Cuprins Igiena apei........................................................................................2-7 Poluarea apei...................................................................................7-8 Poluantii..........................................................................................9-13 Boli hidrice.....................................................................................14-15 Potabilitate.....................................................................................16-17 Deseurile .......................................................................................17-18 Poluarea solului.............................................................................

18-19 Determinarea cantitatii deseurilor.................................................20-23

Igiena apei Apa este elementul vital indispensabil pentru mentinerea si dezvoltarea vietii pe pamant. Apa sta la baza vietii si constituie componenta cea mai importanta a oricarui organism viu. In organismul uman adult, apa reprezinta 60 - 70% din greutatea corpului (plasma saguina contine 90% apa, tesutul nervos 70-80%, tesutul muscular 75%, tesutul conjunctiv 60%, tesutul gras 20%). Apa este un mediu ideal pentru desfasurarea proceselor fiziologice din organism (absorbtia, transportul substantelor, procesele metabolice, excretia). Lipsa apei in organismul uman timp de 4-5 zile duce la deces. Apa are o contributie importanta la mentinerea constantelor de baza ale organismului cum sunt: izotonia (echilibrul presiunii osmotice), izotermia (mentinerea echilibrului termic), echilibrul acido-bazic. Omul consuma 1,5 - 2 L apa de baut zilnic si circa 40 L pentru nevoile igienice. urmeaza urmeaza Grup RN 1.2 Surse de apa Circa 97,2% din resursele de apa ale pamantului se gaseste (sub forma de apa sarata) in mari si oceane si aprox. 2,8% este apa dulce (din care jumatate este imobilizata in ghetari sau ape de adancime). In natura, apa ruleaza intr-un circuit neintrerupt. Intr-o prima faza, sub influenta caldurii soarelui, apa existenta in apele de suprafata (mari, oceane, fluvii, rauri, lacuri) sau provenita din respiratia organismelor vegetale se evapora in atmosfera sub forma de vapori, formand norii care sunt purtati de vant in zone mai reci unde prin condensare cad pe pamant sub forma de precipitatii (ploaie, zapada, lapovita, grindina). In functie de permeabilitatea solului, apa se depoziteaza in straturile adanci ale pamantului formand apele subterane (in cazul solului permeabil), constituind a doua faza a circuitului apei, sau formeaza apele curgatoare (rauri, fluvii) care alimenteaza alte ape curgatoare sau statatoare (mari, oceane si lacuri) - a treia faza a circuitului apei in natura. Dupa aceste faze, distingem sursele urmatoare. Apele meteorice sunt folosite in caz de necesitate extrema (lipsa altor surse de apa). Provin din precipitatii (ploaie sau topirea zapezilor). In momentul caderii pe suprafata pamantului, precipitatiile antreneaza diverse impuritati (pulberi, germeni) si se impurifica prin absorbtia gazelor dintre care amintim amoniacul, hidrogenul sulfurat, oxizi de sulf si azot. . 2

Compozitia apelor meteorice este determinata si de momentul colectarii lor (dupa o seceta prelungita sau cu precipitatii bogate), de continutul de pulberi, gaze, bacterii din atmosfera, de mijloacele de colectare si exploatare. Inainte de a ajunge la sol apa meteorica contine 30-40 mg/l substante minerale si organice a caror natura depinde de regiune si de industria activa. Nu se recomanda ca apa de baut din cauza continutului de germeni microbieni si a gustului fad prin sarurilor minerale. Apele subterane exogene provin din infiltrarea precipitatiilor prin straturile solului si a apelor din rauri/lacuri prin albiile lor, sau prin condensarea vaporilor de apa din aer si infiltrare. Apele endogene, minoritare, sunt rezultate din condensarea vaporilor degajati de magmele aflate in profunzimea solului. Permeabilitatea solului este un factor important pentru calitatea apei. In solurile cu permeabilitate redusa, cu mare eficienta de filtrare, apa este purificata (este debarasata de impuritati) si se imbogateste in minerale. Direct proportional cu adancimea stratului de apa creste puritatea apei, iar calitatile fizice, chimice si organoleptice sunt superioare, gustul este mai placut datorita mineralizarii corespunzatoare, temperatura adecvata. Solurile cu permeabilitate crescuta duc la formarea unor ape subterane poluate al caror consum provoaca boli hidrice (febra tifoida, dizenterie). Dintre subterane, apele freatice sunt intalnite la adancimi functie de regiune, in terasele aluvionare ale raurilor, in depuneri fluvio-glaciare si se formeaza prin infiltrarea apei deasupra primului strat impermeabil, fiind lipsite de presiune. Sunt exploatate prin fantani cam intre 2 si 10 m, adancime care piloteaza calitatea apei. Apele de adancime se colecteaza deasupra straturilor impermeabile subiacente primului strat, intre doua straturi impermeabile, cel inferior cu rol in acumularea apei, iar cel superior in protejarea ei. Au puritate ridicata datorita adancimii si a izolarii fata de precipitatiile atmosferice si de apele subterane aflate deasupra lor. Au proprietati chimice si fizice stabile, deseori sunt sub presiune. Cu cat adancimea apelor este mai mare, continutul lor in oxigen scade, continutul de cloruri si bacterii este redus, sunt mai bogate in minerale (fier, mangan, calciu, magneziu) si uneori gaze. Nu se recomanda ca apa de baut directa (prea mineralizate), dar pot fi folosite pentru incalzit, alimentarea bailor sau alte utilizari. Sunt indicate pentru aprovizionarea cu apa potabila a zonelor locuite, dupa tratare . 3

Apele de suprafata se formeaza din precipitatiile atmosferice, din topirea zapezii si a ghetarilor si din izvoare. Au o compozitie variabila care depinde de natura solului, de aportul de apa din alte surse, de mediu si de poluarea din zona de acumulare. Ca ape de baut sunt inferioare, dar pot fi utile in sport si timp liber, piscicultura, irigatii, producerea energiei electrice. Apele curgatoare permanente sunt formate din paraie, rauri si fluvii. Obisnuita de a spala diferite obiecte in apele curgatoare, scaldatul, aruncarea reziduurilor diverse, prezenta substantelor organice si a altor factori poluanti altereaza calitatea lor. Nu pot fi folosite pentru baut decat in urma unei dezinfectii si purificari prealabile. Apele statatoare sunt apele care se acumuleaza in depresiuni formand lacuri, mari si oceane. In principiu sunt mai pure decat apele curgatoare, nefiind expuse la fel de mult agentilor poluanti si pot fi protejate mai usor. Lacurile de acumulare pentru captari potabile necesita pregatire igienicosanitara deosebita: pregatirea sanitara a bazinului, indepartarea materiilor organice si a reziduurilor, a arborilor, arbustilor, ierburilor, excavarea tuturor reziduurilor umane si animale, dezafectarea canalizarolor aferente. Apa marilor si oceanelor are in compozitie aprox. 3,5% saruri, din care 78% clorura de sodiu, apoi clorura de magneziu si altele. Necesita tratamente speciale pentru desalinizare si folosire ca apa de baut. Poluare Poluarea apeicurgatoare este de obicei invizibila deoarece agentii poluanti se dizolva in apa. Oricum , exista si exceptii cum ar fi detergentii care produc spuma ,sau titeiul si reziduurile netratate care plutesc la suprafata . Toti agentii poluanti pot fi detectati in laboratoare prin teste biochimice standardizate . Din aceste teste rezulta un nivel care determina gradul de extindere al poluarii si cel de puritate relativa a apei . Se poate monitoriza si efectul pe care-l are poluarea asupra plantelor si animalelor si aceasta este o alta metoda prin care oamenii de stiinta pot determina nivelul de poluare . 4

Modul de infestare al apelor Poluantii ajung in apa printr-o serie de surse , direct sau indirect , invariabil prin actiuni umane , fie ele acide , deversari deliberate , revarsari sau infiltrari . Sursa cu cel mai mare numar potential de poluare este agricultura , care in Anglia si Tara Galilor ocupa aproape 80% din totalul uscatului . Reziduurile netratate de la fermele zootehnice sunt imprastiate pe terenuri si o parte isi croiesc drum pana la cursurile de apa . Anual , fermierii din Anglia si Tara Galilor imprastie pe terenurile lor 2,5 milioane de tone de azotati , fosfati si alte ingrasaminte si o parte din acesti fertilizatori ajung in apa . Unii sunt compusi organici care persista in mediu mai multi ani , patrunzand in lantul alimentar si cauzand probleme ecologice . Compusii organici clorurati , care au proliferat in anii 1950 , sunt astazi complet interzisi in Marea Britanie . Ecosistemele apelor curgatoare sunt tot mai amenintate de reziduurile care se scurg din fermele piscicole , din cauza produselor farmaceutice folosite aici pe scaralarga pentru a preveni raspandirea bolilor . Silvicultura si sistemele de imbunatatiri funciare cauzeaza si ele deversarea unor substante toxice in apele curgatoare , mai alesfier, aluminiu si cadmiu . Cu imbatranirea padurii , solul devine mai acid, iar in timpul ploilor torentiale cantitati mari de acid se preling pe pante ucigand flora si fauna din jur . Reziduurile de la animale sunt de 100 de ori mai toxice decat apele reziduale tratate rezultate din instalatiile de canalizare si deversate in cursurile de apa , cauzeaza catastrofe ecologice majore . In Marea Britanie 95% din apele de canalizare sunt tratate dar restul este deversat in rauri , cauzand proliferarea bolilor . Poluantii sunt de doua tipuri : particule poluante, cum ar fi cenusa , funinginea , praful si suspensiile solide minuscule , sau gaze, ca 5

bioxidul de sulf sau oxidul de azot . Acestea sunt emise de industrie sau agricultura . acizi concentrati (sulfurici sau azotici ) .

Deplasarea poluantilor Termenul care descrie modul in care poluantii patrund in rezervele de apa este ,,percolare. Poluantii pot fi sub forma solida sau lichida . Atunci cand pe uscat se depoziteaza resturi , o cantitate mica este dizolvata de ploaie si se infiltreaza in apa freatica . In cele din urma aceasta patrunde in cursurile locale de apa . Daca reziduurile sunt lichide , patrund mai repede in rezervele de apa potabila . Substantele aplicate pe plante devin inactive in contact cu solul si patrund in sistemul hidrologic local , sau se infiltreaza in sol amestecandu-se cu apa freatica . Pana la 80% din substantele cu care se trateaza plantele se pierd imediat dupa aplicare deoarece ele nu pot fi aplicate exact pe planta si patrund astfel in sol. Timpul necesar poluantilor (nitrati sau fosfati ) pentru a patrunde din sol in panza de apa freatica nu este cunoscut cu exactitate , dar in multe cazuri pare a fi de zeci pana la cateva mii de ani . Poluantul este in aceste cazuri considerat un deversat in mediu .

Efectele asupra florei si faunei

Unul dintre cele mai obisnuite semne ale poluarii apelor este vegetatia verde de la suprafata , cunoscuta ca eutrofie . Plantele acvatice si algele se dezvolta la suprafata apelor , atunci cand apa este imbogatita cu un amestec de compusi care s-au infiltrat din solurile din apropiere . 6

In ultimii 20 de ani situatia a devenit alarmanta deoarece 500 din marile bazine din Marea Britanie sunt astazi verzi si toxice datorita poluarii . Apa poluata a devenit un mediu propice pentru dezvoltarea diverselor specii periculoase debacterii, protozoare si ciuperci . Specii de bacterii , cum ar fi salmonella si listeria sau de protozoare , cum ar fi criptosporidium si giardia , sunt foarte periculoase pentru om, la fel cum , in secolul XIX , a fost si holera in Europa . Stratul verde de la suprafata apelor actioneaza ca un invelis gros prin care razele soarelui nu pot patrunde spre straturile din adancuri . Astfel , plantele acvatice care produc oxigenul necesar nevertebratelor sau vertebratelor acvatice mor .In plus , anumite specii de alge albastre produc substante toxice care omoara pestii si alte organisme acvatice . Ca urmare , multe activitati de agrement pe lacuri sunt interzise in lunile de vara din cauza algelor si a toxicitatii . Proliferarea algelor apare in lacuri si bazine si din alte doua cauze : defrisarea padurilor si aplicarea de fertilizatori arborilor din paduri , in urma carora apar infiltratii de substante chimice in apa . Ploaia acida a cauzat catastrofe ecologice majore in Canada , Statele Unite si in nord-vestul Europei . Din cele 85.000 de lacuri din Suedia, 16.000au devenit acide si 5.000 sunt complrt depoluate de pesti . Din 1976, 4.000 de lacuri au fost tratate cu apa de var pentru a neutraliza acidul si a restaura echilibrul .

Poluarea apelor se refera la alterarea calitatilor fizice, chimice sau biologice ale acestora, produsa direct sau indirect prin activitati umane, in urma careia apele deven improprii pentru folosirea normala, in scopurile in care aceasta folosire era posibila inainte de a interveni alterarea (Legea apelor, nr. 8/1974). 7

Poluarea apelor subterane provine din reziduurile rezultate din activitatile umane. Acestea contamineaza apele subterane cu substante organice dar si cu germeni, virusuri, paraziti creand risc de infectie; apele reziduale industriale contin substante toxice (reziduuri de petrol, fenoli, cianuri, acizi etc.) care se pot regasi in apele subterane. Reziduurile solide si semisolide rezultate din activitatile industriale sau gospodaresti, depozitarea reziduurilor fecaloid-menajere, contribuie la poluarea apelor subterane prin continutul de substante nocive care se infiltreaza in solurile permeabile. Apele reziduale si reziduurile provenite din agricultura (gunoi de grajd, pesticide, nitrati), pot cauza prin infiltrare poluarea cu substante organice, germeni microbieni in special in perioada de seceta cand suprafata solului prezinta fisuri. Poluarea apelor de suprafata provine din surse spontane si surse comunale. Sursele spontane provoaca infectarea apelor ca rezultat al neglijarii normelor de igiena in zonele populate: precipitatiile antreneaza substante nocive in cursurile de apa. Depozitarea improprie a reziduurilor menajere sau industriale poate cauza contaminarea apelor de suprafata in urma inundatiilor sau a torentelor care transporta rezduurile in cursurile de apa. Un factor insemnat de poluare spontana il constituie deversarea in circuitul natural a apelor de irigatie contaminate cu pesticidele, ingrasamintele etc. Sursele de poluare comunala se refera la apele fecaloidmenajere (cu o compozitie crescuta de germeni patogeni, enterovirusuri, substante organice consumatoare de oxigen) si la apele reziduale industriale cu continut ridicat de substante chimice, petroliere, pelicule uleioase, suspensii. Se disting doua tipuri de poluare a apelor de suprafata: poluari care modifica proprietatile fizice si organoleptice ale apei (prin substante degradabile cu consum de oxigen, uleiuri, coloranti) si poluari care modifica proprietatile chimice sau biologice ale apei (prin toxice precum metalele grele, plumbul, cositorul, cuprul, zincul, fierul, antimoniul, cromul, sau prin compusi organici nedegradabili sau greu degradabili precum pesticidele, detergentii, antibioticele, medicamentele, sau inca prin ingrasaminte cu azot, fosfor, potasiu, insfarsit prin saruri anorganice de la mine de carbuni sau sondele de petrol sau prin germeni microbieni, paraziti si virusuri).Autopurificarea apelor se refera la ansamblul proceselor autonome de natura fizico-chimica si biologica care redau unei ape poluate din produsi organici sau minerali in suspensie ori in solutie, puritatea sa anterioara poluarii (Jaag, 1959). 8

Poluanti Poluarea termala se refera la apa utilizata ca agent de racire in termocentrale clasice sau nucleare (evacueaza circa 2/3 din energia produsa, numai 1/3 fiind transformata in travaliu util). Efluentii calzi pot afecta viata acvatica prin temperatura in sine sau prin procesele chimice stimulate de temperatura ridicata. Prevenirea se realizeaza prin masuri tehnice care micsoreaza gradientul de temperatura intre agentul de racire si bazinul de deversare (receptor). Reziduurile petroliere ajung in bazinele naturale prin deversarea apelor reziduale de rafinariile de petrol, ce pot contine petrol si derivate, acid sulfuric si sulfati alcalini (sulfatul de sodiu, hidrogen sulfurat). Pestele paraseste imediat zonele de categoria de poluare I si II (maxima), dar organismele acvatice fixate (fito si zooplanctonul) sunt distruse iremediabil. Autopurificarea este foarte lenta. Protectia apelor de suprafata se realizeaza prin epurarea cat mai eficienta inainte de deversarea in bazinul natural folosind metode: fizico-chimice (de exemplu flotatia cu aer dizolvat permite indepartarea produselor petroliere in proportie de 90-95%, iar a substantelor solide in suspensie in proportie de 75%) si/sau biologice (iazuri artificiale, filtre biologice cu namol activ dezvoltand flora microbiana petrol-oxidanta). Fenolii (derivati hidroxilati ai hidrocarburilor benzenice, cu gruparea OH legata direct de nucleu) apar in apele reziduale de la distilarea carbunilor si a gudroanelor, din cocserii, din industria petrochimica. Afecteaza calitatile organoleptice ale apei cu toate filtrele de purificare (dau gust de clor cauzat de produsii clor-fenol rezultati din substituirea lesnicioasa a atomilor O cu Cl) si viata acvatica. Purificarea specifica recurge la procedee de tratare cu recuperarea fenolilor prin metode chimice sau cu distrugerea lor prin metode biologice (namol activ fenol- oxidant). Detergentii clasici (sapunurile - saruri alcaline ale acizilor grasi superiori, tributare duritatii si aciditatii apei) sau sintetici (mai eficienti si mai economici) ajung in apele de suprafata dinspre industria textila, din apele menajere sau de pe urma insecticidelor/fungicidelor pe baza de detergenti utilizate in agricultura. Dincolo de implicatiile organoleptice amintite mai sus sunt notate efecte toxice care au favorizat aparitia carcinoamelor gastrice in experiment acut . Doza limita pentru pesti este de 6,7 mg/L. 9

Autopurificarea este foarte lenta (persista la mari distante de locul deversarii). Epurarea recurge la flora microbiana eficienta in cazul sapunurilor, dar deficitara in cazul produsilor sintetici traditionali care sunt degradati numai in proportie de 20 - 30%. Detergentii sintetici de generatie noua sunt degradabili pana la 90%. Profilaxia poluarii cu detergenti recurge la determinarea regulata a concentratiilor specifice in efluentii statiilor de epurare, in apele naturale si in reteaua de distributie a apei potabile urmata de masuri drastice imediate (sistarea alimentarii cu apa) in cazul depasirilor catastrofale, accidentale ale nivelelor de siguranta sau la corectarea performantei instalatiilor de epurare in cazurile de deriva lenta a dozelor efective catre limitele superioare admise (specificate de ex in STAS 1342/1977). Substantele eutrofizante (nutritive) deversate involuntar in apele de suprafata pot conduce la proliferarea excesiva a algelor cu afectarea utilitatii apei pentru utilizarea potabila sau industriala. Eutrofizantele curente sunt azotul si fosforul provenind de la fertilizantele agricole pe baza de azot sau de la detergentii fosforici. Eutrofizarea creaza dificultati tehnice majore pentru instalatiile de tratare furnizoare de apa potabila pe care o imbogatesc cu materii organice solubile ce ii afecteaza calitatile organoleptice. Preventia recurge la instituirea zonelor de protectie sanitara a cursurilor si rezervoarelor de apa aferente instalatiilor de tratare pentru apa potabila. Reziduurile celulozice sunt obisnuite in vecinatatea industriilor de celuloza si hartie. O fabrica mare de celuloza consuma apa echivalenta unui oras de 60 000 de locuitori, o productie zilnica de 100 de tone conducand la o incarcatura poluanta echivalenta cu apa menajera a unui oras de 500 000 de locuitori. Poluantii comuni sunt geluri celulozice bogate in lignina, zaharuri si mai putin acidul acetic, acidul formic, grasimile si cerurile; sunt inca mentionate lesiile sulfitice, colorantii, fibrele de celuloza. Autopurificarea este eficienta la concentratii moderate. Efecte nocive se exercita asupra organismelor acvatice. Riscurile pentru sanatate decurg din prezenta unor germeni precum Klebsiella ce se hraneste cu carbohidrati acvatici si poate produce infectii ale tractului respirator superior. Epurarea decurge la decantarea prin coagulare si la procedee biologice cu biofiltre sau namol activ insotit de aerare puternica. 10

Nitratii provin de la fertilizarea agricola naturala sau cu ingrasaminte sintetice azotoase. Din sol nitratii ajung in apele subterane si de suprafata si mai departe in produse agricole si alimente. Methemoglobinemia (cianoza infantila: fierul din hemoglobina trece de la valenta 2 la 3 facand-o inapta pentru transportul oxigenului; tesuturile devin violete) a fost raportata la sugari alimentati artificial cu lapte praf si apa poluata care intrunesc circumstante favorabile (flora intestinala specifica reducerii ionului nitrat in nitrit). Profilaxia consta in supravegherea continutului in nitrati a fantanilor, reglementarea utilizarii si depozitarii ingrasamintelor animale sintetice. Plumbul ajunge in apa de la aceleasi surse care il resapeaza in aer (vezi igiena aerului) precum industriile extractive si prelucratoare de minereuri neferoase, gazele de esapament, insecticidele, ambalajele, ceramicile, portelanurile. Epidemii majore de saturnism hidric (asociind gingivita, colici, anemie, aparitia de hematii cu granulatii bazofile in sange) au fost raportate la Leipzig - 1930 sau in Scotia - anii 70. Prevenirea instituie masuri severe adresate industriilor producatoare, generalizarea benzinelor fara plumb, retragerea insecticidelor pe baza de arseniat de plumb, limitarea materialelor pe baza de plumb in uzul casnic. Mercurul in apa are surse industriale similare. Metil-mercurul patrunde in lantul alimentar prin intermediul plantelor acvatice si pestilor. Se depoziteaza (se elimina lent in 70 de zile) cu precadere in creier, hematii, par, rinichi si ficat cu actiune toxica mai mare la fat decat la mama (se citeaza intoxicatia noului-nascut ca paralizie cerebrala spasmodica). La adulti se noteaza tulburari la nivel cerebral (ataxie - lipsa de coordonare a miscarilor voluntare, dizartrie - tulburari de vorbire, hipoacuzie, tremuraturi, reducerea campului vizual, tulburari de sensibilitate), precum si tulburari vegetative. Preventia adreseaza in special statiile de neutralizare (epurare) de la nivelul industriilor deoarece tratamentele curente pentru apa potabila nu retin decat in mica masura compusii de mercur. Unele organisme acvatice (alge) prezinta mercur-tropisme (atractie pentru mercur) si pot fi utilizate ca filtre biologice. Cadmiul provine din industriile chimice si metalurgice, minerit, rafinarea minereurilor, ingrasamintele fosfatice folosite in agricultura, motoarele diesel, conductele de apa galvanizate sau de cupru. Afecteaza rinichii, atrage leziuni grave ale tesutului osos. 11

Preventia instituie masuri severe adresate industriilor producatoare pentru retinerea sau neutralizarea cadmiului prin instalatii adecvate de epurare. Arsenicul provine din industria carbunelui, din termocentrale, topirea minereurilor, fungicidele folosite in agricultura. Expunerea la arsenic conduce la hiperkeratoza, hiperpigmentatie si cancer de piele. Profilaxia impune masuri stricte de mentinere a arsenicului in produsele consumate sub limita admisa. Pesticidele folosite in agricultura afecteaza sursele de apa atunci cand terenurile tratate cu pesticide sunt spalate de ape care deverseaza in circuitul natural (la suprafata sau adancime). Afecteaza viata acvatica, are efecte mutagene, teratogene si cancerigene. Pentru evitarea poluarii cu pesticide se impune folosirea rationala in terenurile de cultura (daca nu pot fi evitate) si protectia sanitara a surselor de apa. Azbestul provine din industriile de extractie si de prelucrare pe baza de azbest; gravitatea contaminarii aerului sau apei cu fibre de azbest depinde de finetea fibrei: fibrele cu diametre sub 3 microni si lungimi intre 110-200 microni dau riscuri maxime de azbestoza (o inflamatie cronica a parenchimului pulmonar). Studiile epidemiologice au constatat asociatii intre azbest si cancerul pulmonar, dar la concentratii net superioare celor prezente in mod curent in apa de baut. CMA-urile (concentratiile maxime admisibile) pentru azbest in apa sunt inca asteptate, dar Ordinul nr. 108/2005 al ministrului mediului si gospodaririi apelor stabileste deja tehnicile privind determinarea dozei de azbest in apa potabila (mg/L). Preventia adreseaza in principal industria de extractie si prelucrare, prin norme tehnice privind emisiile in aer si apele reziduale; azbocimentul a fost deja retras ca material pentru conductele de apa. In unele tari utilizarea azbestului a fost pur si simplu interzisa (precum aceea a mercurului). Hidrocarburile aromatice policiclice (HAP) sunt cancerigene si ajung in apa din industria petroliera, din apele reziduale menajere (urina si fecale), apele de spalare a asfalturilor si bitumurilor, din funinginea de la arderea combustibililor industriali, din vopsirea sau tratarea conductelor de apa cu gudron, bitum, smoala. 12

O idee despre nivelul CMA-ului specific se poate obtine examinand concentratia HAP in apele subterane (1-10mg/cm3) fata de apele de suprafata curate sau putin impurificate (10-50 mg/cm3) sau fata de apele de suprafata puternic impurificate (100-1000 mg/cm3).

Eficacitatea instalatiilor de tratare a apelor de suprafata in retinerea HAP este cuprinsa intre 30 si 88%. Prezenta HAP in apa de baut, in aerul inhalat si in produsele alimentare trebuie prevenita prin toate mijloacele posibile. Se considera ca substantele cancerigene din apa nu prezinta pericol atunci cand nu depasesc concentratia inerenta (de origine endogena) de 1-10 micrograme/cm3. Radionuclizii in apa provin din depozite minerale naturale, din depunerile de aerosoli radioactivi pe suprafata apelor, din evacuari de substante radioactive in mediu de catre reactorii nucleari si industrii similare, din utilizarile in scop diagnostic, terapeutic, stiintific. Efectele asupra sanatatii sunt dependente de tipul (radiatiile alfa si beta au mare putere de ionizare si produc iradiere interna in cazul apei), doza si timpul de actiune biologica (de la ingerare pana la eliminare) al radionuclidului. Organele cele mai radiosensibile sunt gonadele, organele hepatopoietice, pielea, mucoasa intestinala, cristalinul. Strontiul (90S) de exemplu emite radiatii beta, are o perioada de injumatatire lunga, se concentreaza in tesutul osos, este toxic pentru celulele osoase si organele hematopoietice si provoaca tumori, leucemii, anemii. CMA-ul in apa (in microCi/cm3) este in os de 3x10-8 si in plaman de 3x106 (Normele republicane de radioprotectie - 1976). Prevenirea poluarii radioactive a apei pe timp de pace se bazeaza pe alegerea surselor de aprovizionare cu nivelul cel mai scazut posibil, controlul strict al deversarilor de agenti de racire de la reactorii nucleari, depozitarea si inactivarea reziduurilor radioactive cat mai aproape de locul lor de producere. Nu exista procedee de purificare eficace decat in cazul unei contaminari minimale cu substante radioactive. 13

3. Boli hidrice Apa ca vector al imbolnavirilor microbiene, virale si parazitare. Statisticile OMS de la sfarsitul mileniului trecut mentionau ca din 4 paturi de spital unul este ocupat de un suferind de o boala transmisa prin apa. Agentii patogeni sunt colportati de apa consumata netratata sau insuficient tratata, apa potabila transportata in conditii improprii, apa contaminata folosita in scopuri menajere sau pentru scaldat, apele reziduale menajere insuficient tratate si dezinfectate inainte de deversarea in circuitul natural. Principalii agenti patogeni sunt Salmonella pentru febra tifoida, Shigella pentru dizenteria bacilara, vibrionul holeric, Escherichia coli pentru enterocolita, Bacilus Anthracis pentru antraxul intestinal, Brucella pentru bruceloza, bacilul Koch pentru tuberculoza, leptospire - dintre bacterii, apoi virusurile poliomielitice, virusul hepatitei A, virusul febrei aftoase; insfarsit Ascaris lumbricoides pentru ascaridioza, Triocephallus pentru triocefaloza, Fasciola hepatica pentru fascioloza - dintre protozoare si metazoare. Declansarea bolii infectioase hidrice necesita cel putin trei conditii: prezenta unei surse de germeni (bolnav sau purtator), supravietuirea germenilor un timp suficient, existenta unei populatii receptive (teren imunitar defavorabil). Epidemia (se refera la aparitia unui numar de imbolnaviri cu o frecventa superioara celei asteptate la populatia studiata) este forma clasica de manifestare a imbolnavirilor hidrice; endemia (este o epidemie intinsa pe o perioada lunga de timp intr-o anume regiune); in sfarsit, pandemia este o epidemie extinsa la un teritoriu vast. Debutul epidemiologiei ca stiinta a avut loc in 1853 cand doctorul Snow a putut controla o epidemie de holera (pe vremea cand vibrionul holerei nu fusese inca descoperit) oprind, dupa investigarea distributiei cazurilor, accesul populatiei la ape din surse cu sorbul in aval de Londra. Epidemiile cu caracter hidric intereseaza nu numai apa de baut contaminata ci si fructele, legumele, zarzavaturile irigate cu ape poluate sau produsele animaliere contaminate la randul lor. Profilaxia necesita folosirea igienica a toaletelor, intretinerea si dezinfectia lor adecvata, interzicerea folosirii apelor poluate la irigarea culturilor, uneori fierberea apei inainte de consum si desigur, trierea bolnavilor si a purtatorilor sanatosi. 14

4. Micro- si macro- elemente. Microelementele joaca roluri fiziologice importante. Dintre cele 14 microelemente esentiale, in apa sunt prezente iodul, fluorul, magneziul, cromul, zincul, manganul si vanadiul. Carenta de iod produce hiperplazia glandei tiroide (gusa endemica din Subcarpatii Munteniei in perioada interbelica); aportul controlat de iod in sarea de bucatarie este realizat din acest motiv. Duritatea apei se refera in esenta la sarurile de calciu si magneziu, fiind definita mai larg ca suma cationilor metalici prezenti in apa. Se deosebesc duritatea temporara datorata bicarbonatilor de calciu si magneziu Ca (HCO3)2, Mg(HCO3)2 care se descompun la incalzire iar carbonatii rezultati se depun si duritatea permanenta dinspre clorurile si sulfatii de calciu si magneziu care persista si dupa fierbere. Suma duritatilor temporara si permanenta formeaza duritatea totala. Duritatea se exprim n grade de duritate (n grade de duritate (d) ; in Romnia se utilizeaz gradul de duritate german care reprezint un continut de sruri de calciu si magneziu echivalent cu 10 mg CaO la 1000 mL de apa. Dupa valoarea duritatii totale (importanta pentru utilizarile industriale) apele se clasifica in : - ape foarte moi, cu duritate sub1 d ; - ape moi, cu duritate 4 5 d ; - ape mijlocii, cu duritate 8 12 d ; - ape dure, cu duritate 12 30 d ; - ape foarte dure, cu duritate peste 30 d. Studiile epidemiologice arata asociatii intre gradul scazut de duritate (sau mineralizare) a apei si mortalitatea crescuta prin boli cardiovasculare. Mineralizarea excesiva a apei a fost pusa in legatura cu litiaza renala. In nefropatia endemica balcanica (in zona Severin si peste Dunare) se atribuie factorului hidric (legat de gradul de mineralizare) un rol semnificativ.

15

5. Potabilitate Conditiile de potabilitate a apei se bazeaza pe recomandarile OMS si pe norme internationale de potabilitate: Conditiile organoleptice sunt gustul (legat de continutul in elemente minerale si gaze dizolvate) si mirosul (generat de continut excesiv in elemente poluante). Conditiile fizice se refera la temperatura (7-15 grade Celsius optima), turbiditate (turbulenta produsa de substantele insolubile), culoare (data de substantele dizolvate), conductibilitate electrica (data de gradul de mineralizare), radioactivitate. Conditiile chimice reflecta prezenta : substantelor nocive : nitratii - CMA (in mg/dm3) 45 ; plumbul - CMA 0,05 ; mercurul - 0,001 ; cadmiul - 0,05 ; arsenul - 0,05 ; pesticide - 0,0001 ; fluorul - 1,2 ; cromul - 0,05 ; cianurile - 0,01 ; bariul - 1,0 ; seleniul - 0,01 ; detergenti - 0,2-0,5 ; a substantelor indezirabile (non-nocive dar care modifica indezirabil caracterele organoleptice) ; se mentioneaza calciul admis pana la 100 mg/dm3 si exceptional 180 mg/dm3, cuprul 0,05 admis/0,1 exceptional; duritatea totala maxim admisa are 20 de grade (data de calciu si magneziu); fierul - 0,1/0,3; magneziul - 50/80; zincul 5/7) ; a substantelor indicatoare de poluare (ilustrative sunt amoniacul cu admis 0 si exceptional 5 mg/dm3; nitriti cu 0/0,3 - ambele pentru apele subterane pana la 60 m adancime. Conditiile bacteriologice se refera la germenii mezofili (proprii omului si animalelor cu sange cald), a celor coliformi (prezenti in fecalele omului si animalelor cu sange cald), a enterococilor (in fecale dar in numar inferior coliformilor), a germenilor sulfito-reductori (spori cu viabilitate foarte mare in apa, sunt rezistenti la clor) si a bacteriofagilor enterici (indica de asemenea poluarea fecala). 16

Conditiile biologice se refera la prezenta organismelor oligosaprobe (caracteristice apelor curate: diatomeele, algele, crustaceele, molustele), polisaprobe (ape poluate: protozoare, ciliatele, flagelatele, viermii tubifizici) sau mezosaprobe (intermediare intre grupele de mai sus). Pentru a fi potabila apa trebuie sa indeplineasca 7 conditii biologice, dintre care: absenta organismelor vizibile cu ochiul liber, absenta organismelor proprii apelor poluate, absenta oualor si larvelor de paraziti, absenta triptonului de poluare format din resturi fecaloide sau industriale. Clorarea se refera la procedura, generalizata acum, de dezinfectare cu clor sau substante clorigene a apei potabile; dozele la clorare sunt substantial sporite in cazul apelor curate dar nepotabile (piscine, bazine). Se utilizeaza clorul gazos, cloraminele (folosite din 1910), hipocloritul de calciu ce se gaseste in comert sub forma de pastile pentru clorarea fantanilor, bioxidul de clor. Se mai utilizeaza pentru dezinfectia chimica iodul, bromul, permanganatul de potasiu. Dezinfectia fizica recurge la distilare, fierbere, radiatii ultraviolete, radiatii ionizante, ultrasunete. Supravegherea sanitara a aprovizionarii cu apa este reglementata de Legea nr. 107/1996, Legea nr. 194/2003, precum si prin HGR nr. 101/1997.
Deseurile - Poluarea

Deseurile Deseurile toxice, sub forma solida, lichida sau gazoasa pot cauza moartea, imbolnavirea sau ranirea oamenilor, sau distrugerea mediului, daca sunt tratate, depozitate, transportate in mod necorespunzator, sau parasite. Substantele sunt considerate deseuri periculoase daca sunt inflamabile, corozive, reactive sau toxice. Amestecurile, reziduurile sau materialele care contin reziduuri toxice sunt considerate de asemenea reziduuri toxice. Tipuri de deseuri toxice Deseurile industriale 52462rhz71lpn5o Deseurile toxice sunt generate de aproape fiecare industrie, iar industriile care nu produc deseuri toxice ele insele, folosesc insa produse ale industriilor care produc deseuri. 17

Deseurile agricole Industria nu este singura care gene-reaza deseuri. Agricultura produce deseuri ca pesticide, ierbicide si materialele folo-site in aplicarea lor. Fluoritii reziduali sunt produse secundare ale producerii de fertili-zatori pe baza de fosfati. Pana si nitratii solubili rezultati in urma folosirii balegarului ca ingrasamant se pot dizolva in apa din panzele freatice si contamina fantanile, cauzand probleme de sanatate. Deseurile urbane hp462r2571lppn Sursele de deseuri urbane includ vopselele toxice, solventii inflamabili, curatitorii caustici, bateriile toxice, pesticidele si chiar mercurul din termometrele sparte. Sistemele de eliminare ale deseurilor locale pot refuza aceste obiecte. Daca sunt acceptate, trebuie facuta o monitorizare atenta pentru asigurarea faptului ca solul sau panza freatica nu sunt contaminate. Renovarea caselor mai vechi poate cauza ca vopseaua cu plumb toxica sa se desprinda de pe pereti. Materialele izolatoare de la tevile pentu cuptor pot contine particule de azbest, care se pot desprinde, iar daca sunt inhalate pot cauza boli de plamani sau chiar cancer. Efecte ale deseurilor toxice Deseurile pot polua solul, aerul, apa de suprafata sau panza freatica. Poluarea solului poate afecta oamenii, plantele si animalele. In Times Beach, Missouri, S.U.A., in 1983, pentru a preveni ridicarea prafului pe strazi a fost imprastiat petrol contaminat cu bifenili policlorurati (PCB-uri). Astfel, oamenii care locuiau in acea regiune au fost expusi la contentratii mari de PCB-uri. Noroiul din canalizarile municipale poate contine elemente toxice daca deseurile industriale au fost amestecate cu cele domestice. Daca noroiul este folosit ca ingrasamant, aceste elemente ar putea contamina campurile cultivate. Substantele toxice pot fi absorbite de plante, ajungand la animalele care au pascut acolo si chiar la oameni. Aerul poate fi contaminat de emisiile directe de deseuri toxice. Evaporarea de solventi toxici din vopsele si din agentii de curatare este o problema comuna. 18

Poluarea raurilor si lacurilor, daca este suficient de toxica, poate distruge fauna si flora instantaneu, sau de-a lungul timpului. De exemplu, fluoridul se acumuleaza in oase si dinti, prea mult fluorid in apa putand cauza probleme ale oaselor si dintilor. Compusi precum diclordifeniltricloretanul (DDT-ul), PCB-urile si dioxinele sunt mai solubili in grasimi decat in apa. Astfel, aceste substante se gasesc in concentratii mici in apa, insa in concentratii mai mari in insecte si alge si in concentratii si mai mari in pesti, pasarile si oamenii care se hranesc cu peste fiind foarte expusi unor concentratii mari de substante periculoase. Chiar si poluarea care nu este toxica poate omori. Fosfatii si nitratii, de obicei inofensivi, pot fertiliza algele care cresc in lacuri si rauri. Cand algele cresc, in prezenta luminii solare, produc oxigen. Insa daca algele cresc prea mult sau prea rapid, consuma mari cantitati de oxigen atunci cand soarele nu straluceste si cand au inceput sa decada. In final, lipsa oxigenului va sufoca alte forme de viata; unele creaturi putand fi otravite de toxinele continute de alge. Acest proces de supracrestere a numarului de alge, numit eutrificatie, poate omori viata din lacuri si rauri. In unele cazuri, anumite alge pot otravi apa potabila. Poluantii subterani pot fi carati de cursurile de apa subterane. Aceste deseuri formeaza coloane lungi de contaminanti, care pot ajunge la suprafata daca apa iese printr-un izvor sau fantana. Foarte periculosi sunt solventii care se pot scurge din rezervoarele subterane. De asemenea, in aceste coloane de deseuri se pot intalni si ioni toxici de metal.

19

. Determinarea cantitii zilnice de deeuri menajere (Qmed) Determinarea cantitii medii zilnice de deeuri menajere Qmed, se face cu relaia: Qmed = N x Imed x 0,001 (t/zi) unde: N numrul de locuitori deservii Imed indicele mediu de producere a deeurilor menajere Imed = 0,5 0,8 de unde rezult: Qmed = 51473 x 0,8 x 0,001 = 41,178 t/zi 2.2. Determinarea cantitii zilnice de deeuri asimilabile celor menajere (Qa) Qa = (Isi x Ti ) (t/zi) unde: Ti capacitatea fizic pe diferite tipuri de cldiri (administrative, industriale, magazine, restaurante, coli, spitale, grdinie, hoteluri). n funcie de populaia cativ s-a luat n calcul Ti = Timed = 84 m 3 20

Isi indicele de producere a deeurilor asimilabile celor menajere, care s-a considerat isi = isimed =1,25 Qa = 1,25 x 84 = 105 m 3 /zi = 42 t/zi 2.3. Determinarea cantitii zilnice de deeuri rezultate din construcii (Qc) Cantitatea estimat de deeuri rezultate din construcii, colectat de ctre SC GOSPODRIA PREST COM SA, dup anul 1989 este de: 250 m 3 /lun = 425 t/lun =14 t/zi Qc = 14 t/zi Determinarea cantitilor de deeuri voluminoase (Qv) Determinarea se face statistic, n funcie de datele furnizate de ctre societile de colectare a acestora. S-a estimat o cantitate de 0,5 t/lun adic 0,017 t/zi. Qv = 0,017 t/zi

21

Determinarea cantitii de deeuri rezultate din grdini (Qg) Qg = S x ig (t/zi) unde: S suprafaa curat (contractat a se cura) n ha ig indicele mediu de producere a deeurilor de grdin Q deeurile produse n parcuri, alei, zone verzi Qg = 30 x 0,5 = 4,5 t/zi 2.6. Determinarea cantitilor de deeuri stradale (Qs ( Qs = S x is (t/zi) unde: Qs cantitatea zilnic a deeurilor stradale colectate de pe suprafaa contractat n t/zi S suprafaa (strzi i trotuare) curat n ha is indice mediu de producere a deeurilor stradale - funcie de natura mbrcminii stradale Qs1 = S x is1 = 12,5 x 0,25 = 3,125 t/zi - funcie de numrul de locuitori

22

Qs2 = S x is2 = 12,5 x 0,15 = 1,875 t/zi Qs = (Qs1 + Qs2): 2 = 2,49 t/zi

23

6. Bibliografie

Zamfir Gh. - Sursele de apa; in Manescu S. (editor), Tratat de igiena, vol. I, Editura Medicala Bucuresti 1984, pag. 350-367. Zamfir Gh. - Poluarea apei; ibidem, pag. 400-434. Zamfir Gh., Serbanescu M. - Poluarea apei cu nitrati; ibidem, pag. 435=446. Zamfir Gh. - Poluarea apei cu metale grele, arsenic, pesticide, azbest, substante cancerigene, radionuclizi; ibidem, pag. 447-504. Zamfir Gh., Nestor I.- Apa in imbolnavirile microbiene, virale, parazitare; ibidem, pag. 505-535. Straus H., Diaconescu ML. - Microelementele in apa; ibidem, pag. 536-565. Manescu S. - Conditiile de potabilitate ale apei; ibidem, pag. 566-583.

24