Psihilogia educatiei ca ramura aplicativa a psihologiei rolul ei in pregstirea viitorilor profesori

Psihologia este definita astfel ca stiinta care studiaza fenomene si procese care determinate socio-istoric si socio-cultural reprezentnd o functie a creierului ce reflecta relationarea universala. Trebuie mentionat faptul ca, asa cum se ntmpla la nivelul oricarei stiinte, procesele, nsusirile, mecanismele psihice sunt studiate cu ajutorul unui ansamblu de metode obiective pentru a evidentia legile de functionare a psihicului. Aspectul practic la psihologiei rezida n scopul sau care vizeaza cunoasterea, optimizarea si ameliorarea existentei umane (M. Zlate, 2000). Psihologia educatiei reprezinta o ramura stiintifica a psihologiei, aflata la confluenta psihologiei generale (ca stiinta de baza, cu un nivel de maxima generalitate stiintifica) cu domeniul aplicativ al educatiei. Educatia reprezinta modalitatea prin care societatea transmite noilor membri ai societatii ntr-o maniera constienta si sistematica cunoasterea, valorile, credintele, modurile de comunicare specifice cu scopul dezvoltarii potentialului individual necesar adaptarii la societatea sau cultura respectiva.

Psihologia educatiei si rolul ei n formarea viitorului profesor - model integrativ

n perioada actuala se doreste si se impune din ce n ce mai mult considerarea procesului educational ca fiind stiinta aplicata. Psihologia aduce o importanta contributie la constituirea acestui domeniu prin ramura Psihologia educatiei. Cum ajuta Psihologia educatiei profesorul? Iata principalele domenii: - n ceea ce priveste continutul obiectului de nvatamnt predat: se cerceteaza modul n care acest continut poate fi adaptat particularitatilor de vrsta sau particularitatilor individuale ale elevilor, cum poate fi structurat si accesibilizat continutul predat, cum se

poate crea cadrul n care elevul sa poata aplica sau transfera cu usurinta informatiile sau deprinderile achizitionate spre alte domenii; - n ceea ce priveste organizarea procesului de transmitere a cunostintelor: se pune problema adaptarii metodelor de predare la particularitatile psihice ale elevilor (stil de cunoastere si nvatare) - n ceea ce priveste diversitatea umana cu care trebuie sa lucreze profesorul: se cauta raspunsuri la ntrebari de genul: Poseda elevii aptitudinile si motivatia necesare nvatarii? Se poate lucra cu o clasa sau cu elevi nemotivati sa nvete? Ce se poate face pentru a rezolva sau remedia asemenea situatii?

Profesionalismul profesorului deriva din mbinarea a trei factori:

pregatirea de specialitate (ca rezultat al cunostintelor si deprinderilor dobndite pe parcursul instruirii oferite de specializarea universitara); pregatirea psihopedagogica (rezultatul pregatirii prin intermediul disciplinelor psihopedagogice: psihologia educatiei, pedagogie, didactica si alte discipline de specialitate psihopedagogica); aptitudinile pedagogice (aptitudini devenite capacitati n urma exersarii lor n contextul practicii pedagogice si permitnd realizarea efectiva a actului educational). Psihologia educatiei este disciplina care pune nceputul pregatirii psihopedagogice a profesorului, crendu-i att un cadru explicativ al fenomenelor observabile n actul educativ ct si premisele unei interventii educative eficiente. Cele doua ntrebari la care ncearca sa raspunda Psihologia educatiei pun n centrul problematicii cercetarii problema nvatarii.

Aceste ntrebari sunt:

1.

De ce unii elevi nvata mai bine dect altii?

2.

Ce se poate face pentru a stimula nvatarea?

Bazndu-ne pe experienta si cunostintele pe care le detinem putem identifica diferite raspunsuri la aceste ntrebari. Contributia esentiala a Psihologiei educatiei consta n a identifica raspunsuri ce se bazeaza pe cercetari riguroase care permit organizarea informatiilor n modele operationale de interventie educativa.

n demersul de elaborare a raspunsului la prima ntrebare, Psihologia educatiei introduce certitudinea si rigoarea stiintei propunnd o analiza de tip cauza-efect pentru activitatea de nvatare. Rezultatele nvatarii variaza datorita unor cauze. Aceste cauze sunt numite si variabile ale nvatarii. Principalele tipuri de variabile ale nvatarii se grupeaza n patru categorii:

variabile contextuale - factorii care ofera mediul, cadrul pentru procesele de transmitere-nsusire de cunostinte;

variabile de intrare - input - calitati / caracteristici / trasaturi ale profesorilor si ale elevilor;

variabile procesuale - comportamente ale profesorului si ale elevilor ce exprima procesele psihice implicate n activitatea de nvatare;

variabile de iesire - output - rezultatele obtinute n urma evaluarii nvatarii realizate de catre elevi - feed-back-ul nvatarii.

Modelul variabilelor nvatarii poate lua urmatoarea forma:

Fig. 1. Modelul integrativ al variabilelor nvatarii

Pentru a ne raporta la variabilele de proces ale nvatarii este necesar sa ne amintim structura psihicului asa cum este el abordat de psihologia traditionala. Fenomenele psihice sunt clasificate n activitati, nsusiri si procese psihice. Activitatile psihice reprezinta modalitati de raportare a individului la realitatea

nconjuratoare si sunt alcatuite dintr-un sir de actiuni, operatii si miscari orientate spre atingerea unui scop.

nsusirile psihice reprezinta sintetizari ale particularitatilor importante si stabile ale

activitatilor si proceselor psihice. Sinteza nsusirilor psihice ofera o imagine globala a psihicului - personalitatea. Procesele psihice reprezinta modalitati de baza caracterizate printr-o desfasurare

discursiva, plurifazica si specializate sub aspectul functionalitatii, al continutului informational si al formelor de realizare. Schema care urmeaza sintetizeaza componentele sistemului psihic si poate ndeplini misiunea unei "harti" care sa va ajute n orientarea informationala n cadrul activitatilor de curs si seminar.

Fig. 2 Schema sintetica a sistemului psihic uman

Caracterul de sistem al psihicului este dat de faptul ca oricare dintre cele trei componente ale psihicului se gaseste in relatie de interdependenta cu fiecare dintre celelalte doua componente. Procesele psihice apar ca elemente componente ale activitatilor psihice iar caracteristicile functionale constante ale proceselor se traduc n trasaturi psihice. La rndul lor, trasaturile psihice reprezinta sintetizarea aspectelor constante caracteriznd att activitatile psihice ct si procesele psihice. Activitatile psihice reprezinta cadrul n care are loc manifestarea si dezvoltarea proceselor psihice si a trasaturilor psihice. Dupa cum orice activitate psihica, de exemplu nvatarea, nu se poate derula fara aportul fiecarui proces psihic. Revenind la modelul variabilelor nvatarii, variabilele de proces vizeaza procesele psihice implicate de activitatea de nvatare. Fiecare proces psihic poate fi considerat un "bloc functional" care ndeplineste un rol bine precizat n activitatea de nvatare. Eficienta nvatarii depinde de procesarea cognitiva a informatiei, att la nivel senzorial (senzatii, perceptii, reprezentari), ct si la nivel superior (gndire, memorie, imaginatie, limbaj). De asemenea, orice nvatare este nsotita si stimulata de afectivitate, iar lipsa motivatiei sau vointei ar duce la imposibilitatea realizarii sau la o realizare mult deficitara a activitatii de nvatare. Plecnd de la o modelare riguroasa a situatiei educative, profesorul are posibilitatea sa identifice modalitatile de interventie educativa cele mai potrivite, adaptate realitatii concrete cu care se confrunta.

Secventele de curs ce vor urma si propun sa detalieze acest model, deschiznd drumul spre raspunsul la cea de-a doua ntrebare si spre construirea de modele operationale pentru interventia educativa pe care o veti realiza n calitate de profesori.