac va gsi

singur motive pentru aceast activitate, dect dac printele i va servi o serie de
argumente, foarte pertinente dealtfel, dar care pentru el, copilul, nu au mult sens.
Exist o sumedenie de alte modaliti de a ncuraja autonomia copilului pe
lng cele dezvoltate mai sus, printre acestea menionm: ncurajarea copilului s
foloseasc surse de informaie din afara cminului, ngduirea s viseze i s aib
sperane, oferirea posibilitii de a fi stpnul propriului corp etc. Ceea ce este
important de reiunut este c dup ce se nate i trece de primul an de via n care
este complet dependent de mam, copilul ncepe s evolueze spre a deveni o
persoan liber, independent, iar nevoia sa de autonomie crete din ce n ce mai
mult. Rolul prinilor este acela de a oferi ghidaj i de a acompania cu dragoste
ncercrile copilului de a descoperi lumea i de a se descoperi pe sine n cadrul
acestei lumi.

Cum s-i nvm pe copii lucruri noi

prin joc?
Prin joc copilul invata sa interactioneze cu alti copii. Prin joc copilul invata
sa comunice, sa descopere lumea inconjuratoare, sa fie mai tolerant, cooperant. In
plus invata cu usurinta lucruri noi, invata sa fie competitiv. Parintii alaturi de
bunici si educatori pot ajuta copilul ca prin joc si joaca sa isi dezvolte intelectul.
Este recomandat ca micutii sa fie orientati catre activitati sportive,
creative. Iar printr-o atenta observare a copilului in timpul jocului se pot identifica
aptitudinile micutului, unii pot avea inclinatii artistice, altii - aptitudini
sportive, iar cu ajutorul nostru treptat, treptat le pot dezvolta.
Jucariile si jocurile trebuie alese in functie de varsta copilului, de etapele de
dezvoltare intelectuala. Este important ca parintii sa aleaga sau sa-i ajute pe copii
pe masura ce acestia cresc sa aleaga jucaria sau jocul adecvat varstei lor, deoarece
cu cat copilul inainteaza in varsta si capacitatea intelectuala creste are nevoie sa fie
stimulata cu noi jocuri si jucarii.Sunt jocuri create special pentru a contribui la
dezvoltarea intelectuala a copilului, sunt jocuri care le stimuleza creativitatea,
invata sa memoreze, sa construiasca.
Orice copil are nevoie de joaca, sa socializeze cu copii de varsta sa, aceasta
activitate este bine sa nu fie inlocuita cu jocurile pe computer, tablete etc. Jocul este
o activitate importanta in dezvoltarea psihica si fizica a copilului.Totodata prin joc

este cel mai usor si mai placut ca el sa invete sa respecte regulile, pentru ca orice
joc implica si reguli ce trebuie urmate, chiar daca uneori nu va iesi invingator el va
invata sa depaseasca aceste mici esecuri si va fi motivat ca data viitoare sa castige.

Folosirea jocului in activitatile copiilor nu poate avea decat un rol benefic

asupra dezvoltarii intelectuale, a gandirii logice, a disciplinei, socializarii,
adaptabilitatii.De asemenea jocul il familiarizeaza cu activitatile de grup,
stimuleaza spiritul de echipa, spiritul de initiativa, invata sa negocieze, sa rezolve
conflicte.
Un loc important il ocupa si jocul in cadrul familiei. In acest mod relatiile
dintre copii si parinti se consolideaza, au prilejul de a-se cunoaste mai bine.Micutii
sunt fericiti in momentul in care parintii petrec mai mult timp cu ei, iar parintii au
ocazia de a-i educa intr-o maniera cat mai placuta, iar cel mai mare castig este
timpul petrecut alaturi de copii.

12 greseli pe care nu trebuie sa le fac in educatia

copilului meu
1) S nu-i acord increderea si iubirea mea in mod constant.
2) S il las pe mana doar a bunicilor, a bonei sau a gradinitei, sperand ca toate vor
iesi bine. Gresit ! (fara mine ca parinte implicat nimic nu va iesi atat de bine.
Oricata treaba buna ar face bunicii, bona sau gradinita).
3) Sa-i retrag iubirea mea cand il pedepsesc. Gresit! Iubirea mea de parinte este
singurul lucru constant si cel mai important din viata copilului meu.
4) Sa nu-l disciplinez si chiar pedepsesc cand este cazul. Fara disciplina si chiar
pedeapsa uneori, copilul o ia pe cai gresite si l-am pierdut pentru totdeauna. Foarte
greu se corecteaza ceva inoculat gresit inca din copilarie.
5) Sa-i permit sa aplice asupra mea santajul emotional. Plansul, lacrimile sunt
cele de care nu voi mai scapa niciodata daca-i permit copilului meu sa ma santajeze

cu ele. Va trebui sa fiu ferm in ciuda lacrimilor, hotararea mea sa nu fie schimbata,
altfel ma va percepe ca pe un yo-yo care acum spune un lucru, acum se poate
razgandi. Copilul nu are voie sa ma razgandeasca el pe mine, parintele sau.
6) Sa-i cer ceea ce eu nu fac. Foarte gresit! Sa-i cer copilului sa nu minta, chiar sa il
pedepsesc pentru asta, cand el vede cand eu mint: cand suna tanti Maria si eu ii
spun draga, dar nu suntem, acasa o sa ajungem atat de tarziu, pe la vreo 9, iar el
vede ca nu avem de gand sa plecam nicaieri. Copilul nu invata din ceea ce ii
spunem, ci din ceea ce vede.
7) Sa-l mituiesc cu dulciuri, jucarii, haine si alte lucruri atunci cand sunt prea
obosit sa ma ocup de el. Gresit! Nici un fel de jucarie, haina sau dulciuri nu vor
inlocui dragostea mea de parinte, timpul meu, atentia mea. Mai bine incerc sa-mi
planific timpul, sa-mi reorganizez activitatile si sa pun prioritatile la locul lor.
Copilul meu este o prioritate! Ce folos daca fac o gramada de bani, daca l-am
scapat din mana iar pe la vreo 15-16 ani va intra pe mana unor prieteni noi si rai,
care-l vor duce spre toate relele posibile (da, da, inclusiv droguri; nu te uita urat, ca
am dreptate), DOAR PENTRU FAPTUL CA-I OFERA TIMPUL SI ATENTIA
LOR?
8) Sa-i fac un program alimentar si de viata doar dupa placul lui. Gresit! Daca ar fi
dupa el, ar manca numai ciocolata cu supa, ciocolata cu mazare, ciocolata cu
cartofi, ciocolata cu ciocolata, pana ar da in diabet. Si n-ar mai dormi nici dupaamiaza, si nici nu s-ar duce seara la culcare la ora potrivita, ajungand sa cada cu
capsorul pe masa la ora 2 noaptea si sa nu se poata trezi la timp dimineata.
9) Sa am o strictete in programul lui alimentar si de viata, astfel incat sa nu tin cont
deloc de el, de copil. Gresit! Eu, ca parinte, stiu ce este bun pentru copil, stiu ca
trebuie sa-l hranesc cu legume, sa aiba vitamine, cu carne pentru proteine, ma rog,
m-am consultat cu o gramada de doctori pana am ajuns sa stiu tot ce-i trebuie
pentru a fi sanatos.
Da, dar ai sa fi surprins sa-ti spun ca sunt copii care se imbolnavesc daca mananca
sau doar gusta carnea de porc, nu-i nici o nenorocire daca le scoti din alimentatie.
Sau lactatele: oricat ai sti tu ca sunt de sanatoase si de bune, nu sunt neaparat chiar
asa, printre relele cele mai mari pe care le pot provoca as scoate in fata alergiile
foarte puternice.
Deci nu exagera, cuvantul de ordine e moderatia, putin din toate, si in nici un caz
nu-l forta sa manance ce el nu poate cu nici un chip manca. Si cu somnul la fel. Am

cunoscut in viata mea destul de multi copii care nu au tolerat somnul de dupaamiaza, nici acasa si nici la gradinita. Daca copilul tau face parte din acesti copii,
nu-l forta , nu te ingrijora si nu-l culca cu forta. El a dezvoltat deja o anumita frica
sau un anumit blocaj fata de somn si nu e cazul sa i le accentuezi. Daca vrei, poti
discuta cu un psiholog.
Dar eu zic ca e cel mai ok daca nu faci o tragedie din asta si daca el nu vrea sa-l
culci, nu-l culca. Vei avea surpriza chiar ca el sa adoarma in mod natural, la 5
minute dupa ce v-a spus ca el n-o sa doarma. Este pentru ca s-a relaxat. Depinde de
tine sa faci demarcatia corecta intre ceea ce este doar un moft din partea copilului
sau o neputinta reala de a tolera ceva, de a se adapta la ceva(legat de hrana, somn
etc.).
10) Sa aiba prietenii pe care eu nu le cunosc si nu le-am aprobat in prealabil. Da, ati
citit bine, IN PREALABIL! Prieteniile pe care eu le analizez tarziu dupa ce s-au
sudat pot deveni sursa celor mai mari nenorociri in viata noastra si a copilului
nostru, daca copilul nostru stie ca se poate imprieteni oricand si cu orice copil sau
adult, ganditi-va si ingrijorati-va la gandul ca un adult poate sa fie prieten timp de
3 zile cu copilul nostru fara stirea noastra, pentru ca s-au imprietenit in parc, la
joaca, ii da bomboane de 3 zile si pe urma il convinge sa plece impreuna. Nu va
uitati urat si nu sariti aceste randuri indignati de acest scenariu de groaza, tocmai ca
sa-l evitati. Nu dati voie copilului sa se imprieteneasca cu nimeni pe care
dumneavoastra nu-l cunoasteti si nu-l aprobati!
11) Sa il credeti de fiecare data cand spune: doamna e rea!, Victor e de vina,
m-au certat pe mine din cauza Mariei, eu!? Eu n-am facut nimic!. Nu
intotdeauna copiii vostri vor spune adevarul. Oricat e de dureros pentru noi s-o
recunoastem.
N-ar trebui sa fie dureros.
Oricat ar fi de incredibil, adultii care spun adevarul nu provin din copii care au spus
intotdeauna adevarul, pana la pragul in care varsta, increderea ce i se va acorda
constant, toate acestea il vor schimba.
Copiii nu mint. Paradoxal. Cum o sa spuneti, copiii nu spun adevarul si in acelasi
timp copiii nu mint?
Da, exact asa. Copiii ocolesc sau transforma putin adevarul, de frica. Putin sau
mai mult, si aproape intotdeauna de frica.

Si, uneori, pentru a fi mai interesanti, fantazeaza, pentru a atrage atentia. Asa
ca va trag un semnal de alarma: cand va ascunde ceva sau va creeaza dubii ceea ce
va spune, inseamna ca se teme, inseamna ca a facut o prostioara, ceva, sau se teme
si atat. Incercati sa aflati din mai multe surse care este adevarul cand copilul vine
cu o plangere, cand spune ca l-a certat doamna, sau ca un copil i-a facut ceva, orice.
Incercati sa-l ascultati plin de bunavointa, apoi cu aceeasi atitudine deschisa stati de
vorba cu educatorul care l-a certat, sa aflati daca l-a certat si de ce, sau cu celalalt
copil.
Nu dati buzna in gradinita facand acuzatii nefondate, poate cearta aplicata
copilului nu a fost de fapt aplicata, sau daca a fost, sigur a avut un motiv sau o
functie pedagogica. Nu putem sa mai credem ca in ziua de azi mai exista doamnele
acelea inspaimantator de severe, care ne terorizeaza copilasii, pur si simplu nu
mai exista loc pentru cadrele didactice care propovaduiau exigenta la cote maxime.
In schimb, daca o greseala a fost sanctionata, asta trebuie sa se intample si in
gradinita ca si in familie.
Si adevarul, asa cum stim, se afla undeva la jumatate. Nicidecum in
intregime in fapta reclamata de copil. Nicidecum copilul dumneavoastra nu este un
sfant, nu e el singurul sfant de pe lumea asta si nicidecum lumea din jur nu e o mare
conspiratie agresiva indreptata impotriva lui.
Puneti lucrurile la locul lor corect si dati fiecarei intamplari povestite de
copil doar importanta pe care o are si nu una mai mare. Si, la fel de important, nu-l
blamati nici pe copil pentru asta, pentru usoara sau mai marea exagerare a
adevarului, de dumneavoastra tine sa-l formati pe mai departe in spiritul adevarului
si onestitatii prin increderea si echitatea dumneavoastra.
Nu-l transformati nici in visul dumneavoastra de perfectiune, nu asteptati
niciodata ca el sa fie ceva ce nici unul dintre noi nu putem fi vreodata: UN OM
PERFECT! Apreciati-l si iubiti-l asa cum e, NECONDITIONAT!
12). Sa cred cu convingere ca rolul gradinitei inlocuieste rolul meu de parinte.
Gresit !
Gradinita ma inlocuieste pe mine, ca parinte, in timpul unor anumite ore
din zi, in anumite aspecte de formare si educationale care-l privesc pe copilul meu.
Insa gradinita, oricat ar fi de buna, nu elimina importanta rolului meu de parinte.
Si, cel mai important, gradinita nu inlocuieste relatia mea cu copilul meu,
exprimata in timpul si atentia pe care i le acord. Gradinita ii ofera dragoste, da,

doamnele de acolo care lucreaza cu copiii ii iubesc pe copii, gradinita are o relatie
speciala cu fiecare copil in parte, copilul meu este iubit in gradinita SI ESTE IUBIT
CA INTR-O RELATIE NOUA PE CARE SI-A CREAT-O EL, COPILUL, IN
AFARA RELATIEI CU MINE, PARINTELE !
Mangaiat, iubit, alintat tandru si alinat cand plange, copilul are cu gradinita
o relatie speciala, total separata de cea cu parintii lui ! Gradinita este locul unde
copilul meu e fericit si se joaca multumit si invata lucruri noi 4 ore, 5 ore, 8 sau
chiar 10 ore pe zi !
Dar nu va ganditi ca nu trebuie sa-i mai oferiti iesiri impreuna, mese
impreuna cu mami si tati macar masa de seara impreuna, jocuri si activitati
impreuna, doar pentru ca le are pe acestea toate in gradi ! Nimic nu poate sa va
inlocuiasca perfect, Mami si Tati, nici macar cea mai buna gradinita.
Nimic nu seamana cu iubirea mamei si a tatalui exprimate prin atentia si
timpul lor ! Copilul are o relatie cu parintii lui, o relatie cu bunicii lui si o relatie cu
gradinita. Cu colegii si prietenii lui, cu educatoarele lui, cu fiecare masinuta si
jucarie de plus din gradinita lui. Este gradinita lui iubita ! Trebuie sa existe toate
aceste relatii, copilul are nevoie de toate separat, toate au rolul lor decisiv in
formarea lui ca om, dar nici una din aceste relatii nu o poate inlocui complet pe
celalalta. Ganditi-va : e ca si cum i-ati inlocui viata de familie cu viata sociala. Nu
se poate, nu e suficient.
Gradinita e viata sociala a copilului tau, e micul lui serviciu la care se
duce in fiecare dimineata, de unde vine seara cu cunostinte noi, cu interactiuni noi,
cu o incredere noua. Cu relatii noi, cu descoperirea nou-facuta si grozava ca mai e
un loc pe lumea asta in afara de acasa unde el are ceva de spus, unde este ascultat,
unde i se ofera incredere, incurajare si sprijin cand vrea sa creeze, sa nascoceasca,
sa reinventeze lumea !
Dar mami si tati, Mami si Tati sunt singurii care ii ofera copilului ceva-ul
acela atat de special pentru a inflori, pentru a se dezvolta si exprima plenar !
Renuntati, va rog, pentru copilul dumneavoastra la o ora de munca pe zi si oferiti-i
o ora de soare si iubire cu dumneavoastra !

Calculatorul prieten sau dusman ?

A aparut in viata noastra minunata completare si minunat ajutor in viata
profesionala. Nu mai exista nici o firma care sa nu dispuna de cel putin un calculator,
si deja in majoritatea caselor si-a gasit un loc care nu este de neglijat.
De fapt, noi i-am facut loc calculatorului in viata noastra, din ce in ce mai
mult. Observand ca ne face munca mai usoara si sperand ca o sa ne si relaxeze. Au
aparut, in variante care se schimba si se imbunatatesc continuu, jocurile pe
calculator. Exista vizionarea de filme pe calculator. Exista acel minunat Internet,
unde te poti pierde navigand ore intregi, cautand lucruri pe care le-ai vrut si nu le-ai
vrut. Te-au interesat din start sau te-au captivat pe drum in cautarea ta neobosita.
Dar ce facem cu copiii nostri ? Cei mai multi dintre noi le-am instalat
calculator acasa, unii si cu optiunea de Internet. Nu stim ce sa credem : parca sa ne
bucuram cand vedem ca am scapat de multe plimbari pe care altadata trebuia sa la
facem neaparat impreuna cu copilul nostru, parca ne speriem un pic vazand ca
respinge acum jocurile si jucariile care altadata il faceau fericit. Ca jucariile zac
uitate in camera lui, ma rog, e OK, dar ca nu mai cere insistent sa ne jucam de-a
magazinul, mami, tu cumparai portocale ! , de-a eu eram Ronaldinho si-ti dadeam
gol, tati , ca nu mai iese la joaca in parc cu prietenii de varsta lui, asta parca nu mai
e chiar asa de OK ! Parca nu mai e OK deloc!
Parca-parca incepe sa ne sperie, sa ne ingrijoreze : copilul nostru vorbeste mai
putin, se exprima deja mai laconic decat inainte, nu are multe de spus despre ceva ce
ii place in afara de jocurile pe calculator si, de fapt, prefera sa le joace, nici macar sati mai vorbeasca despre ele cum iti vorbea odata, seara la culcare, despre tot ce ii
placea.Sau poate n-o facea nici inainte, poate copilul tau e generatia calculatorului pe
de-a intregul ?! Poate tu nici nu stii cum ar fi fost sa existe seri de stat de vorba cu
copilul tau, seri de creat povesti cu eroi si zane, poate ai facut greseala sa-l cresti cu
calculatorul pe copilul tau !
Poate nu stii ce ai pierdut deja, dar sa-ti spun ce mai poti pierde : poti pierde o
relatie frumoasa cu copilul tau, in care sa comunicati, sa-ti spuna ce simte si ce i s-a
mai intamplat, sa-ti dezvaluie cum recepteaza el viata din jurul lui si din el, sa-si
puna increderea in tine prin comunicare.Sa-ti mai spun ce poti pierde, sau de fapt ce
va pierde copilul tau : nu va sti sa vorbeasca despre prea multe lucruri, pentru ca prea
multe lucruri lui nu i se intampla in afara calculatorului. Nu are multe experiente de
viata in afara calculatorului.Nu isi va forma un vocabular bogat si complex, pentru ca
nu va avea de unde. Cititul formeaza vocabularul si deprinderile de comunicare. Si

Cum s combai sedentarismul la copil?

Un rol important il au parintii, care au datoria sa-si supravegheze copiii si sa-i
stimuleze sa fie activi.
Fii un model pentru copilul tau!
Daca parintii sunt persoane active, atunci si copiii vor fi la fel doar prin puterea
exemplului. Daca parintele insusi se straduieste sa fie activ, el poate combina
stradania lui cu indemnul pentru copilul sau de a-l urma.
Iata cateva sugestii:
- Implica-l in activitati care-i starnesc interesul si care-i fac placere;
- Incurajeaza-l sa incerce noi activitati si urmareste-l atunci cand participa la ele;
- Practica activitati in care poti sa-ti implici si copilul (inot, mersul pe bicicleta
etc.);
- Fa-i cadouri care sa-l stimuleze sa se miste: role, bicicleta, schiuri ori un zmeu;
- Invata-l sa-si organizeze timpul astfel incat sa existe un echilibru intre timpul liber
si timpul organizat.
Jocul in aer liber
Copilul este bine sa fie incurajat sa se joace in afara casei pe tot parcursul
anului, indiferent de anotimp. Joaca in spatii deschise si in aer liber il ajuta sa-si
intareasca sistemul imunitar si sa fie o persoana sanatoasa si viguroasa. In ace lasi
timp, el poate deprinde abilitati precum saritul, prinsul, aruncatul. Cand se simte
bine si vede ca este apreciat pentru abilitatile lui, va dori si mai mult sa fie activ. In
plus, aceste activitati desfasurate in colectivitate ii vor face copilaria mai frumoasa,
de aceste momente putand sa-si aminteasca cu drag mai tarziu.
Limiteaza-i timpul petrecut in fata calculatorului
Jocurile virtuale sunt printre cei mai mari dusmani" pentru cei mici. Ele ii
captiveaza si, daca sunt lasati, pot sta ore intregi in fata calculatorului. Acest gen de
activitate poate deveni o problema serioasa si poate dura mai mult timp pentru ca
micutul sa fie dezo bis nuit. Recomandarile actuale sunt ca cei mici sa nu petreaca
mai mult de doua ore pe zi in fata calculatorului si a televizorului. In acelasi timp,

specialistii spun ca ei ar trebui sa desfasoare activitati moderate cel putin 90 de

minute zilnic.

Copilul si violenta infantila

Expunerea la violenta poate avea efecte semnificative asupra copiilor pe
parcursul dezvoltarii lor si influenteaza modul in care acestia isi vor forma
relatiile cu cei din jur in copilarie si ca adulti.
Violenta duce la pierderea de mii de vieti anual si la costuri medicale sau de
inmormintare uriase. Statisticile arata ca multe din actiunile violente au loc la
domiciliu, majoritatea produse intre soti sau intre prieteni. Aproape 50% dintre
victime locuiesc cu copii mai mici de 12 ani, care, de cele mai multe ori, devin la
randul lor victime. In concluzie, expertii considera ca violenta la domiciliu este
principala cauza a copiilor abuzati sau a mortii acestora datorita neglijentei.
Desi expunerea la violenta poate avea consecinte serioase asupra copiilor, ei
pot trece peste efecte mai usor daca anumiti factori sunt prezenti in viata lor. Un
copil care creste inconjurat de dragoste si atentie din partea unor adulti care cunosc
efectele violentei si stiu sa ofere stabilitate si liniste, are sanse mari sa creasca
frumos si sa fie un adult fericit. Scolile, centrele comunitare si programele
recreationale pot si ele oferi copiilor o sansa de a scapa de violenta, de a-si capata
propria independenta si incredere si de a invata cum sa se descurce in viata.
O parte din adulti cred ca un copil de 6 luni sau mai mic, care asista la scene
violente (ca de pilda tatal o loveste mereu pe mama), nu va suferi mult deoarece nu
are memorie pe termen lung. !!! Nimic mai fals. Copiii sunt ca buretii. Ei absorb tot
ce se intampla in jurul lor de la cele mai fragede varste. Ei percep violenta si furia
care-i inconjoara asa cum percep si dragostea si atentia din partea celor care ii
ingrijesc. Din aceasta cauza, natura si calitatea relatiilor cu un copil chiar foarte mic
conteaza foarte mult pentru dezvoltarea lui pe viitor.
Violenta afecteaza viata tuturor celor care sunt martori la ea. Pentru copii,
violenta are urmari psihologice, emotionale si de dezvoltare. Chiar si la copiii
foarte mici, martori la violenta, pot apare simptome de genul: anxietate, cosmaruri,
regresie in limbaj sau in dezvoltarea motorie si stres post-traumatic. De asemenea,
increderea in propria persoana sau in cei cu care vine in contact poate avea de
suferit.
Cum se poate elimina violenta?

1. Ofera un exemplu bun. Copiii invata cum sa se comporte urmarindu-i pe adulti.

Parintii trebuie sa faca un efort pentru a-si pastra un sens al valorilor si moralei in
paralel cu modul de a se exprima non-violent si de a oferi un exemplu in acest sens.
Daca copilul te vede certandu-te, fii sigur ca te va vedea si impacandu-te si
niciodata nu continua cu violenta fizica sau verbala in prezenta lui.
2. Foloseste metode de disciplinare non-violente. Daca iti lovesti si bati copilul
drept pedeapsa (si mai ales in cazul copiilor sub 3 ani), el va invata ca violenta este
permisa in orice situatie (cei mici nu au cum sa inteleaga rolul unei pedepse, daca
nu inteleg cu ce au gresit - !!! Intotdeauna oferiti-le explicatii privind acest lucru,
altfel bataia nu-i va convinge ca au gresit). Exista suficiente cai de pedepsire fara
violenta, astfel incat pentru rezolvarea uneori a problemelor, pedepse de genul: "5
minute stai pe acest scaun" sau "2 minute la colt" sunt suficiente si non-violente. !!!
Aminteste-ti insa ca mereu sa rasplatesti un comportament frumos.
3. Limiteaza expunerea la violenta. Acorda mare atentie programelor de la
televizor, casetelor video si programelor de pe internet pe care copilul le urmareste
si limiteaza expunerea acestuia la temele violente. Pistoalele si sabiile de jucarie,
dar si alte jucarii ce promoveaza violenta si agresiunea trebuiesc limitate si
monitorizate.
4. Impune reguli clare si limite potrivite varstei. Copiii trebuie sa cunoasca exact
ce se asteapta de la ei si consecintele daca nu coopereaza. Mai mult, fii sigur ca
copilul intelege toate regulile din familie - poti chiar sa-l implici in setarea unora.
De asemenea, mentinerea acelorasi reguli in mod consistent reduce conflictele si iti
mentine credibilitatea ca parinte.
5. Ofera-i copilului multa afectiune si atentie. Copiii care se simt iubiti, in
siguranta si care au format un sentiment de incredere cu adultul care-i ingrijeste
sunt mai putin violenti si agresivi decit ceilalti. Poti construi acest sentiment de
incredere si siguranta al propriului copil avand un rol activ in viata lui, petrecand in
mod consistent suficient timp de calitate cu el si oferindu-i multa dragoste, laude si
incurajari. Chiar si o perioada de timp scurta petrecuta astfel, poate aduce numai
satisfactii si pentru parinte, da mai ales pentru copil.

Cum comunicm cu copilul nostru?

Toti ne dorim ca micutul nostru sa creasca frumos si armonios, sa aiba

incredere in propriile forte si sa se poata descurca cat mai bine in viitoarea-i viata
de adult. Ne dorim sa poata deveni un adult care sa stie sa se afirme, sa fie sociabil,
sa aiba o anume maturitate afectiva care sa-l ajute sa ia decizii in favoarea lui, sa fie
responsabil ...
Pentru a ne ajuta copilul sa aiba un echilibru emotional (sa stie ceea ce simte,
sa isi exprime adecvat emotiile neplacute, sa inteleaga emotiile celorlalti) e
important sa oglindim mai mult sentimentele copilului nostru si sa criticam mai
putin comportamentul.
Va detaliez, mai jos, trei exemple:
Suntem cu copilul in parc si scapa din greseala pe jos jucaria nou
cumparata. Aceasta se rupe si copilul izbucneste in plans. Cand ii spunem: "Vezi
daca nu esti atent?", "Uite, ai scapat-o", "Nu-i nimic, iti cumpar alta", "Hai ca nu sa stricat prea rau", "Asta e, lucrurile se strica"... doar ne indepartam de copil si de
propriile lui sentimente. I-am facut morala, i-am anulat suferinta, i-am dat o solutie
a noastra insa NU i-am acceptat si recunoscut suferinta pierderii unui lucru
important pentru el.
Cand insa ii spunem: "Imi pare rau ca s-a stricat, poti sa imi arati unde
s-a stricat?", "Vad ca esti foarte trist si suparat ca s-a stricat, imi pare rau!",
"Of, ce accident, inteleg ca esti suparat!", reusim sa oglindim sentimentele
copilului nostru. Si in acel moment el se simte inteles si acceptat. De cele mai
multe ori, se va linisti mai repede pentru ca simte ca i-am inteles suferinta si
suntem alaturi de el intr-un moment dificil. Este foarte important sa-i aratam
copilului ca intelegem cum se simte chiar, daca noua evenimentul nu ni se pare asa
tragic.
Copilul alearga, se impiedica si cade. Se sperie, simte durere si izbucneste
in plans. Cand ii spunem: "Ti-am spus sa nu mai alergi ca poti sa cazi?", "Vezi daca
nu esti cuminte?", "Gata, nu-i nimic, trece imediat !", ii facem morala, il criticam si
ii anulam sentimentele. Cand insa ii spunem: "Ai cazut, te doare ceva?", "Unde
te doare?", "Imi pare rau ca te doare!", "Am senzatia ca te-ai si speriat, asa
e?" si in timpul acesta il mangaiem usor pe spate, ii recunoastem emotiile din acel
moment.
Suntem in supermarket si copilul vede o jucarie mare si scumpa. Si
incepe sa o ceara miorlaindu-se, tipand, plangand si chiar ajungand sa se tavaleasca
pe jos. Cum ne putem simti noi atunci? Ne putem enerva, simti iritati, chiar furiosi,

ne putem simti rusinati fata de ceilalti pentru reactia copilului nostru, simtim ca ne
pierdem rabdarea cu fiecare smiorcaiala a lui....Si atunci putem sa-i spunem: "Tiam spus ca NUU!", "Daca nu te potolesti o sa vina gardianul si ne da afara!", "Nu
ti-e rusine sa faci asa ?", "Ia gandeste-te cate jucarii frumoase ai acasa !", "Daca nu
taci in secunda asta, te pleznesc!", "Te porti ca un copil rasfatat !", "Nu o sa mai
vina Mos Craciun la tine!", "Vezi, se uita doamna la tine si vede ce copil rau esti!",
"Inceteaza acum ca nu te mai iau NICIODATA la magazin cu mine !" ....si cu toate
aceste mesaje doar ne indepartam de copil. Ajungem sa il amenintam, criticam,
mintim, santajam si sa anulam dorinta lui. Prin astfel de mesaje, doar reusim sa
escaladam un conflict, nicidecum sa il aplanam. Copilul nostru va adauga la lista de
emotii neplacute si ceva sperietura, sentimente de vinovatie, furie si mai mare,
sentiment de neintelegere, frustrare...
Uneori e foarte important sa acceptam ca parinti ca nu putem controla toate
reactiile sau manifestarile emotionale ale copilului nostru si uneori el poate izbucni
in crize de furie pentru ca nu poate avea ceea ce isi doreste. Acceptand acest lucru
ne poate fi mai usor sa ne gestionam propriile emotii si sa reusim sa ne pastram
calmul in astfel de situatii. Copilul nostru doar incearca cat mai creativ sa ne
convinga sa ajunga la obiectul dorintei lui sau chiar se blocheaza emotional si nu
poate gasi resurse sa depaseasca momentul frustrant pentru el.
Faptul ca isi doreste toate acele lucruri este firesc, tinand cont de stimulii la
care este expus.Noi ca adulti, apelam de multe ori la o mare putere de vointa pentru
a rezista si a nu ne umple cosul cu tot felul de lucruri. Copilului ii este de o mie de
ori mai greu sa isi ofere argumentele logice, rationale pentru care trebuie sa se
abtina. El inca functioneaza cel mai mult conform principiului placerii.
Cand insa ii spunem: "Vad ca iti place foarte mult jucaria asta!", "Bag
de seama ca te simti tare suparat ca nu o putem lua!", "Imi pare rau, vad ca
ti-o doresti tare", "Of, inteleg ca ti-e greu sa renunti la ea!", "Mda, intradevar e o jucarie foarte draguta", ii recunoastem sentimentele si aratam ca i le
acceptam. Daca ii spunem aceste lucruri fara a-l ameninta sau a-i face morala, pe
un ton suportiv, el simte ca e semnificativ pentru noi si emotiile lui sunt
recunoscute. In loc sa il tragem mai departe spunandu-i un simplu "nu", putem sa
stam 20 de secunde si sa ne uitam la acel lucru impreuna cu el si sa-i oglindim
sentimentele.
O solutie pentru a-l ajuta in aceasta situatie este si de a il pregati pentru
momentul respectiv (cand suntem pe drumul spre supermarket ii putem spune): "O
sa mergem la supermarket sa cumparam de mancare. S-ar putea sa vezi si lucruri

care o sa-ti placa si cu care o sa vrei sa pleci acasa. Doar ca nu pot sa ti le cumpar.
Poti sa imi arati ce iti place, doar ca azi mergem sa luam de mancare". Asa, putem
preintampina socul copilului cand ii spunem ca nu putem sa-i satisfacem dorinta de
a avea ceea ce a vazut.
Asadar, raspunsurile noastre care recunosc sentimentele copilului au
urmatoarele avantaje:

creeaza o intimitate mai mare intre noi si copii,

copiii simt ca au fost intelesi si atunci durerea si frustrarea lor se atenueaza,
cand se simt intelesi si respectati, imaginea lor despre sine se dezvolta
armonios,
simpatia parintelui e ca un prim-ajutor emotional cand copilul nu mai are
control asupra propriilor emotii,
copilul capata din ce in ce mai multa forta pentru a infrunta realitatea, caci
noi ii confirmam starea psihologica si ii exprimam dezamagirea,
copilul invata ca in situatiile viitoare sa-si exprime mai mult emotiile prin
cuvinte si sa poata depasi mai repede frustrarea sau supararea.

CHESTIONAR PENTRU PRINI

1. Spunei cel puin un lucru pe care l-ai descoperit la copilul dvs.?
......................................................................................................................................
..............................................
......................................................................................................................................
3. Ct timp petrecei zilnic cu copilul/copiii dvs.?
......................................................................................................................................
..............................................

4. Care sunt cele mai frecvente cauze ale discuiilor n contradictoriu cu

copilul/copiii dvs.?
a. vestimentaie
b. limbaj
c. anturaj (prieteni)
d. timp liber
e. gradinita.
f. bani
g. altele. Care?....................
5. Cum procedai atunci cnd copilul/copiii dvs. ncalc regulile?
......................................................................................................................................
............................................
......................................................................................................................................
..............................................
6. Enumerai cteva recomandri pe care le-ai fcut copilului/copiilor dvs. n
legtura cu un stil de via sntos?
......................................................................................................................................
............................................
......................................................................................................................................
...........................................
7.a. Ce-i place copilului dvs. s fac n timpul liber?
......................................................................................................................................
.............................................
7.b. Alegei una dintre preocuprile de mai sus pe care ai ncuraja-o.
......................................................................................................................................
..............................................
8. Care sunt activitile familiale pe care ai dori s le fac mai bine copilul/copiii
dvs.?
......................................................................................................................................
..............................................
......................................................................................................................................
..............................................
Bibliografie
1. Bran Pescaru, Emilia Familia azi. O perspectiv sociopedagogic, Editura
Aramis, Bucureti, 2004

2. Bistriceanu, Corina Sociologia familiei, Editura Fundaiei Romnia de

mine, Bucureti, 2005
3. Cristea, Sorin Dicionar de pedagogie, Editura Litera. Litera Internaional,
Chiinu-Bucureti, 2000
4. David, Eugen Introducere n sociologie, Editura Psihomedia, Sibiu, 2004
5. Dima, Silvia Cei apte ani de acas, Editura Didactic i Pedagogic, R. A.,
Bucureti, 1999
6. Hayes, Nicky Orrell, Sue Introducere n psihologie, ediia a III-a, Editura
BIC ALL, Bucureti, 2003
7. Macavei, Elena Pedagogie. Teoria educaiei, Editura Aramis, Bucureti,
2001
8. Mara, Daniel Educaie pentru educaie, Editura ALMA MATER, Sibiu, 2006
9. Mitrofan, I., Mitrofan, N. Familia de la A la Z, Editura tiinific, 1991
10. Nicola, Ioan Tratat de pedagogie colar, Editura Aramis, Bucureti, 2000
11. Plugaru, Liviu Introducere n sociologia educaiei, Editura Psihomedia,
Sibiu, 2004
12. Popescu Neveanu, P., Zlate, M., - Psihologie colar, Editura Universitii
Bucureti, 1987
13. Stahl, Paul H. Familia i coala contribiii la sociologia educaiei, Editura
Paidea, Bucureti, 2002
14. Stnciulescu, Elisabeta Sociologia educaiei familiale, vol. I, Editura
Polirom, Iai, 1997
15. Stnciulescu, Elisabeta Sociologia educaiei familiale, vol.II, Editura
Polirom, Iai, 1998
16. Vrasmas, Ecaterina Adina Consilierea i educaia prinilor, Editura
Aramis, Bucureti, 2002