Sunteți pe pagina 1din 4

Curentele literare

Umanismul. Miscarea culturala cunoscuta sub numele de Renastere sau Umanism s-a manifestat in secolele XIVXV si XVI mai intai in Italia si apoi in intreaga Europa. Interes pentru stiinta, arta, pentru dezvoltarea armonioasa a spiritului uman, pentru eliberarea fiintei umane de orice constrangeri si manifestarea multilaterala. Redescopera filozofia antica, greaca si latina, la fel limbile respective. se dezvolta: filozofia, filologia, literatura, pictura, sculptura, arhitectura, astronomia. Increderea in ratiune, in valorile modelatoare ale culturii; armonie intre om si natura. In lupta impotriva dogmatismului, a fost ars pe rug, ca eretic, Giordano Bruno. Reprezentanti: In cultura universala: F. Petrarca, G. Boccaccio, Pico della Mirandola, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti Italia; F. Rabelais, P. Ronsard Franta; Martin Luther Germania; Thomas Morus, W. Shakespeare Anglia; Erasmus din Rotterdam supranumit printul umanismului Tarile de Jos. In cultura romana: Nicolaus Olahus Transilvania, Stefan cel Mare, Neagoe Basarab, Constantin Brancoveanu; Udriste Nasturel, Nicolae Milescu, Simion Stefan, Dosoftei, Antim Ivireanu, Grigore Ureche, Miron Costin, Stolnicul Constantin Cantacuzino, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir. Ideile sustinute de cronicari: etnogeneza romaneasca (originea, romana, unitatea si continuitatea poporului nostru); lupta pentru independenta nationala; reflectia filozofica asupra conditiei omului M. Costin, Viata lumii tema fortuna labilis fragilitatea fiintei umane. Permanente ale umanismului in cultura romana, dupa secolul al XVIII-lea: I.H. Radulescu, M. Kogalniceanu, N. Balcescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, Vasile Parvan, G. Calinescu. Romantismul. Termenul comporta sensuri largi, diferite, in concordanta cu scopul urmarit, afirmandu-se ca o reactie fata de clasicism. Exprima atitudinea estetica caracterizata prin relevarea aspectelor concrete, istorice opuse tipurilor eterne si abstracte ale clasicismului. Afirma factorul emotional, al imaginatiei, al sensibilitatii, al subiectivitatii, spontaneitatii cu tendinta de evaziune in vis, in trecut, in exotism. Romantismul se constituie ca miscare artistica la sfarsitul secolului al XVIII-lea in anglia si Germania, iar in secolul al XIXlea in Franta. S-a extins in toata Europa si aproape in toate tarile lumii. Curentul a fost anticipat de preromantism. A afirmat specificul national, mai ales in Anglia, Germania, Italia. Caracteristici: introduce noi categorii estetice uratul, grotescul, macabrul, fantasticul, aspiratia spre originalitate, libertatea formelor introducerea de noi specii: drama romantica, meditatia, poemul filozofic, nuvela istorica, inovatii prozodice; primatul subiectivismului, al pasiunii, al fanteziei supunandu-se genului liric; cultivarea specifcului national prin istorie, folclor, natura etc.; folosirea antitezei in structura poeziei si in conceperea personajelor; imbogatirea si largirea limbii literare prin includerea limbii populare, arhaismelor, regionalismelor a argoului etc.; personaje exceptionale in imprejurari exceptionale. Reprezentanti: in literatura universala: V. Hugo care publica Prefata la drama Cromwell (1827), considerata ca un manifest al romantismului european; Lamartine, Vigny, Musset, G. de Nrval (Franta); Schiller, Heine, Grimm (Germania); Byron, Schelley, Keats, Scott (Anglia); Manzoni, Leopardi (Italia), Puskin, Lermontov (Rusia); in literatura romana;

cunoaste trei etape: 1) romantismul si preromatismul scriitorilor de la 18481870 romantism vizionar, patriotic: I.H. Radulescu, V. Carlova, N. Balcescu, C. Negruzzi, M. Kogalniceanu, D. Bolintineanu, V. Alecsandri, Al. Russo, Andrei Muresanu, Al. Odobescu, B.P. Hasdeu; 2) romantismul eminescian considerat si ca ultima etapa a romantismului universal; 3) romantismul posteminescian identificabil in curentele semanatorism, simbolism: Al. Macedonski, O. Goga, St. O. Iosif, B. St. Delavrancea. Ecouri ale romantismului se regasesc si in etapele ulterioare ale literaturii pana astazi. In artele plastice: Delacroix, Gricault, David, Rude, Turner etc.; la noi C.D. Rosenthal, Th. Aman, N. Grigorescu (creatia de tinerete). In muzica Schubert, Schumann, brahms, Chopin, Ceaikovski, Verdi, Wagner, Berlioz, Paganini, Liszt, Weber, Bruckner, G. Mahler, R. Strasuss au reprezentat si postromantismul. Apare liedul, drama muzicala wagneriana. Romatismul poate fi considerat unul din curentele larg reprezentate in cultura universala. Iluminism. Miscarea filozofica, stiintifica, estetica, literara care s-a manifestat in Europa in secolul al XVIII-lea, cunoscuta si sub denumirea de epoca luminilor sau luminism. Tarile unde se manifesta mai intai sunt Anglia si Franta. Inceputul se leaga de anul 1688 cand se voteaza in parlamentul Angliei Declaratia drepturilor, care fundamenteaza libertatea si drepturile omului. In Franta, iluminismul va cunoaste impliniri si progrese deosebite prin realizarea stralucitei lucrari de sinteza filozofica, estetica si social-politica Enciclopedia, la care au colaborat personalitati ale culturii universale: Montesquieu, Voltaire, Rousseau, Diderot, dHolbach, Helvtius etc. Trasaturi: rationalismul, spiritul laic, toleranta religioasa, emanciparea prin cultura si educatie a poporului. Se pun in circulatie concepte ca: egalitatea si dreptul natural, suveranitatea poporului, sistem de guvernare prin monarhia luminata republica (Monarhul un om luminat filozof pentru a armoniza interesele claselor). Prin: luminare, toleranta, cultura, buna-intelegere si munca omul poate ajunge la o percepere rationala si universala si la stapanirea de sine. Reprezentanti: In cultura universala: Franta Montesquieu (Scrisori persane), Voltaire (Brutus, Zadig, Candid tragedii), Diderot (Cugetari filozofice, Nepotul lui Rameau etc.), Beaumarchais (Barbierul din Sevilla, Nunta lui Figaro); Anglia Daniel Defoe (Robinson Crusoe), J. Swift (Calatoriile lui Guliver); Germania Lessig (Laocoon, drama Nathan inteleptul etc.); Italia Carlo Goldoni (Badaranii, Hangita etc.); Rusia Radiscev (Calatorie de la Petersburg la Moscova); In cultura romana: Scoala Ardeleana: Samuil Micu, Petru Maior, Gh. Sincai, I. Budai Deleanu miscare politica (drepturile romanilor in Transilvania), miscare ideologica (lucrari istorice, filozofice, (unitatea, originea romanica, continuitatea poporului si a limbii romane), miscare culturala (infiintarea de scoli, manuale, carti) miscare literara (Tiganiada I. Budai Deleanu; in Tara Romaneasca: Gheorghe Lazar, Dinicu Golescu; in Moldova: Gheorghe Asachi. Pasoptismul. Perioada paoptist (1830-1860) este o epoc de afirmare a literaturii naionale, n preajma Revoluiei de la 1848. Perioada se caracterizeaz printr-o orientare cultural i literar cu trsturi specifice epocii de avnt revoluionar, de emancipare social i naionala, de militare pentru realizarea Unirii. Este perioada n care se ncearc arderea" unor etape care nu fuseser parcurse de literatura noastr i care se desfuraser succesiv n literaturile occidentale, n decursul a mai bine de un secol i jumtate. Principala trstur a literaturii paoptiste const n coexistena curentelor literare, nu numai n opera aceluiai scriitor, ci chiar i n aceeai creaie. Curentele literare (iluminism, preromantism,

romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Paoptismul este o ideologie literar niciodat sintetizat ntr-un program particular i supus unor comandamente exterioare: mesianism cultural i revoluionar, spirit critic, deschidere spre Occident i lupta pentru impunerea unui specific naional, contiin civic i patriotic, contiina pionieratului n mai toate domeniile vieii, o retoric a entuziasmului i a trezirii la aciune. Afirmarea unei generaii de scriitori, gazetari, istorici i oameni politici, numit de posteritate generaia paoptist, determin nceputul modernitii noastre culturale, o perioad de tranziie i de prefaceri palpabile. Scriitorii paoptiti au vocaia nceputurilor i, poate de aceea, disponibilitatea de a aborda mai multe domenii, genuri, specii, mai multe tipuri de scriitur. Polimorfismul preocuprilor individuale se explic n contextul epocii. Pn la 1830 nu se poate vorbi la noi de o tradiie a literaturii culte sau de o intenionalitate estetic a scrierilor literare. Contiina faptului artistic, ideea de beletristic, se nasc n aceast perioad, cnd se petrece i transformarea autorului n scriitor. Curentele sunt importate o dat cu formele, ideile literare vin mpreun cu tiparele narative sau prozodice. Occidentalizarea nu s-a produs brusc, ci a traversat etapa iniial a traducerilor, a adaptrii, a imitrii modelelor, a respectrii structurilor date (n fond, conform ideologiei clasicismului). Activitatea publicistic a lui Koglniceanu, Russo, Alecsandri i Negruzzi, prin atitudinea lor lucid i responsabil, a contribuit la instituirea premiselor culturii romne moderne. Dorul imitaiei s-a fcut la noi o manie primejdioas, pentru c omoar n noi duhul na ional. [...] Traducerile ns nu fac o literatur." afirm Koglniceanu n Introducie la Dacia literar, n 1840. Articol-prograra al romantismului romnesc, Introductia se axeaz pe evidenierea necesitii de realizare a unei literaturi naionale originale i pune n micare o schem de idei generale. Literatura paoptist se dezvolt sub semnul romantismului european i parcurge un drum sinuos. Dup literatura anilor 1825-1830, care abund n adaptri dup autorii strini, n special francezi, e de remarcat sincronismul dintre manifestul romantismului francez (Prefaa la drama Cromwell, de Victor Hugo, n 1827) i articolul program Introducie, publicat de Koglniceanu n 1840. Scriitorii romni ai epocii asimileaz rapid manifestul romantismului francez i aplic principiile acestuia, cu particularitile curentului naional-popular de la revista Dacia literar. Scriitorii generaiei paoptiste au cultivat teme i motive romantice, au ales istoria ca surs de inspiraie pentru o liric a patriotismului ardent i natura - coordonat a sufletului romnesc, au valorificat literatura popular i mitologiile orientale. Fantezia creatoare, libertatea de creaie, aspiraia spre absolut, spiritul rebel i contestatar sunt cteva trsturi ale scriitorilor paoptiti. Romantismul Biedermeier este o variant degradat a Romantismului nalt, manifestat n Europa n perioada 1790-1815, impur, eclectic i predispus la orice compromis stilistic sau simbioz tematic. Conceptul de romantism Biedermeier se poate asocia produsului literar al anilor 1830-1860 (cf. Virgil Nemoianu, respectiv, Nicolae Manolescu) pentru a identifica fenomenul hibridrii estetice, conglomerat de forme i motive vechi i noi n cuprinsul aceleiai opere. Alecsandri ar putea fi n acest sens exemplul tipic. Poezia paoptist cultiv specii lirice i epice. n unele opere se mbin trsturi ale mai multor specii. Poezia liric: pastelul (Vasile Crlova, nserare, Ruinurile Trgovitii, Vasile Alecsandri, Pasteluri), idila (Vasile Alecsandri, Rodica), elegia (Vasile Crlova, Pstorul ntristat, Dimitrie Bolintineanu, O fat tnr pe patul morii, Vasile Alecsandri, Stelua), meditaia (Grigore Alexandrescu, Meditaie, Umbra lui Mircea. La Cozia, Anul 1848, Ion Heliade-Rdulescu, Visul, O noapte pe

ruinele TrgoiHte), oda i imnul (Vasile Crlova, Marul otirii romane, Vasile Alecsandri, Od ostailor romani, Hora Unirii, Deteptarea Romniei, Andrei Mureanu, Un rsunet), satira i epistola (Grigore Alexandrescu, Satir, Duhului meu, Vasile Alecsandri, Epistol generalului Florescu). Poezia epic: balada de inspiraie folcloric (Ion Heliade-Rdulescu, Zburtorul), balada istoric (Dimitrie Bolintineanu, Muma lui tefan cel Mare, Mircea i solii), poemul (Vasile Alecsandri, Dumbrava Roie, Dan, cpitan de plai), legenda (Vasile Alecsandri, Legenda ciocrliei, Legenda rndunici), fabula (Alexandru Donici, Fabule, Grigore Alexandrescu, Fabule), snoava n versuri (Anton Pann, Povestea vorbei), epopeea (Ion Heliade-Rdulescu, Anatolida, Mihaida, Dimitrie Bolintineanu, Traianida).