Formarea intereselor personalitati

Omul desfoar multe activiti: mnnc, se joaca, nva, colecioneaz lucrri de arta, i agreseaz semenii, ii ajuta, etc. O trstura comuna acestor activiti este motivaia, fiind primul lor element cronologic. A cunoate motivaia unei persoane echivaleaz cu gsirea raspunsului la ntrebarea ,,de ce ntreprinde o activitate. Raspunsul este dificil, deoarece cauzele declanatoare sunt multiple si nu se pot reduce la stimulii externi. Activitatea, reaciile sunt declanate si de cauze interne; ansamblul lor a fost numit motivaie de la latinescul motivus (care pune in micare). Pentru unii psihologi, motivul este numele generic al oricrei componente a motivaiei fiind definit ca fenomen psihic ce declaneaz, direcioneaz si susine energetic activitatea. Componentele sistemului motivaional sunt numeroase, variaz ca origine, mod de satisfacere si funcii, clasificarea si explicarea lor fiind controversate. Cei mai muli psihologi accepta azi ca motivaia umana include trebuine, tendine, intenii, dorine, motive, interese, aspiraii, convingeri. Pentru descrierea motivaiei s-au utilizat in psihologie metafore construite pe baza unor noiuni mprumutate din fizica. Motivaia acioneaz ca un cmp de forte (Kurt Lewin) in care se afla att subiectul cat si obiectele, persoanele, activitile. Pentru a caracteriza o componenta a motivaiei s-a folosit conceptul de vector care poseda in fizica: mrime, direcie si sens. Analog vectorilor fizici, vectorii-motivaiei sunt caracterizai prin intensitate, direcie si sens, proprieti care pot fi msurate prin anumite metode psihologice. Direcia si sensul unui vector exprima atracia, aproprierea sau evitarea sau respingerea. Intensitatea lui, se regsete in fora de apropiere sau respingere. Intre motivaiile active la un moment dat, ca si intre forele fizice, pot exista relaii diverse, dar mult mai complexe.

Rolul motivaiei
Motivaia este eseniala in activitatea psihica si in dezvoltarea personalitii: - este primul element cronologic al oricrei activiti, cauza ei interna; - semnalizeaz deficitari fiziologice si psihologice (ex: foamea semnalizeaz scderea procentului de zahar din snge sub o anumita limita, in vreme ce trebuina de afiliere este semnalizata de sentimentul de singurtate); - selecteaz si declaneaz activitile corespunztoare propriei satisfaceri si le susine energetic (trebuina de afirmare a unui elev declaneaz activiti de nvare, participare la concursuri);

- contribuie, prin repetarea unor activiti si evitarea alt motora, la formarea si consolidarea unor nsuiri ale personalitii (interesul pentru muzica favorizeaz capacitatea de execuie a unei lucrrii muzicale). La rndul ei, personalitatea matura funcioneaz ca un filtru pentru anumite motive: cele conforme orientrii ei generale sunt reinute, cele contrare sunt respinse

Sistemul motivaional
Componentele sistemului motivaional sunt numeroase, variaz ca origine, mod de satisfacere si funcii. Aa cum s-a afirmat, motivaia umana include trebuine, motive, interese, convingeri, tendine, intenii, dorine, aspiraii: I. Tendinele sunt componente ale motivaiei care semnalizeaz o stare de dezechilibru fiziologic sau psihologic. Ele sunt trite ca stri de agitaie, alerta interioara, tensiune. Din numeroasele clasificri ale trebuinelor mai utila in explicarea diferenelor de comportament dintre indivizi, pare cea realizata de A. Maslow, psiholog american, numita si piramida trebuinelor (1954)

Ulterior in 1970 el a mai adugat trei trepte: trebuite cognitive: a ti, a nelege, a nva, a descoperi; trebuine estetice: de ordine, de simetrie, puritate, frumos, respingere trebuine de concordanta: acord intre cunoatere, afectivitate, aciune

Psihologul american clasifica trebuinele si astfel: a. Trebuine inferioare prezente la om si la animale, dar satisfcute de primul diferit si trebuine superioare specifice omului si plasate spre vrful piramidei. b. Trebuine homeostazice si trebuine de cretere. Homeostazia este o noiune mprumutata din fiziologie si care denumete tendina organismului de a menine constani parametrii mediului intern, aa cum un termostat menine temperatura ntr-un congelator. Prin extensiune, s-a utilizat termometrul si pentru relaia dintre persoana si mediu. Trebuinele homeostazice explica doar activitatea de adaptare. Trebuinele de cretere nu urmresc meninerea strii date, ci atingerea unor parametrii superiori, ce presupun perfecionarea. Cunoaterea ierarhiei trebuinelor sete utila in explicarea comportamentelor deoarece: diferite trepte apar pe rnd in funcie de dezvoltare psihica, prima cuprinznd trebuine dezvoltndu-se in copilrie, adolescenta sau mai trziu intensitatea trebuinelor scade de la baza spre vrf;

o trebuina superioara nu se satisface dect daca n-au fost satisfcute ntr-o oarecare masura, cele inferioare ei, (este dificil pentru un profesor sa activeze trebuina de a ti a unui elev daca cele de hrana si adpost nu sunt satisfcute); cu cat o trebuina este mai nalta, cu att este mai caracteristica pentru om.

Dup criteriul genezei, psihologii difereniaz trebuinele primare, nnscute, care tind sa se manifeste la toi indivizii, in toate timpurile si trebuine secundare dobndite numai de unii indivizi. S-a presupus ca trebuinele secundare se dezvolta din cele primare, dar dup formare funcioneaz independent de ele. Satisfacerea trebuinelor fiziologice ale unui sugar este asociata cu aprobarea mamei. Treptat, aprobarea adulilor este folosita pentru a susine nvarea mersului sau a vorbirii. Copilul devenit elev nva la nceput pentru a face plcere prinilor, apoi este absorbit de studiu. La preadolesceni fumatul sau consumul de alcool sunt iniial activiti realizate pentru satisfacerea nevoii de afilierea la grupul de egali si apoi devin obinuine. In funcie de oferta comercial sau culturala apar trebuine noi care sunt doar mijloace pentru satisfacerea unor trebuine devin ulterior motive ale altor activiti. De exemplu automobilul a fost la nceput un mijloc pentru satisfacerea trebuinei de confort, dar a devenit treptat un motiv pentru ore de lucru suplimentate din care sa se ctige mai mult. Astfel, aria trebuinelor umane este in continua difereniere si extindere, determinnd apariia unor comportamente anterioare cat si fata de etapele istoriei trecute. Nesatisfacerea trebuinelor duce la stingerea lor. Este posibila si apariia unor anomalii in satisfacere trebuinelor primare: astfel persoanele cu bulimie nevrotica (pofta de mncare exagerata) dei i satisfac nevoia de hrana, continua sa mnnce; s-a observat ca acest comportament nsoete de multe ori carentele afective , prin supraalimentare, subiectul compensndu-si nevoia de dragoste. La polul opus, anorexia mentala (lipsa poftei de mncare) se presupune ca ar fi determinat de un conflict cu anturajul, in special cu mama. Daca in calea satisfacerii unei trebuine exista un obstacol, apare o stare de ncordare numita frustrare. Rspunsurile la frustrare sunt diferite, cel mai frecvent fiind agresivitatea. Frustrarea este un fenomen inevitabil in via psihica; cnd este moderata, ea are efecte benefice asupra dezvoltrii personalitii. Astfel imposibilitatea ndeplinirii iubirii datorita diferenelor de statut poate determina o munca ndrjita pentru a urca in ierarhia sociala. Datorita caracterului inevitabil al frustrrii, personalitile echilibrate poseda toleranta la frustrare, suportnd, in a numite limite, stri de tensiune intensa fr a dezvolta comportamente patologice. In legtura cu trebuina , circula si alte noiuni mai vag definite. Dorina este trebuina contientizata Tendina (impulsul sau propensiunea) este trebuina aflata in starte de excitabilitate accentuata care determina o poriune spre micare, aciune spontana Intenia este tendina cu un grad superior de elaborare mentala, orientata spre un scop. Valenta este fora de atracie sau de respingere exercitata de lucruri, persoane, activiti (obiecte psihologice) asupra unui subiect, rezulta din interactiva proprietilor obiectelor cu trebuine le subiectului; este pozitiva cnd proporiile obiectului corespund unei trebuine; este negativ in caz contrar, determinnd respingerea.

II.

Motivele sunt trebuine att de puternice nct determina, declaneaz aciunile, activitile prin care se satisfac. Ele poseda doua segmente corespunztoare funciilor motivaiei:

- segmentul energizant, fora cu care este declanata si susinuta activitatea (aspectul orientativ direcional) Vectorii-motive nu exista izolai ci formeaz grupuri sau constlatii de motive. ntr-o constelaie relaiile dintre motive sunt analog celor dintre forele fizice: - motive diferite pot avea aceeai direcie si acelai sens, energia lor cumulndu -se; un elev nva pentru a primi o nota mare, pentru ca dorete sa se afirme in grup sau pentru ca este interesat de un domeniu; - motivele pot avea orientri diferite, fiecare viznd realizarea altei activiti; poi dori sa vizionezi un spectacol sau sa mergi in excursie la munte. Uneori aceste activiti se ordoneaz in timp, satisfcndu-se succesiv; cnd nu este trit pe plan subiectiv ca o stare de tensiune foarte puternica, care se cere nlturata. Cea mai buna sistematizare a conflictelor este si azi considerata cea a lui Kurt Lewin (1931) El difereniaz: 1. conflicte de apropiere apropiere 2. conflicte de evitare evitare 3. conflicte de apropiere evitare