Circulatia terenurilor din fondul forestier continuare In cazul actelor juridice, distingem intre acte de conservare si acte de dispozitie.

Coproprietarii impart beneficiile si suporta sarcinile coproprietatii proportional cu cota parte din drept ce revine fiecaruia dintre acestia. Actele materiale constau in acte de posesie, folosinta si dispozitie asupra bunului comun. Pentru ca fiecare coproprietar sa poata exercita folosinta materiala a bunului, este necesar ca acesta sa respecte 2 reguli si anume: cel ce exercita folosinta, sa nu schimbe destinatia si modul de utilizare a bunului respectiv. sa nu impiedice exercitiul simultan si concurent al folosintei asupra bunului din partea celorlati coproprietari. Modul de exercitare a folosintei asupra bunului se stabileste prin acordul coproprietarilor. Legea a introdus regula unanimitatii iar in caz de neintelegere se poate apela la o hatarare judecatoreasca. Cu privire la fructele bunului acestea revin coproprietarilor. Fructele naturale neimpartite de comproprietari vor intra in masa comuna de impartit iar fructele civile se culeg de coproprietarul bunului frugifer. Productele revin fiecarui coproprietar in limita cotei parti din dreptul de proprietate. Cu privire la restituirea cheltuielilor facute pentru culegerea fructelor, coproprietarul care a suportat singur cheltuielile producerii sau culegerii fructelor are dreptul la restituirea acestor cheltuieli de coproprietari, in proportie cu cotele lor parti. In cea ce priveste dispozitia materiala asupra bunului comun, aceasta poate fi exercitata cu consimtamantul tuturor coproprietarilor, potrivit regulii unanimitatii. In privinta actelor juridice este aplicabila tot regula unanimitatii. In cazul actelor de administrare, cum ar fi incheierea sau denuntarea unor contracte de locatiune, cesiunile de venituri imobiliare si alte asemenea acte, cu privire la bunul comun, pentru incheierea acestora este necesar sa existe acordul coproprietarilor care detin majoritatea cotelor parti si astfel se v-a vedea ca legiuitorul a inlocuit regula unanimitatii, cu aceea a majoritatii. Cu toate acestea, la alin.(2) al aceluiasi articol, legiuitorul a prevazut o exceptie de la regula majoritatii si anume ca daca este vorba despre incheierea unor acte de administrare de natura sa limiteze in mod substantial posibilitatea unui coproprietar de a folosi bunul comun in

raport cu cota sa parte sau care impun acestuia o sarcina excesiva prin raportare la cota sa parte sau la cheltuielile suportate de ceilalti coproprietari, asemenea acte nu pot fi efectuate decat cu acordul acestui coproprietar. In privinta actelor de dispozitie, orice asemenea acte cu privire la bunul comun, actele de folosinta cu titlu gratuit, cesiunile de venituri imobiliare si locatiunile incheiate pe un termen mai mare de 3 ani si actele care urmaresc exclusiv infrumusetarea bunului, toate acestea nu se pot incheia decat cu acordul tuturor coproprietarilor. Administrarea bunului comun sau bunurilor comune poate fi realizata de o persoana fizica sau juridica, alta decat coproprietarii. Denuntarea unilaterala a contractului de administrare a bunului comun de catre unul dintre coproprietari are ca urmare incetarea efectelor acelui contract si aplicarea regulilor prevazute de lege pentru coproprietatea obisnuita. Daca prin bunurile asupra carora se exercita dreptul de coproprietate obisnuita se gasesc si bunuri imobile, contractele de administrare a coproprietatii si declaratiile de denuntare a acestor contracte trebuie sa fie notate in cartea funciara, la cererea oricaruia dintre coproprietari. Drepturile coproprietarilor asupra cotei parti ideale din dreptul de proprietate Deoarece fiecare coproprietar are un drept exclusiv de proprietate asupra cotei parti ideale din dreptul de proprietate, poate instraina aceasta cota parte sau o pate greva fara a fi necesar consimtamantul celorlati coproprietari. In aceasta ipoteza sunt de facut urmatoarele precizari: 1. O prima precizare este acea ca exista posibilitatea creditorilor unui coproprietar de a urmari silit cota parte a acestuia din bunul comun urmarirea facandu-se asupra sumei de bani ce se cuvine debitorului. 2. O a doua precizare este ca, creditorilor personali ai unui coproprietar le este recunoscut drept de a interveni pe cheltuiala lor, in partajul cerut de coproprietari ori de un alt creditor, dar acestia nu pot efectua un partaj efectuat, cu exceptia unui partaj efectuat in lipsa lor si fara a se tine seama de opozitia pe care au facut-o 3. O a treia precizare priveste masurile care sunt aplicate cand creditorii au un drept de garantie asupra bunului comun. Obligatiile coproprietarilor referitoare la bunul comun Toti coproprietarii au obligatia de a contribui la acoperirea cheltuielilor

si datoriilor care se nasc din intrebuintarea, conservarea si administrarea bunului comun. In cazul in care un singur coproprietar a suportat singur toate obligatiile in legatura cu bunul comun, se poate indrepta impotriva celorlalti coproprietari pentru restituirea cheltuielilor, proportional cu cota parte din dreptul ce le revine. Atunci cand obiectul proprietatii comune il constitutie terenuri agricole, coproprietarii au si obligatia propter rem de a cultiva terenurile si a asigura protectia solului, pe care legea le prevede in raport de detinatorii bunurilor. Incetarea proprietatii comune pe cote parti obisnuite Intrucat coproprietatea obisnuita reprezinta o stare temporara, aceasta inceteaza prin partaj. Reglementarea legala a partajului o regasim la art.669-686 Cod Civil. Partajul constituie operatiunea juridica prin care inceteaza starea de coproprietate si bunul stapanit pe cote parti. In cazul partajului judiciar, hotarea judecatoreasca constituie act de intabulare. Partajul poate fi conventional sau judiciar iar daca bunurile supuse partajului sunt bunuri imobile, contractul trebuie incheiat in forma autentica in cartea funciara. Exista situatia apartajarii partilor comune ale cladirii. La proprietatea fortata, partajul este posibil numai prin buna invoiala. Pentru partajarea bunurilor imobile nu este necesara obtinearea autorizatiei administrative. Daca insa este necesara partajarea in natura a constructiilor, conform reglementarilor din legea nr.50/1991, este necesara cand trebuie efectuate anumite lucrari de modificarea a constructiei. In cazul vanzarii silite a unui bun comun, executorul judecatoresc are obligatia de a ii notifica pe ceilalti coproprietari cu privire la licitatie, existand astfel un drept de preemtiune in favoarea acestora. Creditorii care au un drept de garantie asupra bunului comun sau aceea a caror creante s-a nascut in legatura cu conservarea sau administrarea acestuia, au dreptul de a urmari silit bunul in mainile oricui s-ar afla, fie inainte de partaj, fie dupa acesta. Coproprietarii pot incheia conventii de suspendare a partajului si ele pot fi opuse creditorilor numai daca inainte de nasterea creantei acestora, conventiile au dobandit data certa in cazul bunurilor mobile sau daca sunt in forma autentica si au fost notate in cartea funciara pentru bunurile imobile.

Creditorii personali ai unui coproprietar pot interveni in partaj, insa nu au posibilitatea sa atace un partaj efectuat decat daca acesta s-a facut in lipsa lor sau nesocotind o pozitie a lor, ori daca s-a facut simulat sau daca s-a facut astfel incat credotorii nu au putut interveni in proces. Un singur coproprietar nu are posibilitatea sa incheie acte de dispozitie prin care sa instraineze bunul comun daca totusi o face, atunci valabilitatea instrainarii depinde de soarta partajului, anume daca bunul, urmare partajului, care in lotul sau instrainarea este valabila, iar daca nu, aceasta se desfinteaza. Coproprietarii isi datoreaza garantie pentru evictiune si pentru vicii ascunse, in limita cotelor parti, cu aplicarea reglementarilor legale in materia obligatiilor de garantie ale vanzatorului. Vanzatorul are 2 oblug de garantie: oblig de garant pentru vicii ascunse ale bunului si garantie pentru evictiune. Este necesar ca o conventie de partaj sa indeplineasca toate conditiile de valabilitate ale actului juridic civil. Partajul este supus desfintarii in conditiile oricarui alt act juridic. Nu poate invoca nuluitatea relativa de partaj acel coprop care desi a cunscut cauza de nulitate, a instrainat total sau partial bunurile ce i-au fost atribuite. Daca partajul nu cuprinde toate bunurile comune, el este valabil, iar pentru bunurile necuprinse in masa partajata se poate face un partaj suplimentar. Proprietatea comuna pe cote parti fortata. In regula generala, aceasta este determinata de destinatia deosebita a unor bunuri. Asemenea coproprietate se caracterizeaza prin faptul ca bunurile asupra carora poate sunt accesorii, fata de anumite bunuri principale. Asemenea coproprietate este fortata pentru ca se mentine independenta de vointa coproprietarilor si din aceasta coproprietate nu se poate iesi decat prin partaj voluntar. Cazurile de coproprietate fortata sunt: coproprietatea fortata asupra bunurilor necesare sau utile pentru folosirea a 2 imobile invecintate bunurile comune afectate utilizarii a 2 sau mai multe fonduri bunurile necesare sau utile in cazul existentei unor imobile cu mai multe unitati locative apartinand unor proprietari diferiti in cazul coproprietatii perdiodice in cazul proprietatii comune fortate asupra amintirilor de familie

Fiecare coproprietar poate folosi bunul comun cu 2 limite: 1. sa nu aduca atingere drepturilor simultane si concurente ale celorlalti coproprietari 2. folosinta sa se infaptuiasca numai in sensul utilizarii fondului caruia i-a fost afectat bunul comun accesoriu Coproprietarii au obligatia sa suporte cheltuielile de intretinere, folosinta, reparatie, conservare a bunului comun, proportional cu cota parte ce revine fiecarui coproprietar. Daca nu exista conventie contrara, cota parte din drept, in cazul fiecarui coproprietar, se stabileste in functie de intinderea bunului principal fata de care celalalt reprezinta un accesoriu. Proprietatea comuna pe cote parti fortata asupra partilor comune din cladirile cu mai multe apartamente Legea din 3 mai 1934 Constituie obiect al coproprietatii fortate acele parti de cladire destinate folosirii spatiilor cu destinatie de locuinta aprtinand unor proprietari diferiti.(terenul pe care este situat imobilul, structura de rezistenta, istalatiile comune, spalatorii, uscatorii, alte spatii de folosinta comuna, antene colective, ascensoare, subsoluri) Sunt incidente si prevederile din legea 230/2007 privind asociatile de propritari, ascociatia comuna este formata din toate partile dintr-un condominium care nu sunt apartamente sau spatii cu alta destinatie decat aceea de locuinta, iar proprietatea comuna ferenta, tronsoanelor sau scarilor, reprezinta cel putin o instalatie pe verticala care alimenteaza in comun tronsoane, scari sau parti din constructie comune si nu pot fi definite separat dpdv fizic ca pozitie de suprafata. Legea permite atribuirea in folosinta exclusiva a partilor comune coproprietarilor numai cu conditia ca prin aceasta sa nu fie lezate drepturile celorlalti coproprietari. Asemenea masura necesita o decizie de atribuire in folosinta exclusiva cu o majoritate de 2/3 din numarul coproprietarilor si a cotelor parti, iar daca exista asociati de proprietari, atunci decizia trebuie adoptata de adunarea generala cu aceeasi majoritate. In cazul cladirilor cu mai multe etaje sau apartamente sau in cazul ansamblurilor rezidentiale formate din multiple locuinte individuale amplasate izolat, insiruit sau cuplat, in care exista proprietati comune sau proprietati individuale, se constituie asociatii de proprietari organizate si supuse functionarii conform dispozitiilor legii. In lipsa unor prevederi contrarii, fiecare coproprietar trebuie sa suporte cheltuielile legate de intretinerea, repararea si exploatarea partilor comune in proportie cu cota parte a fiecaruia dintre acesti coproprietari.

Exista obligatia proprietarului de a asigura intretinerea spatiului care reprezinta bunul principalsi a bunurilor accesorii pentru functionalitatea imobilului respectiv. Este reglementata si obligatia unui proprietar al unui spatiu din imobil de a permite accesul in spatiile care constituie bunurile principale in scopul de a se dispune reparatii si lucrari necesare conservarii partilor comune. Legiuitorul a prevazut si situatia in care se poate darama total sau partial imobilul respectiv. Dispo de la 657. Propreitetatea comuna fortata asupra despartiturilor dintre 2 imobile (660-666) Santul, zidul, gardul care desparte 2 proprietati vecine.

Dreptul de proprietate priodica

Dreptul de proprietate aferent unui alt interval de timp, sunt inopozabilie titularului In cadrul proprietatii periodice, posesia se exercita intr-un mod specific, titularul dreptului neputand avea un contact permanent cu lucrul, intrucat acesta il stapaneste direct si nemijlocit numai in intervalele de timp care i-au fost alocate cu caracter repetitiv in anumite perioade determinate dintr-un an. Exercitarea atributului folosintei impune administrarea imobilului in ansamblu, ceea ce nu exclude posibilitatea fiecarui titular de a incheia toate actele de conservare cu privire la bunul comun, astfel incat sa nu aduca atingere modului de exercitare a folosintei de catre ceilalti titulari ai drepturilor respective. Este necesar ca fiecare titular al dreptului sa faca actele de conservare in scopul mentinerii in stare de folosinta a bunului respectiv. In privinta dreptului de dispozitie, fiecare coproprietar poate transmite dreptul sau asupra bunului sau isi poate materializa exercitarea dreptului numai cu privire la cota parte ce ii revine si in intervalul de timp stabilit. Actele de administrare si acelea de dispozitie care sunt de natura sa conduca la consumarea in tot sau in parte a substantei lucrului, necesita acordul tutulor coproprietarilor. Fiecare coproprietar poate culege fructele bunului proportional cu cota parte din drept ce ii revine, iar pentru administrarea coproprietatii se incheie de obicei un contract de administrare. Daca unul dintre coproprietari tulbura grav exercitarea dreptului de proprietate periodica, in defavoarea celorlalti titulari, acesta poate fi exclus la soliticarea coproprietarilor vatamati, prin hotarare judecatoreasca. Excluderea poate fi dispusa numai daca unul din ceilalti coproprietari sau o terta persoana cumpara cota parte a celui exclus.

Proprietatea periodica inceteaza prin radierea din cartea funciara in temeiul dobandirii de catre o singura persoana sau de catre mai multe persoane a tuturor cotelor parti din dreptul de proprietate periodica si in alte cazuri prevazute de lege. Daca dreptul de proprietate periodica poate asupra unor bunuri mobile, atunci dobandirea, respectiv stingerea dreptului de proprietate, se poate face prin toate modurile prevazute de legea civila. Proprietatea comuna pe cote parti fortata asupra amintirilor de familie. Art 1141-1142 din C.C., bunurile cu valoare sentimentala, importante pentru evolutia instorica a unei familii. Asemenea bunuri care constituie amintiri de familie sunt aflate in detentia unui sau mai multora coproprietari. Exista posibilitatea de a iesi din coproprietatea aceasta numai prin partaj. Bunurile comune necesare sau utile pentru folosinta a doua imobile vecine situate pe linia de hotar dintre acestea. Este vorba despre poteci, drumuri, fantani, izvoare cu conditia ca acestea sa se gaseasca exact pe linia de hotar dintre doua proprietati. Dreptul de proprietate comuna in devalmasie. Acesta se caracterizeaza prin faptul ca titularii nu au determinata o cota parte ideala matematica din dreptul de proprietate asupra bunurilor care si in acest caz raman nefractionate in materialitatea lor. Proprietatea comuna devalmasa poate rezulta din lege sau din conventia partilor. Calitatea de bun comun nu trebuie dovedita si fiecare dintre soti are posibilitatea sa foloseasca bunul comun fara consimtamantul celuilalt sot. Fiecare dintre soti are dreptul sa incheie singur acte de conservare si de administrare cu privire la bunurile comune, putand incheia si acte de dobandire a dreptului de proprietate comuna devalmasa asupra unor bunuri. Actele de instrainare sau de grevare cu drepturi reale a bunurilor comune necesita acordul ambilor soti, cu exceptia darurilor obisnuite. Bunurile comune pot constitui aport la societati comerciale, asociatii fundatii. In cazul incetarii comunitatii de bunuri, aceasta se lichideaza fie prin hotarare judecatoreasca, fie prin act autentic notarial, iar pana la finalizarea lichidarii, comunitatea subzista in privinta bunurilor si a obligatiilor respective.

Legea permite fie un partaj total, fie un partaj partial al bunurilor comune, chiar in timpul regimului comunitatii, prin act autentic ad validitatem sau prin hotarare judecatoreasca, fara a exclude ulterior dobandirea in continuare a unor bunuri comune supuse regimului comunitatii matrimoniale. Dupa codul civil sunt 3 forme: comunitatea legala, comunitatea conventionala si regimul separatiei de bunuri. Se poate trece si in timpul casatoriei de la un regim la altul prin act O comparatie intre dreptul de proprietate comuna pe cote parti si dreptul de proprietate comuna in devalmasie evidentiaza asemanarile si deosebirile. In privinta asemanarilor, in primul rand ambele reprezinta modalitati ale dreptului de porprietate si in al doilea rand ambele inceteaza pe calea partajului. Referitor la deosebiri observam in primul rand ca in cazul prop comune devalmase nu sunt determinate cote parti ale titularilor, pe cand la proprietatea comuna pe cote parti, dreptul este impartit in cote parti ideale, abstracte, matematice. In al doilea rand, in cazul prop comune devalmase, coproprietarii nu pot instraina cotele parti pe care le au, pe cand la prop comuna pe cote parti, o asemenea transmisiune este posibila. In al treilea rand, in cazul prop devalmase, fiecare sot poate face acte de administrare si de folosinta cu privire la bunurile comune, insa destinatia bunului comun nu poate fi schimbata decat cu acordul ambilor soti. La proprietatea comuna pe cote parti se aplica regula majoritatii si fiecare coproprietar poate efectua acte de folosinta cu privire la bunul comun fara sa ii schimbe destinatia si fara sa aduca o atingere folosintei comune a celorlalti coproprietari. In al patrulea rand, in cazul prop comune in devalmasie, actele de administrare sau acelea de grevare cu drepturi reale a bunurilor comune pot fi incheiate numai cu acordul ambilor soti, pe cand la prop comuna pe cote parti se aplica, in general, regula unanimitatii. In al cincilea rand, izvorul comunitatii de bunuri a sotilor il constituie casatoria, iar izvoul prop comune pe cote parti il reprezinta legea, succesiunea sau conventia. In al saselea rand, impartirea bunurilor comune ale sotilor se face conform contrubutiei acestora la dobandirea bunurilor, iar in cazul prop comune pe cote parti, sunt avute in vedere cotele parti ale fiecaruia dintre coproprietari. Dezmembramintele dreptului de prop privata Dreptul de proprietate cel mai complex dintre drepturile reale cuprinde atributele uzus, fructus si abutus, titularul exercitandu-si plenarea dreptului asupra bunului obiect al proprietatii.

Dreptul de proprietate poate fi descompus, poate fi dezmembrat conform atributiilor mentionate. Prin dezmembramant al dreptului de prop in sens restrans, intelegem dreptul de uz, de uzufruc, de abitatie, de servitute si de superficie, iar in sens larg avem in vedere si dreptul de nuda proprietate. Dezmembramintele dreptului de prop reprezinta rezultatul disocierii atributelor acestui drept, unele dintre aceste atribute putand fi exercitate si de catre alte persoane. Dezmembramintele dreptului de proprietate sunt drepturi reale principale exercitate asupra bunurilor altei persoane, drepturi derivate, opozabile erga omnes chiar si proprietarului si care se constituie prin desprinderea atributelor din dreptul de proprietate sau prin limitarea unor atribute ale dreptului de proprietate in continutul lor. Drepturile reale, dezmembraminte ale dreptului de proprietate sunt opozabile tertilor, dar si proprietarului care a constituit asemenea drepturi reale. Dreptul de proprietate publica nu este succectibil de a fi dezmembrat intrucat prop publica se bucura de inalienabilitate, imprescriptibilitate, insesabilitate, bunurile proprietate publica fiind scoase in afara circuitului civil nu sunt succectibile de dezmembrare. Circuitul civil poate fi in sensul restrans si in sens larg. Dreptul de uzufruct Reglem de la 703-708 din C.Civ. In privinta defin, acesta reprezinta un drept real derivat dezmembramant al dreptului de proprietate, in virtutea caruia un subiect de drept civil, persoana fizica sau persoana juridica, uzufructuarul este indreptatit sa posede si sa foloseasca un bun care apartine unei alte persoane cu obligatia de a conserva substanta bunului si de a restitui bunul proprietarului la termenul stabilit sau cel mai tarziu la moartea uzufructuarului in cazul persoanelor fizice sau dupa cel mult 30 de ani, in cazul uzufructuarului persoana juridica. Uzufructuarul si nudul proprietar sunt fiecare in parte titulari ai unei parti din prerogativele dreptului de proprietate si cele doua drepturi coexista asupra aceluiasi bun. In privinta caracterelor juridice ale dreptului de uzufruct, observam ca: dreptul de uzufruct este un drept real principal, un dezmembramant al dreptului de proprietate care se distinge prin trasaturi proprii diferite de dreptul de proprietate; dreptul de uzufruct, ca orice drept real, este opozabil erga omnes si nu poate fi confundat cu drepturile locatarilor rezultand din contractul de locatiune;

dreptul de uzufruct este esentialmente temporar pentru ca se stinge cel mai tarziu la moartea uzufructuarului, persoana fizica sau prin trecerea a 30 de ani, in cazul uzufructuarului persoana juridica;

uzufructul este cesibil, ceea ce permite uzufructuarului sa cedeze dreptul sau unei alte persoane fara acordul nudului proprietar, respectand reglementarile legale in materie de carte funciara; in cazul cesiune dreptului de uzufruct, uzufructuarul ramane dator fata de nudul proprietar numai pentru obligatiile nascute inainte de cesiune.

In privinta dreptului de uzufruct, avem in vedere posibilitatea uzufructuarului de a folosi bunul si de a-I culege fructele. Cu privire la obiectul dreptului de uzufrct, dreptul de uzufruct se poate constitui asupra oricaror bunuri mobile, imobile, corporale, incorporale, mase patrimoniale, universalitati de fapt sau universalitati de drept. Se poate constitui dreptul de uzufruct si asupra unor bunuri consumptibile, caz in care la sfarsitul uzufructului, uzufructuarul este tinut sa restituie nudului proprietar bunuri de aceeasi natura, cantitate, cantitate sau contravaloarea acestora. Ne aflam in prezenta unui cvasiuzufruct. Uzufructul poate avea ca obiect bunuri individual determinate ori fractiuni de universalitate sau o universalitate. Astfel fiind, se vorbeste de uzufructul cu titlu particular, uzufructul cu titlu universal si uzufructul universal. Obiect al dreptului de uzufruct in pot constitui si universalitatile de fapt, cum ar fi, de exemplu, fondul de comert. Acesta este compus din bunuri corporale si bunuri incorporale si avem in vedere marfuri, meterii prime, clientele, marcile, indicatiile geografice, brevetele de inventie, firma, vadul comercial. Poate fi constituit uzufruct si asupra creantelor si acesta este opozabil tertilor ca si cesiunea de creanta si cu indeplinirea formalitatilor de publicitate prevazute de lege. In acest caz, uzufructuarul are dreptul de a incasa capitalul si de a percepe dobanzile creantei. Dupa efectuarea platii creantei, uzufructul continua asupra capitalului, uzufructuarul avand obligatia de a restitui creditorului capitalul la stingerea uzufructului. Se poate constitui un drept de uzufruct si asupra unei rente viagere, ceea ce permite uzufructuarului dreptul de a percepe pe durata uzufructului veniturile dobandite zi cu zi, existand insa aici obligatia de restituire a veniturilor incasate cu anticipatie.

Uzufructul poate avea ca obiect o turma, paduri tinere, paduri inalte, livezi, cariere de piatra si de nisip aflate in exploatare, partile sociale ale unei societati comerciale, poate constitui obiect al uzufructului si un teren si o constructie. Referitor la modurile de constituire a uzufructului, observam ca el poate lua nastere din act juridic, din uzucapiune sau din alte moduri prevazute de lege cu respectarea dispozitiilor in materie de carte funciara. Constituirea dreptului de uzufruct prin acte juridice poate avea loc fie prin acte intre vii, fie prin acte pentru cauza de moarte. Uzufructul conventional poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit si se poate constitui in mod direct sau indirect. Poate fi constituit uzufructul fie prin desprinderea elementelor uzus si fructus si transmiterea acestora catre o alta persoana, fie prin dezmembrarea dreptului si transmiterea atributului abuzus catre o persoana, pastrandu-se elementele uzus si fructus, fie dezmembranduse dreptul, transmitandu-se unei persoane nuda proprietate si altei persoane atributele uzus si fructus. Uzufructul conventional poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Uzufrucul poate fi transmis prin acte juridice afectate de modalitati sau prin acte juridice pure si simple. Dreptul de uzufruct se poate constitui si pe cale testamentara, anume prin constituire directa, cand testatorul instituie un legatar al uzufructului, sau pe cale indirecta, cand testatorul instituie un legatar al nudei proprietati. Este permis ca uzufructul sa se formeze prin testament atunci cand testatorul instituie un legatar a nudei proprietati. Exercitarea dreptului de uzufruct. Aceasta implica analiza drepturilor si obligatiilor uzufructuarului si a drepturilor si obligatiilor nudului proprietar. Drepturile uzufructuarului: drepturile uzufructuarului de a exercita folosinta exclusiva a bunului, ceea ce permite exercitarea unei posesii asupra bunului respectiv; dreptul de uzufruct poate fi aparat fie prin actiune confesorie de uzufruct, fie printr-o actiune personala rezultata din conventia prin care a luat nastere dreptul de uzufruct, fie prin actiunile posesorii; actiunea confesorie si actiunile confesorii pot fi

formulate chiar impotriva nudului proprietar constituitor al dreptului de uzufruct; in exercitarea prerogativelor sale, uzufructuarul poate exercita folosinta bunului si ii poate culege fructele; fructele naturale si cele industriale sunt dobandite prin percepere, iar fructele civile se dobandesc zi cu zi, proportional cu durata exercitarii dreptului de uzufruct; uzufructuarul poate exploata partile de paduri inalte daca acestea au fost destinate taierii regulate si uzufructuarul poate intrebuinta arborii cazuri accidental sau poate folosi arborii necesari cu prezenta nudului proprietar; uzufructuarul are dreptul asupra pomilor fructiferi care se usuca cu indatorirea de a-I inlocui cu altii; Uzufructuarul poate exercita drepturile sau atributele care ii sunt recunoscute prin exploatarea directa, permitandui-se uzufructul; uzufructuarul este tinut sa se foloseasca de bun ca un proprietar, sa nu ii schimbe destinatia si sa ii conserve substanta; Cand uzufructul poarta asupra unor bunuri consumbtibile, uzufructuarul poate sa dispuna de acestea putand instraina, insa la sfarsitul perioadei pentru care isi exericta dreptul, trebuie sa restituie bunuri de aceeasi natura, cantitate si calitate. Cand uzufructul se exercita asupra unor bunuri incorporale, se recunoaste uzufructuarului dreptul asupra veniturilor pe care le produc actiunile, fondul de comert, obligatiunile, rentele, dreptul de creanta; Hotararile jud obtinute de uzufructuar in favoarea sa, fie in petitoriu, fie in posesoriu, folosesc si nudului proprietar daca prin actiunea formulata s-au urmarit conservarea bunului asupra caruia s-a constituit uzufructul. In privinta oblig uzufruc, acesta are obligatia uzufructuara negativa de a respecta oblig nudului proprietar si mai are oblig rezultand din rapo obligationale din care a luat nastere dreptul de uzufruct.

Dreptul de uzufruct
Obligatiile uzufructuarului inainte de intra in folosinta bunului sunt urmatoarele: obligatia de a intocmi un inventar al bunurilor mobile proces-verbal prin care sa constate starea materiala a bunurilor imobile

Astfel, uzufructuarul preia bunurile in starea in care se afla la data constituirii uzufructului, insa nu poate intra in posesia acestora decat dupa inventarierea bunurilor mobile si constatarea starii in care se afla in care se afla imobilele.

Inventarul trebuie sa se intocmeasca numai in prezenta nudului proprietar sau dupa notificarea acestuia. Inventarierea bunurilor mobile si procesul-verbal de constatarea a bunurilor imobile pot fi facute in forma autentica sau prin inscris sub semnatura privata. Inventarul consta in enumerarea si descrierea bunurilor mobile. Inventarul si procesul verbal de constatare a starii bunurilor imobile au rolul de a se constitui ca probe pentru stabilirea eventualelor stricaciuni, deficiente suferite de bunuri pe timpul uzufructului. In cazul bunurilor imobile, s-a aratat ca in favoarea proprietarului opereaza o prezumtie legala in sensul ca bunurile au fost predate in buna stare, mai mult s-a apreciat ca nudul proprietar are un drept de retentie, astfel incat nu ar putea fi obligat sa predea bunurile. Uzufructuarul mai are obligatia prealabila de a constitui o garantie. Sunt scutiti sa depuna garantie vanzatorul si donatorul care si-au rezervat dreptul de uzufruct. Atunci cand uzufructuarul nu poate oferi o garantie, instanta la cererea nudului proprietar, numeste un administrator al imobilelor si dispune ca fructele civile incasate si sumele ce reprezinta contravaloarea fructelor naturale si industriale percepute sa fie depuse la o institutie de credit aleasa de parti, si atunci, uzufructuarul incaseaza numai dobanzile aferente. In timpul exercitarii dreptului de uzufruct, uzufructuarul are urmatoarele obligatii: - in primul rand, uzufructuarul trebuie sa se foloseasca de bun ca un bun proprietar, adica trebuie sa manifeste aceeasi grija ca si insusi proprietarul, asigurandu-se de intretinerea bunului. Uzufructuarul raspunde fata de nudul proprietar pentru orice modificare adusa naturii sau destinatiei bunului ori pentru deteriorarea acestuia provenita din modul de intrebuintare ori din lipsa de intretinere. Culpa uzufructuarului se apreciaza in abstracto, prin raportare la comportamentul unui bun proprietar, atunci cand in actul de constituire a uzufructului exista prevederi speciale. - in al doilea rand, uzufructuarul trebuie sa foloseasca bunul respectand destinatia acestuia data de nudul proprietar, cu exceptia cazului in care se asigura o crestere a valorii bunului sau cel putin, nu se prejudiciaza in nici un fel interesele proprietarului Uzufructuarul are obligatia de a il despagubi pe nudul proprietar pentru orice prejudiciu cauzat prin folosirea necorespunzatoare a bunurilor date in uzufruct. - in al treilea rand, nudul proprietar este obligat sa suporte sarcinile si cheltuielile proprietatii insa poate exista si situatia in care sarcinile si cheltuielile proprietarului sunt suportate de catre

uzufructuar, caz in care nudul proprietar are obligatia de a le rambursa, iar daca uzufructul este cu titlu oneros, nudul proprietar datoreaza acestuia si dobanda legala - in al patrulea rand, uzufructuarul trebuie sa suporte cheltuielile de judecata ocazionate de litigiile privitoare la folosinta bunului, iar nudul proprietar va suporta cheltuielile de judecata. - in al cincilea rand, uzufructuarul trebuie sa aduca de indata la cunostinta nudului proprietar despre orice uzurpare a fondului si orice contestare a dreptului de proprietate, sub sanctiunea obligarii la plata de daune-interese - in al saselea rand, daca turma data in uzufruct a pierit in intregime din cauze neimputabile uzufructuarului, acesta va fi tinut sa restituie numai pieile sau valoarea acestora, iar atunci cand turma nu a pierit in intregime, uzufructuarul are obligatia sa inlocuiasca animalele care au pierit cu cele din prasila. La incetarea uzufructului, obligatiile uzufructuarului sunt: - in primul rand, are obligatia de a restitui bunul primit in folosinta. Restituirea se face in natura si in starea in care bunul se gasea in momentul nasterii uzufructului. - in al doilea rand, cand uzufructul a avut ca obiect bunuri consumptibile, uzufructuarul este tinut sa restituie bunuri de aceesi cantitate, calitate si valoare sau, dupa caz, echivalentul in bani al acestora la data stingerii uzufructului. - in al treilea rand, daca lucrarile sau imbunatatirile aduse unui imobil au fost facute fara incuviintarea proprietarului, aceasta poate solicita obligarea uzufructuarului la ridicarea acestora si readucerea bunului la starea initiala. Drepturile nudului proprietar Dezmembrarea dreptului de proprietate privata in drept de uzufruct si nuda proprietate, are ca prim efect divizarea atributului posesiei, ca element de drept, intre nudul proprietar si uzufructuar. Nudul proprietar pastreaza prerogativa apropierii si stapanirii bunului, dar numai in calitate de nud proprietar. Nudul proprietar pastreaza dreptul de dispozitie, astfel incat v-a putea sa dispuna de lucru, insa cu respectarea atributelor care revin uzufructuarului. Nudul proprietar beneficiaza de un drept real asupra bunului, care in confera atributul dispozitiei, ce se manifesta prin: posibilitatea acestuia de a instraina bunul care face obiectul uzufructului posibilitatea nudului proprietar de a greva bunul supus uzufructului

In cazul in care vinde bunul supus uzufructului, dreptul uzufructuarului nu v-a suferi nici o schimbarea, cu exceptia cazului in care a renuntat el insusi in mod formal la a se folosi de acest drept. Nudul proprietar mai poate ipoteca nuda proprietate ori poate sa constituie serivituti, dar fara sa il deranjeze pe uzufructuar in exercitarea dreptului sau. Nudul proprietar are dreptul asupra productelor lucrului, intrucat dreptul de folosinta al uzufructuarului confera acestuia dreptul de a culege numai fructele. Nudul proprietar nu v-a putea sa transforme sau sa distruga bunul, intrucat prin acesta ar aduce atingere folosintei la care este indreptatit uzufructuarul. Nudul proprietar poate sa foloseasca impotriva uzufructuarului o actiune personala pentru a il obliga pe acesta sa repare eventualele degradari aduse imobilului care formeaza obiectul uzufructului. Obligatiile nudului proprietar Obligatiile negative ale nudului proprietar sunt: - Obligatia nudului proprietar de a il garanta pe uzufructuar pentru evictiune, mai ales cand uzufructul este cu titlu oneros. - Obligatia nudului proprietar de a se abtine de la orice actiune sau inactiune de natura a il impiedica pe uzufructuar in exercitarea dreptului sau. Stingerea uzufructului Uzufructul se stinge in urmatoarele moduri: - in primul rand, prin moartea uzufructuarului, in cazul uzufructului viager - in al doilea rand, uzufructul se stinge prin ajungerea la termen pentru care a fost constituit - in al treilea rand, uzufructul inceteaza atunci cand asupra aceleiasi persoane sunt intrunite ambele calitati, atat cea de uzufructuar, cat si cea de proprietar - in al patrulea rand, uzufructul se stinge prin renuntarea uzufructuarului la dreptul sau - in al cincilea rand, uzufructul se stinge prin neuzul timp de 10 ani - in al saselea rand, prin abuzul de folosinta inceteaza dreptul de uzufruct - in al saptelea rand, uzufructul se poate stinge si in caz de pieire a bunului

Dreptul de uz
Dreptul de uz si dreptul de abitatie, sunt dezmembraminte ale dreptului de proprietate, varietati ale dreptului de uzufruct.

Ca si in cazul dreptului de uzufruct, titularii dreptului de uz sau ade abitatie exercita atributele posesiei si folosintei. Dreptul de uz este un drept real, dezmembramant al dreptului de proprietate, in virtutea caruia titularul poate exercita atributele posesiei si folosintei asupra unui bun mobil sau imobil, care apartine altcuiva si poate culege fructele naturale si industriale ale acestui bun pentru nevoile si trebuintele sale si ale familiei. Dreptul de uz este supus aceluiasi regim juridic ca si dreptul de uzufruct, dar poate avea ca titular numai o persoana fizica, este strict personal, iar uzuarul nu poate instraina beneficiul.

Dreptul de abitatie
Dreptul de abitatie este un dezmembramant al dreptului de proprietate care are ca obiect o casa de locuit. Dreptul de abitatie se constituie si se stinge urmand aceleasi reguli ca si dreptul de uzufruct. Dreptul este inalienabil si insesizabil si nu poate face obiectul locatiunii. Dreptul de abitatie se evidentiaza prin acea ca poate avea ca titular numai o persoana fizica si i se recunoaste un caracter personal, in sensul ca nu poate fi exercitat decat in scopul satisfacerii nevoilor de locuit ale titularului si ale familiei acestuia. Dreptul de abitatie se constituie in temeiul unui act juridic sau prin alte moduri prevazute de lege. Dreptul de abitatie nu poate fi cesionat, ipotecat, intrucat este un drept strans legat de persoana titularului. Dreptul de abitatie nu poate avea ca obiect decat un bun imobil, cu destinatia de casa de locuit. Dreptul de uz si dreptul de abitatie nu pot fi urmarite silit de creditori. Dreptul de abitatie poate lua nastere si prin efectul legii.

Dreptul de servitute
Servitutea este o sarcina care greveaza un imobil, pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar, utilitatea rezultand din destinatia economica a fondului dominant. Dreptul de servitute, ca drept real principal, dezmembramant al dreptului de proprietate privata, este perpetuu si indivizibil si este instituit asupra unui imobil, denumit fond aservit, pentru uzul si utilitatea unui alt imobil, denumit fond dominant, cu conditia ca aceste doua imobile sa apartina unor proprietari diferiti.

Caracterele juridice ale servitutii Dreptul de servitute are urmatoarele caractere juridice: - in primul rand este un drept real principal derivat, asupra bunului altei persoane, reprezentand un dezmembramant al dreptului de proprietate. - in al doilea rand servitutea se constitutie in folosul si in sarcina unor bunuri imobile prin natura lor, acestea apartinand unor proprietari diferiti. - in al treilea rand, servitutea reprezinta un drept real imobiliar, intrucat se poate stabili numai cu privire la bunuri imobile. - in al patrulea rand, servitutea este un accesoriu al fondului caruia ii profita si ca atare urmeaza soarta fondului. - in al cincilea rand, servitutea are un caracter perpetuu care rezulta din caracterul accesoriu al acesteia. - in al saselea rand, servitutea este indivizibila, in sensul ca aceasta greveaza intregul fond aservit si totodata profita intregului fond dominant. Clasificarea servitutiilor Pot fi folosite mai multe criterii: - dupa obiect Dupa obiect, deosebim servituti pozitive si servituti negative. Servitutiile pozitive sunt acelea prin care proprietarul fondului dominant exercita o parte din prerogative dreptului de proprietate asupra fondului aservit. Servitutiile negative sunt acelea prin care proprietarul fondului aservit este obligat sa se abtina de la exercitarea unora din prerogativele dreptului sau de proprietate. - dupa modul in care se manifesta Dupa felul in care se manifesta, deosebim intre servituti aparente si servituti neaparente. Servitutiile aparente sunt acelea care se cunosc prin lucrari exterioare, printr-un semn vizibil de servitute, precum o usa, o fereastra, un apeduct. Servitutiile neaparente sunt acelea a caror existenta nu este atestata de vreun semn vizibil de servitute, nu au un semn exterior de existenta. - dupa modul de exercitare Dupa modul de exercitare deosebim servituti continue si servituti necontinue. Servitutiile continue sunt acelea al caror exercitiu este sau poate fi continu fara a fi necesar faptul actual al omului, cum ar fi servitutea de vedere sau servitutea de a nu construi.

Servitutiile necontinue sunt acelea pentru a caror existenta este necesar faptul actual al omului, cum ar fi servitutea de trecere cu piciorul ori cu mijloace de transport. Combinand clasificarea in servituti continue si necontinue cu acea in servituti aparente si neaparente, vom observa ca deosebim: - servituti continue si neaparente, precum servitutiile negative, cum ar fi servitutea de a nu construi. - servituti necontinue si aparente, cum ar fi servitutea de trecere, cand se realizeaza pe un drum vizibil sau printr-o poarta - servituti necontinue si neaparente, cum ar fi servitutea de trecere, cand nu exista poteca sau drum vizibil - servituti continue si aparente cum este servitutea de vedere Constituirea servitutiilor Servitutiile se pot constitui fie prin act juridic, fie pe cale de uzucapiune. Prin act juridic pot lua nastere toate categoriile de servituti, acestea putandu-se constitui fie prin act juridic cu titlu oneros, cat si cu titlu gratuit, insa nu pot lua nastere prin act juridic unilateral, cu exceptia testamentului. Orice servitute poate fi dobandita prin uzucapiune tabulara. Exercitarea dreptului de servitute Drepturile proprietarului fondului dominant: - principalul drept al proprietarului fondului dominant este acela de folosire a servitutii - in al doilea rand, proprietarul fondului dominant, pentru a isi exercita dreptul de servitute, poate sa faca toate lucrarile necesare, in sensul pastrarii acesteia. - in al treilea rand, existenta unei servituti presupune acordarea mijloacelor necesare pentru utilizarea acesteia. Obligatiile proprietarului fondului dominant: - in primul rand, proprietarul fondului dominant are obligatia de a exercita servitutea numai in limitele stabilite prin titlu. - in al doilea rand, proprietarul fondului dominant nu poate actiona in sensul modificarii caracterului servitutii. - in al treilea rand, proprietarul fondului dominant, prin modul in care exercita servitutea, nu trebuie sa agraveze situatia fondului aservit si nici sa aduca prejudicii proprietarului fondului aservit. Drepturile proprietarului fondului aservit:

- in primul rand, proprietarul fondului aservit poate sa instraineze bunulasupra caruia s-a constituit servitutea sau il poate greva cu sarcini reale - in al doilea rand, in toate cazurile in care cheltuielile lucrarile necesare pentru conservarea servitutiilor cad in sarcina proprietarului fondului aservit, proprietarul fondului aservit are posibilitatea sa abandoneze fondul la dispozitia proprietarului fondului dominant. - in al treilea rand, proprietarul fondului aservit are dreptul sa solicite despagubiri de la proprietarul fondului dominant. Obligatiile proprietarului fondului aservit: - in primul rand acesta trebuie sa respecte obligatiile, in sensul efectuarii lucrarilor -in al doilea rand, proprietarul fondului aservit are obligatia de anu face nimic de natura sa diminueze fondul servitutiilor Stingerea servitutiilor Servitutiile se sting pe cale principala prin radierea din cartea funciara si prin expropierea pentru cauza de utilitate publica a fondului aservit. Tot pe cale principala se sting servitutiile prin renuntarea proprietarului fondului dominant la dreptul de servitute, prin ajungerea la termen, atunci cand servitutea a fost stabilita pentru o anumita perioada de timp sau prin rascumpararea servitutii de catre proprietarul fondului aservit. O alta cauza de stingere pe cale principala a servitutii o reprezinta imposibilitatea definitiva de exercitare, in cazul impartirii fondului dominant sau a fondului aservit. Un alt caz de stingere a servitutii il reprezinta neuzul servitutii timp de 10 ani si acest termen incepe sa curga de la ultimul act de exercitiu al servitutiilor necontinue sau de la data primului act contrar servitutiilor continue. Actiuni in justitie exercitate de proprietarul fondului dominant si de proprietarul fondului aservit: - in primul rand, proprietarul fondului dominant isi apara dreptul de servitute prin actiunea confesorie de servitute, care poate fi introdusa impotriva proprietarului fondului aservit si prin care se valorifica dreptul de servitute. - in al doilea rand, atunci cand titularul dreptului de servitute este tulburat in exercitiul acesteia. De asemenea, proprietarul fondului are la indemana si actiunile personale pentru protejarea dreptului sau.

La randul sau, proprietarul fondului aservit poate utiliza atat actiunea negatorie prin intermediul careia se neaga existenta dreptului de servitute al titularului, precum si actiunile posesorii, atunci cand, prin modul de exercitare a servitutii i-a fost cauzat un prejudiciu.

Dreptul de superficie
Dreptul de superficie este reglementat la art.693-702 din Codul Civil si acesta reprezinta dreptul de a avea sau de a edifica o constructie pe terenul altei persoane, fie la nivelul solului, fie in subsol si asupa acelui teren superficiarul dobandeste un drept de folosinta. In cazul dreptul de superficie se evidentiaza existenta a doua drepturi care apartin unor titulari diferiti, drepturi care poarta asupra unor bunuri imobile mai exact pe de o parte, despre dreptul de proprietate al superficiarului asupra constructiilor, lucrarilor, plantatiilor si pe de alta parte, despre dreptul de proprietate asupra terenului care apartine altei persoane. Caracterele juridice ale dreptului de superficie: - in primul rand, dreptul de superficie este un drept real imobiliar, care are ca obiect un bun imobil, adica o suprafa de teren. - in al doilea rand, dreptul de superficie, este un drept temporar, limitat la cel mult 99 de ani, care poate fi reinoit la nesfarsit. - in al treilea rand, dreptul de superficie este un drept imprescriptibil, in sensul ca actiunea in revendicare poate sa fie intrebuintata de catre titularul acestuia pana la momentul stingerii dreptului insusi. - in al patrulea rand, se mai recunoaste dreptului de superficie caracteristica de a nu putea inceta pe calea iesirii din indiviziune, intrucat supericiarul si proprietarul terenului nu se gasesc in starea de indiviziune. - in al cincilea rand, dreptul de superficie poate privi toate constructiile, lucrarile sau plantatiile de pe un teren sau poate privi anumite lucrari, plantatii sau constructii situate pe acest loc. In privinta exercitarii dreptului de superficie, aceasta exercitare trebuie sa se faca in limitele actului constitutiv iar atunci cand in actul constitutiv nu exista stipulatii contrare, exercitarea dreptului de superficie este determinata de suprafata de teren pe care se v-a executa constructia. Dreptul de superficie confere titularului acestuia, proprietar al constructiilor, lucrarilor si plantatiilor, atributele dreptului de proprietate, in sensul ca acesta poate exercita posesia, folosinta si dispozitia, avand totodata exercitiul posesiei si folosintei asupra terenului pe care se afla amplasate lucrarile, constructiile si plantatiile.

Apararea dreptului de superficie se face prin actiunea confesorie de superficie, care este o actiune imprescriptibila si poate fi indreptata impotriva oricarei persoane care impiedica exercitarea dreptului respectiv. Superficia se poate stinge prin radierea din cartea funciara, prin consolidare, prin pieirea construnctiilor sau in alte cazuri prevazute de lege. Un alt caz de incetare a dreptului de superficie il constituie acela privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica.