Cursul 1

Prof. univ. GC Curca Discipl. Medicina legala si Bioetica, UMFCD Bucuresti

1.Definitie si obiectul specialitatii/disciplinei

Activitatea de medicina legala poate fi definita din 3 perspective care se impletesc: procedural, expertal si prin prisma utilitatii judiciare. Definitia procedurala: Expertiza medico-legala este procedural necesara in orice speta juridica in care exista implicatii medicale (vatamare corporala sau deces) precum si in orice caz medical cu implicatii juridice (valoare probatorie) Definitie expertala: Stiinta medicala care urmareste in interesul justitiei sa obiectiveze si s evalueze cu caracter probatoriu aspectele medicale continute in spetele juridice cu privire la omul in viata sau cel decedat (contradictorialitate, obiectivitatea stiintifica) Definitia etimologica Aplicarea cunostiintelor stiintei medicale la necesitatile implinirii actului de justitie (utilitatea judiciara). Medicina dux, auxiliumqvae justitiae Medicina conduce, un auxiliar al justitie (M. Minovici)

2. Scurt istoric al med. leg. romanesti

Pravila lui Vasile Lupu (Carte romneasc de nvtur de la Pravilele mprteti, tiprit la Iai, n 1646) Pravila lui Matei Basarab (ndreptarea legii, tiprit la Trgovite, n 1652)
Expertizele se fceau pentru luminarea judectorilor, n urmtoarele cazuri: 1. n cazuri de rnire, expertizele puteau fi fcute de vraci, brbieri, descnttori i fermectori. Vracii vor fi crezui i fr jurmnt. 2. n cazuri de otrvire i de nebunie, de vraci. 3. n cazuri de deflorare, de moae sau de femei nvate bine la acest meteug. 4. n cazuri de sodomie, de vraci i moae. 5. n cazuri de surzenie i muenie, de judector n persoan. Pedeapsa se da considerndu-se timpul cnd s-a fptuit greeala, nu din momentul cnd se judeca. Se inea seama de recidive, chiar dac fptaul nu era de vrst. n materie de pruncucidere, se deosebesc dou modaliti: nbuirea <<ntmpltoare>> a copilului i nbuirea <<ndeadins>>, cu nelciune. Se mai vorbete despre cstorie, divor, sarcin, avort, despre sinucidere, rniri, otrviri, asfixii i nebunie.

In 1685 cronicarul Nicolae Costin descrie autopsia lui Duca Vod, Domn al Moldovei. Primul certificat, n form de act medico-legal a fost ntocmit n anul 1812

n 1856, la cererea lui Carol Davila, Domnitorul Barbu tirbei a aprobat nfiinarea colii de Chirurgie de la Mihai Vod care in 1857, devine coala Naional de Medicin i Farmacie cu o durata de 8 ani. In curicula anului VI este prevazuta medicina legala care ii este incredintata lui Gheorghe Athanasovici 1861-1867 care devine profesor de medicina legala i toxicologie in 1861 si medic legist al Capitalei in 1862-1865. In 1867 succede lui Gh. Atanasovici dr. Nicolae Negura. In 1879 este numit profesor de medicina legala si psihiatrie Alexandru Sutzu.

In 1892 se inaugureaza Morga orasului Bucuresti cu sustinuta contributie a lui Mina Minovici, medic legist la capitalei in acea vreme si numit director al Morgii. n 1897, catedra de medicin legal i clinica boalelor mintale (psihiatrie), deinut de profesorul Al. uu, se scindeaz. Doctorul Mina Minovici, care funciona ca medic legist al Capitalei, a fost numit profesor de medicin legal si a preluat in 1897 catedra de medicina legala.
Intre 1938-1956 IML Mina Minovici a fost condus de Theodor Vasiliu, cu un scurt interimat asigurat de profesorul Mihail Kernbach de la Cluj in 1940, apoi de prof. Emil Craciun 1957, academician Ion Moraru 19581973, prof. Moise Terbancea 1973-1989, prof. V. Belis 1989-2001, prof. D. Dermengiu din 2001. Dupa 1945 sistemul medico-legal national se centralizeaza in jurul IML Mina Minovici Bucuresti.

In 1860 la Iasi se infiinteaza catedra de medicina In 1919 se infiinteaza UMF Cluj, catedra de medicina legala revenindu-i lui N. Minovici (1868-1941) legala condusa de LA. Ciurea.

3. Organizarea sistemului de medicina legala, prezentarea principalelor institute si a INML

a) Institutul Naional de Medicin Legal Mina Minovici" " - unitate cu personalitate juridic, aflat n subordinea Ministerului Sntii (www.legmed.ro) b) 5 Institutele regionale de medicin legal (fostele laboratoare exterioare de medicin-legal) din centrele medicale universitare: Timioara, TrguMure, Cluj-Napoca, Iai i Craiova care au in subordine Serviciile medicolegale judetene. n cadrul institutelor de medicin legal funcioneaz cte o comisie de control i avizare a documentelor medico-legale. c) 36 Servicii de medicin legal judeene cu sediul n oraul reedin de jude; nu au personalitate juridic i se afl n subordirea direciilor judeele de sntate public; sunt conduse de ctre un medic legist ef numit de directorul direciei judeene de sntate public i sunt coordonate de institutele de medicin legal n a crui competen teritorial se afl d) 11 Cabinetele de medicin legal, aflate n structura organizatoric a serviciilor de medicin legal judeene i nfiinate n judeele mari, i au sediul n alte localiti dect cele reedin de judet: Lugoj, Cimpulung-Arges, Comanesti, Fagaras, Petrosani, Sighetul Marmatiei, Medias, Cimpulung Moldovenesc, Radauti, Barlad, Onesti.

Activitatea institutiilor de medicina legala este coordonata, din punct de vedere administrativ de Ministerul Sanatatii (medicii legisti sunt medici). Activitatea de medicina legala este coordonata la nivel national stiintific si metodologic de catre Ministerul Sanatatii si de Consiliul Superior de Medicina Legala, cu sediul in Institutul de Medicina legala "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucuresti. Ministerul Sanatatii si Ministerul Justitiei asigura controlul si evaluarea activitatii de medicina legala. Consiliul superior de medicina legala are in componenta: directorii institutelor, profesorii de medicina legala, seful comisiei de specialitate al Colegiului Medicilor din Romania, presedintele comisiei de specilitate a MS, reprezentanti ai MS, M. Just., Min. Public, Min. Interne numiti prin ordine de ministrii. Verificarea documentelor medico-legale se face la nivelul local al institutelor de medicina legala de catre Comisiile de Avizare si Control de pe langa acea institutie. Comisiile sunt formate din directorul institutiei si 24 medici primari legisti cu experienta. Aceste Comisii fata de documentele medico-legale ale caror concluzii pot fi avizate le avizeaza (aproba) cu/fara precizari ori completari iar fata de documentele medico-legale ce nu pot fi avizate recomand a fie refacerea partiala sau totala a acestora, fie efectuarea unei noi expertize. Verificarea documentelor medico-legale se face la nivelul national prin Comisia superioara medico-legala. Comisia se intruneste in INML Mina Minovici si este compusa din directorii institutelor de medicina legala, sefii disciplinelor de profil din facultatile acreditate din cadrul centrelor medicale universitare; seful disciplinei de morfopatologie a Universitatii de Medicina Carol Davila Bucuresti; 4 medici primari legisti, cu experienta n specialitate. Comisia superioara medico-legala verifica si avizeaza, din punct de vedere stiintific, la cererea organelor n drept, concluziile diverselor acte medico-legale si se pronunta asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medico-legale. . n cazul n care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioara medico- legala recomanda refacerea totala sau partiala a lucrarilor la care se refera actele primite pentru verificare si avizare, formulnd propuneri n acest sens sau concluzii proprii.

INML Mina Minovici Bucuresti IML Iasi IML Craiova IML Timisoara IML Cluj Napoca

4.Nevoia de implementare si de armonizare a managementul calitatii si standardelor ISO

Termenul de management al calitatii surprinzator nu se refera la certificarea unei bune calitati a unui produs sau a activitatii unei organizatii ci la certificarea bunei functionalitati a sistemului care sta la baza activitatii organizatiei ori a calitatii produselor in ideea in care o data ce sistemul este pornit si bine functional el va produce mereu aceeasi calitate a activitatii ori produselor sale. produse. Un sistem este compus din procese de a caror buna functionare depinde activitatea organizatiei ori calitatea produselor sale. Managementul calitatii unui sistem presupune planificarea calitatii, controlul calitatii, asigurarea calitatii si imbunatatirea calitatii proceselor ce il compun. Se porneste de la identificarea unor standarde de calitate pe care acea organizatie le poate realiza si apoi se organizeaza procesele pentru a atinge acele standarde. Ceea ce apare a fi cel mai important este mentinerea acestor standard e astfel incat in activitatea sa sistemul sa produca mereu acelasi standard al calitatii produselor sale. In acest fel managementul calitatii este indreptat cu prioritate bunei functionalitati a sistemului. Pastrarea parametrilor si standardelor sistemului ofera garantii asupra calitatii produselor.

In medicina legala managementul calitatii asigura repetabilitatea calitatii serviciilor, documentelor, expertizelor. El devine o necesitate pentru fiecare institutie ori serviciu de medicina legala cat si pentru sistemul in ansamblul sau. In egala masura permite o functionalitate unitara, predictibila, armonizata in teritoriu avand un standard de calitate profesionala si stiintifica ce este folositor actului de justitie.

 W. Edward Deming este cel care a adus o noua filozofie a calitatii diferita de abordarea individuala de breasla (care depindea atat de mult de abilitatile si insusirile lucratorului care executa actiunea) inlocuind-o cu abordarea integrata in echipa: produsul astfel nu mai este reusita doar a lucrului unei persoane ci o reusita a echipei. Pentru a schimba modul in care este privita reusita executiei si calitatea produsului pe care un sistem il poate produce prin procesele sale W. Edward Deming a imaginat 5 principii: 1. Desfiintarea barierelor dintre departamente/laboratoare (nevoia de colaborare, comunicare si socializare de pe pozitiile solidaritatii si colegialitatii, atenuand exprimarea personalitatii accentuate ori a orgoliilor care separa echipe largite-) 2. Responsabilizare si leadership (responsabilizarea la locul de munca si in raport cu echipamentul ori mijlocul de munca, auto-asumarea sarcinilor, asumarea conducerii proceselor a posturilor de control si conducere a diferitelor procese) 3. Supravegherea oamenilor si a mijloacelor cu care acestia lucreaza pentru eficientizarea activitatii lor (supravegherea departamentului / laboratorului pe nivelul de raspundere corespunzator) 4. Imbunatatirea constanta a sistemului, a service-ului si a comunicarii personalului (dezvoltarea in spirala ascendenta a sistemului) 5. Educatie si auto-perfectionare sustinuta a membrilor sistemului (auto-dezvoltare, auto-asumare a sarcinilor) Problematica implementarii managementului calitatii este importanta in activitatea medicinii legale intrucat asigura norme si reguli si stabileste standarde ce trebuie a fi respectate.

5.Legislatie aferenta
Ordonanta nr. 1 (republicata) din 20/01/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala Lege nr. 459 din 18.07.2001 aprobarea O.G. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala Ordonanta nr. 57 din 08/30/2001 modificarea si completarea O.G. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala Lege nr. 271 din 16.06.2004 aprobarea O.G. 57/2001 pentru modificarea si completarea O.G. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala Hotarare nr. 774 din 07/09/2000 - pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala Ordin nr. 1134 din 25/05/2000 - pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale Ordin nr. 1539 din 11/12/2006 - privind aprobarea Reglementarilor specifice referitoare la expunerea medicala a persoanelor la radiatii ionizante in cazul expertizelor medico-legale Ordin nr. 1976 din 07/11/2003 - stabilirea unor masuri privind efectuarea cu celeritate a expertizei pentru stabilirea discernamantului minorului intre 14 si 16 ani care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala Ordin nr. 938 din 07/09/2005 - aprobarea criteriilor de atestare a calitatii de expert medico-legal si stabilirea conditiilor de suspendare sau de retragere a calitatii de expert medico-legal Ordin nr. 376 din 10/04/2006 - pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice in vederea stabilirii intoxicatiei etilice si a starii de influenta a produselor ori substantelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducatorilor de autovehicule si tramvaie Normele metodologice privind participarea expertului parte in cadrul lucrarilor medico-legale (PDF) Ordin nr. 1163 din 28/05/2007 privind infiintarea, componenta si atributiile Comisiei comune a Ministerului Justitiei si a Ministerului Sanatatii Publice de analiza a deceselor persoanelor private de libertate, survenite in sistemul penitenciar Ordin nr. 1539 din 11/12/2006 privind aprobarea Reglementarilor specifice referitoare la expunerea medicala a persoanelor la radiatii ionizante in cazul expertizelor medico-legale Ordin nr. 1539 din 11/12/2006 privind aprobarea Reglementarilor specifice referitoare la expunerea medicala a persoanelor la radiatii ionizante in cazul expertizelor medico-legale Hotarare nr. 1609 din 08/11/2006 privind aprobarea tarifelor pentru efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale Lege nr. 104 din 27.03.2003 manipularea cadavrelor umane si prelevarea organelor si tesuturilor de la cadavre in vederea transplantului Ordin nr. 1143 din 10.12.2003 modificarea si completarea anexei la Ordinul ministrului sanatatii si familiei nr. 246/2003 privind aprobarea tarifelor pentru efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale Ordin nr. 154 din 26.02.2003 aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 296/2002 privind acordarea asistentei medicale in Romania cetatenilor straini Decizie nr. 248 din 01.07.2004 protectia demnitatii umane si a dreptului la propria imagine Noul cod penal si cod de procedura penala

6. Caracterul expertal al specialitatii, medicina legala in contextul probatoriului laturii obiective si a laturii subiective a infractiunii
Sistemul juridic face apel la medicii legisti ca experti medico-legali, care sunt chemati spre a pune la dispozitie cunostiintele si abilitatile specialitatii lor (medicina), pentru a aduce lamuri justitiei permitand cunoasterea acelor factori, cauze, fapte ori elemente necesare aflarii adevarului. Pe de alta parte sistemul juridic face apel la institutiile medico-legale (sistemul medico-legal: institute, servicii, cabinete) in care functioneaza in activitatea lor expertii medici legisti.
Expertii medico-legali 1) Constatarile medico-legale se efectueaza de medici legisti, iar expertizele se efectueaza de medici legisti care au calitatea de expert oficial desemnati de conducerea institutelor de medicina legala si a serviciilor de medicina legala judetene. 2) La efectuarea expertizelor medico-legale realizate de expertii oficiali pot participa experti numiti de organele judiciare, la cererea partilor, dintre cei nscrisi pe listele ntocmite de Ministerul Sanatatii si Ministerul Justitiei, cu avizul Consiliului superior de medicina legala. (art 41, legea 459/2001 norme procedurale).

Sistemul medico-legal este chemat (ordonantat) pentru a oferi deopotriva cunoasterea expertilor sai cat si spre a furniza elementele de contradictorialitate ale expertizei acestora; sistemul se auto-verifica din interiorul sau (comisii medicolegale) dar poate fi verificat si din exteriorul sau (analiza critica a concluziilor de catre sistemul juridic prin etape procedurale de control, verificare, completare si refacere a actelor medico-legale, experti medico-legali numiti de organele judiciare).

 Medicina legala contribuie prin concluziile sale la toate cele 3 componente ale laturii obiective:
obiectivarea elementului material prin punerea in evidenta a agentului traumatic cu posibilele lui caracteristici si mecanismul de actiune; astfel se vor putea aprecia tipul de actiune (lovire, cadere, comprimare, etc.), mijloacele de realizare (locul, timpul, natura si particularitati ale realizarii) care individualizeaza actiunea obiectivarea urmarii imediate: punerea in evidenta a leziunii traumatice (vatamarea) in infractiunile de rezultat ori a starii de pericol in infractiunile formale sau de pericol. obiectivarea legaturii de cauzalitate ca element constitutiv al fiecarei infractiuni: evidentierea cauzei determinante si a conditiei/conditiilor.

 Latura subiectiva a infractiunii se refera la vinovatie, mobilul si scopul infractiunii ca elemente juridice. Ele au insa la baza discernamantul faptuitorului care se defineste in intelesul legii astfel: k) prin discernamant se intelege componenta capacitatii psihice, care se refera la o fapta anume si din care decurge posibilitatea persoanei respective de a aprecia continutul si consecintele acestei fapte (art. 5, Legea 487/2002 republicata 2012, legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice).

7. Principiile activitatii medico-legale

1. 2. 3. 4. Principiul metodologiei unitare Principiul competentei teritoriale Principiul ierarhizarii competentei profesionale si stiintifice Principiul nerestrictionarii accesului expertului la informatia medicala 5. Principiul contradictorialitatii 6. Mecanisme de verificare si contradictorialitate din interiorul sistemului medico-legal

8. Domenii de activitate si tipuri de solicitari adresate institutiilor medico-legale

1. Examinarea medico-legala a persoanelor decedate:
1) 2) autopsia medico-legala, antropologie medico-legala si odontostomatologie medico-legala exhumarea Examinarea medico-legala a leziunilor traumatice (vatamarii corporale), aprecierea capacitatii de munca sau a starii de sanatate avnd ca scop stabilirea aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumit activitate sau profesie Expertiza medico-legala in sfera genitala: viol, probarea virginitatii, stabilirea sexului si a virstei biologice Expertiza medico-legala psihiatrica Expertiza medico-legala serologica si genetica: serologia medico-legala (filiatie) si genetica medico-legala (profilul ADN: filiatie si identificare).

2.

Examinarea medico-legala a persoanei vii:

1) 2) 3) 4)

3. 4. 5. 6. 7.

Examinari de laborator medico-legal : toxicologie, anatomie-patologica, tanatochimie, imunologie, bacteriologie Examinari ale produselor biologice umane : sperma, fir de par, sange, impuscare Verificarea autenticitatii si a corectitudinii intocmirii actelor medicale Invatamint medical Cercetare stiintifica

9. Tipuri de acte medico-legale

Actele medico-legale sunt raportul de expertiza, certificatul medico-legal, buletinul de analiza si avizul. a) prin raport de expertiza medico-legala se ntelege actul ntocmit de un expert la solicitarea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata si care cuprinde datele privind expertiza efectuata. b) prin certificat medico-legal se ntelege actul de constatare ntocmit de medicul legist la cererea persoanelor interesate si care cuprinde date privind examinarea medico-legala; c) prin buletin de analiza se ntelege actul ntocmit de specialistii institutiilor de medicina legala sau de persoanele competente din cadrul institutiilor de medicina legala, la cererea persoanelor interesate, si care cuprinde date privind examenul complementar; d) prin aviz medico-legal se ntelege actul ntocmit de Comisia superioara medico-legala, precum si de comisiile de avizare si control al actelor medico-legale, la solicitarea organelor judiciare, prin care se aproba continutul si concluziile actelor medico-legale si se recomanda efectuarea unor noi expertize sau se formuleaza concluzii proprii.

10. Obiectivitatea expertizei

Medicina legala este chemata sa identifice i s separe pe domeniul sau medical, elementele de probatiune (biologice) directe, materiale, de elementele de probatiune (biologice) indirecte; de asemenea aspectele medical-biologice cu valoare certa de cele incerte/posibile/probabile si sa le prezinte organelor judiciare pentru a fi administrate corect in interesul justitiei.
Informatia nu poate fi eronata, doar interpretarea ei (Paul L. Kirk, criminalist de renume).

Medicul legist trebuie sa-si formuleze concluziile expertizei cu obiectivitate si in deplina impartialitate fata de partile implicate. Pentru aceasta, ca orice expert, el trebuie sa vegheze sa isi pastreze independenta.

 Standardul Frye, 1923 intr-un proces cu privire la admisibilitatea testului poligraf: se concluzioneaza ca ceea ce determina admisibilitatea marturiei/probei stiintifice trebuie sa fie principiul acceptului general al comunitatii stiintifice (in speta, testul poligraf nu primeste admisibilitate pentru ca in 1923 nu exista o parere unanima stiintifica cu privire la specificitatea lui capacitatea de discriminare- si deci cu privire la utilitatea ca proba juridica).
Daca o cunoastere stiintifica, tehnica sau specializata este necesara pentru a intelege o cauza atunci un martor calificat drept expert prin cunoastere, abilitati, experienta, pregatire, educatie va putea depune marturie Calitatea expertilor (corecta alegerea a expertilor) este o problema care se rasfrange asupra admisibilitatii probei.

 In other words, the theory seems to be that truth is spontaneous, and comes without conscious effort, while the utterance of a falsehood requires a conscious effort, which is reflected in the blood pressure. 'The rule is that the opinions of experts or skilled witnesses are admissible in evidence in those cases in which the matter of inquiry is such that inexperienced persons are unlikely to prove capable of forming a correct judgment upon it, for the reason that the subject matter so far partakes of a science, art, or trade as to require a previous habit or experience or study in it, in order to acquire a knowledge of it. When the question involved does not lie within the range of common experience or common knowledge, but requires special experience or special knowledge, then the opinions of witnesses skilled in that particular science, art or trade to which the question relates are ad missible in evidence.' Just when a scientific principle or discovery crosses the line between the experimental and demonstrable stages is difficult to define. Somewhere in this twilight zone the evidential force of the principle must be recognized, and while the courts will go a long way in admitting experimental testimony deduced from a well-recognized scientific principle or discovery, the thing from which the deduction is made must be sufficiently established to have gained general acceptance in the particular field in which it belongs.
http://www.law.ufl.edu/_pdf/faculty/little/topic8.pdf

 Daubert v. Merrell Dow, 1993: Jason Daubert si Eric Schuller au unele defecte din nastere. Impreuna cu parintii lor au dat in judecata Merrell Dow Pharmaceuticals Inc., o subsidiara a Dow Chemical Company pt. ca medicamentul Bendectin pe care firma il comercializa si ei l-au luat le-a provocat aceste efecte. Expertii lor au aratat ca Bendectin poate produce anomalii si au considerat ca probeaza aceasta cu studii in vitro (in laborator) si in vivo (pe animale) cat si pe studii farmacologice (analiza chimica) si reanalizei unor studii publicate.. Alti experti insa au adus marturii dupa care nu s-a probat o legatura stiintifica intre acele defecte precum cele din cauzrile in speta si Bendectin ca si faptul ca o astfel de legatura nu a castigat aceptanta comunitatii stiintifice. S-a stabilit obligatia judecatorului de a fi pastratorul (gatekeeper) admisibilitatii stiintifice si in general a admisibilitatii cunoasterii specializate (de natura tehnica). Pentru a usura cunoasterea si alegerea judecatorului cu privire la a admite/a nu admite proba stiintifica au fost stabilite 5 criterii istorice (cu privire la admisibilitatea probelor stiintifice): 1. Daca teoria a fost testata 2. Daca teoria a fost subiect al contradictorialitatii stiinfice prin publicatii, dezbateri 3. Daca tehnica are potential de eroare si cat este 4. Daca exista standarde si acestea au fost respectate astfel incat sistemul functional iar rezultatele sa fie predictibile si de calitate http://www.law.ufl.edu/_pdf/faculty 5. Acceptanta generala a comunitatii stiintifice relevante /little/topic8.pdf

Cazul Jascalevich, 1976

A fost unul dintre cele mai complicate cazuri din justitia americana. A durat 34 saptamani judecata si a continuat multi ani dupa sentinta. Cazul a recunoscut un caz similar din 1967 al dr. Copollino acuzat si condamanat de uciderea sotiei cu clorura de succinilcolina. Cu ocazia acestui caz s-au ridicat intrebarile care au ramas valabile si pentru cazul Jascalevich si chiar si dupa aceea:
1. 2. 3. 4. Care este soarta ramasitelor umane dupa inhumare la peste 10 ani? Admitinad ca substanta in doza letala a fost prezenta in cadavru, care este soarta ei dupa 10 ani? Admitand ca substanta a fost injectata, cum poate fi ea evidentiata imediat dupa injectare dar dupa 10 ani? Lichidele de imbalsamare ori bacteriile pot interactiona chimic cu substanta in disputa astfel incat sa produca un rezultat fals pozitivin cadrul procedurilor chimice de detectie?
Criminalistics, an introduction to forensic science, 7th ed. R. Saferstein, Prentice Hall, 2001, p.25-30

 Jascalevitch un medic argentinian in practica in SUA a fost suspectat de uciderea unui numar de pacienti cu curara (D-tubocurarina) intrucat s-au gasit 18 fiole goale in dulapul sau iar in spital au decedat pe rand, in serie, 5 pacienti in care s-a identificat toxicologic prezenta curarei.
Curare: substante vegetale si animale f. toxice ce pot bloca placa neuromotorie care leaga muschiul de nerv, astfel incat produc paralizie: paralizia este lent reversibila daca intre timp in lipsa respiratiei persoana nu decedeaza.

In apararea sa Jascalevitch sustine ca fiolele provin de la experimente pe animale pe care s-a probat sange si par de animal . S-a ordonat exhumarea corpurilor a 5 pacienti care au murit suspect aparent altfel decat era precizat in certificatul medical constatator al decesului, adica prin insuficienta respirtaroie (curara fiind reputata pentru insuficienta respiratorie datorata paraliziei muschilor respiratori). In anii urmatori au fost dezvoltate tehnici noi precum RIA (radioimunanaliza) si HPLC (cromatografie lichida sub presiune inalta) care permit identificarea unor cantitati foarte mici diin orice substanta. Curara a fost identificata in toate cadavrele. Procurorul sustine:noutatea unui test sau lipsa certitudinii unui test nu face testul inadmisibil. Faptul ca un test este nou nu presupune ca este si gresit. Societatea nu trebuie sa tolereze omuciderea in asteptarea necesarei cunoasteri a corpului medical.

 Cat timp echipamentul si metodologia au un grad ridicat de valabilitate stiintifica si testul sau examinarea efectuata de catre persoane calificate, rezultatele sunt admisibile (procurorul). In cauza este prezenta D-tubocurarinei in cadavre. Pana acum nu au fost efectuate testari pe cadavre ci doar determinari sporadice la persoanele vii si astfel testele nou folosite cu aceasta ocazie (RIA, HPLC, spectrofotometria in ultraviolet si cromatografia in strat subtire, TLC) nu pot avea admisibilitate in acest caz (apararea). Sensibilitatea este cantitatea minima a unei substante necunoscute sub care un test (aparat) da o valoare negativa. Specificitatea este abilitatea unui test (aparat) de a identifica o substanta diferentiind-o de altele. Testele folosite nu ofera specificitate suficienta pentru a sustine in afara oricarei indoieli ca D-tubocurarina identificata in cadavrele descompuse si imbalsamate aflate in pamant de 10 ani este Dtubocurarina si provine din timpul vietii persoanei/persoanelor (unii experti). Cu toate acestea unii experti au spus ca aceste tehnici sunt f. noi si nu au inca recunoastere stiintifica si accept al comunitatii stiintifice iar metoda de lucru este nestandardizata si fara a proba reproductibilitatea rezultatelor si calitatea lor (problematica managementului calitatii). In continuare s-au succedat experti care au sustinut posibilitatea detectiei de certitudine, altii din contra lipsa acestei posibilitati, unii care au identificat substanta in toate organele celor decedati, altii doar in unele, etc.

 Faptul acesta este important s-a spus dat fiind ca daca substanta se afla intr-un tesut trebuie sa se afle in toate tesuturile. Mai mult dupa 10 ani fluctuatiile temepraturii corpului si bacteriile altereaza structura substantei astfl incat ea nu mai poate fi evidentiata cu certitudine. Finalmente cazul este solutionat prin retragerea acuzatiilor si lipsa vinovatiei, dupa 7 luni si jumatate de proces si 2 ani si jumatate de retinere iar medicul eliberat ceea ce apare ca o victorie pentru aparare. Dar, In ciuda acestei solutii, in 1980 (la 4 ani) Colegiul medicilor din SUA ii ridica dreptul de libera practica pentru rele tratamente adresate unuia dintre pacientii decedati (dg. gresit) iar el nu contesta. Spitalul in care lucra si-a redus internarile la 1/3 dupa ce acest caz a tinut audienta generala timp de peste 6 luni si a creat conditiile pentru ca numele spitalului sa se cunoasca public. In incercarea disperata de rentabilizare I se schimba denumirea spitalului in 1979, la 3 ani dupa proces. Cei mai multi medici pleaca iar altii noi nu se angajeaza. Cum strategia de rentabilizare nu da rezultat spitalul se inchide in 1981 (la 5 ani de la proces). Renumele cladirii continua sa fie lugubru si astfel in 1984 (la 8 ani de la proces) comunitatea locala il demoleaza. Nici astazi nu se stie exact daca Jascalevitch a ucis acei pacienti sau nu dar cei mai multi medici considera mai ales prin prisma examinarii rezultatelor din perspectiva cunoasterii actuale ca rezultatele erau valabile inca de atunci intrucat metodele folosite atunci sunt si astazi in uz (fiind descoperite pentru a proba in acest caz) iar astfel medicul apare a fi in opinia unora ca vinovat. Jascalevitch decedeaza prin hemoragie cerebrala in 1984 la 4 ani de la ridicarea licentei si la 8 ani de la proces, avand 57 de ani si fara a se fi bucurat de recunoasterea nevinovatiei.
[http://en.wikipedia.org/wiki/Dr._X_killings]