Vizita prietenilor de la Theatre de lange fou (termenul nu e forat, dintre invitaii Mtilor europene, poate numai Django Edwards

s-a apropiat att de evident de noi) a semnat enorm cu o vizit printr-un muzeu. Unul straniu, n care noi am fost att vizitatori, ct i exponate... Straniu? Poate, dar numai pentru cine nu a fost acolo. Cine a fost, nelege perfect ce spun: dou zile am colindat prin muzeul mayerholdian al biomecanicii. ntmplarea face s m fi rentlnit de curnd cu principiile teoriei despre expresivitate motric a marelui regizor rus, dar Corinne i Steven m-au pus n faa faptului concret: analizarea fiecrei tensiuni corporale, a tuturor articulaiilor i, mai presus de toate, desfacerea micrii scenice n felii subiri, de intenionalitate condus mental. Sun complicat? V garantez c mult mai puin complicat dect s o execui! Pre de dou zile puteai nelege de la nvceii lui Decroux ct de complex devine simplul atunci cnd l contientizezi, l coordonezi i i dai sens neechivoc. Puteai avea, uneori, impresia c i-ai fcut din gravitaie un nou duman; alteori c ai dou mini stngi; iar n alte momente, s crezut c munca scenic n echip este apanajul zeilor! Der, enorm calitate pedagogic a celor doi!, cazna la care erai supus nu i stergea zmbetul de pe buze. Sub ochii notri, Corinne Soum i Steven Watson au re-trasat dimensiunile cunoscute ale plasticii corporale, prin migala i rigoarea micrilor simple parc amintindu-ne o regul valabil att n via, ct i pe scen: pentru a putea s alergi, trebuie mai nti s tii s mergi bine!