Gilbert Ryle (1900-1976) ("Expresii derutante

sistematic"; 1931-1932) observa confuzia con-

stanta dintre propozitiile gramaticale formele
logice.
Un exemplu: n propozitia "Vaci carnivore nu
exista". expresia "vaci carnivore" nu reprezinta
un obiect, iar "nu exista" nu este predicat. Deci,
expresia ar trebui formulata: "Nimic nu este in
mod simultan vaca carnivora."
Asemenea propozilii sunt toate derutante atunci
cnd forma lor nu este adaptata la faptul real, pe
care il descriu.
Interesul lui RYLE se orienteaza spre aceste erori
categoriale. n acest caz unui tip logic ii sunt
atribuite concepte de care acesta nu apartine (de ex.,
"Veni din dragoste de la Hamburg."). Este valabil
faptul ca
"propozitiile cu ajutorul carora se poate formula
un raspuns la o ntrebare identica, apartin de
categorie."
Doar a<>emenea expresii este permis sa fie conside-
rate echivalente n cadrul expresiilor.
RYLE aplica acest tip de analiza si asupra teoriilor
traditionale cu privire la spirit la trup. "Conceptul
de spirit" ( 1949) pe care il lanseaza este un model
pentru .,philosophy ofmind" (,Jilozofia intelectu-
lui"). Consideratiile sale
"nu sunt menite sa sporeasca cunostintele noa-;tre
despre spirit sau despre suflet, ci sa corecteze
geogratla logict a acestor
RYLE lupta impotriva dualismului dintre spirit
trup. pe care l numeste .. mitul lui Descartes" sau
"dogma despre stafia din
Utilizarea nereflectata a limbii este seducatoare in
sensul de a lasa sa fie mnsiderata ca existenta din-
colo de actiunea exterioara empirica o entitate pri-
vata, ascunsa. preutm spirillll. .,Mitul" spune ca
acesta urmeaza o cauzalitate proprie care are
efecte asupra lumii exterioare ntr-un mod (necla-
rilcat).
Aparent o actiune sistematica face legatura intre un
eveniment spiritual unul fizic.
n schimh, RYl.E contesta faptul ca cineva care
rational'\ inti rationeaza apoi
conduce.
n opinia sa. "atributele" spirituale desemneaza dis-
pozitii, care nu pot fi exprimate dect prin enunturi
daca-atunci.
Criteriile noastre pentru utilizarea unor cuvinte
precum ,.a "a putea", "a vrea" etc. le extra-
gem din vizibile, care apar cu o anumita
constanta.
Doar daca un atinge tinta de nenumarate
ori, excludem ntmplarea discutam despre
"ceea ce poate",
Filozofia analitica IV/Ontologia 225
Peter Frederick Strawson (n. 1919) trateaza pro-
blema pe parcursul unei .,metafizici descriptive",
cum o expune in ,,Individualii" (1959). Aceasta,
spre deosebire de cea ,,revizonara",
se sa descrie structura efectiva a
gndirii noastre despre lume."
Obiectele individuale pe care le identificam in vor-
bire apartin indivizilor. Acestora le atribuim att
predicate materiale (de ex., 1,80 m) ct unele
care nu se refera dect la indivizi (de ex., a surde,
a suferi o durere). teoriei dualiste consta
din faptul ca accepta doua tipuri de utilizari ale
"eului". S1RAWSON n schimb intelege "individul"
ca fiind categoria prioritara, ca
"un tip de o asemenea entitate nct unui individ
de acest... tip i se pot atribui att stari de
ct proprietati corporale."
Argumentul sau: Nu putem folosi predicatele
respective dect daca le aplicam att asupra noastra
ct asupra altora, denumind deci in egala masura
perceptiile senzoriale.
Willard van Orman Quine (1908-2000) ataca teo-
ria traditionala a "semnitcatiei", care
mitul muzeului".
Acestea reprezinta precum
etichete de obiectele <;Hfffr-o galerie
indiferent daca se refera la
,.exponate" precum ideile platoniciene, obiectele
in sine sau ideile (imaginile).
Programul naturalist al lui QutNE le contrapune
reala a limbii:
,.Procesul de invatare este o inductie implicita a
subiectului n relatie cu utilizarea limbii de catre
societate."
Limba ne-o prin interrelationarea expre-
siilor cu anumiti stimuli empirici
stimulilot'), care sunt conlim1ati astfel arnpli-
ficati) sau nu sunt conftrmati (tiind suprimati).
,.Semnifilatia stirnulilor unei propozitii pentru o
anumita persoana sintetizeaza dispozitia acesteia
de a ti de acord ru respectiva propozitie ca
la un stimul prezent sau de a o respinge."
Dara cineva exclama ntr-o limba necunoscuta noua
la vederea unui iepure "gavagai", nu am putea
daca se refera la iepure sau la parti ale
iepurelui sau la .,totul minus iepurele". O alta limba
ar putea opera cu un cu totul alt sistem de cla<>ificare
(principiul lui QutNI: de indetenninare a traducerii).
La modul mai general: Nu are sens sa vorbim
despre obiecte proprietati dect in cadrul unei
.,ontologii proprii, anterior in cele din
um1a imposibil de cercetat" (principiul lui QUINE
al relativitatii ontologice).
Conceptul de "filozofie" provine din limba
greaca semnifica iubirea de
in mod corespunzator filozoful fiind adeptul
(philos = prieten, sophia = intelep-
ciune), care se distinge prin spre orice
forma de
Deja PLATON ARISTOTEL au pus Intrebarea cu
privire la impulsul omului care devine sursa
filozofiei, iar pentru ei acesta era constituit de
mirare.
.,Caci mirarea i-a determinat pe oameni la
Inceput, cum ti determina In prezent,
filozofeze ... Dar cel ce pune Intrebari se
este marcat de sentimentul Pentru a
se elibera de oamenii au Inceput
fllozofeze ... " (ARISTOTEL)
Omul nu accepta pur simplu lumea empirica,
cum este ea, ci se mira pune Intrebari cu privire
la esenta: ,,De ce exista ceva anume? Ce se petrece
dincolo de aparente? De ce traim?"
n momentul In care o data cu aceste intrebari,
mereu actuale, sunt examinate dubitativ eviden-
tele nemijlocite, cotidiene, devine neindoielnic
faptul ca in ciuda tuturor acumularilor de
individuale, esenta sensul intregului se
mentin obscure.
De fortele care confera un impuls filozofarii
care o mentin in functie apartine ndoi ala. Cri-
ticii sale i sunt supuse sursele noastre
la fel ca validitatea valorilor traditionale a
normelor sociale.
n egala masura, una dintre sursele filozofiei consta
din faptul ca omul traieste cu
Spectrul permanent amenintator al mortii face
imposibila o existenta neinterogativa, ndemnnd
la retlectarea cu privire la sine la discemerea a
ceea ce este esential suh aspect existentiaL
Suferinta moartea sunt experiente-limiw. care fac
sa dispara sentimentul superficial de securitate
determina ntrebarea cu privire la sen::;u/ vie/ii.
Din punct de vedere biologic omul este caracteri-
zat de o atenuare a instinctelor sale naturale. Re-
zulta astfel constrngerea de a pe baze
rationale comportamentul nativ, iar pe de alta parte
libertatea de autodeterminare.
O fiinta astfel determinata are totodata nevoie de o
rationala constanta cu privire la funda-
mentul fi in tarii al actiunilor sale.
"Omul este fiinta ce mereu vrea mai mult
dect poate poate mai mult dect ar trebui."
(W. WICKLER)
ntrebarile filozofice privesc orice om. Filozofia
este In esenta o activitate ce tine de
responsabila de sine. Orice filozofie este astfel o
elucldare In sensul celebrei defmitii a lui KANT:
Introducere 11
,,Elucidarea reprezinta punctul originar pentru
om, decurgnd din nevoia sa de tutela, de care
este el responsabil. Starea de tutela este
incapacitatea de a se servi de ratiune fara a fi ghi-
dat de un altul."
Ceea ce este filozofia nu poate fi cuprins intr-un
concept univoc, ntruct ea se prin
modalitatea sa de exercitare. Din acest motiv, iata o
selectie de Incercari de a o descrie:
,,La originea fJ.lozofiei se afla omul, care
sa se orienteze printre tainele vietii sale interioare
exterioare, ... care tinde ca din caleidoscopul
particularitatilor sa discearna linia fundamentala
a ceea ce este comun general." (A.
Filozofia poate fl defmita ca "demersul metodic
persistent de a inocula ratiunea In lume".
(M. HORKHEIMER)
,,Filozofie semnifica In uzantele actuale ale lim-
bii tratarea a problemelor generale cu
privire la lumii la conceptia despre
viata." (W. WINDELBAND)
"A fi filozof nu este o profesie specifica; filozo-
ful de asemenea nu este un ideal defmit, pe baza
caruia omul s-ar putea forma urmarind scopul de
a deveni filozof; fiinta filozofului este vointa de
a deveni a sinelui, care prin amplitudinea actului
filozofic creeaza spatiul, posibilitatea expre-
sia." (K. JASPERS)
PLATON ca probleme fundamentale ale
fllozofiei:
adevarul -binele- frumosul.
n acestea se reflecta natura a tot ceea ce exista.
n epoca moderna KANT a formulat ntrebarile
astfel:
Ce pot sa (metalizica)
Ce trebuie sa fac'? (morala)
Ce-mi este permis sa sper? (religia)
Ce este omul? (antropologia)
Cea din urma le include de fapt pe toate celelalte.
Spre deosebire de in tele individuale, filozofia nu
se refera la vreun segment hine definit al realitatii
(biologia: viata, chimia: compunerea materiei), ci
la existenta In Intregul sau, la descoperirea
existentului la interdependenta existentiala.
pentru a-i revela omului sensul valorile.
Spre deosebire de particulare, care pornesc
de la premise determinate, dincolo de care nu
le este permis sa intervina, filozofia tinde pe cilt
posibil spre absenta preconditionarilor. Metoda
obiectul sau nu sunt predefinite In mod cert, ci ea
le de fiecare data din nou.
Procesul filozofiei, prin care omul furnizeaza o
elucidare cu privire la sine la lumea sa, este irea-
lizabil, reprezentnd de fiecare data o
primordiala.
n de modul particular de interogare de
cmpul cercetarii se disting domenii independente
(discipline) ale filozofiei:
Antropologia
Demersurile de a natura omului de
problemele fundamentale ale filozofiei. ncercarea
de a determina ceea ce este general uman
de sine a omului, pro-
prii n lume (spre deosebire de restul naturii ani-
mate) se raporteaza la practica att n sensul unei
realizari de sine ct al formarii unei
demne umane.
Etica
Problemele ale eticii se la binele care
urmeaza sa determine atitudinea actiunile omului.
Scopul acesteia este ca sub un aspect metodic cert sa
fundamentul unei echitabile,
nale judicioase precum cel al (con)vietuirii.
Principiile fundamentele eticii trebuie sa fie, fara
drept de apel, general valabile accesibile pe cale
dincolo de autoritati conventii exte-
rioare, fapt pentru care de morala
n vigoare o pozitie critica superioara.
Obieltul metaeticii este acela de a chestiona reflexiv
formele lingvistice precum functia
etice.
Estetica
Estetica trateaza determinarea generala a frumosului
formele de manifestare ale acestuia n domeniul
artelor n natura, precum efectele produse
a<>upra celor ce l recepteaza. n de orientare,
variaza sa descriptiva sau normativa. Pe
o teorie a artelor sunt luate n discutie pro-
blemele judecatii estetice cele ale formelor sensi-
bilitatii ale trairii estetice. n estetica contemporana
se regasesc de asemenea abordari ale teoriei infor-
mationale ale <malizei lingvistice.
Metafizica ontologia
de ARISTOTEL, este inteleasa ca "filo-
zofie prima", n masura n care aduce n
cauzele primordiale originea domeniile
sale tematice sunt:
fiinta (ontologia), divina (teologia filo-
zofica), (psihologia) interdependenta
a tot ce fiinteaza n cadrul ntregului (cosmologia).
Logica
Este doctrina gndirii coerente ordonate. Logica
se submparte n logica elementara
(conceptul, judecata, concluzia) logica metodo-
logica (metode de cercetare
Disciplinele filozofiei 13
Logica tinde spre o formalizare mate-
matizare maxima. Opereaza cu calcule logice, con-
cepute ca un sistem de semne (simboluri) supuse
unor reguli de operare. Exista sisteme pluriva-
lente, n cazul carora accepta mai mult
dect valorile de adevar "adevarat/fals".
Epistemologia filozofia
Este n cu privire la
limitele n cadrul acesteia se
discuta raportul dintre subiect, obiect

Filozofia se ocupa de fun-
damentele n fiecare dintre par-
ticulare. n acest sens sunt supuse unei
examinari critice metodele, principiile, conceptele
finalitatea acestora.
Filozofia limbajului
Filozofia limbajului trateaza dezvoltarea,
limbii.
Analiza lingvistica predominanta azi, initiata de
WITTGENSTEIN, se dezvolta n doua Teoria
ideala a limbajului tinde ca, pe baza unei critici
lingvistice a formalizarii, sa creeze un limbaj de
o inalta precizie logica, care sa corespunda exi-
exacte. n schimb n cadrul "filo-
zofiei limbajului normal" este cercetat limbajul cu
privire la utilizarea sa primordiala, cotidiana la
sale.
De asemenea, mai exista o serie ntreaga de ramuri
interdisciplinare.
Filozofia istoriei incearca sa inteleaga sa inter-
preteze esenta, sensul cursul istoriei, precum sa
inteleaga omul n istoricitatea sa.
n filozofia religiei este chestionat fenomenul
religiei n esenta sa, explicat prin functia pe care o
are pentru om societate in diferite cazuri, abor-
dndu-1 critic.
Interpretarea explicitarea naturii ca ntreg se
constituie ca tema a filozofiei naturii, sub in-
cidenta careia cade, de asemenea, cercetarea din
naturale.
Filozofia dreptului se dedica problemei legate de
fundamentarea dreptului, ndeosebi daca exista o
norma superioara de la care poate ti dedus dreptul
pozitiv (de ex. dreptul natural).
Filozofia sociala politica ia n
alcatuirea, sensul statului ale so-
cietatii. Omul este conceput ca sociala, a
carui mplinire de sine se petrece n comunitate.
ndeosebi n prezent acestea includ critica la
adresa de din societatea indus-
triala moderna.
C
O trasatura caracteristica a secolului al XX -lea este
explozia de in naturii.
n acest secol, fizica modema imaginea
despre lume, cu mult fizica clasica: teoria
relativitatii fizica cuantica ofera o noua viziune
a<;upra lumii n domeniul obiectelor fizice deosebit
de mari extrem de mici. Biologi a traseaza o noua
imagine a omului prin teoria evolutionista, iar psi-
hologia, ndeosebi psihanaliza lui FREUD, aduce n
noi dimensiuni ale intrebarii cu privire la om.
Filozofia este atinsa de aceasta stare de fapt sub
diferite aspecte:
Pe de o parte, metodele de logica
moderna formeaza baza progresului n
tehnica (de ex.,
Filozofi precum FREGE RUSSELL au contribuit n
n mod decisiv la dezvoltarea matematicii, logicii
filozofiei secolului al XX-lea.
devin pe de alta parte etalonul obiec-
tul filozofiei.
Pentru idealul consta din exactitatea
verificabilitatea enunturilor din Teoria
deci elaborarea filozofica a metodei,
alcatuirii rezultatelor individuale, este
caracteristica pentru logica contemporana; metoda
logica exactitatea devin scopuri ce nlocuiesc
problematica filozofica traditionala. Vechile pro-
bleme ale metafizicii sunt considerate ca un labirint
conceptual impenetrabil:
"Oamenii se cu demistificarea>> lumii,
... s-a petrecut adaptarea vietii afective la
n acest fel, problemele de Weltanschuung se
rezolva de la sine, nu un raspuns, ci
dovedindu-se lipsite de obiect." (E. TOPITSCH)
Strns legata de acea<;ta stare de fapt este acea ,,lin-
guistic turn" n filozofia secolului al XX-lea: n-
dreptarea nspre limbaj, ca fiind obiectul sau.
Initial reorientarea se petrece prin introducerea
analizei, cum aceasta a fost dezvoltata de
MooRE de RussELL. Problemele sunt astfel abor-
date nct sa fie transferate n forme lingvistice
coerente judicioase. n acest fel pot fi detectate
eliminate ambiguitatile din enunturile noastre.
Proiectul ce propune ca scop elaborarea unui
limbaj ideal, adica pe deplin clar, se constituie ca
tema majora a filozofiei, ndeosebi pentru Cercul
vienez.
Ulterior se dezvolta filozofia limbajului normal
("ordinary language philosophy"):
obiectul acesteia este limba n forma efectiv uti-
lizata.
Pentru ambele curente, WtTIGENSTEIN este unul
dintre reprezentantii de seama.
Privire sinoptica 183
Preocuparea pentru om sfera existentei sale este
caracteristica altor curente:
Consumarea concreta a vietii se afla n centrul 61o-
zofiei Pornind de la K.JERKEGAARD,
orientarea existentiala este n secolul al
XX-lea printre de JASPERS, SARTRE CAMUS.
Metoda fenomenologiei, ale carei baze au fost puse
de HussERL, este menita ca prin la proce-
sele interne ale sa asigure o noua certitu-
dine cu privire la lucrurilor a omului.
Fenomenologia a actionat asupra diverselor
domenii:
MERLEAu-PoNTY elaboreaza cu ajutorul ei o
cu privire la raportul dintre
comportamentul oamenilor structurarea lumii.
ScHELER o valorifica pentru antropologie.
LaN. HARTMANN fenomenologia aduce con-
la ntemeierea unei noi ontologii.
Existentialismul lui SAR1RE, antropologia lui.
PLESSNER sau hermeneutica lui RICOEUR sunt de
asemenea de fenomenologie.
Aceasta furnizeaza n egala masura instrumentul cu
care HEIDEGGER intreprinde vastul sau proiect de
regndire a fiintei. Ontologia sa fundamentalA
intentioneaza sa reprezinte un nou nceput, care sa
nu cada n uitarii.
Societatea cultura sunt adeseori supuse unei cri-
tici aspre ntreprinse prin filozofica:
pe de o parte de pe latura filozofiei vietii, n prima
jumatate a secolului BERGSOI\, SIMMEL KLAGES
intreprind demersul de a-1 reduce pe om la
actiunile sale elementare de viata. intrezarind in
cultura pericolul ca ceea ce este
omenesc mai degraba sa fie disimulat dect pro-
movat.
Pe de alta parte, marxismul a devenit vectorul
criticii al schimbarii sociale. LENir> MAo inte-
meiaza pe baza acestuia noi sisteme politice
economice, care bulverseaza harta politica a
lumii.
.,Teoria de asemenea se de gndi-
rea marxista pentru a ntreprinde analize sociale.
De conditiile ntelegerii se preocupa hermeneutica
(GADAMER, RtCOEt:R). n versiunile moderne ale
acestora ele nu se orienteaza doar spre marturiile
scrise spre arta, ci spre toate formele de mani-'
festare ale actiunii individuale sociale.
Pornind de la teoria lingvistica elaborata de SAus-
SURE, structuralismul (LEVI-SlRAt:SS, FOUCAULT)'
sa descifreze structurile
care fundamenteaza gndirea umana,
ordinea sociala.
Filozofia existentiala II/Sartre 203
Jean-Paul Sartre ( 1905-1980) practica un exis- unei non-veracit,1f.i fata de sine lnteractiunea
influentat de fenomenologia lui HussERL,
de HEillEGGhR, de HEGEL ulterior de rnarxism.
Precum CAMUS, el scrie de a'emenea piese de teatru
romane. prin care
devine ndeosebi in Franta in
anumite perioade de timp un "curent la moda".
Prima opera majora a lui SARTRE .J'iinta neantul"
este ncercarea de a concepe o ontologie fenome-
nologica. de a ridica astfel problema cu privire la
fiinta. El face distinctia ntre
existenta In sine, ca existenta a lucrurilor, inde-
pendenta de existenta pentru sine,
ca existenta a omului, determinata de
dintre facticitate proiectare libera este aici reinter-
pretata manipulata n fel, nct
omul sa poata evita responsabilitatea pentru pro-
pria sa existenta
O valoare importanta i revine cercetarii raporturilor
fata de alteritate. Structura pentru altul
este dezvoltata de catre SAIITRE pe baza unei analize
facuta privirii (care nu este restrnsa la ochi ea
organ al perceptiei vizuale). A fi zarit nseamna ca
individului a fost dintotdeauna constituita
prin prezenta
Doar pentru sine individul se ahandoneaza faptelor
sale nemijlocite, el nu se raporteaza n sa
ca un individ care este n sine prin sale.
in starea de a fi zarit de catre un altul, acesta n-
se rei fi ca; el este expus judecatii de
catre un altul.
Ex . ..-..tenta n sine nu se refera nici la sine. nici la
altul; este o pozitivitate "opaca", ce nu este mire-
rupta de nefiinta; este ceea ce este. De ahia o data
cu constiinta omului este dat neanwl. Pentru sinele
detine facultatea de neantizare.
SARTRE exentplilica ace'! fapt pe haza exemplului
"Fiinta prin care neantul ajunge in lume este o ,.iscoadei''.
fiinta careia in existenta sa i C"'te dat sa '\C pre-
ocupe de neantul existentei; fiinta prin inter-
mediul careia neantul ajunge n lume trehuie s.a
lie propriul s;tu neant."
Aceasta este fmaltatea exi;;tcn(ei umane, Cill'C
in sine propria sa adica este contradictorie:
Fiinta "este ceea ce nu este, iar cea care nu este,
este ceea ce este''.
Aceasta formulare exprima faptul ca omul este o
fiinta care se proiecteaza dincolo de prezent
nspre viitor; el C\IC dctcnninat In mod esential prin
capacitatile sale. Prin aceasta proiectie el oricum se
situeaza mereu dincolo de propriile sale limite,
el este ceea ce nclJ. nu este.
Omul nici nu poate sa se reduca la datul faptic,
el nu este doar ceea ce este, ci
1 n voia curiozitatii sale. acesta uita de
sine. fara a ceea ce face. Acum
un altul l 'urprinde (il percepe): in acest moment
el este fixat suh aspectul a ceea ce este el
o iscoada invitlioasa.
Pentru a se cunoa;:;te pe sine este nevoie de
celalalt. Faptul de a se expune la discretia celuilalt,
('are este continut aici, poate fi atunci cnd
individul se proiecteaza in mod de posi-
hilitatilc proprii.
El descopera existenta de sine in modalitatea de a
nu fi celalalt.
n sa . Critica dialectice". SARTRB
h dezvolta ohscrvatiilc asupra domeniului socie-
Wtii, aspirnd sa realizeze o conexiune ntre exi_s..
el este ceea ce devine. tentialism marxism. Interpretarea marxista a
Constitutia exi,tentiala a omului consta astfel din istoriei, suh aspectul contradictiei dintre conditiile
libertatea sa, caci et nu are de ales sa tre- economice aJienarea individului. trateaza reali"';
huia.\ca sa se realizeze. adica sa se transforme in latea istorica sociala in cadrul careia se petrectt
ceea re este condamnat la libertate.
l.ibenatea e"e neantizarea in-sinelui prin proiectie.
Libertatea nu este suprimata de catre datul faptic (de
ex., rezistenta opusa de catre lucruri, de catre se-
meni, de catre corporalitate), caci de abia libertatea
l dezvaluie ca limita; este o limitare exclusiv n
cadru] unui proiect de viata concret.
ntruct pentru SARTRE nu exista un
care sa ii confere omului esenta umana, omul se
determina existential el
"Ce inseamna aici faptul ca precede
nseanma ca omul ncepe prin a exista, se
pe sine, apare in lume se apoi."
Omul este proiectat in deplina responsabilitate pen-
tru sine. Dar el detine in egala masura posibilitatea
proiectul existentei. De aici SARTRE vizeaza a
mediere dialectica intre libertatea individuala
conditionarea materiala, economica a societa.tii.
Sarcina este aceea de a
"produce o comprehensiva, care sa
regaseasca omul n lumea sociala care il va
urmari pe om pna in practica sa, respectiv pro-
iectul sau, rare l confrunta pe om pe baza unei
anumite situatii cu ceea ce este posibil din punct
de vedere social."
La marxism, SARTRE critica subordonarea individu-
lui fata de telul totalitar al unei constructii istorice
apriorice. Rezulta astfel faptul ca existentialismul
este necesar sa f1e integrat in marxism, pentru a
sparge dogmatismul acestuia.
\1artin Heidegger (1889-1976) se printre cei
mai influenti gilnditori ai secolului al XX -lea.
sa acopera teologia, psihologia teoria literaturii.
Surprinzatoare este utilizarea limbii, particulara
pentru el, care apeleaza la noi interpretari ale
cuvintelor.
Opera sa principala ,,Fiinta timp" (Sein und Zeit,
1927) sa redefineasca "sensul fiintei"
(Sinn von Sein) astfel statutul de oncologie fun-
d:unentala. Punctul de pornire l constituie n acest
demers omul, conceptual ca Dasein, ntruct
raportndu-se la faptul de a fi acesta este caracteri-
'.at de intelegerea fiintei
"Dasein este com-
prehensiva, care se dedica n acest fapt de a fi
(Sein) ca fiind cel propriu . ... Acel fapt de a
fi el fata de care se compona ntr-un anume
fel sau n altul, ca fiind propriul sau Dasein, dar
care n orice ocazie se comporta ntr-un anume fel,
l definim ca
(fiinta Dasein-ului) este decisa de catre
Dasein-ul n alegerea posibilitatilor care i
sunt proprii. n acest demers se poate sau
pierde, adica
sa se afle n modalitatea de a fi a autenticita(ii
(Eigentlichkeit), atunci cnd se realizeaza pe sine,
sau n cea a neautencicic,;(ii (Uneigentlichkeit),
atunci cilnd tolereaza sa i fie prescrisa
ntruct Dasein se determina de fiecare data dupa
posibilitatea care este el Da-
trebuie sa inceapa cu existenta acestuia.
Nu poate fi dedus dintr-o esenta generala preexis-
tcnta. Caracterele de fiinta ale Dasein-ului nu tre-
lmie doar prin intermediul categoriilor
tprecum n cazul care nu este Da.;;ein), ci prin
(Existenzialien).
( 'onstitutia fundamentala a Dasein-ului este ,jiJptul-
clc-a-fi-in-lume" (ln-der-Welt-sein), n ter-
menului de "a fi familiar cu, a fi cu, a
1 recventa", ceea ce se intelege prin existentialul
.. J'reocupare" (Besorgen). Modalitatea
ru 1 umea este caracterizata ndeosebi de manipu-
l.trea (Seiendes), denumita de catre HEI-
III < iGER "ustensil" (Zeug).
llstensilul este determinat de catre ca/itatea-de-a-
li-la-lndemna (Zuhandenheit), n sensul ca este
la dispozitie pentru o utilizare (de ex., unealta).
tJ,tcnsilul se afla intr-un complex de trimiteri ce
nmtrihuie 1a constituirea lumii, fiind comprehensi-
hil in folosirea acestuia care deschide acel .,cum"
IWie) al lumii. (fig. B)
1 >asein este de asemenea ,faptul-de-a-fi-laolalta"
1 Mitsein), ca o a posibilitatii de a ntlni un
uit Dasein (Mitdasein). Relatia cu ceilalti este inte-
ka.sa ca ,,grija-pentru-cela/alr' (Fursorge, solicitu-
!111/c, nu nsa n acceptia sociala etica).
In majoritatea cazurilor, Dasein nu se afla n modul
dl' autenticitate a faptului-de-a-fi-n-sine (Eigent-
1" hkeit des Selbstseins), ci n cel de ,,cadere in
Heidegger 1 207
impersonalul se" (Verfallenheit an das Man). n acest
caz, Dasein este privat de sa de catre altii,
defmindu-se pe sine prin ceea ce "se" face, adica
traind n mediocritate cotidian.
Modul prin care lumea, existenta se
deschid n mod primar pentru Dasein este ,,situarea
afectiva" (Befmdlichkeit).
Aceasta se manifesta prin care anunta
felul n care se simte cineva (bucurie, tristete, plic-
tis, frica).
n aceasta faza Dasein devine de starea sa
de ,,aruncare in lume" (Geworfenheit), ca facticitate
a sa care i indica faptul ca este obligat sa. preia
Dasein-ul fara a cauza profunda a originii
sale ontologice (Woher).
Un al doilea mod fundamental existential al Da-
sein-ului este intelegerea. Aceasta se raponeaza la
posibilitati, ntruct n sine are caracterul de proiect.
Prin intelegere se dezvaluie pentru Dasein propria
sa precum inter-
dependenta menirilor ale lumii.
Di!J'Cursul este "articularea semnificativa a inteligi-
relativ la faptul-de-a-fi-in-lume" (In-der-
Welt-Sein).
Structura fundamentala a Dasein-ului este grija
"Sorge", ca unitatea dintre:
existentialitate (Seinkiinnen, putinta-de-a-fi), fac-
ticitate (Geworfensein, faptul-de-a-fi-aruncat),
cadere (starea de abandon n impersonalul "se").
Dasen exista in sensul ca se proiecteaza pe sine sub
aspectul posibilitatilor sale efective. n aceasta
se de fiecare data ca deja aruncat in lumea sa,
care limiteaza in mod factic cadrul posibilitatilor sale.
Predominant este aici modul de cadere in medi-
ocritatea impersonalului "se", din care Dasein
este necesar sa se sustraga pentru dobndi
autenticitatea (Eigentlichkeit).
n angoasa HEIDEGGER gaseste o stare sufleteasca
fundamentala, in care este aruncat Dasein fata de
sine de posibilitatile sale cele mai autentice.
Acel (wovor) al angoasei nu este ceva
determinat intramundan (ca n cazul fricii), ci este
faptul-de-a-fi-in-lume (ln-der-Welt-sein) ca atare.
n cadrul acesteia, Dasein este reflectat asupra sa
eliberat de dominatia lui "se" (Man), fiind ast-
fel liber pentru propria sa putint-<le-a-fi (Seinkiinnen).
n angoasa se reveleaza pentru Da<ein fmitudinea
futilitatea sa, prin faptul ca se experimenteaza pe sine
ca ,,fiin(fl ntru moarte" (Sein zum Tode). ,,Pre-mer-
gerea" (Vorlaufen) n aceasta posibilitate extrema
i dezvaluie Dasein-ului starea sa de pierdere fata
de Man (deoarece n moane inceteaza de a mai
exista prin
ajunge sa fie el sa se inteleaga n totali-
tatea sa (de care apartine fiinta ntru moane). Despre
posibilitatea autenticitatii sale Dasein prin
apelul
nu i prescrie nimic definit, ci n cadrul
acesteia Dasein se indreapta el nspre
putinta sa de a fi.
Caracterul specific al operei lui Albert Camus
(1913-1960) poate fi descris prin expresia ,.a gndi
in imagini".
La el nu exista tratate filozofice sistematice. ci
eseuri filozofice, literare politice. povestiri,
drame jurnale, n care dezvolta ideile.
Ierna lui CAMUS "Mitul lui Sisif' este experienta
absurdului, care se manifesta prin sciziunea insur-
montabila dintre sine lume. Constiinta absurdu-
lui poate sa l cuprinda pe om brusc, atunci cimd
culisele vietii cotidiene se nu se mai con-
frunta dect cu ceea ce i este strain cu ostilitatea
lumii in mod nemijlocit.
"Ne cuprinde alienarea: perceptia faptului ca
lumea este impenetrabila, banuiala ct de
straina ne este o piatra, impenetrabila pentru noi,
cu ce intensitate ne neaga natura sau un peisaj.
... Lumea ne scapa printre degete: ea redevine ea

Omul nsa n sine nostalgia tenace dupa uni-
tatea pierduta dupa o implinire de sens. Din
aceasta sciziune dintre aspiratiile de uni-
tate, claritate sens, lumea, care le neaga pe
toate, consta absurduL
.,Absurdul se creeaza din aceasta confruntare a
omului, care se intreaba, lumea, care tace dere-
zonabl.''
Absurdul trebuie mentionat ca prima dintre certitu-
dini dintre premise. Consecinta acestuia este
renuntarea la orice atribuire metafizica a unui sens
dat existentei pretentia ridicata fata de om,
de a se instaura intr-o lume a masurii umane, ne-
spernd nimic de la lumea de apoi, ci exploatnd
!a maxim ceea ce i este dat.
Destinul omului este acela de a lua asupra sa
,uferinta ntr-o lume fara nici W1 sens fara Dum-
Filozofia existentiala IJI/Camus; Marcel 205
omul este nevoit sa mentina pretentia sa ne-
conditionata cu privire la unitate sens, chiar
daca este con>tient de faptul ca aceasta nu poate
fi indeplinita.
Revolta omului de sale
este tema eseului "Omul revoltat". Individul recu-
faptul ca el nu este singur cu destinul sau,
identificndu-se cu ceilalti semeni, care la rndul
lor sufera. Rezulta de aici ca baza oricarei revolte
este solidaritatea. Atunci cnd omul se sacrifica in
cadrul revoltei sale, faptul se petrece in favoarea
unui anumit bine (libertate, echitate), care depa-
destinul propriu.
Figura simbolica este aici Prometeu, cel care fura
de la zei pentru ca apoi sa le-o aduca
oamenilor aflati in suferinta.
Fomtele perverti te de au aparut n istorie
acolo unde oamenii au negat originea lor ca afln-
du-se in absurd, la fel negnd solidaritatea,
unde sacrificiul uman se face pentru un pretins tel
ultim, acolo unde revolta se transfonna in nihilism
in dispret fata de oameni.
Daca nu poate fi recunoscut un sens absolut dat
aprioric, care sa conduca acest fapt inseamna,
ca omul este nevoit sa descopere masura justa in
cadrul posibilitatilor de care dispune.
Calea n acest sens o afla n "gJndirea meditera-
neantf', pe care CAMUS o ntru pata n
peisajul Marii Mediterane n gndirea greaca, ce
a rodit n acel spatiu. n acest peisaj se manifesta
echilibrul dintre contrariile de lumina umbra. de
soare mare. Aici de asemenea CAMUS revine la
mitologia greaca:
,,Nemesis vegheaza, zeita cumpatarii, nu cea a
razbunarii. Toti cei care limitele sunt
aspru pedepsiti de aceasta."
nezeu.
Eroul absurdului este astfel Sisif.
Gabriel Marcel (1889-1973) este reprezentan-
tul unui punct de vedere in cadrul fila-
Pentru faptul de a-i fi nesocotit pentru vointa sa zofiei existentialiste. n lucrarea "A ti a avea",
de a trai, zeii i-au dat ca pedeapsa o munca absurda, MARCEL trateaza contrastiv aceste doua atitudini
ce nu avea sa ia Dar la ora cnd fundamentale. n modalitatea lui .,a avea" se ma-
Sisif se reintoarce la piatra sa, pentru relua nifesta atitudinea obiectivanta orientata inspre
supliciul, el este superior propriului sau destin. apropierea de lume, de semeni de sine, careia i
"Nu exista nici un destin, care sa nu poata fi corespunde gndirea abstracta obiectiv an ta. nsa
depasit prin dispret .... Sisif transforma destinul in acest fel omul nu satisface determinarea sa onto-
intr-o afacere umana, care se cere a fi solutionata logica.
ntre oameni." Caci omul nu exista in mod originar prin deJi-
ntruct in afara oamenilor a lumii nu poate exista mitare, ci prin parriciparea la alteritate la exis-
nimic exista in continuare o valoarej pe care tenta divina.
ahsurdul nu o poate nega fara sa se nege pe sine De aceasta devine printr-o "reculegere"
iar aceasta este viata interioara, care se abandoneaza Partici-
i\titudinea fundamentala a omului este astfel revolta parea la existenta se realizeaza prin iubire, carei se
impotriva absurdului. deschide rara reticenta celuilalt, care,
In cazul lui Rene Descartes (RENATIJS CARTESJUs;
15%-1650) scepficismul fata de tmdi/ie se
cu aprecierea la adresa (lat. ratia), rezultnd o
opera iluminista Matematicianul DESCARTES inte-
6oreazil succe;cle >tiintelor exacte ale naturii cu metoda
matematicii. Alte momente luministe ale filozofiei
sale sunt constitule de puternica accentuare a
hicctului si preocuparea de asigura o certitudine
maxima. O data cu examinarea sceptica la care se su-
pune subiectul cunoscator, DE.SCAR'IES intemeiaza una
dintre caracteristicile majore ale filozofiei moderne.
expune trasaturile fundamentale ale
metodei 'ale in "Discurs a'upra metodei de a ne
conduce bine n conlormitale cu aceasta
trebuie ca
prin evitarea tuturor prejudecatilor sa fie recunos-
cut ca adevarat ceea ce poate fi perceput n mod
clar distinct ("dare el distincte percipere").
- problemele sa fie pe ct posihil de mult deSt:om-
pusc in parti distincte.
-sa se treaca .,de asemenea in trepte" de la obiectul
:-.implificat la maximum spre cel mui complicat.
- prin enumerare sa fie asigurata integritatea sis-
temului.
Aceasta metoda. imprumutata din matematica,
unna sa. Jie aplicata la cercetarea oricaror obiecte.
fiind acela de a ajunge la "naturi le simple"
(metoda amuirica):
Atcstea 1rchuic sa fie recunoscute in mod ne-
mijlocit ca evidente (intuitie).
De la o asemenea cunoa-,lere (.,certe et evidentcr
cognoscere") trehuie deduse principiile deductit>ile.
Adevaratul punct de pornire al filozofiei carte-
ziene este dubiul:
n conformitate cu metoda sa, DESCAHTt.S intre-
prinde demersul de a stabili un punct initial
a'>upra caruia sa nu mai poata exista dubii.
Pornind de la ace .... ta, el ca prin
propozitii certe sa ajunga la adevarurile mai com-
plexe, inrontcstahile.
In prima dintre trele .,Meditutiones de prima
philosophia''. DL ..... "iCAHTES procedeaza la ,Ja'\tumMea
tuturor opiniilor ... ale":
El respinge toate fundamentele gndirii sale nu
pune la indoiala doar pcrcep1ia ci
pre,latia memoriei, n cele din urma. cele mai
evidente dintre lucruri:
"Oare nu ar ft posibil sa ma on de cte ori
adun doi cu trei?"
Cari Dumnezeu sau un spirit rau
acel ,,geniu.; malignwt' ar putea dori sa-I pe
om n toate.
DESCARTE' ajunge n cele din urma prin dubitare la
ceea ce este evident incontestabil: la
de sine. Chiar in dubitare Eul trebuie sa existe ca
premisa:
,,De indata am fost nevoit sa observ ca in timp ce
voiam sa gndesc ca totul este in mod
l 105
necesar eu, cel care gndeam, eram ceva,
ntruct am observat ca adevarul "gndesc, deci
exist" este atiit de cert de stabil inct nici
macar ... scepticjj nu il pot zdruncina, in opinia mea
am putut prelua acest principiu ca principiu pri-
mordial al acelei filozofii pe care o cautam."
de sine a suhiectului este astfel funda-
mentul pe care DESCARTES sa editice intre-
gul sau monobloc filozofic.
Doar ca acest Eu ar fi captiv n cenitudinea constiintei
de sine daca nu ar restahili raportul cu lumea din exte-
rior. distrus prin dubitare. Este ceea ce lui DFSCAR'IES
ii prin lui [)um-
nezeu prin intermediul unor judecati irefutabile. n
acest demef\ de la reprezentarile (ideae)
sale se pliaza astfel in mod indirect pe
argumentul ontologic al lui ANSELM DE CANTEHBURY
(p. 731. Ideile pot proveni fie direct din fie
din lumea din exterior, fie sa fie implantate In
com;tiinta de o instanta superioara.:
n cazul ideii de Dumnezeu este exclusa lumea
exlcrioara, caci aceasta nu poate furniza nid un
fel de reprezentari clare.
din interiorul sau con)tiinta nu poate avea o
reprezentare a lui Dumnezeu:
"Nu poate li negat faptul ca eu nsumi detin o
repre1.entare a suhstantci, fiind eu nsumi sub-
stanta; dar acea..,ta nu poate ti reprezentarea cu
privire la intinita, ntruct eu nsumi sunt
finit. O <l..,emenea reprezentare nu poate proveni
dect de la o suh.vtanta cu adevarat inlinita."
Atcsl argument este -;ustinul de faptul ca n orice
situatie cauza include n sine mai mulle
existen1ialc del:t efectul:
n a,__est fel, ceea ce este ontologic inferior, ideea,
nu poate li cauza a ceea ce este superior, suhstan1a
divina.
Ideea de Dumnezeu este o .Jdea innma .. , o dee
Comeptul unei asemenea idei allrma pe
de o parte reprezentarea psiho-genetica conform
careia ideile de acest gen au fost implantate de catre
Dumnezeu n sufletul omului. Pe de altit parte, acest
fapt le ralilica ca tiind cele mai certe idei existente:
ideile unitare pot li intlnltc n indepen-
dent de lumea externa. Astfel le revine rei mai nalt
grad de claritate dupa DESCARTlS
0
i cea mai mare
certitudine. De altfel, ideea de Dumnezeu nu inclu-
de doar caracteristicile de ttbsolur >i de
infinit actual. Dimpotriva. veracitatea de
.. ens perfecti"imum", de fiintarea perfecta:
minciuna rezulta de pe urma unui defect.
Din acest motiv se spulbera ipoteza unui .,genius
malignwt':
Veracitatea lui Dumnezeu garanteaza justetea
lumii cunoa5terea acesteia.
Indeosebi evidenta lumina naturala,
extrage de aici justificarea finala.
Gndirea lui Friedrich Wilhelm Joseph Schelling
(1775-1854) este traversat a de mari transformari.
Pentru nceput este influentat de catre FtCHTE, de
care nsa se delimiteaza prin filozofia naturii, in
timp ce filozofia sa ulterioara permite
mistico-teozofice a ideilor lui JAKOB
B()H"t. (1575-1624).
O problema fundamentala pentru SCHELLING este
unitatea contrariilor dintre obiect subiect. dintre
spirit natura. dintre ideal real.
.. Natura se cade sa fie spiritul vizibil. spiritul
natura invizihila. Aici deci. n absoluta identitate
a spiritului din noi cu natura din afara noastra, tre-
buie sa se rezolve problema felului cum este posi-
bila o natura din afara noastra."
n .,Sistemul idealismului transcendental"
ta de sine este considerata ca principiul suprem al
Aceasta se produce att pe sine, dar
constituie, de asemenea, printro productie in-
lumea obiectelor. Eul ca subicc! este
identic cu eul ca obiect, prin faptul ca prin gndire
-.e transfonna in obiect.
n filozofia sa a naturii, natura ca suhicct este pro-
ductivitate ahsoluta, natura .:a ohicct doar prodll'>.
Daca nu ar exista dert productivitate pura. nu s-ar
crea nim1.: detem1inat. in consecinta. trehuie sa
Schelling 151
Identitatea absoluta este de asemenea conceputa ca
punct de indiferen(a. In care roate contrariile se
comporta indiferent.
ntruct In consecinta totul este in mod esential unul,
dinamica proceselor de dezvoltare din univers trebuie
explicata prin excedentul cantitativ al cte unei laturi
a contrariilor, care se din unul absolut.
Scrierea lui ScHFLt.tr<G "Cercetari filozofice cu
privire la esenta libertatii (1809) consacrll
trecerea sistemului sau al identitatii spre
marcata religios-teozofic.
Libertatea omului este facultatea binelui a raului,
Raspunsul cu privire la posibilitatea raului se poatd
constitui la ScHELUNU doar prin teza sciziunii lui
Dumnezeu n si existenta.
"ntruct nimic nu exista inaintea sau n afara lui
Dumnezeu, trebuie ca el contine n sine esenta
existentei ,aJe .... Aceasta esenta a existentei sale,
pe care Dumnezeu o poarta n sine, nu este
nezeu privit la modul absolut, adica In masura in
care el caci el nu este dect esenta
tentei sale. El este natura in Dumnezeu; o fiinta
deosebita de el dar inseparabila.
ntruc;lt tot ceea a !Ost creat provine de la Dum-
net.eu, tiind insa totodata diterit de Dumnezeu, tre
bue ca originea sa se afla in ceea ce Dumnezeu nu
existe o reactie de de pe urma careia sa este el adica m esenta.
rezulte formele.
Cauza inhibitiei se afla In natura In sine, prin fap-
tul ta devine sie-:>i ohiccL
A1.:estc forte reacti ve determina faptul ca natura se
afla n mod continuu in devenire. Exi..,tenla aparenta
a produsului este n realitate o reprodu-
cere, o peml<.menta distrugere rc-treare.
ScHELLING ilustreaza aceasta idee prin imaginea
unui t:urs de apa, care prin opusa de
corpuri formeaza in sine fomw determinate de
turbionare. Reactia fata de fom1ele turhionare insa
se crecaLa de pc urma fortei curentului. Acestea
de asemenea se perpetueaza in penn:.mcnta re-
innoire a fortelor antagoniste.
Natura in ansamhlul sau este animata de productivi-
tatea vietii. anorgtmk in egala masura
este doar netreL.ita. inca in stare de adom1ire.
"Chiar >i materie moarta nu este dect
o lume animaliera vegetala adomlita, parca tur-
mentala de faptul ca este tinita ... "
n natura are loc o in cadrul careia formele
inferioare sunt integrate in cele superioare, n timp ce
totul este integrat in substanta eterna (sau absolutul).
Problema lui SCHELLING cu privire la unitatea con-
trariilor conduce spre intreharea cu privire ]a prin-
cipiul care fundamenteaza unitatea. De la 1801
concepe in acest sens filozofia sa a care
este considerata a fi baza acesteia:
,.Tot ceea ce exista, exista ca unitate n sine.''
Esenta este conceputa ca o esenta sumbra, incon-
(obscuritatca), ca vointa individuala neordo
nata, care se ecre converti ta n lumina existentei
{ordinea. ratiunea, vointa universala).
n timp ce n Dumnezeu cele doua trasaturi carac-
teris.tice ale existentei sunt nseparahle, la om aces-
tea sunt divergente. ceea ce detem1ina posibilitatea
binelui )i a raului.
ntruct omul. ca izvorJ.nd din esenta, poarta n sine
un principiu relativ independent referitor la Dum-
nezeu, el detine libertatea de a alege binele sau raul.
Raul nu se creeaza doar din esenta n sine. ci survine
atunci cnd omului se de lumina.
Dar pentru a nu te opri la dualismul dintre esenta";
existenta, trebuie 'a existe o stare prealabila, pe care
ScHELl.tNG o ca fiind ,.;Jbisu/"' (Vngrund).
Aceasta se raporteaza la toate contradictiile indife
rente :;\i astfel n ea nu exista nimic ce ar putea m-
piedica aparitia contradictiilor.
n filozofia sa de senectute, SCHEU.tNG se ocupa
intens de Demersul sau de a-1
pe Dumnezeu ca absolut efectiv, nu doar gndit, il
determina ca n prelegerile sale despre "Filozofia
sa distinga ntre o filozofie negativa o
filozofie pozitiva. Cea negativa (opineaza ndeosebi
trateaza ceea ce este dat doar ideatic. n
timp ce aceea pozitiva se raporteaza la realitate. n
acest fel este de limitata ratiunea, ntruct ea
are ca premisa realitatea data in experienta.