Gndeste-te, n-ar fi pacat...

de Magda Isanos nva-m cu ce s-ncep nti i-n care vorbe-anume tuturor s spun ce-albastru-i ceru-n ochii ti, i cum, de-attea lumi lumintori, pe gura ta sursu-i ca un soare; ei poate niciodat n-or s tie din fiecare clip trectoare cum ne-am durat noi cte-o venicie iubindu-ne; i nu vor ti c-n glas ii cnt attea cntece cnd spui cuvinte ce pe buzele oricui nite cuvinte simple-ar fi rmas. nva-m cu ce s-ncep i cum s-i spun aceste-i lumi ct mi-i de drag c te-a nscut, cu truda ei ntreag, pe tine, bucuria mea de-acum. a, poate, niciodat n-o s tie c-a nflorit n flori i-a curs n ape, ca din pamnt i sura venicie s mi te-aduc, -aa cum eti, aproape; i, fiindc-o s murim i noi odat, gndete-te! n-ar fi pcat s moar, cuprins-n noi, atta primvar, i dragostea cu inima deodat"... #e-aceea, spune-mi cum s-ncep anume, i eu voi scrie toate, fir cu fir, ca dispretuitori de cimitir, s ne iubim de-a pururea pe lume.