Dupa acest articol ma vei iubi sau ur si mai mult dect nainte Ce te face pe tine sa citesti blogul asta?

Dar sectia de Science din New York Ti mes? (nu e doar lipsa de modestie, ci si o ncercare de manipulare). Ai vazut si t u vreun TED n ultimele zile? Nu-mi spune ca ai citit chiar si o carte de non-fict ion! Gndeste-te te rog ce crezi ca te motiveaza sa-ti petreci astfel un timp n car e ai putea desfasura o multime de alte activitati recompensatoare. (Presupun din start ca nu te-a obligat nimeni, nu pun la socoteala lecturile impuse pentru a promova un examen). Hai ca ti spun eu! Esti ndragostit. Nu, mai, nu de mine! De CU NOASTERE. Si pentru ca dragostea nu este fenomenul inefabil despre care citesti uneori n poezii, putem verifica aceasta ipoteza, adica o putem demonstra folosind inventarul trasaturilor pozitive de caracter pe care l gasesti aici. Ai facut te stul? Sigur ca l-ai facut, mai ales daca esti o persoana curioasa (ce spui? curi ozitatea este printre primele tale cinci calitati, facnd partea din ceea ce Selig man si Peterson numesc amprenta personala sau semnatura caracterului cuiva?). As a-i ca n semnatura asta regasesti si caracteristica numita de ei Love of learnin g? Stiam eu! Asa, si ce-i cu asta? Nu, scopul meu nu este nici sa te flatez pe tine laudndu-ti calitatile (stii ca dragostea de cunoastere si curiozitatea intra la virtutea nt elepciunii? OK, poate vreau si sa te flatez putin, desi as numi-o confirmare- de data asta biasfree!) si nici sa ma auto-flatez pentru abilitatea de a-ti identi fica, chiar fara sa te vad, trasaturile mai mult sau mai putin stabile de caract er. Ce vreau eu sa spun este ca demersul cunoasterii nu este un proces sec, pur obiectiv si calculat, ci dimpotriva, unul pasional (oare si pulsional?), izvort d in DORINTA. Vrei sa afli mai multe, iubesti ideile noi, esti atras de tot ce nsea mna nvatare, evolutie (ambele sensuri), dezvoltare, cunostinte care ti pot largi p erspectiva si viziunea asupra lumii. Stii diagramele de tipul mind-map, acele sc heme ce te ajuta sa retii concepte si, mai ales, sa ntelegi conexiunile dintre el e? Cam acelasi lucru se produce spontan n mintea noastra pe masura ce mai nvatam ct e ceva daca vrei, ne mbogatim hartile mentale, astfel nct devenim niste persoane mai complexe, cu o ntelegere extinsa a fenomenelor din jur si a mecanismelor propriei minti. Cum ai putea sa nu iubesti acest proces? Emotia nu poate fi n general separata de cognitie, iar n rarele cazuri cnd acest lu cru totusi se ntmpla consecintele sunt negative pentru individ, adica profund inva lidante. Dragostea de cunoastere constituie nsasi forta motivatoare, combustibilu l ce te face pe tine sa citesti tot ce-ti pica n mna sau pe omul de stiinta sa se ridice din pat dimineata pentru a se lasa absorbit de ultimul sau proiect de cer cetare, uneori pna trziu n noapte. Tot emotia te poate nsa si orbi. Altfel de emotii, ce-i drept. De exemplu, cele c are transforma un proces de argumentare n motivated reasononing- un fel de nivel superior al biasului de confirmare, unde nu doar ca favorizezi informatiile ce ti sustin ipoteza preferata, dar ti si rationalizezi extrem de bine preferinta pent ru a reduce disonanta cognitiva. De exemplu, daca vrei sa crezi ca ncalzirea glob ala este o farsa (pentru ca este n interesul tau sa te deresponsabilizezi), vei c iti studiile ce atesta existenta acestui fenomen ntr-o maniera partinitoare, cautn d orice posibila hiba pentru a putea declara la sfrsit ca respectivii autori se ns ala si cercetarea lor nu are valoare. Aceasta este asimilarea biasata sau proce sarea defectuoasa a informatiilor astfel nct sa ajungi la concluziile ce se potriv esc cu convingerile tale anterioare. Sa zicem ca eu sunt pentru introducerea pedepsei cu moartea, iar tu mpotriva. O e chipa de psihologi sociali (experiment real, foarte cunoscut, din 1979- prea vec hi, nu?) ne ia atunci drept cobai ntr-un experiment; ne masoara gradul n care cred em fiecare ca pedeapsa capitala este o idee buna, respectiv proasta, dupa care n e lasa sa citim doua cercetari pe acest subiect, una care chipurile arata cum ra ta criminalitatii scade odata introdusa aceasta masura, cealalta care sustine co ntrariul, cum ca introducerea pedepsei cu moartea duce la cresterea incidentei c rimelor. La sfrsit ne ntreaba cum ni s-au parut studiile. Asimilarea biasata a inf

ormatiilor ma va determina pe mine sa gasesc nod n papura articolului ce aduce do vezi mpotriva eficientei pedepsei cu moartea (eficienta n a descuraja criminalitat ea, nu eficienta n a omor condamnatii) pentru ca emotiile mele pre-existente inter fereaza cu procesul de gndire critica si cu analiza obiectiva a datelor furnizate . Desigur, tu vei interpreta cele doua studii (aceleasi!) exact pe dos, nu pentr u ca esti tu mai putin rational sau pentru ca celalalt studiu este mai convingat or, ci doar pentru ca emotiile tale sunt altele (urasti pedeapsa cu moartea). Nu ai recunoaste pentru nimic n lume ca a ta convingere se bazeaza pe o emotie, asa ca ti vei motiva preferinta gasind tot felul de asa-zis argumente n sprijinul teo riei pe care o iubesti. Pna aici este omeneste, chiar normal am putea spune, daca ne-am pierdut iluziile referitoare la ct de rationali si de obiectivi putem fi. Dar te-ai mira sa-ti spu n ca lucrurile stau si mai prost? (si simti emotia care ma ncearca de fiecare dat a cnd ti dau astfel de vesti care mie mi confirma diverse credinte deja formate, po ate chiar n primii ani de viata? crezi ca e imposibil sa ne aparam acum un sistem de credinte a carui baza o avem de pe la 2-3 ani si/ sau care este influentat d e trasaturi personale precum optimismul sau pesimismul?) Asimilarea biasata nu e ste singurul efect (sau simptom?) al biasului de confirmare. Exista si polarizar ea atitudinilor. nainte sa ne lase sa plecam, psihologii ne ntreaba din nou pe fie care ct de puternica este convingerea noastra n oportunitatea pedepsei capitale. S urpriza? Desi am citit amndoi ambele studii, acum eu cred si mai puternic ca la nc eput ca ar trebui introdusa (masura! adica pepdeapsa!), iar tu esti si mai convi ns ca ar trebui scoasa. Paradoxal, expunerea la dovezi contrare credintelor noastre ne-a ntarit opinille n loc sa ni le clatine! De ce? Pentru ca tinem la credintele noastre si aceste se ntimente cresc tocmai atunci cnd cineva din exterior ncearca sa ni le atace. Simti m respectiva imixtiune (probele mpotriva ideilor noastre iubite) ca pe o ameninta re. Si mai stii tu ce se ntmpla n iubirile interzise sau atunci cnd Romeo si Julieta se confrunta cu opozitia ferma a familiilor? Se ndragostesc si mai tare! Si apoi ? Apoi se sinucid! Acum eu nteleg ca ti iubesti teoriile, dar parca nu as vrea sa te vad cum te sinucizi intelectual de dragul lor. Dragostea fata de cunoastere este o trasatura minunata ce ti permite poate mai mu lt ca oricare alte sa te dezvolti. Pasiunea, la rndul ei, este o forta uimitoare, nu stiu daca exista ceva mai puternic. Atentie nsa! Atunci cnd iubesti prea mult o anumita teorie, dragostea fata de cunoastere are ntotdeauna de suferit. Este ca si cum ai transforma cunoasterea dintr-un scop n sine ntr-un instrument pentru ati motiva si justifica credintele despre viata care ti convin, care se potrivesc poate cu personalitatea ta sau cu sperantele tale ntr-o lume dreapta, egala, altr uista sau mai stiu eu cum ai vrea sa fie. Semnale de alarma? Tentatia de a respinge cu orice pret dovezile prezentate atun ci cnd concluziile disconfirma credintele tale anterioare (vezi de exemplu rezist enta unor la ideile evolutiei). Ce poti face? ntreaba-te doar att: oare daca acest studiu mi-ar fi sprijinit ipoteza, adica daca rezultatele statistice ar fi fost altele, as mai fi ncercat acum sa caut cu obstinatie eventuale defecte n metodolo gia cercetarii? Observa-te! Ce emotii simti? Dezamagire? Revolta? Furie? Poate chiar frica? Care este reactia ta spontana cnd citesti ceva ce-ti ataca convingerile pe care le pr etuiesti? ti vine sa spui ca urasti acest tip de cercetare? Da, tot attea semnale de alarma. Dar odata ce ai devenit constient de ele ai facut si un prim pas naint e. Curiozitatea si dragostea fata de cunoastere sunt ntr-adevar doua dintre compo nentele ntelepciunii. nsa mai ai nevoie de ceva: gndire critica (sau o minte deschi sa: thinking things through and examining them from all sides; weighing all evid ence fairly, am citat definitia de pe site) si perspectiva (being able to provid e wise counsel to others, having ways of looking at the work that make sense to oneself and other people).

Convingerea mea este ca reusesti extrem de rar sa depasesti capcana biasului de confirmare si a gndirii motivate de afect. Mai cred ca te folosesti de abilitatil e tale de argumentare n principal pentru a-ti justifica atitudinile deja formate si opiniile pre-existente, nu pentru a le pune la ndoiala, nici (ce vis maret!) p entru a ti le recalibra permanent, n functie de noile dovezi aparute. Sigur ca ma poti contrazice, dar polarizarea atitudinilor actioneaza si asupra mea, asa ca este foarte posibil ca o discutie n contradictoriu sa nu faca altceva dect sa-mi nt areasca aceasta convingere. n aceste conditii, mai ramne o singura ntrebare: Ce ma mai motiveaza sa ti scriu?