Istoria religiilor este acea ramura a istoriei generale care se ocupa cu descrierea si caracterizarea tuturor religiilor,sub toate formele

pe care acestea le-au luat in decursul vremurilor. Istoria religiilor este in mod obisnuit o disciplina laica,nepartinitoare,care vrea sa prezinte concret si adevarat ce s-a petrecut din p.d.v religios in istoria lumii. Din cele mai indepartate timpuri,de la filosofi precum Thales sau Heraclie care au vorbit depre apa si foc,pana la Aristotel care il prezinta pe Dumnezeu ca pe o Fiinta terna si desavarsita,ca pe Primul Motor Imobil,religia a fost intodeauna un domeniu cu o gama variata de cercetare. Cel care este considerat a fi parintele disciplinei istoria religiilor este filologul german Friedrich Max Muller cu cele 50 de volume de traduceri din cartile sacre ale diferitelor religii,adunate sub titlul The Secred Books of the East. Metode de cercetare in cadrul istoriei religiilor Metoda filologica-pornind de la etimologia numelor divinitatilor s-a dorit sa se ajunga la fiinta lor,care a fost pusa in legatura cu natura; Metoda antropologica-etnologica:studierea unor populatii actuale,la care nu este evidenta o forma de civilizatie inaintata; Metoda comparativa-cercetarea sinoptica a diferitelor probleme din religiile lumii,presupunand cunoasterea morfologiei fiecarei religii in parte; Metoda istorica afirma decat ceea ce este dovedit ca sigur,tinand seama de fazele istorice ale dezvoltarii fiecarei religii; Metoda psihologica-tine seama de structura psihica a omului,de tendinta sa de a reflecta realitatea inconjuratoare in sufletul sau; Metoda sociologica-se refera la religie ca la o manifestare naturala a activitatii omenesti,definind fenomenul religios pornind de la observarea comportamentului religios; Metoda fenomenologica; Metoda hermeneutica-interpretarea fenomenelor religioase pentru a se deschide spre totalitatea fenomenelor spirituale umane.Reprezentant Mircea Eliade.

Religia in paleolitic,mezolitic si neolitic Religia preistorica cuprinde credintele si practicile religioase ale omului timpuriu.Surse care sunt de ajutor in elucidarea acestor religii in absenta documentelor scrise sunt ramasitele arheologice. Din studiul acestore reiese ca omul ar fi aparut pe pamant in urma cu 500 000 de ani i.Hr..Semne ele existentei omului au fost descoperite in China intr-o pestera. Se poate vorbi in perioada paleoliticului de un cult al mortilor,inmormantarea cadavrelor fiind atestata acum mai bine de 200 000 de ani,numeroase morminte fiind descoperite in Asia si Europa.In urma acestor descoperiri au fost observate mai multe obiceiuri funerare precum practica ofrandelor,vopsirea cadavrelor cu ocru,Rosul simbolizand viata se credea deja in nemurirea trupului.O alta dovada a practicarii acestor ritualuri o reprezinta picturile rupestre reprezentand in majoritatea lor animale si oameni cu chipuri de animale. Pentru ca s-au descoperit foarte multe cranii adunate la un loc in pesteri,pictate si asezate in diferite forme se crede ca exista un cult al craniului. In perioada mezoliticului se face trecerea de la vanator la crescator de animale si de la culegator la agricultor si astfel si conceptele religioase se schimba paralel cu civilizarea omului. In aceasta perioada este evidenta atat inhumarea cat si incinerarea.In neolitic,fenomenul religios cel mai vizibil este practica funerara.O forma speciala de inmormantare este aceea a mormintelor mari din piatra (megalitice).Cultul megalitic al mortilor presupune atat credinta in supravietuirea sufletului dupa moarte,cat si increderea in puterea si ajutorul stramosilor. Astrologia devine o parte importanta a religiei in aceasta perioada.Apar idoli si monumente mortuare. Practici canibalice se pot intalni de-a lungul intregii perioade a paleoliticului.Sacrificiile de animale sunt intalnite,oase de animale fiind gasite alaturi de cranii omenesti(ofrande).Se dezvolta un cult al animalelor,oamenii aparand adeseori insositi de animale cu trasaturi umane. Religiile populatiilor primitive Oricine ar vizita un grup de primitivi,observa ca orice lucru sau fiinta care are o semnificatie religioasa este considerat sacru.La aceste popoare se poate observa credinta intr-un zeu suprem,fiind personificarea fenomenelor naturii sau de alta structura. Ideea de Dumnezeu unic,Creator al tuturor lucrurilor,este recunoscuta pretutindeni la popoarele din Africa.In America,zeul suprem poarta numele de Marele Manitou.

Cultul animalelor este foarte raspandit la aceste populatii.asemeni si cultul soarelui.Pasarile sunt mesagerii spiritelor si ale mortilor. Mitologia negrilor africani vorbeste despre doi zei care traiesc la inceputul lumii,unul bun si altul rau si doi oameni,alb si negru.Alt mit considera vinovata o femeie pentru suferinta oamenilor.Ea a fost impinsa de curiozitate,a deschis usa unei camere si un butoi cu vopsea neagra i-a cazut in cap,devenind strabuna oamenilor negri. Totemismul se refera la legatura de rudenie ce exista intre rude si cei ce au murit. Tabuismul reprezinta ideea ca anumite fiinte si obiecte sunt sacre,interzise profanilor,nu pot fi atinse si nici vazute. Locasurile de cult.In Africa,zeul suprem nu are templu,cultul savarsindu-se in aer liber. Savarsitorul cultului este capul familiei.Rolul de mare preot este indeplinit de seful tribului.Cele mai importante personaje din viata rituala sunt samanii.Un rol important il au vindecatorii,cei care indeplinesc si rolul de medici. Viata rituala are in centrul ei aducerea de jertfe.Sacrificiile ocupa un rol important in viata acestor popoare.Un rol important il are dansul ce reprezinta o rugaciune in actiune. Magia se intalneste la toate popoarele,fiind o parte importanta din viata oamenilor.Cei care savarsesc acte de magie poarta numele de vindecatori. Nu se poate vorbi de sarbatori de felul celor intalnite in religiile lumii,ci mai degraba de anumite momente din viata oamenilor,ce capatau o forma religioasa. La popoarele primitive credinta in nemurire este foarte vie. In Africa se crede ca sufletele conducatorilor,ale razboinicilor si ale preotilor trec in lumea spiritelor,cele ale celor ce nu s-au remarcat in viata trecand intr-o stare confuza,iar ale celor pacatosi calatoresc prin paduri. In America se crede in existenta unei imparatii a mortilor. Religiile vechilor mexicani si peruvieni Asa cum reiese din documentele vremii,aztecii erau cei mai religiosi dintre toti indienii din Mexicul de odinioara.Zeitatile principale ale aztecilor erau zeii creatori,Stapanul si Stapana carnii noastre,o pereche de zei care traia in al treisprezecelea cer si zeii naturii din care facea parte zeul focului,Stapanul turcoazului,zeul ploii si al fertilitatii,zeul porumbului si al agriculturii,etc.

Conform poporului aztec,zeii au creat la inceput focul si numai o jumatate de Soare,lumea aceasta reprezentand al cinci-lea Soare.Lumea este formata din noua lumi subpamantene si 13 ceruri,toate suprapuse. Locasurile de cult se numeau teocali si erau temple marete construite mai ales in orase, avand forma unei piramide cu mai multe etaje,simbolizand universul.In varful piramidei era un altar al zeului unde se facea sacrificiul. Corpul preotesc era organizat ierarhic,avand in frunte un Mare Preot care trebuia sa fie de sange regesc.Pe langa atributiile sacerdotale,preotii aveau in grija lor cultivarea stiintei,educatia tinerilor,indeplinind si functiile de astrologi si ghicitori. Sacrificiile omenesti erau caracteristica principala a cultului aztec.Victimele omenesti erau alese dintre prizonieri,sclavi,femei si copii.Se faceau razboaie doar pentru a captura prizonieri destinati sacrificiului. Celebrarea sarbatorilor se facea cu mult fast,prin sacrificii,dansuri si banchete.Viata individuala era dominata de religie da la nastere pana la moarte. Cele 13 ceruri din care era alcatuita lumea se credeau a fi raiuri in care merg sufletele dupa moarte,cel mai fericit cer fiind cel al Soarelui.Riturile funereare variau in functie de felul mortii.Mortilor din razboaie l-I se faceau funerarii pompoase care durau 8 zile.Funerariile celor morti de o moarte naturala erau mai mult sau mai putin solemne in functie de bogatia si importanta defunctului. Religia Maya Cele mai vechi urme ale civilizatiei maya dateaza din anul 200-300 i.Hr..Divinitatile mayase se pot grupa in mai multe familii,mai importante fiind cele ceresti,terestre,subterane, ale timpului si ale cifrelor.Mayasii aveau se pare,13 divinitati principale pentru cer,sapte pentru pamant si noua pentru lumea subterana.Zeul principal era Zeul Soarelui.Erau si zei ai apelor si ai ploii,ai focului si zeul sarpe.Sacerdotiul apartinea omului cel vrednic.Preotii aveau datoria sa predea scrierile hieroglifice,calendarul si prevestirile.Cartea cea mai importanta a mayasilor este Popol Vuh(Cartea Sfatului). La peruvieni in centrul zeitatilor se afla Soarele,urmat de Luna ca sotie a acestuia.In afara de zeitatile solare,peruvienii cinsteau doi zei principali ai vechilor straturi etnice,Viracocha si Pachamac. Preotii erau la mare cinste la vechi peruvieni si nu disparusera vrajitorii.

Religia Egiptului antic Egiptul a fost locuit din cele mai vechi timpuri,insa nu se poate spune cu exactitate de ce neam sunt egiptenii.Odata cu preluarea Egiptului de catre Alexandru cel Mare(332 i.Hr.) se deschide o noua era in istoria egipteana a carei principala trasatura ramane mentinerea vechilor structuri faraonice. Izvoarele de studiere ale religie vechilor egipteni sunt reprezentate de monumentele arheologice foarte numeroase dar si de textele sarcofagelor.Cele mai multe izvoare literare le vom gasi in epoca Regatului nou,perioada de aur a Egiptului antic.Acum se construiesc templele si sanctuarele din Valea Regilor,precum si numeroase monumente de arta religioasa(necropola de la Abydos) Religia a fost unul dintre factorii esentiali ai definirii culturii egiptene.Odata cu unificarea micilor formatiuni politice,cu primul suveran Menes,se instaureaza cultul faraonului,zeul intrupat Decesul faraonului reprezenta o trecere catre viata de dincolo.Cultul soarelui era extrem de dezvoltat,simbolizand regenerarea spirituala.Conceptia despre om era dublata de convingerea ca acesta nu este decat un calator spre nemurire. Divinitatile egiptenilor Religia egiptenilor este incarcata de numerosi zei care ocupa locuri diferite in ierarhia cereasca,in functie de felul in care se prezinta societatea si de locul pe care il ocupa cetatile in conducerea politica a statului,zeul fiind prezent neincetat in lume. Panteonul era format din trei personaje,Geb(Pamantul),Nut(Cerul) si Ra(Soarele).Geb si Nut au format un cuplu din care a luat nastere zeul Ra. Zeitatilor l-I se atribuiau intodeauna caracteristici omenesti.Majoritatea zeilor sunt reprezentati ca oameni cu chip de animale. Ra.Primul loc in panteonul egiptean l-au ocupat intodeauna zeii solari,dintre care cel mai vechie era Ra,adorat in special la Heliopolis.Acest zeu era vazut de religia egipteana in mai multe ipostaze:se plimba cu barca pe oceanul cerului intr-o nesfarsita calatorie cereasca,avand cu el o suita de zei,zeite,precum si sufletele mortilor.Era reprezentat de un scarabeu. Horus.Era considerat ca fiul lui Ra,alaturi de care infrunta puterile intunericului.Era reprezentat ca un om cu cap de uliu. Ptah.Este reprezentat avand chip de om cu capul barbierit,infasurat in fese de mumie. Este creatorul zeilor si al oamenilor,organizatorul universului.

Thot.Creatorul celor opt zei care au zamislit oul primordial,alcatuind Enada,era zeul Thot,Cuvantul Zeilor,pe care grecii l-au preluat in entitatatea zeului Hermes,ca mesager al oamenilor.Unii cercetatori sunt de parere ca zeul Thot a trait cu mult inainte de Moise,intrupat in diverse forme.Altii sustin ca acesta ar fi identic cu Adam,dar aproape la toti zeul este asociat cu Logosul. Isis si Osiris.Osiris ocupa un loc important in cultul mortilor,fiind marele prieten al acestora,reprezentat printr-un om infasurat in panglicile mumiei.Orasul sau sfant era Abydos, locul in care se gasea mormantul zeilor. Alte divinitati erau Seth,inchipuire a raului,Neith,zeitate funerara,Amon,era zeul local al capitalei Teba. Cultul faraonului ocupa un loc important in religia egipteana.Marele zeu Ra a fost el insusi la inceput faraon.Nasterea faraonului se intampla pe cale supranaturala,fiind fiul unei pamantene si a zeului Ra.Prin numele sau de fiu al lui Ra,se accentueaza originea sa divina.Dupa moarte faraonul era cinstit intr-un templu pe care si-l ridica din timpul vietii. Este binecunoscut in Egipt cultul pentru diverse animale.Cel mai cunoscut animal la egipteni era boul,simbolizand fertilitatea.Venerat era si berbecul,pasarea phoenix,sarpele,pisica sau maimuta. Cultul la vechii egipteni era pe primul loc in preocuparile lor spirituale.La inceput templele aveau o statura modesta,reprezentate din simple colibe impletite din nuiele,iar mai tarziu au fost inlocuite de constructii mari de piatra. Egiptenii sunt uimiti in fata creatiei,iar in centrul acestei uimiri se plaseaza misterul vietii.Cultul din templu era practicat de persoane sacre,prima dintre ele fiind faraonul,care daca nu putea participa era inlocuit de perechi de preoti. Templul era un loc pur(unde publicul nu avea acces),slujitorii divinitatii avand drept obligatie esentiala pastrarea puritatii fizice. Marele Preot detinea un loc special in sacerdotiu.Egiptenii il numeau adesea primul slujitor al zeului.Desemnat de catre zei prin mijlocirea unui oracol,Marele Preot era numit de catre rege din personalitatile epocii.Preotii aveau imbracamintea din in si erau incaltati cu sandale albe.Preotesele erau fice de preoti.In general protesele cantau in temple si erau concubine ale zeului.

Sarbatorile erau anuale si periodice.Dintre cele anuale erau cele legate de revarsarea Nilului si cu Anul Nou.Sarbatorile importante sunt si cele inchinate lui Osiris.Ofrandele si jertfele impresionau prin abundenta. Poporul egiptean era un mare practicant al ritualurilor magice.In Textele Piramidelor se gaseau formule impotriva scorpionilor si a serpilor,medicii si magicienii,actionand impreuna impotriva puterilor daunatoare.In cultul mortilor intalnim un bogat caracter magic pentru ca cel care a parasit lumea celor vii poate sa devina un nou Osiris. Cultul mortilor.Egiptenii,asa cum marturiseste Herodot,au fost primii oameni care au vorbit despre nemurirea sufletului.Mumificarea mortilor accentueaza ideea de suflet.Sufletul avea diferite atribute:BA este sufletul care tine trupul in viata,KA este sufletul care nu paraseste niciodata trupul. La Heliopolis se credea ca sufletele calatoresc fericite impreuna cu zeul Ra,in barca acestuia.La judacata sufletelor,Thot este prezent in calitate de avocat al celui decedat.Thot era cel care ajuta sufletul sa renasca. Riturile de inmormantare.In timpurile vechi,mormintele egiptenilor se rezumau la o singura groapa sapata in pamant sau in stanca si acoperita.Mormintele regale au cunoscut o evolutie continua,de la cele simple,pana la locuinte,adevarate fortarete.Mormantul era locasul unde locuia mortul,o lucuinta vesnica,sau cum o exprimau textele egiptene casa frumoasa a eternitatii. Egiptenii au fost un popor religios,religiozitatea lor implicand necesitatea unui comportament moral sustinut de norme.Dintre vechile religii ale lumii,religia egipteana poate fi considerata cea mai veche si cu cea mai indelngata existenta. Religia Mesopotamiei Istoria omenirii incepe in Mesopotamia,tinutul dintre cele doua fluvii,pe la jumatatea mileniului al V-lea i.Hr. unde vede lumina zilei prima mare civilizatie.Civilizatia in Mesopotamia incepe cu veche civilizatie a poporului sumerianin a doua jumatate a mil. al II-lea. In mileniul al II-lea poporul akkadian s-a impus peste veche civilizatie sumeriana.Regatul sumero-akkadian va ceda loviturilor hoardelor amoritilor,care sub regele Hamurabi,vor pune stapanire pe intreaga Mesopotamie,intemeind marele imperiu babilonian. Informatiile legate de religia mesopotamiana au fost legate de V.T..Epopeea lui Ghilgames este cea mai emotionanta capodopera a lumii antice.Este un poem epic asemanator

Iliadei lui Homer,in care sunt rezumate cunostintele stintifice,filosofice si religioase ale vechilor babilonieni.Printre izvoarele de referinta ale mesopotamienilor sunt Poemul creatiei,Cosmologia caldeeana sau Dialogul intre Ea si Xisutros. Divinitatile Religia mesopotamiama se diferentiaza prin prisma celor trei perioade importante ale istoriei acestui teritoriu,perioada sumeriana,perioada sumero-akkadiana si periada asirobabiloniana. Sumerienii vedeau in toate lucrurile divinitate:soarele,luna,pamantul si fenomenele naturale,aveau fiecare un cult propriu.Tot ce se intampla in viata lor era sub vointa zeilor.Sincretismul religios sumero-akkadian,s-a stabilizat odata cu crearea Statului

babilonian,intr-o singura religie,cea asiro-babiloniana. Panteonul asiro-babilonian impresioneaza prin numarul mare de zei,de cele mai multe ori inruditi intre ei atat genealogic cat si simbolistic. Anu.Termenul reprezenta numele dat Dumnezeului suprem,avnd ca semn o stea.Locuia in locul cel mai inalt din cer,fiind rege al zeilor sau tatal zeilor.Stelele alcatuiau armata lui,fiind, in calitate de suveran al universului,zeu al razboiului.Sarbatoarea in care er venerat era Anul Nou Enlil era zeu al lumii pamantene si al oamenilor.Era cel ce a trimis potopul pe pamant, avand ca unealta a maniei sale cuvantul,care se poate trasforma in furtuni,inundatii si foc. Locuinta lui se gasea pe varfurile cele mai inalte ale muntilor.Cea mai importanta atributie a zeului era acea de a pazi tablele destinului,prin care erau fixate destinele celor de pe pamant. Ea este zeul apelor,considerat de asiro-babilonieni a fi binefacatorul,deoarece a salvat omenirea de la distrugerea ei prin potop.Participa la crearea omului,fiind socotit un zeu al intelepciunii.Este cel care l-a invatat pe om scrisul. Samas este zeul Soarelui,fiind considerat un zeu benefic.Este cel care apara dreptatea, pedepsind pe cel raufacator,rasplatind pe cel drept.Zeul este reprezentat pe stela unde se afla gravat codul lui Hammurabi,fiind considerat cel care ii inmaneaza codul marelui rege. Istar.Este numita de Sfanta Scriptura Astarte.Ea reprezinta planeta Venus,Luceafarul de seara si de dimineata.Este cea mai importanta zeitate feminina,era socotita zeita vietii,a fecunditatii,a vegetatiei si a dragostei senzuale. In afara de zei panteonul babilonian era populat si de spirite terestre sau celeste,considerate a fi zei minori,ajutoare si sprijinitori ai oamenilor.(cca. 900 de spirite).

Mitologia Conform mitului despre creatie dezvoltat de religia asiro babiloniana in Poemul creatiei, la inceput se distinge o prima pereche de zei,definind imagine primordiala a unei unitati acvatice intre masa de apa dulce si marea cea sarata,din contopirea carora au luat nastere celelalte divinitati. Ideea de potop este tema centrala in multe din miturile babiloniene.Potopul a pornit in momentul in care omul s-a revoltat pentru a patra oara,lucru care-I supara pe zei,mai ales pe Enlil,care se hotaraste sa distruga pentru totdeauna umanitatea.Exista similitudini cu potopul lui noe din Biblie:muntele pe care se aseaza arca,numarul pasarilor trimise,jertfa adusa dupa incetarea potopului. Cultul. Baza ideologica a cultului in Mesopotamia este cea conform careia omul a fost creat penru a munci in locul zeilor;concret,pentru a-I sluji prin actele de cult,considerand ca acestia au nevoie sa se hraneasca zilnic asemeni oamenilor. Locasurile de cult.Templul era construit ca o casa a zeului,comparabila cu casa regelui. In jurul templelor,constructii impunatoare de argila uscata la soare,se desfasurau practicile religioase. Rugaciunile erau publice si private.Cele publice erau folosite in diferite practici mai ales la temple,in fata statuii zeului.Existau rugaciuni de invocare,de preamarire,prin imnuri descantece si psalmi.rugaciunile private erau individual;e sau in familie,pentru a se afla pacatele. Magia si oracolele erau la mare cinste la sumerieni.Magia neagra era practicata de vrajitori si era interzisa.Se practicau descantecele si erau folosite diferite amulete atarnaate de peretii locuintelor.De la babilonieni au ramas numirile plantelor,astrologia fiind un punct foarte important al culturii lor.Fenomenele naturale precum caderea cometelor sau cutremurele,erau socotite elemente prin care se afla viitorul unei persoane. Sacerdotiul.La inceput rolul principal in cult il avea seful familiei.Dupa formarea statelor,intalnim o casta sacertodala puternica,avandu-l ca Mare Preot pe insusi Regele.La marile temple pe langa preoti,existau scribi,astrologi si mestesugari. Sacrificiile constituiau partea principala a cultului fiind socotite mesele zilnice cu care trebuiau sa se hraneasca zeii.Sacrificiile constau in alimente si animale.Sacrificiile omenesti nu au fost practicate in cultul divin dar sunt intalnite in practicile funerare.

Cultul mortilor Mesopotamiemii aveau credinta intr-o viata viitoare.Ei considerau ca omul se naste pentru a muri si orice effort de a se sustrage destinului sau este zadarnic.La moarte trupul se intoarce in tarana,iar sufletul imbracat intr-o haina cu aripi,cobora in abisul Kigalu,fiind mai intai cantarit pe o balanta.Sufletele celor buni vor fi recompensate cu diferite bunuri,sufletele cele rele vor fi lipsite de imbelsugare,iar sufletele celor fara rude,ramasi neingropati,impart o existenta tragica in viata de apoi. Ca o consecinta a sapaturilor arheologice s-a descoperit ca mesopotamiemii practicau inhumarea,mortii fiind ingropati in sicrie de teracota,sau inveliti in rogojini.Mormintele erau mai mult sau mai putin bogate in functie de gradul celui decedat. Mortii erau jeliti,privegheati si condusi la groapa cu muzica trista,dupa inmormantare rudele purtand doliu. Hititii Dintre surse cele mai importante pentru cunoasterea civilizatiei hittite sunt arhivele de stat si arhivele marelui templu,unde se gasesc numeroase informatii cu referire la practicile religioase si magice,dar si la ritualurile cultice si de sarbatoare,precum si foarte multe imne,rugaciuni si formule. Panteonul hittit era destul de bogat,religia oficiala a imperiului,preluand toate cultele locale si pe zeii lor,in special cei asiro-babilonieni.Panteonul este format din Zeul Soarelui,Zeul Furtunii,Zeul Luna si mai multe zeite mame. In fruntea panteonului statea Zeul Soare,cunoscut sub numele de soarele ceresc.Fiind Zeul suprem,era considerat atotstiutor,fiind cel care impaca pe oameni,inlaturand neintelegerile dintre ei. Zeitatile erau apropiate de anumite animale,cele mai frecvente fiind taurul,cerbul,vitelul, leul,porumbelul.Totusi reprezentarile zeilor sunt in forma umana. Locasurile de cult erau de mai multe feluri,templul purta numele de casa zeului,aici divinitatile fiind spalate,ingrijite si imbracate.Templele erau construite pe ridicaturi stancoase,aveau ferestre mari si largi,construite pentru a patrunde razele Soarelui. Sacerdotiul.Functia de Mare Preot o indeplinea regele.Preotii obisnuiti erau casatoriti, avand insa obligatia de a-si petrece noaptea in templu.Locuintele preotilor erau asezate in

interiorul templelor.De la preotie erau refuzati toti cei care aveau defecte corporale sau cei ce sufereau de epilepsie. Regalitatea era o institutie sacra.chiar in vreme de razboi,regii hittiti veneau in graba acasa pentru a putea prezide ceremoniile religioase. La hittiti sarbatorile erau cel putin in numar de 18,dupa anotimpuri. Cea mai cunscuta pare sa fi fost serbarea numita sarbatoarea pamantului in timpul careia se recita mitul luptei dintre Zeul furtunii si balaurul Illuyanka. Au existat rituri de inhumare,dar mai ales de incinerare.La hittiti o inmormantare dura circa 13 zile,arderea corpului facandu-se in primele doua zile.Dupa incinerare,femeile stingeau focul cu zece ulcioare de bere,zece de vin si zece de walhi,strangand oasele.Cenusa se punea intr-un ulcior de argint,iar oasele erau adunate intr-o panza si asezate pe un scaun.Pe locul unde era ars trupul se asezau 12 placinte,iar inaintea scaunului unde se aflau oasele celui incinerat era intinsa o masa,dandu-se sufletului celui mort sa bea de 3 ori.