Sunteți pe pagina 1din 2

Capitolul 2: Planificarea resurselor umane in cadrul societatii Planificarea strategica a organizatiei, inclusiv planificarea resurselor umane, reprezinta cea

mai importanta activitate manageriala cu efect pe termen lung. Pentru ca firma sa transforme capitalul sau uman intr-un avantaj competitiv, si in consecinta, sa obtina succes si profit, fiecare angajat trebuie sa fie la locul potivit si sa stie ce are de facut iar pentru aceasta este nevoie, mai intai, de o planificare strategica a resurselor umane. Planificarea resurselor umane urmareste identificarea nevoilor, strategiilor si politicilor privind resursele umane ale firmei, inclusiv estimarea cererii si a ofertei de personal. Scopul planificarii resurselor umane este acela de a asigura ca organizatia dispune de personalul necesar pe tipul de calificari adecvate si la momentul oportun. Este necesara o planificare corespunzatoare a resurselor umane pentru a evita aparitia unor probleme nedorite, precum: multe posturi cheie ramase neocupate, o perioada relativ mare de timp, cu toate eforturile de recrutare, ceea ce influenteaza buna desfasurare a activitatii; concedierea unor oameni recent recrutati si angajati, pe timp neprecizat, dupa o perioada relativ scurta, datorita unor ntreruperi neprevazute ale activitatii n domeniu; neidentificarea unor oportunitati de promovare de catre angajatii importanti, valorosi sau competitivi, cu toate ca sunt remunerati satisfacator, parasesc organizatia. Industria turismului, fiind unul din segmentele cu cea mai rapida dezvoltare din economia mondiala, a condus la cresterea, de la an la an, a sumelor cheltuite, n ntreaga lume, pentru cazare, alimentatie, agrement. Acest lucru a condus la probleme n a propune clientilor oferte bine structurate si un personal care sa raspunda tuturor solicitarilor. Efectuarea unor programe si planuri eficiente, conduce la evitarea unor esecuri, n special n domeniul turismului, care si desfasoara activitatea prin intermediul si cu ajutorul oamenilor. Managerul din turism este un factor cheie deoarece succesul oricarei actiuni depinde de capacitatea sa n obtinerea rezultatelor cu ajutorul persoanelor aflate n subordine. Astfel apare necesitatea evidentierii rolului realizarii planurilor care vin n sprijinul partii operative (a managerului) si a celei executive (a subalternilor) care vor stii n orice moment ce anume trebuie sa realizeze, la ce nivel, care este aria lor de competente etc., o importanta deosebita n finalizarea cu succes a operatiunilor din industria turismului capatndo relatiile stabilite ntre consumatori si angajati (mai mult de 50% din angajati vin n contact direct cu clientii). O particularitate n turism o reprezinta faptul ca partea operationala a managementului turistic este mai usor de planificat dect atitudinile, comportamentele resurselor umane. Previziunea ofertei de resurse umane estimeaza numarul posibil de personal disponibil n interiorul sau exteriorul organizatiei; lund n considerare pierderile, miscarile interne si promovarile, precum si absenteismul sau schimbarile din programul de lucru. Strategiile resurselor umane pot fi vazute ca o notiune generala care priveste, n mod cuprinzator, conducerea oamenilor n organizatie, n timp ce activitatile de personal pot fi privite ca unelte ale strategiei resurselor umane.

Elementele strategice sunt doar o parte din functia generala a resurselor umane n interiorul organzatiei. Strategiile resurselor umane sunt conditionate de mediul nconjurator si sunt legate de strategiile organizatiei.

Volumul si calitatea activitatii turistice depind intr-o masura mare de incadrarea cu personal, de numarul lucratorilor si nivelul de calificare al acestora. Evolutia turismului se afla in corelatie directa cu dinamica si structura personalului. Rolul factorului uman creste pe masura sporirii exigentelor consumatorilor fata de calitatea serviciilor, la randul sau dezvoltarea turismului avand consecinte asupra utilizarii resurselor umane prin crearea de noi locuri de munca, determinarea unui nivel mai ridicat de instruire si a unor structuri profesionale pe functii. Relatia dintre turism si capitalul uman este complexa, de interconditionare. Turismul imprima muncii prestate in acest sector o suma de caracteristici care se reflecta asupra nevoii fortei de munca si efectelor folosirii acesteia. Printre cele mai importante trasaturi pot fi enumerate : consum mare de munca vie ; raspundere materiala si morala superioara ; nivel relativ ridicat si complex de pregatire; relatii directe lucrator client ; sezonalitate accentuata ; utilizarea muncii cu timp partial.